AY TO ee ee ett URS RIO net memo Tam are timp yi pentru dragoste, chiar da Mea a ener nii ei din tinerege, Callen Skinner, intors du ani in locurile natale. inst Callen este di one SERCO ena eit nae ut ¢vorba de dragoste. PERU ReCeMai Meme ta rRer centre ert are oe meniul complexului, totul se schimba. Callen devine suspectul principal pentru ajutorul de serif care nw poate uita disputele avute in tinerete. Iar membrilor familici Bodine, crima le aduce aminte in mod so- cant de 0 tragedie de demult. Cu 25 de ani in urma, Alice, macusa lui Bo, a disparut si nimeni nu a mai SZ eee Se Oren occ mi ects ee cy Pe Ri coed ee merme tale C Mor Cr tee Twa fects Pe masura ce evenimentele iau o turnura dramatica $i eclosion Ren Cee M Cee nie rac! nebuneasca pentru a descoperi adevarul — inainte ca vi- itorul lor impreuni sa fie compromis pentru tordeauna. Nora Roberts a scris peste 200 de romane de dra- EU eMC ema) err zari realizate de New York Times, Cartile ei au fost Ue eee CRT OMe (NR CT Crit de exemplare. Traditie din 1989 www.litera.co, san 978 HWA ||| 525NORA ROBERTS Soarele nu apune niciodat&Come Sundown Nora Roberts Copyright © 2017 Nora Roberts Tomte drepturile rezervate. W Lira” Lira $i Carti romantice sunt marci inregistrate ale Grupului Editorial Litera OP. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, Romania tel: 031 425 16 19; 0752 101 777 email: comenzi@litera.ro Ne puteti vizita pe www.litera.ro/lirabooks.ro Soarele nu apune niciodata Nora Roberts Copyright © 2018 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidragcu si fii Redactor: Mira Velcea Corector: Emilia Achim Coperta: Flori Zahiu Tehnoredactare si prepress: loana Cristea, Laurentia Carip Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ROBERTS, NORA Soarele nu apune niciodata / Nora Roberts; trad.: Simona Luncagu - Bucuresti: Litera, 2018 ISBN 978606-33-2500-7 1 Luncasu, Simona (trad.) 821.111(73}-31" 135. 1NORA ROBERTS Soarele nu apune niciodata Traducere din limba engleza Simona LuncasuPentru Jason si Kat, cei mai buni tovardsi de calatoriePartea intai O calatorie Cand febra arde dard cu furie, ne réscolim tot trupu-n sus si-n jos; Si-abia cu o plapdnda usurare Ne pricopsim, dar fara mult folos, Caci schimbam numai locul, duterea nu dispare. Isaac WATTSprolog Montana de Vest, 1991 Alice Bodine se usura in spatele unui paravan ingust de pini. Se luptase s& ajunga acolo prin zipada pana la ge- nunchi, si fundul ei gol (cu dragonul pe care sil tatuase in Portland) se infiora in vantul care fremata precum un brizant. Din moment ce mersese cinci kilometri buni pe un drum laturalnic, fara si vada nici macar o singura magind sau un camion, se intreba de ce naiba isi mai batea capul. Unele obiceiuri pur si simplu nu pier, presupuse in timp cei tragea blugii la loc. Dumnezeu ii era mar- tor ci incercase. Incercase s& incalce obiceiuri, reguli, conventii si asteptiri. Cu toate acestea - la numai trei ani de la autoproclamata emancipare de orice era obis- nuit, de toate banalitatile - isi tara acasa fundul pe ju- matate inghetat. {si aranja rucsacul pe umeri si pasi, ridicand mult piciorul, pe propriile urme, ca s4 se intoarca la jalni- ca scuza de drum. Rucsacul continea toate posesiunile sale lumesti, printre care se aflau incd o pereche de blugi, un tricou cu AC/DC, un hanorac cu Grateful Dead, pe care il luase de la vreun tip pe care nu si-l mai amin- tea, cand fusese prima data la Los Angeles, niste sipun sisampon pe care le confiscase pe cand se angajase, pen- tru scurt timp, din fericire, ca femeie de serviciu pentru camerele la un Holiday Inn din Rigby, Idaho, prezer- vative, trusa de machiaj, cincisprezece dolari si treizeci si opt de centi, precum si ce mai ramasese dintr-un10 Nora Roberts nickel bag! de iarba destul de decenta, pe care il sutise de la un tip cu care chefuise intr-un camping din estul Oregonului. si spunea ca se duce acasa din lipsa de fonduri si impinsa de insasi ideea de a fi silita s4 curete din nou cearsafuri patate de sperma vreunui ticdlos. $i constien- tiza oarecum cat de usor ar fi fost s4 devina una dintre femeile cu ochi morti pe care le vazuse oferindu-i ser- viciile in umbra atat de multor strazi din atat de multe orase prin care trecuse. Fusese cat pe ce, recunostea asta. Ajungi s4-ti fie des- tul de foame, destul de frig, destul de team, ca ideea de ati vinde trupul - era doar sex, la urma urmelor - pe banii pentru o masa si o camera decenta parea in regula. Dar adevarul era, si avea momente cand privea ade- varul in faga, ci nu voia s& incalce anumite reguli. Adeva- tul era ca voia sa se duca acasa. Voia si se duca la mama ei, la sora ei, la bunicii ei. [si voia camera cu perefii cam roz plini de postere si cu ferestre cu vedere la munti. Voia sa simta mirosul de cafea si de bacon dimineata in bucatarie, sa simta un cal sub ea in plin galop. Sora era maritata - oare nu nunta stupida, intru torul traditionald fusese cea care o facuse si-si ia talpagita, picd- tura ce umpluse paharul? Era posibil ca acum Reenie sa aiba chiar un copil, probabil ca avea si probabil c& inca mai era la fel de al naibii de perfecta ca intotdeauna. Dar chiar si de asta ii era dor, chiar si de enervanta perfectiune a lui Maureen. Asa ca isi continua drumul, inca un kilometru si ju- miatate, cu jacheta fleece uzat& pe care o cumparase de la second-hand abia tinandu-i de cald si cu ghetele pe care le avea de mai bine de zece ani scragnind pe zApada de pe acostamentul ingust. Ar fi trebuit sa fi sunat acasa din Missoula, se gandi ea acum. Ar fi trebuit sa-si inghita pur si simplu mandria si s4 sune. Bunicul ei ar fi venit s-o ia - si nu iar fi tinut " Argou pentru marijuana in valoare de cinci dolari (n.tr.)Soarele nu apune niciodatt 8] niciodata teorie. Dar se imaginase pigind hotarata pe drumul spre ferma - poate chiar strabatand cu fudulie acest drum. Totul sar fi oprit, sar fi oprit pur gi sim- plu. Muncitorii de la ferma, caii, chiar si vitele pe camp. Batranul dulau Blue ar fi venit in salturi sa o salute. lar mama ei ar fi iesit pe terasa. Intoarcerea fiicei risipitoare. Cand Alice ofta, un suflu cald de respiratie pieri in vantul aspru si rece. $tia ea mai bine, cunostea prea bine situatia, dar sa gaseasci o masina din Missoula p&ruse a fi un semn. Si o adusese la vreo douazeci de kilometri de casa. Era posibil si nu reuseasca si ajungi pana la cide- tea noptii, $i asta o ingrijora. Avea o lanterna in rucsac, dar bateriile nu prezentau incredere. Avea o bricheta, dar gandul de a instala o tabara fara cort sau patura, fara mancare, cu ultima rezervi de apa consumata cu trei kilometri in urma o impingea inainte cu putere. Incercd sa-si imagineze ce aveau sa-i spund. Aveau si fie bucurosi so vada - trebuiau sa fie. Poate c& fusesera supirati pe ea c& 0 apucase pe calea asta fara sa lase decat un bilet infumurat. Dar avusese optsprezece ani si fusese destul de mare sa facd ce voia - i ea nu voia si ajung’ la facultate, nici in inchisoarea méritisului sau avreunei slujbe enervante la ferma. Ea voise libertate si si-o luase. Acum, avea douazeci si unu de ani si alegea si se duca acasi. Poate cd nu urma s-o deranjeze atat de mult si lucreze la ferma. Poate ca avea sa ia in considerare chiar si urmeze niste cursuri la facultate. Era femeie in toata firea. Dingii femeii in toata firea voiau si clantineasca, dar ea continua sA mearga. Nadajduia ca bunicii ei mai tra- iau - si simti mustrari grele de constiinya, cdci nu era absolut sigura ci buni sau bunul mai erau inca in viata. Sigur c4 sunt, se asigura Alice pe ea insasi. N-au trecut decat trei ani.12 Nora Roberts Buni nu avea sa fie supdraté sau nu pentru mult timp. Poate cil avea s-o certe cumva. ,Uite ce slaba esti!“ »Ce, Doamne, iarta-m, ti-ai facut la par?“ Amuzati de acest gand, Alice isi trase caciula de schi in jos, peste parul scurt pe care il decolorase cat mai blond posibil. fi placea sa fie blonda, ii placea felul in care culoarea mai stralucitoare ti facea ochii mai verzi. Dar cel mai mult ii placea ideea de a fi infasurata intr-una dintre imbratisarile bunului, de a sta la o masa bogat& - sarbatoarea de Ziua Recunostintei era aproape - si de asi povesti aventurile pisdloagei sale familii. Vazuse Oceanul Pacific, se fataise fudula pe Rodeo Drive, ca o stea de cinema, lucrase de doua ori ca figu- rant intr-un film adevarat. Poate c& obtinerea de roluri adevarate in filme adevarate se dovedise mult mai grea decat isi imaginase ea, dar incercase. Dovedise ca putea sa se descurce pe cont propriu. Putea s& facd chestii, s& vada chestii, sa experimenteze chestii. Si ar putea sa facd totul din nou, daca o scoteau prea mult din sarite. Alice clipi enervata si isi terse lacrimile care ii inun- dau ochii. Nu avea si se roage de nimeni. Nu avea si se roage de ei si o primeasc4 inapoi, si o inteleaga. Doamne, nu voia decat sa fie acasa! Pozitia soarelui pe cer ii spuse cA nu urma sa reu- seasca s& ajunga pana la caderea noptii, si simtea in aer miros de zApada proaspata. Poate... poate daca ar fi taiat drumul printre copaci, peste camp, ar fi putut si ajunga acasa la familia Skinner. Se opri, obosita, daramata. Era mai sigur sa ramana pe sosea, dar si o ia peste camp ar fi scurtat drumul cu cel putin un kilometru si jumatate. In plus, existau acolo cateva cabane, daca reusea sa-si aminteascd cum si ajunga la ele. Simple cutii de scanduri pentru ama- torii de vacante in salbaticie, dar ar fi putut sa forteze intrarea, si faci un foc, poate chiar gi sA gaseasca niste conserve cu mancare. Privi de-a lungul soselei ce parea fara sfarsit, apoi peste cAmpurile ingropate in z4pada, spre muntii acoperiti deSoarele nu apune niciodata 13, zapada care se ridicau pe un cer ce devenca albastru-ce- nusiu odara cu asfingitul si cu ninsoarea ce states sh Mai tirziu, Alice avea si se gandeasea la acea indeci- zie, la acele cateva minute de ezitare in vantul amarnic de pe acostamentul drumului. Cele cateva minute dina- inte de a pasi spre cAmp, spre muni, care ar fi dus-o in umbrele prelungi ale pinilor, departe de sosea. Desi era primul sunet pe care Alice il auzea in mai bine de doua ore - altul decat propria respiratie, pro- priii pasi in ghete, vajaitul vantului printre copaci -, la inceput nu inregistra huruitul unui motor. Cand o facu, se zbatu prin z4pada sa se intoarca, si inima ii tresalta la vederea unei camionete ce se indrep- ta spre ea. Facu un pas inainte si, in loc s4 ridice degetul mare, cum facuse de nenumarate ori in calatoriile ei, flutura bratele, intr-un semnal de suferinta. Chiar daca fusese plecata timp de trei ani, era nascu- tA si crescuta ca fata de la tara. O fata din Vest. Nimeni rvar trece cu magina pe langa o femeie care semnalizeazi cA are nevoie de ajutor pe un drum singuratic. Cand masina se opri, Alice se gandi c& nu mai vazuse in viata ei ceva mai frumos decat ruginitul Ford albas- tru, cu stativul lui pentru pusca, cu platforma cu prelata si cu un autocolant Patriot Adevarat pe parbriz. C4nd soferul se apleca in afara, lasand geamul in jos, ea se vizu silita s4 se lupte cu lacrimile. -Se pare ca ai nevoie de ajutor. -Cu siguranta miar prinde bine si ma ia cineva in masina. li zambi scurt, masurandu- din priviri. Avea nevoie s4o ia cineva in masina, dar proastd nu era. El purta un cojoc de oaie peste care trecusera cati- va ani buni si o palarie cafenie, de cowboy, peste parul scurt, inchis la culoare. Era aratos, ceea ce este intotdeauna de folos, se gindi Alice. Nu foarte tanar - trebuie c& avea cel putin patru- zeci de ani. Ochii, inchisi si ei la culoare, pareau destul de prietenosi.14 Nora Roberts Auzi ritmul de dans al melodiei country de la radio. - Unde mergi? intreba el cu acea taraganare proprie Montanei de Vest, care suna tot ca 0 muzica. - Pana la ferma Bodine. E doar... -Sigur, stiu unde este Bodine. Trec chiar pe langa. Hai sus! ; ~Multumesc! Multumesc! [ti sunt recunoscatoare. {si scoase rapid rucsacul si il trase dupa ea, in timp ce urca in cabina. - Ai facut pana? N-am vazut nimic pe drum. -Nu. [si lisa rucsacul la picioare, ramas4 aproape fara grai de usurare, cand simti caldura iesind din radia- torul camionetei. Vin dinspre Missoula, cu autostopul, dar cei care m-au adus de acolo au luato pe alt drum acum vreo zece kilometri. - Ai mers pe jos zece kilometri? Ea inchise ochii fericita, in timp ce cuburile de ghea- 4 care erau fericita ei de la picioare incepura sa se dezghete. ~ Asta e prima magina pe care am vazut-o in ultimele vreo doua ore. Nu m-am gandit deloc c& 0 si merg pe jos tot drumul. Ma bucur tare mult ca acum nu mai e cazul s-o fac. - Lunga plimbare, mai ales pentru cineva asa mic ca tine, de una singura. In curand se intuneca. -Stiu. Sunt norocoasa c4 ai aparut. - Esti norocoasa, repeta el. Nu vazu pumnul venind. Fu atat de rapid, atat de socant. Fata paru cdi explodeaza de la lovitura. Dadu ochii peste cap gi lesina. A doua lovitura n-o mai simti. El se misc& rapid, incantat de oportunitatea care ii picase pur si simplu in mini, o trase afara din cabina camionetei si ii rostogoli corpul moale pe platforma sub prelata. fi leg mainile si picioarele, ii puse un calus in gur&, apoi arunca o patura veche peste ea. Nu voia si moara inghefata inainte si o duc& acasa. Mai aveau de mers ceva mai multi kilometri.capitolul 1 In zilele noastre Se ivira zorii trandafirii ca 0 floare, colorand delicat muntii incarcati de zipada. Elanii mugeau, inotind prin ceata in pelerinajul lor matinal, iar cocosul isi can- ta alarma insistenta. Savurand ultima ramasita de cafea, Bodine Longbow statea in usa bucatariei, si priveasci si si asculte ceea ce ea considera a fi inceputul perfect al unei zile de no- iembrie. Singurul lucru care ar fi putut imbunatati si- tuatia ar fi fost o ora in plus. Inca din copilarie isi dorise 0 zi de douazeci si cinci de ore. Chiar scrisese pe 0 foaie de hartie ce ar fi putut sa realizeze cu doar saizeci de minute in plus. Cum rotatia Pamantului nu se potrivea cu propriile dorinte, facuse rost de acea ora, rareori dormind dupa cinci si jumatate dimineata. Cand se iveau zorii, ea isi finaliza deja rutina de dimineatd - exact saizeci de mi- nute -, dus, ingrijire, imbracare, verificarea e-mailurilor sia mesajelor, micul dejun cu iaurt, pe care incerca si se convinga si-l placa impreuna cu granola, care nu-i plicea mai mult decat iaurtul, in timp ce isi verifica pro- gramul pe tableta. Din moment ce avea deja programul in minte, verifi- carea era de prisos. Dar Bodine era adepta minutiozitatii. Acum, cu portiunea de dinaintea zorilor zilei bifata, putea si-si ofere cateva momente s4 se bucure cafeaua ei matinala - espresso dublu cu lapte integral si un jet de caramel, de care ii promisese criticului din ea ci avea s& se dezvete in cele din urma. Urmau sa se adune in curand si ceilalti din casa, tatal si fratii ei, dupa ce aveau sa verifice stocurile si si puna16 Nora Roberts la treaba muncitorii de la ferma. Cum era ziua libera a lui Clementine, Bodine stia cA mama ei urma sa se invarta prin bucttarie cu voiogie gi si producd un mic dejun perfect de ferma din Montana. Dupa ce ii hranea pe cei trei barbati, Maureen punea bucdtaria in ordi- ne, inainte sa plece la Bodine Resort, unde lucra ca sef de vanzari. Maureen Bodine Longbow era o minune perpetua pentru fiica ei. Bodine era absolut sigura cA mama ei nui dorea o ora in plus pe zi. Evident, nu avea nevoie de ea ca sa ter- mine toata treaba, sA mentina o casnicie solida, 4 ajute la administrarea a doua afaceri complexe - ferma si complexul de agrement -, in timp ce continua sa se bu- cure la maximum de viata. Chiar in timp ce ea se gindea la asta, Maureen intra ca o adiere. Parul scurt, castaniu, fi incadra fata fru- moasa ca un boboc de trandafir. Ochii verzi, plini de viata, ti zimbira lui Bodine. -’Neata, iubito. -’Neata. Arati grozav. Maureen atinse usor cu mana un sold ingust si rochia cocheta verde padure. -Am intalniri peste intalniri azi. Trebuie sa fac impresie. Deschise usa vechiului hambar, care daidea spre ca mara, si lua din cArlig un sort alb de macelar. Nici o picatura de grasime de bacon rear fi indraznit s& aterizeze pe rochia aceea, se gindi Bodine. ~ Fa-mi si mie un latte, te rog, ti ceru Maureen in timp ce-si punea sortul. Nimeni nu le face asa bune ca tine. -Sigur. Am devreme in dimineata asta o intalnire cu Jessie, zise Bodine referindu-se la managerul de eve- nimente din ultimele trei luni al complexului, Jessica Baazov. Despre nunta LindeiSue Jackson. Linda-Sue vine la zece. -Mmn! Tatal tau mi-a spus cA Roy Jackson se plan- gea la o bere de costul nuntii fiicei lui, dar eu stiu ca,Soarele nu apune niciodatd 17 de fapt, mama Lindei-Sue e hotarata sa inlature orice impotrivire, si mai mult decat atat. Ea si-ar trimite fiica in fata altarului cu un cor de ingeri, dact am putea si il oferim. Bodine pregati meticulos laptele pentru latte. - Pentru pretul corect, Jessie ar reusi, probabil, si asta. -Rezolva problemele foarte bine, nu? Cu o tigaie enorma pe soba cu opt arzdtoare, Maureen incepu sa prajeasca baconul. {mi place fata asta. -Tie iti place toata lumea. Bodine fi inmana latte-ul mamei ei. - Ai o viata mai fericita in cazul Asta. Cand cauti, poti 8 gasesti ceva bun despre oricine. - Adolf Hitler, 0 provoci Bodine. - Pai, fiind ce a fost, ne-a trasat o linie pe care majo- ritatea nu doresc sa o treacd din nou. Asta e ceva bun. -Nimeni nu se compara cu tine, mama. Bodine se inclina de la inaltimea ei superioara - intrecuse cei 1,60 ai mamei ei la doisprezece ani si continuase si creasca inca doisprezece centimetri - si o saruté pe Mau- teen pe obraz. Am suficient timp s& te ajut s4 pui masa inainte sa plec. -O, draga mea, trebuie sa iei si tu micul dejun. -Am mancat niste iaurt. -Nuti place chestia aia. - Doar cand o mananc nu-mi place, si este bun pen- tru mine. Maureen oft4, scotand baconul s& se scurgi si pu- nand alt& bucata la prajit. -Jur, uneori cred c& esti o mama mai buna pentru tine decat am fost eu vreodata. -Cea mai buna mama dintotdeauna, contracard Bodine luand din dulap o stiva de farfurii. Auzi larma inainte ca usa din spate sa se deschida. Barbatii din viata ei se ingramadira s intre, impreund cu o pereche de cAini. - Aveti grija si va stergeti cizmele la intrare. ~ Haide, ziu, Reenie, ca si cum am uita!18 Nora Roberts Sam Longbow isi scoase paliria - nimeni nu manca la masa lui Maureen cu o palarie pe cap. inalt de 1,90, mai mult picioare, ciolanos, un bar- bat chipes cu parul negru inspicat cu argintiu, cu riduri de expresie in colturile ochilor céprui-inchis. Avea un incisiv stang stramb, despre care Bodine credea ca adau- ga farmec zambetului lui. Chase, cu doi ani mai mare decat Bodine, isi atarna palaria de vacar in cui, lepadand haina de lucru cu o tidicare din umeri. Mostenise inaltimea si constitutia tatalui sau - ca toti fratii Longbow -, dar la fata si la colorit semana cu mama lui. Rory, cu trei ani mai mic decat ea, era o combinatie intre cei doi, cu par castaniu-inchis si ochi verzi plini de viata, o versiune de douazeci si doi de ani a fetei lui Sam Longbow. - Poti sA pregatesti suficient pentru inca o persoana, mama? Maureen isi arcui sprancenele la Chase. -Intotdeauna pot s& pregatesc suficient pentru inca o persoand. Cine e persoana asta? - L-am invitat pe Cal la micul dejun. - Pai, mai puneti o farfurie, ordona Maureen. A tre- cut prea mult de cand Callen Skinner n-a mai stat la masa noastra. -S-a intors? Chase dadu din cap spre Bodine, indreptinduse spre cafetiera. -A ajuns noaptea trecuta. S-a stabilit in cabanura, asa cum am discutat. Un mic dejun fierbinte 0 sa-i prin- da bine. In timp ce Chase isi turna cafea neagr&, Rory adauga in a sa doze generoase de lapte si zahar. - Nu arata a cowboy de la Hollywood. -O dezamagire pentru mezinul nostru, zise Sam in timp ce se spala pe mAini in chiuveta. Rory spera c& poart’ pinteni zornaitori, panglica argintie la palarie si cizme lustruite.Soarele nu apune niciodata 19 Rory lua niste bacon, -Naare nimic din toate aster it cand a plecat. Mai ba- Nu aratd mult mai diferit de tran, poate. -Nue nici macar cu un an intreg mai batran decat mine. Pastreazi-ne si noua’ niste bacon, adauga Chase. -Mai am, zise Maureen calm si isi ridicd fata cand Sam se apleca s-~o sarute. -Semeni cu o cutie de bomboane, Reenie. $i mirosi la fel de frumos. ~Am o dimineata plina de intalniri. - Apropo de intalniri! Bodine se uita la ceas. Trebuie sa plec. -O, draga mea, nu poti s4 astepti sil saluti pe Cal- len? Nu Lai mai vazut de aproape zece ani pe baiatul dla. »De opt ani“, se gandi Bodine. Si trebui sa admit c& era curioasa sa-1 revada. Dar... -Chiar nu pot, imi pare rau! O si ne vedem mai tar- ziu - si cu voi la fel, zise ea, sarutandu-l pe tatal ei. Rory, trebuie sa lamuresc niste chestii cu tine, la birou. -O sa fiu acolo, sefa! Ea pufni la asta, indreptandu-se spre antreu, unde isi lisase deja servieta pregatita pentru ziua respectiva. - Dupa-amiaza o sa ninga, striga ea imbracand rapid haina, palaria, fularul si, tragandu-si manusile, iesi in dimineata rece. Era cu un minut in intarziere, aga cA se indrepta in pas vioi spre camioneta ei. Stia cd se intorcea Callen, fusese la sedinta de familie in care se decisese angajarea lui ca sef la herghelia de la ferma. Fusese prietenul cel mai apropiat al lui Chase, de cand se stia ea, si oscilase intre a fi blestemul vie- tii ei si prima ei pasiune secret4, din nou blestem, din nou pasiune. Nu-si prea amintea in ce categorie era cand el parasise Montana. Acum, in timp ce conducea peste stratul de z4pada ondulat de pe drumul fermei, ea isi dadu seama c& fusese mai tanar decat Rory cand plecase de acasa. In jur de douazeci de ani, calcula ea. Fara indoiala, suparat20 Nora Roberts si frustrat cd picrduse cea mai mare parte din dreptul sdu prin nagtere. Tatal ei cumparase pamantul de la familia Skinner, cAnd - ca so spunem politicos - tatal lui trecea prin momente grele, se gndi ea acum. Trecea prin momente grele, fiindca pierduse la jocurile de noroc sansa pen- tru o viata mai buna. Un jucator de rahat, il auzise pe tatal ei spundnd o data, si dependent de asta cum sunt unii de sticla. Deci, cu pamantul pe care, cu siguranga, il iubise ramas la mai putin de douazeci de hectare, cu casa si cateva dependinte, Callen Skinner pornise s4-4i croiasca propriul drum in viata. Potrivit lui Chase, Cal se descurcase cat se poate de bine, sfarsind prin a calari caii in filme. Acum, cu tatdl lui mort, mama vaduva, sora cAs&torita si avand un co pil mic si altul pe drum, se intorcea. Ea auzise suficient cat si stie c& ce mai ramasese din pamantul familiei Skinner nu valora cat creditele ipotecare si imprumuturile luate pe el. Si casa statea goala, caci doamna Skinner se mutase cu fiica ei si cu familia acesteia intr-o casi draguta din Missoula, unde Savannah si sotul ei detineau un magazin de artizanat. Bodine se astepta la o alta intalnire, in curand, cu pri- vire la cumpararea ultimelor douazeci de hectare, si, in timp ce sofa, cantari daca aceasta parcel avea si aducd avantaje pentru ferma sau complex. Casa trebuia reparata si inchiriata la grupuri, cugeta ea. Sau pentru evenimente. Nunti mai mici, petreceri pentru firme, reuniuni de familie. Sau, ca sA scuteascd timp si cheltuieli, pus& la pamant si ridicata din temelii. Se distra evaludnd posibilitatile in timp ce trecea cu masina pe sub firma arcuiti a Bodine Resort, cu logoul sau, frunza de trifoi. Dadu un ocol, observand luminile in Centrul Comercial, unde cei de la schimbul unu se pregateau sa inceapa o noua zi. In séptamdéna respectiva aveau un eveniment de vanzari de bunuri din piele si articoleSoarele nu apune niciodatd 21 mestesugiresti, si acesta avea sf atraga niste oaspetii de sfarsit de toamna. Sau, prin campania echipei de marke- ting a lui Rory, s4 atraga persoane care nu erau oaspeti, care sA ia masa de pranz la Feed Bag. Trase masina in fata cladirii lungi si scunde, cu terasi larga in fata, care gazduia receptia. Asta o facea intotdeauna s4 se simt4 mandra. Complexul se nascuse inaintea ei, la o intalnire din- tre mama, bunica si strabunica ei - cu bunica ei, Cora Riley Bodine, aflata la butoane. Ceea ce incepuse ca 0 ferma amarati crescuse si devenise un complex de lux, care oferea mancare de cinci stele, servicii personalizate, aventura, rasfat, evenimente, divertisment si multe alte- le, totul intinzandu-se pe mai bine de douasprezece mii de hectare, inclusiv ferma de lucru. $i totul in frumuse- fea nepretuita din Montana de Vest, se gandi ea in timp ce cobora din camionet. Se grabi inauntru, unde un cuplu de oaspeti isi savu- ra cafeaua in fata focului mare, zgomotos. Simti arome de toamn&, de dovleac si cuisoare, si aproba in timp ce flutura o mana spre receptie, concentrata si ajunga la biroul ei si sA se organizeze. Facu un ocol spre receptie, cand Sal, rogcata plina de viati pe care Bodine o stia inca din scoala primara, fi facu semn. ~Voiam s& stii cA tocmai a sunat Linda-Sue s& spuna c4o sa intarzie un pic. ~ Asa face intotdeauna. -Da, dar de data asta o si spune, nu doar o face. Se duce s-o ia pe mama ei. Fundamentul solid al zilei lui Bodine suferi 0 pri- ma fisurd. -Mama ei vine la intalnire? -{mi pare rau.” Sal oferi un zambet trist. - Asta e mai mult problema lui Jessie, dar mulpumesc c4 m-ai prevenit. ~Jessie inca n-a venit.2 Nora Roberts - Asta ¢ bine. Am ajuns eu devreme la intalnire. - Aga vii intotdeauna, striga Sal, in timp ce Bodine schimba directia, luand-o inapoi spre biroul manage- rului complexului. Biroul ei. i placea dimensiunea acestuia. Suficient de mare pentru a organiza sedinte cu personalul sau cu mana gerii, suficient de mic pentru a pastra aceste sedinte intime. Avea o fereastra dubla, care dadea spre poteca pietruita, spre o portiune din cladire care gazduia Feed Bag si spre mai exclusivista Dining Hall, precum si spre cAmpurile ce se intindeau catre munti. Asezase in mod deliberat vechiul birou al bunicii ei cu spatele la fereastra, ca sa evite distragerile. Avea doua scaune din piele cu spatar inalt, care odinioara infru- musetaserA biroul din casa de la ferma, si o mica sofa - odinioara a mama sale, si acum retapitata cu o tesatura robusta, de un albastru estival puternic. Isi atarna haina, palaria si fularul in cuierul din colt si isi trecu o palma peste parul negru ca al tatalui ei, purtat intro coada lunga si dreapta pe spate. Semana cu bunicul ei - asa tot spunea vaduva aces- tuia. Bodine vazuse fotografii si admitea ca semana cu tanarul si nefericitul Rory Bodine, care murise in Vietnam inainte de a douazeci si treia sa aniversare. El avusese ochi verzi indrazneti si o gura mare. Parul lui negru era ondulat, in timp ce al ei cidea drept, dar avea pomefii lui inalti, nasul mic si obraznic si pielea alba irlandeza, care necesita oceane de protectie solara. Dar ii placea sa creada c& mostenise siretenia in afa- ceri a bunicii sale. Se duse la bufetul, unde se afla aparatul cu capsule care facea cafea tolerabila, lua o cana la biroul ei, ca si treac& peste notitele pentru primele sale doua intalniri ale zilei. [n timp ce incheia simultan un apel telefonic si un e-mail, intra Jessica. La fel ca Maureen, Jessie purta rochie - una de un rosu aprins, in acest caz, impreuna cu o jacheta scurt& din piele de culoare crem intens. Cizmele scurte, cu tocSoarele nu apune niciodatd 23 inalt, n-ar fi rezistat mai mult de cinci minute in zApada, dar se asortau cu rochia rogie ca gi cum ar fi fost vopsite in acelasi lot. Bodine nu putea sA nu admire stilul rafinat, indiscutabil. Jessica isi purta parul blond cu suvite prins intr-un coc elegant, cum obisnuia adesea in zilele de lucru. Ca si cizmele, buzele i se asortau perfect cu rochia si se potriveau cu pometii ascutiti, cu nasul subgire si drept si cu ochii de un albastru limpede si glaciar. Lua loc pana incheie Bodine apelul, sco¢andu-i si ea telefonul din buzunar si cautand ceva. Bodine inchise si se lasd pe spate in scaun. O sa te contacteze coordonatorul pentru Asociatia Scriitorilor din Vest, in legitura cu un sejur de trei zile si banchetul de ramas-bun. - Au datele? Numere? -Numiarul estimat - 98. Datele sunt 9 ianuarie sosi- tea, 12 ianuarie plecarea. -In ianuarie acum? Bodine zambi. -Au avut alt loc de intalnire, dar a cAzut, asa cd se zbat si caute altceva. Am verificat si putem sa rezolvim asta. Dupa sarbatori e o perioada mai lejera. O sa rezer- vam Moara pentru ei, pentru sali de intalnire si banchet, precum si numéarul de cabane pe care le-a cerut pentru patruzeci si opt de ore. Coordonatoarea - Mandy - pare organizata, chiar daca un pic disperata. Tocmai v-am tri- mis tie, mamei si lui Rory un e-mail cu datele. Bugetul lor 0 s& fie suficient. ~-Bine. O sa vorbesc cu ea, si facem un plan pentru masa, transport, activitati si asa mai departe. Scriitori? -Da. -O s& alertez Saloonul. Jessica igi nota din nou ceva in telefon. N-am organizat niciodata un eveniment pen- tru scriitori care si nu duca la note mari de plata. - Bravo noua! Bodine facu un semn cu degetul mare spre micul aparat de cafea. Serveste-te!24 Nora Roberts Jessica ridicA pur gi simplu cana termoizolanta de cu- loare verde irlandez, cu emblema Bodine Resort, plina cu apa, pe care o cara tot timpul dupa ea. -Cum poti s4 traiesti fara cafea? se mira Bodine cu sinceritate. Sau fara cola? Cum sé traiesti cu apa? Pentru ca beau si vin. Si fac yoga, meditatie. - Toate astea te trag la somn. -Nu, daca le faci cum trebuie. Chiar ar trebui s4 faci mai multa yoga. Si meditatia te-ar ajuta, probabil, s4 mai reduci din cofeina. -Meditatia ma face doar s4 ma gandesc la orice alt- ceva ag vrea si fac in schimb. Lasandu-se pe spate in scaun, Bodine se rasuci cu scaunul dintr-o parte in alta. imi place de mor jacheta aia. -Multumesc. Am fost la Missoula in ziua mea libera si am aruncat cu banii in toate partile. Pentru minte si spirit, asta da rezultate aproape la fel de bune ca yoga. Sal mi-a spus ci Linda-Sue 0 s4 intarzie un pic - ce nou- tate! - si ci vine cu mama ei. Asta e ultima moda. O sa ne descurcam. Au rezer- vat cincizeci si patru de cabane pentru trei zile. Cina de dupa repetitie, nunta si receptia de nunta. Pe scurt, au inchiriat Orasul Zen cu o zi inainte de nunta, in plus fata de celelalte activitati. - Nunta este in doar patru sAptamani, asa ca nu prea mai au timp s& se razgandeasc4, si mai adauge brizbizuri. Gura larga a lui Bodine se deschise intr-un suris. - Ai cunoscuto pe Dolly Jackson, nu? - Pot sa ma descurc cu Dolly. -Mai bine tu decét... oricine altcineva, decise Bo- dine. Hai s& recapitulam ce avem! Trecusera prin listi de sus pana jos si ajunsesera la o petrecere mai mica de vacanga din saptamana de dina- inte de Craciun, cand Sal vari capul pe usa. - Au venit Linda-Sue si mama ei. -Imediat. Stai un pic, Sal! Comanda niste cocktailuri cu sampanie.Soarele nu apune niciodatd 3 -E rezolvat de mult. ~ Isteata, zise Jessica dupa ce Sal se retrase. Le cople- sim cu atentie si le dam gata. - LindaSue nu e chiar de lepadat. Chase a iegit cu ea vreo cinci minute in liceu. Bodine se ridica si igi aranja vesta de un cafeniu-inchis. Dar cocktailurile nu strica niciodata. Hai la lupta! Linda-Sue, draguya, volupruoasa si usor agitata, se plimba in holul de la intrare cu mainile impreunate intre sani. ~ Pogi s& vezi, mama? Totul decorat pentru Craciun, brazii, luminile, un foc care arde ca acum. Si Jessica zice ca Moara o sa sclipeasca. -Ar fi bine sa fie aga. Crede-ma, Linda-Sue, ne tre- buie cel putin o duzina de sfegnice mari. Cele aurii, cum am vazut in revista aia. Nu auriul stralucitor, au- riul elegant. In timp ce vorbea, Dolly mazgilea pe o pagina din agenda alba de nunta, de grosimea unei caramizi, pe care o cra dupa ea. Ochii ei pareau usor furiosi. -Si catifea rosie - grena, nu rosu-deschis - intins& pe drumul de unde se opreste sania, in loc de alb. O sai puna rochia mai bine in evidenta. Si crede-ma, avem nevoie de o harpista - in catifea rosie, cu garnituri ele- gante aurii -, care si cdnte in timp ce lumea intra si se asaza. Jessica inspira adanc. ~O s& avem nevoie de mai multe cocktailuri. -Te inteleg. Bodine afis4 un zimbet si isi asuma treaba pe care nimeni altcineva n-ar fi vrut sa o faca. Bodine acorda patruzeci de minute nuntii aurii se- lecte, apoi evada. In cele trei luni de cand Jessica era manager de evenimente, se dovedise mai mult decat capabila s& se descurce cu zbuciumata mami gi cu 0 vii- toare mireas& indecisa.26 Nora Roberts {n orice caz, Bodine avea o intalnire stabilita cu ma- nagerul pentru alimente si bauturi, trebuia s4 raspunda la cateva intrebari unuia dintre soferi si voia s4 poarte o discutie cu: managerul hergheliei lor. Drumul de pietris care serpuia pe dealuri si care ducea de la biroul ei la Centrul de Activitati Bodine (CAB) se intindea pe aproape un kilometru, dar in clipa cand pasi afara in aerul proaspat, decise cé mai curand voia si mearga pe jos, decdt cu masina. Simti miros de ninsoare si aprecie cA urma sa inceap4 si cada inainte de jumatatea dupa-amiezii. Dar, pentru moment, cerul era albastru pal sub norii ce se adunau. Trecu pe lang’ cateva masinute verzi Kia, pe care le ofereau oaspetilor in timpul sederii lor (numai pentru utilizarea pe proprietate), apoi o lua pe drumul ingust de pietris si nu vazu pe nimeni. De o parte si de alta se intindeau campurile, ingro- pate in zipada. Zari un trio de cAprioare sarind prin aceasta, cu cozile albe stralucind, cu blana groasa de iar- na, de culoare inchisa. Strigitul unui soim o facu sa ridice privirea si sa-i ur méareasca cercurile. Vanatoarea cu soimi se afla printre prioritatile ei in planul pe trei ani pentru complex si facea progrese in domeniu acum, c& ajunsese la finalul primului an. Vantul biciuia zapada de la sol, o risucea in jurul ei ca pe un praf sclipitor, in timp ce cizmele ii rasunau pe pa méntul tare ca fierul. Vazu miscare in apropierea CAB-ului; o parte din personal era afara, cu cAtiva cai, in tarcul acoperit. Miro- sul cald al cailor ajunse pana la ea, ca si aromele de piele unsi, fan si cereale. Cand barbatul in haina grea de lucru si cu palarie Stetson cafenie se uita inspre ea, ea ridicA o mana in semn de salut. Abe Kotter batu usor cu palma iapa pata- ta pe care o peria, apoi facu c&tiva pasi in intampinarea lui Bodine.Soarele nu apune niciodata 7 - Osa ninga, zise ca. - Osa ninga, conveni el. Am avut 0 pereche din Den- ver care a vrut o plimbare. Se pricepeau, asa ch Maddie ia pus un pic la treaba. Toemai sau intors. -Anungi-ema daca vrei si faci schimb cu unii de la ferma. ~Bine. Ai venit pe jos de la cladirea principala? -Am vrut sa ma plimb, s4 iau aer. Dar stii ce? Cred cA o sd pun saua pe un cal si o sa ma duc sa le vad pe doamnele de la Casa Bodine. ~Saluta-le din partea mea. O s& ingeuez eu un cal pen- tru tine, Bo. Lui Three Socks i-ar prinde bine o plim- bare. Mi-ai mai cruta batranele oase. ~ Batrane pe naiba! - In februarie fac saizeci si noua de ani. -Dac& tu numesti asta batran, bunicile mele o sa-ti traga niste suturi la gioale. El rase, facu un pas inapoi si mai perie o data iapa. -Poate, dar eu vorbesc de vacanta de iarna de care am discutat. Ma duc sa-l vad pe fratele meu in Arizona, impreuna cu nevasta-mea. Imediat dupa Craciun, si stam pana in aprilie. Ea nu tresiri, desi i-ar fi venit. -O sa ne fie dor de tine si de Edda. -lernile sunt din ce in ce mai grele pe masura ce anii se adauga. Controla copitele iepei si scoase 0 scoa- ba pentru copite s& le curete. Nu prea mai existi cere- te pentru plimbari calare pe poteci si alte asemenea in timpul iernii. Poate sa se ocupe Maddie de cai pentru cateva luni. Are capul pe umeri. -O s& vorbesc cu ea. E inauntru? Oricum trebuie sa intru s& vorbesc cu Matt. ~E acolo acum. Til pregatesc pe Three Socks. -Mulsumesc, Abe. Dadu sa plece, apoi se intoarse. Ce naiba ai de gand sa faci in Arizona? ~Naiba stie. Doar ca vreau sa-mi fie cald.28 Nora Roberts Ea ocoli cladirea gi intra. Incepand din primavara si pana in octombrie, spatiul mare, ca un hambar, avea si gazduiascd grupuri care se pregdteau pentru rafting pe ape iuti, plimbari cu ATV-urile, plimbari calare pe traseu, adunarea vitelor si drumetii cu ghid. Odati ce ninsoarea se intetea, totul avea tendinta s4 incetineasca, iar acum spatiul rasuna de ecoul cizmelor ei, in timp ce se indrepta spre tejgheaua curbatd si spre managerul de activitati al complexului. -Ce mai faci, Bo? -Fac bine, Matt, si e de-ajuns. Tu ce mai faci? -E destul de liniste, aga cA mai recuperam lucrurile restante. Avem un grup plecat la schi cross-country si unul la tir la talere. Maine, o familie de douasprezece persoane face o plimbare calare pe traseu, asa cd am lasat asta in seama lui Chase. El zice cd sa intors Cal Skinner si ci o s& se ocupe el. - Asa e. Vorbi cu Matt despre inventar, despre inlocuirea de unelte si echipamente, apoi scoase telefonul cu notitele, ca si discute despre activitatile suplimentare pentru nunta Jackson. -O sati trimit un email cu toate detaliile. Pentru moment, doar asiguri-te ca schitezi toate astea si cd im- plici pe cine trebuie ca s& acoperi totul. -Am inteles. - Abe zice ci Maddie e aici. -E la toaleta. -OK! Se uita la ora de pe telefon, inainte s-| puna in buzu- nar. Voia sa faci plimbarea clare ca sa le vada pe bunici, apoi chiar trebuia sa se intoarca la birou. - O sa astept un pic. Se duse spre automat. Jessica avea dreptate - ar tre- bui s& bea mai mult& apa. Nu voia apa. Voia ceva dulce si acidulat. Voia o blestemat& de coca-cola. Afurisita s& fie Jessie, se gandi ea introducand banii si scorand o sticlaSoarele nu apune niciodata 29 de apa. Lua prima inghititura, enervata, cand Maddie iesi din toaleta. -Salut, Maddie. Bodine se indrepta spre cAlareata. Se gandi cA Mad- die arata un pic palida, un pic obosita in jurul ochilor, in ciuda zimbetului ei rapid. ~Buna, Bo. Tocmai m-am intors de pe traseu. -Am auzit. Esti OK? Pari un pic slabita. -Sunt bine. Maddie flutura din mana si expira zgo- motos. Ai timp s& stai o clipa? ~Sigur. Bodine facu semn spre una dintre masutele imprastiate prin incdpere. E totul OK? Aici? Acasa? - Este minunat! Serios! Maddie, o prieteni de-o via- tA, se asez4 si dadu pe spate borul palariei, care statea peste parul ei blond solar, lung pana la barbie. Sunt insarcinata. -O... Maddie! Asta e grozav. Nu e grozav? -E grozav, minunat si uimitor. Si un pic infricosator. Eu si Thad am decis. De ce si mai asteptam? Ne-am casa- torit doar primavara trecut, iar planul era sa asteptim un an, poate doi. Apoi ne-am spus: De ce si facem asta? Asa c& am luat taurul de coarne. Rase, apoi batu ugor apa lui Bodine. Pot s iau o inghititura din asta? -la-o pe toata! Ma bucur atat de mult pentru tine, Maddie. Te simti bine? -In primele cdteva luni am vomitat de trei ori pe zi. Primul lucru la masa de dimineata, de pranz si de seara. Obosesc mai repede, dar doctorul zice c4 e normal. lar vomitatul ar trebui s4 dispara curand cu totul - sper din tot sufletul. Cred c& incepe, cumva. Chiar acum mica fost great, dar n-am vomitat, asa c4 e ceva. -Pesemne ca Thad e in al noualea cer. -Asa e. -{n cate luni esti? - Douasprezece saptimani sambita viitoare. Bo deschise gura, 0 inchise din nou, apoi recupera apa si mai ia o inghititura.30 Nora Roberts - Douasprezece. Dupa ce ofta, Maddie igi mugca buza de jos. - Aproape ca tam spus imediat, dar toata lumea zice cil ar trebui sf astepti s4 treacd primele trei luni, primul trimestru. N-am spus nimanui, cu exceptia parintilor nostri - lor trebuie sa le spui - si chiar si in cazul lor am asteptat pana am avut patru saptamani. ~ Cu siguranta nu pari insarcinata. -O sa par. Si adevarul e ci deja am blugii atat de stramti in talie, cé trebuie sa-i inchei cu un ac de siguranta. -Nu cred! -Vorbesc serios. Ca si-i dovedeasca, Maddie isi salta c&maga gi fi arati lui Bo micul obiect argintiu. $i uita+e la asta! Maddie isi ridica palaria si isi las capul in jos, ca sa arate vreo doi centimetri de radacini castanii intersec- tandu-se cu blondul. -Nu te lasa sa-ti vopsesti parul. N-am de gand sa-mi mai scot palaria pana nu se naste copilul, jur! Nu mi-am mai vazut culoarea naturala de cand aveam treispre- zece ani si tu m-ai ajutat s-l colorez cu cutia aia de Nice’n Easy. -Si am folosit o parte ca sa facem o suvita blonda in parul meu, care a ajuns s& arate ca o felie de dovleac fosforescent. -Mie mi sa parut atat de tare! Eu sunt blonda in ini- ma mea, Bo, dar o sa fiu o ins&rcinaté brunet’. O bru- neta gras, cu mers leganat, care face pipi din cinci in cinci minute. Bodine rase si ii dadu apa inapoi. Maddie bau si isi trecu o mana peste inca invizibila protuberanta a burtii. -Ma& simt diferit, serios. Si este un fel de miracol. Bodine, 0 sa fiu mama. -O sa fii o mama grozava.Soarele nu apune niciodata au -Mi-am setat mintea pe asta. Dar, ma rog, ar mai trebui si renung la ceva. - La calarit. Maddie incuviing’ din cap si bau din nou. -Am cam ezitat cu asta, stiu. Doamne, cAlarese de cand eram eu ftnsami copil, dar doctorul e ferm in pri- vinta asta. -Sieu la fel. Ai fost pe traseu azi, Maddie. ~Stiu. Ar fi trebuit sai spun lui Abe, dar m-am gan- dit ca ar trebui sa-ti spun tie mai intai. $i apoi el vor- beste despre cum as putea sa preiau eu de la el cat timp e plecat iarna asta. N-am vrut sa spun, fiindca el chiar isi doreste calatoria asta, si sar putea sal vad renun- tind la ea. -N-o si renunfe, si tu nu te mai urci in sa pana nu clarifici totul cu doctorul tau. Asta e. Muscandu-si buzele din nou - un semn sigur de an- xietate, Maddie rasuci capacul sticlei de apa, tot inchi- zandul si deschizandu-l. -Mai sunt si lectiile. -Osia le acoperim. Va gasi o solutie, se gindi Bodine. Asi facut-o. Mai sunt multe de facut cu caii in afara de echitatie, Maddie. -Stiu. Deja fac o parte din munca de birou. Pot sa tesal si sa hranesc animalele, si sa conduc remorca de cai, sa conduc oaspetii la Centrul de echitagie. Pot sa... -Poti s& imi aduci o lista de la doctorul tau cu ce ai voie si cu ce nu ai voie. Ce ai voie faci, ce nu, nu! -Chestia e ci doctorul e ingrozitor de precaut si... -Asa sunt si eu, o intrerupse Bodine. Adu-mi lista si tinette de ea, altfel pleci. Maddie se ls pe speteaza scaunului, imbufnata. ~ Mia spus Thad cd exact aga o sa zici. -Nu te-ai maritat cu un idiot. $i te iubeste. Si eu te iubesc. Acum, te duci acasa pentru restul zilei. ~O, n-am nevoie si ma duc acasa.32 Nora Roberts -Te duci acasa, repeti Bo. Tragi un pui de somn. Dupa puiul de somn, il suni pe doctorul tau si ii spui... -E 0 doctorita. -MA& rog. li spui sa faca lista aia i s4 tio trimitd, ca sami faci o copie. Apoi o s& incepem de acolo. In cel mai rau caz, Maddie, pentru cateva luni o s4 schimbi gsaua cu un scaun de birou. Bodine zambi. Esti pe cale sa te ingrasi. -Cumva, abia astept. ~Bine, fiindca aga o si se intample. Acum due acasa. Bodine se ridica in picioare si se aplec sA o imbratiseze tare pe Maddie. $i felicitari! -Multumesc. Multumesc, Bo. Ma duc sii spun lui Abe inainte sa plec. fi spun ca te-ai ocupat tu de tot, da? -Da. -De fapt, spun la toata lumea. Am murit sa fac asta de cand am facut pipi pe betisor. Hei, Matt! Maddie se ridica si isi mangaie burta. Sunt insarcinata! - Ei, pe dracu’! Bodine avu timp sil vada sarind peste tejghea si aler- gand sa o ridice pe Maddie in aer. Mai intai li se spune paringilor despre copii, se gandi Bodine in timp ce iesea din nou afara. Dar aici, in jur, era o mare familie. capitolul 2 in timp ce calarea, Bodine descoperi ce trebuia facut, ce se putea face si ce avea mai mult sens sa fac&. Faptul c& isi pierdea doi dintre oamenii-cheie de la cai, unul pana la primavard, unul pentru opt luni lungi, crease un puzzle. Piesele le avea; trebuia doar s& gaseasca cel mai bun mod de a le potrivi in ansamblu. Ninsoarea cadea incet, subtire si rar&é pentru mo- ment, vestind ce avea s4 vini. li plicea mirosul ei, felul in care un soim plutea prin ea pe deasupra capului, siSoarele nu apune niciodata 33 un iepure gras care sitea in sus, disparea, sirea in sus, alergind pe cAmpul vast si alb. l inghionti pe Three Socks intr-un trap rapid, info- cat, apoi, deslusindu-l, lasdndurl sa se intinda intr-un salt minunat, jucdus. Repera unul dintre camionetele de in- tretinere huruind pe drum de la cabanele High Timber, si igi dadu siesi si calului placerea de a o lua pe dru- mul cel mai lung din jur, unde privelistea se deschidea spre muntii albi ce se inalgau pe un cer catifelat de un cenusiu pal. Pentru o vreme, isi pastra mintea goala. Avea sa tezolve puzzle-ul, si rezolve problema, sa facd ce tre- buia facut. Trecu calare pe langa corturile albe ale Orasului Zen, de pe coasta de langa cabana pe care o numeau Moun- tain View Estates, si coti din nou pe drumul spre casa bunicilor ei. Aceasta se afla pe un drum secundar, lasand loc pen- tru gradinarit, care le placea amandurora, o casa alba pentru papusi, cu ornamente albastre fanteziste, cu fe- restre mari cu vedere si verande generoase, in fata si in spate, doar pentru a sta pe ele. Ghida armisarul spre spatele casei, la micul hambar al bunicilor, si descaleca. Dupa ce ii oferi un scarpinat apreciativ, il priponi. Pasi prin z4pada subtire spre veranda din spate, unde igi terse cu atentie cizmele pe covoras. De cum intr’, o cuceri mirosul a ceva minunat ce fierbea inabusit la foc mic pe soba. In timp ce isi descheia haina, se duse la oald, si adulmece. ,,Pui si praz“, cugeta ea inhaland. Ceea ce buni a ei numea Cocka-Leekie. Se uitd in jur. Bucataria se deschidea spre o zona de relaxare cu o canapea comodé, cateva fotolii si un televi- zor urias cu ecran plat. Bunicilor le placeau la nebunie emisiunile lor. Acum rula un serial, in care jucau niste oameni imposibil de frumosi.M4 Nora Roberts ri trusa de broderie - a lui huni - si cosul de trico tat - al nanei -, dar pe nici una dintre femei. Verificd in camera de oaspeti/biroul de acasa, $i 0 gasi ordonata gi goala. lesi intro camera de zi cu semineu in care focul ardea inabusit, care separa cele doua mici dormitoare, fiecare cu baie proprie. Porni sa strige, apoi auzi din dreapta vocea bunicii ei: -L-am reparat! Ti-am spus c-o sal repar. Cora iesi cu pasi mari din dormitorul ei, cu o trusd de unelte roz stralucitor intro mana. Scoase un fipat ascutit, sufocat, si isi puse o mana la inima. -Dumnezeule mare, Bodine! M-ai speriat de moarte. Mami! A venit Bodine! Cu uneltele zinginind, Cora se grabi s-o imbrariseze pe Bodine. Papucii UGG, parfumul Chanel 5 si un trup atat de subtire si de agil contraziceau anii invesmantati in Levi's si intr-un pulover moale, urias, tricotat de propria mama. Bodine ii inspira parfumul. -Ceai reparat? - Eh, chiuveta din baia mea picura ca o sita. ~Nu vrei s sun la intretinere? -Vorbesti ca bunica ta. Toat& viata am reparat ce era de reparat. Acum am reparat picurarea. - Normal. Bodine o saruta pe Cora pe ambii obraji moi si zambi spre ochii albastri ageri. ~ Ai ceva de reparat? -O s4 raman in curand fara doi oameni la cai, dar lucrez sa rezoly asta. -Cu asta ne ocupam, nu? Mami! A venit Bodine, pentru numele lui Dumnezeu! Vin, vin. Nu e nevoie s& strigi. In timp ce Cora igi lasase parul tuns bob sa devin grizonant, Miss Fancy ramasese cu incpatanare la ros- catul tineretii sale. Cu doar cateva luni inainte si implineascd nouazeci de ani, poate ci admitea cA se migca un pic mai lentSoarele nu apune niciodata 35 decat odinioara, dar era mandra s4 spuna cA avea toti dintii, cA auzea tot ce naiba voia si auda gi ck nu avea nevoie decat de o pereche de ochelari de apropi Era scunda si mai mult rotunda deeat durdulie. [i plicea s& poarte tricouri sau sepci cu enunguri pe care le yasea si le cumpara de pe internet. In acea zi, puteai sd citesti: ASA ARATA O FEMINISTA. -Tot mai frumoasa de fiecare data cand te vad, zise Miss Fancy cand Bodine o imbratisa. -N-au trecut decat doua zile de cand nu mai mai vazut. -Si ce daca!? Vino si stai jos! Trebuie sa ma duc sa ma uit la supa aia. -Miroase incredibil. -Mai dureaza cel putin o ora pana e gata, daca poti s4 rami. -Chiar nu pot, trebuie si ma intorc. Dar mai intai am trecut doar sa va vad pe voi. Miss Fancy amesteca in supa, in timp ce Cora isi puse deoparte uneltele. . -Ceai si prajituri atunci, decreta Cora. Intotdeauna e timp pentru ceai si prajituri. Bodine isi reaminti siesi c& ea mAnca mai sdnatos, evitand gustarile dulci, cu carbohidrati. - Eu si Cora am facut aseara fursecuri cu scortisoara. Miss Fancy zambi in timp ce puse ceainicul pe un arzator. De ce trebuiau sa fie fursecuri cu scortisoara? ~As putea si-mi fac timp pentru asta. Stai jos, buni! Fac eu ceaiul. Lua vasul, c&nile, strecuratoarea pentru frunze, caci nici o femeie nu sar injosi si aiba un pliculet de ceai in casa. -O sa pierdeti emisiunea preferati, sublinie Bodine. - Ei, o inregistram, respinse Miss Fancy ideea. E mai distractiv s4 ne uitam seara si si sarim peste publicitate. -Am incercat sai explic cA nu trebuie pornit televi- zorul ca sa se facd inregistrarea, dar nu-i vine s& creada.36 Nora Roberts - Prostii, ti zise Miss Fancy fiicei sale. Si nu-mi asum riscul, Am auzit cA tanarul Skinner sa intors de la Holly- wood si lucreaza la ferma. - Ai auzit bine. - Mia placut intotdeauna baiatul Ala. Cora asezi pe masa o farfurie cu fursecuri. -Aritos nevoie mare. Miss Fancy lua un fursec. Si suficient de zurbagiu cat s&-l faci interesant. ~Chase, si felul lui serios de a fi ia prins bine. Si tu erai indragostita de el, ii zise Cora lui Bodine. -Ba nu! Bunicile schimbara priviri afectate aproape identice. -Aveam doisprezece ani! $i de unde stiti voi? -Dupa ochii langurosi. Miss Fancy isi duse 0 mana la inima. La naiba, si eu as fi fost indragostita de el daca ag fi fost mai tanara sau el mai in varsta. -Si bunul cear fi zis? intrebi Bodine. -Ca a fi cisitorit sau mort nu inseamna acelasi lucru. Am fost casatoriti saizeci si sapte de ani inainte ca el si moar, si amandoi am fost liberi s4 ne uitam la tot ce neam dorit. Induiosator, nu? Asa e cand moartea $i cAsatoria sunt la fel. Bodine rase si aduse ceaiul la masa. -Spune-i baiatului s4 vina pe la noi, ii ceru Cora. Un barbat aratos face ziua mai frumoasa. -O s&i spun. Bodine arunca o privire la fursecuri. Avea si manance sAnatos mai tarziu. Pana cand Bodine isi incheie ziua, ninsoarea cidea rapid si dens. Se considera mai mult decat recunos- catoare pentru fursecurile din acea dupa-amiaza, caci nu avusese nici o sans s ia pranzul, si acum era din ce in ce mai tarziu pentru cina. Ca4nd trase masgina la ferm4, era gata si manance ori- ce fi cidea in mana - dupa un pahar de vin.Soarcle nu apune niciodata 7 {gi las in antreu imbricamintea de exterior, isi lua servieta si il gisi pe Chase in bueatirie, luand o bere din frigider. - Ai tocana de vit’ pe aragaz, fi zise el. Mama a zis so tinem calda pana vii. Carne rosie, se gandi ea. Incerca si renunte la carnea -Rory are o intalnire. Mama zice ca are de gand s& stea in cada pentru tot restul vietii ei, si tata probabil ecu ea acolo. Bodine se lovi cu podul palmei in tampla. -De ce mi-ai bagat asta in cap? -Privirea lui mi-a bagat mie asta in cap. Agita sticla din mana. Vrei o bere? -Vreau vin. Un pahar de vin rosu zilnic iti face bine. Poti s& te uiti dupa informatia asta, insisti ea cand el ii ranji. Poate c& turnase cu mare generozitate, totusi era un pahar. ~- Deci Maddie e insarcinata. -De unde naiba stii tu? Enervata, bau din vin cu o mana si puse tocana intr-un castron cu cealalta. ~Maddie i-a trimis un mesaj lui Thad sa-1 anunte ca fia spus tie si a spus la aproape toati lumea din jur, pe o distanta bunicica, asa ci el mi-a spus mie. i la toata lumea din jur, pe o distanya bunicica. Oricum, eu ma asteptam la asta. Te asteptai la asta? De ce? ~ Apare o expresie in ochi, Bodine. Are asta in ochi - si mai face si niste comentarii pe ici, pe colo despre pater- nitate si chestii de genul Asta. -Daca banuiai, de ce n-ai zis? Enervata, ii trase una tare lui Chase in coaste. Daca ag fi stiut acum cateva sAptamani, as fi putut s& opresc unul dintre sezonierii de la cai. Si uite cu cine vorbesc si eu, zise ea ludnd38 Nora Roberts © lingura din sertar. Cu Nu-Intreba-Niciodata Charles Samuel Longbow. - Raspunsul v: oricum. Ma duc sa-mi beau be- rea in camera Jinga foc. Bodine infipse lingura in tocana gi il urma. La fel ca fratele ei, se agezi pe canapeaua cea mare si isi ridica picioarele pe masa. -[-am sunat pe toti sezonierii pe care fi stiu cA ar fi buni de responsabil. Tin trebuie mai mult decat un cala- ret. Cei cativa cu care am vorbit au toti de lucru pentru iarna. Manca din tocana, cugetand la asta. Mai am ca- teva saptimani p4na la plecarea lui Abe in blestematul de desert, dar nu-mi place ideea de a pune responsabil pe cineva pe care nu-l cunosc, pe care n-am avut o buna sansa si-l pregatesc. liam pe Ben si Carol, dar oricat de buni ar fi, ei nu sunt manageri. -Folosestel pe Cal. -Cal? -Da, poate s& se ocupe de amandoua destul de usor. E cat se poate de bun cu caii sie si manager. Daca tu esti prea ocupata, eu si tata putem si umplem niste gauri. Si Rory sau mama. La naiba, nana poate sa preia plim- bari calare pe traseu. Oricum calareste destul de mult in fiecare zi. -Am fost pe la ea si pe la buni azi. Calare pe Three Socks. Cand nana a aflat, a vrut sl calareasca inapoi la CAB pentru mine. A batut un pic in retragere cand nam lasat-o din cauza ninsorii. N-ar trebui sa faca plim- bari calare pe traseu iarna. Chase dadu din cap in felul sau domol si mai bau din bere. -Ar putea sa dea lectii. -Da, m-am gindit la asta. Lar plicea. Ma rog, dac& pot s4 o iau de la ferma pentru asta, cel putin cat timp e Abe plecat, m-ar scuti sa gasesc pe altcineva. Nu esti complet inutil, Chase. -Eu? Bau din bere. Am utilizdri neexploatate. -Presupun ca acele utilizari nu includ sa faci rost de vreo zece kilometri de catifea rosie, o duzina de