Sistemul social din Portugalia

Studenți:

F.F.Onila
Grigore Alexandra

Grupa 1481, seria J

 Pe plan mondial se produc schimbari in sistemele de sanatate, care urmaresc
eliminarea sau reducerea disfunctiilor aparute atat in tarile democratice cu o economie
de piata stabila, cat si in tarile care au avut o economie bazata pe monopolul de stat al
factorilor de productie cu un sistem de planificare centralizat, rigid si de comanda.
Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor ingrijirilor de sanatate
(SIS) au fost prezente atat in masa contribuabililor (utilizatorilor), a medicilor si a
institutiilor sanitare cat si a autoritatilor publice si administrative. Insatisfactiile erau
datorate: cresterii cheltuielilor pentru sanatate intr-un ritm greu de suportat fara
ameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperire a populatiei cu
servicii, absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, volumul exagerat de
munca zilnica, insuficienta elementelor de stimulare, ineficienta manageriala etc.
In Europa operau trei modele de sisteme de sanatate:
1. modelul serviciului national de sanatate (SNS) -tip Beveridge;
2. modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate (SAS) -tip Bismark;
3. modelul sistemului centralizat de stat (SCS) - tip Semasko.

In Portugalia functioneaza modelul serviciului national de sanatate.

Caracteristici:
- sursa de finantare: taxe generale;
- controlat de guvern;
- dispune de buget de stat;
- exista si un sector privat;
- acces liber la servicii pentru toti cetatenii;
- acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate;
- conducere prin autoritatile de stat;
- medicii sunt: - salariati sau platiti in functie de numarul pacientilor inscrisi pe listele lor
(capitatie);
- se practica o co-plata a unor parti din costul unor prestatii.
Avantaje:
- impact pozitiv asupra starii de sanatate;
- relativ neoneros (nu este greu de suportat de catre populatie)
Dezavantaje:
- liste lungi de asteptare pentru anumite acte medicale
- medicii -lipsiti de stimulente
- doza mare de birocratie;

Asistenţa medicală este asigurată gratuit şi este administrată de un Serviciu

Naţional de Sănătate. Serviciul Naţional de sănătate portughez - Servico National de
Saude- SNS a fost instaurat în 1979 în ideea asigurării unei acoperiri prin asigurări de
boală toată populaţia. Sistemul de sănătate portughez este public, iar finanţarea se face
din impozite. Portughezii sunt în mare parte nemulţumiţi de sistemul de sănătate la care
cotizează. La începutul anilor 90 cheltuielile pentru asigurări sociale se situau mult sub
media europeană.
O serie de măsuri legislative au fost luate în ultimii ani în vederea dezvoltării structurilor
sanitare şi de ameliorare a nivelului serviciilor. Carenţele din sistemul public de sănătate
au antrenat o creştere semnificativă a asigurărilor de sănătate în sistemul privat.

Actualul sistem constituţional portughez este, şi el, rezultatul unui porces de tranziţie de
la un regim politic dictatorial (fascist) la o societate civilăbazatăpe principiile
fundamentale ale democraţiei constituţionale occidentale şi ale statului de drept.
Portugalia, condusă dictatorial de către Antonio de Oliveira Salazar, din 1932 până la
retragerea sa, în 1968, a reuşit, după cel de al doilea război mondial, sa îşi menţină
structurile şi principiile totalitare de guvernare şi să le impună timp de trei decenii celor
guvernaţi. Chiar mai mult, Portugalia a făcut parte, alături de Spania, din comunitatea
politică şi economică a statelor occidentale democratice, unde a fost membru cu
drepturi depline.
Un asemenea coabitat politic între state cu o îndelungată practică democratică (Anglia,
Franţa, Elveţia, SUA etc.) la care se adăgau o serie de state foste fasciste (Germania
Federală şi Italia). Reprezintă o dovadă clară a faptului că, în anumite condiţii,
contradicţiile ideologice şi politice se pot estompa pentru realizarea unor obiective cu o
importanţă mai mare. Regimul politic din Portugalia a fost tolerat de lumea Europei
libere, in ciuda caracterului său antipopular şi antidemocratic.
Deşi Salazar s-a retras de la conducere în anul 1968, locul său fiind luat de Marcello
Gaetano – un continuator fidel al politicii autoritare salazariste, spre sfârşitul anilor ’70
regimul a intrat într-un decline vizibil. Opoziţia internă ca şi retragerea sprijinului politic
occidental au avut ca rezultat radicalizarea şi înmulţirea manifestelor populare
antitotalitare. Acestea s-au acutizat la începutul anilor ’80.
La 25 aprilie 1974, regimul salazarist a fost înlăturat de un grup de ofiţeri care au făcut
public un program de reforme structurale incluzând constituirea instituţiilor
representative, precum şi schimbari economice şi sociale de orientare socialistă.
Regimul lui Salazar a fost înlocuit pe cale revoluţionară cu un regim politic pluralist,
democratic, întemeiat pe principiile statului de drept si ale democraţiei constituţionale
occidentale.

an 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
chelt publice
pt sanatate 6.4 6.5 6.5 6.4 6.3 6.5 7.1 7.2 7.3 7.2
Sursa: www.oecd.org
Sursa: grafice proprii pe baza datelor statistice

Din datele analizate pe cei 10 ani am observat o modifcare destul de variata a

cheltuielilor publice pentru sanatate, insa in 2005 a avut loc o crestere substantiala
pana la 7,3% .

Sistemul naţional de securitate socială

Securitatea socială portugheză funcţionează pe baza unui sistem de contribuţii
generalizate şi a unui sistem non-contributiv. Sistemul general se bazează pe contribuţii
şi se aplică atât salariaţilor cât şi lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor
acestora. Sistemul non contributiv oferă protecţie socială în situaţiile care nu sunt
prevăzute în sistemul general.
Sistemul general de securitate socială conferă protecţie tuturor lucrătorilor, chiar dacă
cei independenţi şi anumiţi lucrători agricoli fac obiectul unor situaţii particulare. Trebuie
precizat că sistemele de securitate socială şi sănătate aplicabile în regiunile autonome
Azore şi Madera au caracteristicile lor proprii, chiar dacă sunt foarte asemănătoare
celor din metropolă.
Sistemul general de securitate socială intervine în cazurile următoare: boală,
maternitate, paternitate şi adopţie, invaliditate, bătrâneţe, urmaşi, boli profesionale,
sprijin familial (persoane în grijă), şomaj.
Lucrătorii independenţi trebuie să fie asiguraţi (sistemul obligatoriu) pentru risc de
maternitate, paternitate şi adopţie, invaliditate, bătrâneţe şi urmaşi. Sistemul voluntar
(mai larg) pentru lucrători independenţi cuprinde intervenţia în caz de boală, ajutorul în
caz de boală profesională şi susţinerea familială.
Funcţionarii sunt protejaţi printr-un sistem specific referitor atât la securitatea socială,
cât şi la sănătate.
Sistemul de securitate socială nu oferă protecţie în cazul accidentelor de muncă.
Revine angajatorilor (sau, în cazul lucrătorilor independenţi, lor înşişi) sarcina de a
finanţa integral protecţia angajaţilor pentru aceste riscuri. În mod normal, această
protecţie, ca şi un sistem complementar de protecţie pentru boli profesionale sunt
asigurate de către o companie de asigurări cu care întreprinderea a încheiat un acord.
Lucrătorii independenţi trebuie să-şi semneze personal contractele cu companiile de
asigurare.
Serviciul pentru acorduri internaţionale de securitate socială asigură legătura dintre
casele portugheze de securitate socială şi omoloagele lor din străinătate. De
asemenea, serviciul furnizează informaţii lucrătorilor străini în Portugalia privind
drepturile şi obligaţiile acestora în domeniul securităţii sociale – în prezent, centrele de
securitate socială din districtele care depind de Securitatea socială sunt abilitate să
furnizeze primele informaţii în domeniu.
 199 199 199 199 200 200 200 200 200
An 5 1996 7 8 9 0 2001 2 3 4 5 2006
Cheltuieli sociale
de securitate
pentru sanatate
ca procent din
totalul
cheltuielilor
generale
guvernamentale
pt sanatate 6.2 6 6 6.6 6.3 1.3 1.3 1.3 1.1 1.1 1.1 1.1
Sursa: www.oecd.org

Sursa: grafice proprii pe baza datelor statistice

Intre anii 1995 si 1999 a avut loc o crestere relativ mare si nu foarte variata a
cheltuielilor sociale de securitate pentru sanatate, insa in anul 2000 a avut loc o scadere
brusca, atingand in acest an un nivel mai scazut decat cel previzionat si mentinandu-se
aproximativ constant pana in 2006.

199 199 199 199 200 200 200 200 200 200
An 5 1996 7 8 9 2000 1 2 2003 2004 5 6 7 8
ch
public
e 23. 23. 23. 23.
sociale 17 17,6 17,5 17,9 18,3 19,6 19,9 21,3 22,9 23,1 1 2 4 5
Sursa: www.oecd.org

Sursa: grafice proprii pe baza datelor statistice

Cheltuieli pe cap de locuitor; cheltuieli publice şi private cu sănătatea ca % din PIB

Sursa: Human Development Report 2006

Datele indică o creştere a nivelului cheltuielilor pentru sănătate, în anii 2000, în

comparaţie cu anii ’90. Cu toate că nivelurile bugetelor destinate acţiunilor cu caracter
social au cunoscut o stagnare, după o perioadă de creştere rapidă în anii ’60 şi ’70,
cheltuielile pentru sănătate au continuat să crească şi de-a lungul anilor ’80.
Abia în anii ’90 cheltuielile pentru sănătate, ca procent din PIB, au rămas la acelaşi
nivel în ţările UE, dar în Germania, Olanda şi Marea Britanie cheltuielile publice
au crescut mai rapid decât cheltuielile totale.
În toate ţările europene, cu excepţia Franţei şi Olandei, cheltuielile private
sunt reprezentate mai mult de plăţile făcute direct de pacienţi, „direct din buzunar”,
decât de asigurările private.

Raspuns la intrebari:

1. Care sunt conditiile acordarii pensiilor pentru invaliditate?

- se acorda salariatilor care prezintă o incapacitate permanentă de lucru

- acesta trebuie confirmată de către organismul de verificare a incapacităţilor a căror
cauză nu este profesională şi posterioară înscrierii la securitatea socială.
- salariatii trebuie să-şi prezinte documentele de plată la securitatea socială pentru 5
ani civili continui sau întrerupţi

2. Ce taxe trebuie sa plateasca cei care au ca principala sursa de venit, veniturile

din activitati independente, drepturi de autor, etc?
Persoanele care au ca principal sursa de venit, veniturile din activitati
independente trebuie sa vireze impozitul prin retinere la sursa, reprezentand plati
anticipate
3. Care sunt asemanarile si deosebirile intre alocatiile pentru minori in comparatie
cu sistemul din Romania?

In Romania, beneficiaza de alocatie de stat toti copiii in varsta de pana la 18 ani, in

schimb in Portugalia pana la varsta de 16 ani.
O alta deosebire intre cele 2 tari este ca in Portugalia, stabilirea cuantumului
alocatiei se face in functie de venitul familiei, pe cand in Romania valoarea
indemnizatiei este fixa pentru toti copii.
Alocatia de stat pentru copiii se vireaza in conturile personale deschise pentru
acestia de catre reprezentantii legali. Sumele cu titlu de alocatie de stat pentru copii
se capitalizeaza pana la implinirea de catre acestia a varstei de 14 ani. Dupa
implinirea de catre titular a varstei de 14 ani, alocatia de stat poate fi platita direct
acestuia, sau, in functie de optiunea acestuia, poate fi capitalizata in continuare in
contul personal al acestuia, pana la implinirea varstei de 18 ani.
Dreptul la alocatia de stat pentru copii se stabileste incepand cu luna urmatoare
celei in care s-a nascut copilul, iar plata drepturilor se face incepand cu luna
urmatoare depunerii cererii. In Romania cuantumul alocatiei de stat pentru copii s-a
stabilit in 2009 la 42 lei
Bibliografie:

1. www.oecd.org
2. Portugal’s Ministry of Health