SINCOPA

traducere a unui articol din limba franceza preluat de

pe site-ul : http://www.sfatulmedicului.ro/Neuropatii/sincopa_4661

Generalitati

Sincopa este termenul medical ce descrie clasicul “lesin”, adica pierderea temporara a
cunostintei si imposibilitatea de a mentine rectitudinea. Pacientii isi pierd tonusul musucular si
cad. Spre deosebire de pacientii cu convulsii, cei cu sincope isi recapata starea de alerta imediat
dupa ce devin constienti. Termenul de sincopa exclude prin definitie notiunile de convulsie,
coma, soc sau orice alta stare ce evolueaza cu alterarea constientei.

Sincopa este mai frecventa decat se crede. Specialistii estimeaza ca peste jumatate din populatia
va dezvolta un episod sincopal la un moment dat in viata. In Statele Unite, de exemplu, 6% din
internarile de la camera de garda se datoreaza sincopelor. Desi exista numeroase cauze de
aparitie a sincopelor, cel mai util pentru intelegerea lor este clasificarea acestora in cardiace si
noncardiace. Sincopele cardiace asociaza cea mai mare mortalitate. In general, sincopele sunt
benigne, insa exista si un procent de pacienti in cazul carora sincopa este un simptom al unei boli
mult mai grave, putand avea chiar impact letal.

Sincopele apar de obicei cand fluxul sangvin catre creier este intrerupt si cand se instaleaza
hipoperfuzia cerebrala. Parechimul cerebral are nevoie permanenta de aport sangvin deoarece
astfel se aprovizioneaza cu oxigen si glucoza, principalul sau substrat metabolic. Creierul nu este
capabil sa depoziteze energie, ca urmare, o deprivare de oxigen si glucoza mai mare de 3 - 5
secunde determina aparitia clinica a sincopei.

Sincopa poate sa apara in general la orice varsta, insa este mai rar intalnita in cazul pacientilor
pediatrici (unele studii au raportat o incidenta de 0.1% a sincopelor la copii). Specialistii
recunosc insa ca daca sincopa apare la varste inaintate, prognosticul pacientilor este mai rezervat
deoarece in aceste cazuri exista si o patologie cronica intricata ce poate complica foarte mult
evolutia.

Aproximativ 3% dintre adultii cu varsta intre 30 si 62 de ani ajung sa aiba un episod de sincopa,
in timp ce procentul pacientilor peste 75 de ani este mai ridicat (6%). Sincopa este responsabila
pentru 1-3% din totalul prezentarilor la camerele de garda ale spitalelor de urgenta, si este foarte
periculoasa mai ales in cazul pacientilor cu afectuni cardiace cronice si boala coronariana
ischemica.

Cauze

Pentru a imbunatati managementul si abordarea generala a pacientului cu sincopa specialistii au

impartit cauzele de aparitie a acesteia in cauze cardiace, non cardiace si idiopatice. Anterior
acestei clasificari sincopa era impartita in functie de etiologie in vasovagala, situationala,
ortostatica, aritmogenica.
Sincopa cardiaca poate fi determinata de boli vasculare, cardiomiopatii, artimii sau disfunctii
valvulare, insa poate sa apara si in cadrul unui infarct miocardic acut sau unei disectii de aorta.

Cele mai frecvente cauze care duc la aparitia acetui tip de sincopa sunt:
1. Aritmii, in principal aritmiile ventriculare (tahicardia ventriculara sau torsada varfurilor),
tahiaritmiile supraventriculare. Tulburarile de ritm cardiac interfera cu functia de pompa a inimii,
ceea ce duce la scaderea fluxului sangvin prin intregul arbore circulator. In astfel de situatii
sincopa apare brusc si nu exista nici un semn promonitor, de avertizare;
2. Obstructii cardiace care apar in cadrul unor procese foarte variate: embolism pulmonar,
hipertensiune pulmonara, tamponada cardiaca, cardiomiopatii;
3. Insuficienta cardiaca - in aceasta situatie apar sincope deoarece forta inimii este scazuta, ea nu
mai poate face fata necesitatilor, nu mai poate pompa sange cu o viteza crescuta astfel incat sa
asigure necesarul de nutrienti ai tuturor organelor si tesuturilor. Forta coloanei de sange este
foarte scazuta iar creierul are foarte mult de suferit.

Sincopa noncardiaca poate fi determinata de raspunsul vasovagal accentuat la durere,

deshidratare, ortostatism, disfunctie vegetativa, tulburari psihiatrice sau poate sa apara in cadrul
unor boli neurovasculare.

Sincopa �vasovagala este cea mai frecventa sincopa. Apare in special la adultii tineri, insa
este descrisa la orice varsta. Ea este de fapt, lesinul clasic. Se datoreaza unui reflex circulator
anormal: inima pompeaza sange cu mai multa putere, vasele sangvine se relaxeaza, insa
frecventa cardiaca nu se adapteaza si nu poate mentine coloana de sange. Sincopa vasovagala
apare mai ales in pozitie ortostatica si este precipitata de anxietate, temeri intense, stress
emotional sau durere.

Sincopa vasovagala poate sa apara si in cadrul unor boli cronice, sau in timpul unor episoade de
hipoglicemie, deshidratare, oboseala intensa. O astfel de sincopa este dominata de fenomene
vegetative : greata, varsaturi, diaforeza, disconfort epigastric sunt doar cateva din elementele
clinice care preced sincopa. Acest tip de sincopa nu are un risc vital si apare ocazional, doar in
prezenta triggerilor amintiti.

Sincopa situationala - denumirea este sugestiva pentru momentul aparitiei: in anumite situatii si
doar la pacientii susceptibili. Sincopa situationala are un factor precipitant foarte bine stabilit.

Cele mai frecvente situatii descrise au fost:

- Tuse puternica la pacientii cu afectiuni pulmonare care tusessc foarte violent;
- Deglutitie a unor boluri alimentare mari la pacientii cu afectiuni esofagiene;
- Mictiune la golirea unei vezici prea pline. Apare mai frecvent la barbatii intoxicati cu alcool;
- Presiune exagerata asupra sinusurilor carotice prin gulere si cravate prea stramte, mai ales la
pacientii in varsta. Postprandial, mai ales la batrani, cand presiunea arteriala scade dupa un pranz
consistent.

Toti acesti stimuli sunt capabili sa declanseze reflexe vegetative si o stare de vasodilatatie
generala care duce la hipotensiune cerebrala tranzitorie. O astfel de sincopa nu pune viata
pacientului in pericol, insa este periculaosa prin morbiditatile asociate.

Sincopa posturala apare in momentul in care o persoana se ridica brusc din clinostatism in
ortostatism. In aceasta situatie organismul nu are timp sa isi regleze fluxul sangvin si nici tonusul
vascular pentru a asigura perfuzia cerebrala adecvata si se instaleaza o hipotensiune ortostatica
atat de importanta incat pacientul lesina.

Cele mai frecvente cauze de aparitie a sincopei posturale sunt:

1. Hipovolemie aparuta prin deshidratare, hemoragii (interne sau externe)
2. Reflexe si tonus vascular anormale: pot sa apara in urma administrarii unor medicamente, in
afectiuni ale sistemului nervos, atat central cat si periferic, si in anomalii congenitale.

Sincopa neurologica apare prin diverse mecanisme. Ea are de obicei un sindrom prodromal
care avertizeaza pacientul si care include: vertigo, disartrie, disfagie, diplopia si ataxie. Prin
diminuarea fluxului sangvin cerebral pacientul isi pierde cunostinta. Uneori sincopa neurologica
apare si in urma unor procese grave: atacuri ischemice tranzitorii, sau obstrucii ale unor vase
intracraniene mari.

Sincopa din cadrul accidentelor vsculare cerebrale este insotita de dureri foarte intense de cap, in
timp ce sincopa din atacul ischemic este acompaniata de tulburari de echilibru, si tulburari de
vorbire. Convulsiile sunt si ele caracterizate prin pierderea tranzitorie a cunostintei, insa difera de
sincopa. In convulsii este vorba de un alt mecanism, nu de sistarea sau diminuare fluxului
sangvin cerebral ci de modificarea activitatii electrice a creierului in anumite regiuni. Convulsiile
sunt caracterizate prin activitate motorie intensa a bratelor si picioarelor pentru mai mult de 8
secunde, tremur intens, alterarea statusului mental dupa trezire, confuzie si dezorientare.

Sincopa psihogenica apare la pacientii cu afectiuni anxioase in faza de hiperventilatie a

atacului de panica.

Simptomatologie

Cel mai sugestiv simptom al sincopei este pierderea tranzitorie a cunostintei si prabusirea
datorita pierderii tonusului postural normal. In cazul indivizilor care isi pot aminti momentul
premergator sincopei se poate stabili si existenta sau nu a unor stari prodromale ce pot sa il
avertizez in cazul unor sincope recurente, dar care pot ajuta si clinicianul in stabilirea unui
diagnostic sigur.
In general simptomele sincopelor variaza foarte mult in functie de tipul particular al
acesteia, astfel:
- Sincopa vasovagala are drept simptome pincipale: existenta unor semne prodromale de natura
digestiva (greata, varsaturi), tulburari vizuale, acufene. Tegumentele sunt foarte palide, pupilele
sunt dilatate si pacientul transpira foarte mult (diaforeza). In timpul sincopei pulsul este foarte
redus, uneori chiar sub 60 batai /minut. Pacientul isi revine destul de repede din inconstienta si
isi recapata starea anterioara;
- Sincopa posturala apare in urma unor pierderi sagvine sau hidrice pe care pacientul le poate
cunoaste sau ale caror semne poate ca le-a observat: hemoragii exteriorizate, melena, rectoragii,
hematemeza, menstruatii abundente, deshidratari. Anterior sincopei pacientul se poate simti mai
ametit, este mai palid, transpirat;
- Sincopa situationala are triggeri cunoscuti, pacientul isi revine relativ repede;
- Sincopa cardiaca se manifesta prin: aritmii, palpitatii, dureri retrosternale, dispnee. Pulsul
pacientului este slab, lent, tegumentele sunt palide si transpirate. Nu exista semne premonitorii
iar sincopa poate avea caracter recurent;
- Sincopa neurologica se caracterizeaza prin tulburari de echilibru, vertij, diplopie, tulburari de
vorbire. Tegumentele sunt normal colorate in timpul sincopei (spre deosebire de celelalte tipuri)
iar pulsul este normal sau chiar crescut.

Convulsiile trebuie amintite deoarece este importanta diferentierea lor de sincope. Convulsiile
sunt stari de pierdere a constientei ce au aura (un complex de semne si simptome care anunta
aparitia lor si care avertizeaza pacientul). In cadrul convulsiilor apar frecvent incontinentele
sfincteriene iar pacientii pierd involuntar urina si materii fecale. Convulsiile se caracterizeaza
printr-o activitate motorie generalizata care are o durata de peste 8 secunde. Pacientul este
confuz pentru cateva minute dupa ce isi revine, nu stie unde este, ce se intampla cu el si este
apatic si obosit. Este foarte important ca in timpul convulsiilor pacientul sa fie pus intr-o pozitie
de siguranta pentru a nu isi musca limba sau a se asfixia.

Consultarea unui specialist

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic in cazul in care au avut un episod de pierdere a
cunostintei deoarece cauza acestuia trebuie investigata si tratata. Sincopele sunt in general
benigne, insa nu trebuie neglijate.
Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte de urgenta la spital in cazul in care :
- Pacientul a fost diagnosticat anterior cu o afectiune cardiaca, are factori de risc pentru aparitia
trombembolimului pulmonar;
- Exista sincope recurente cu afectarea starii de constienta si cu alterarea statusului mental;
- Nu exista stimuli sau triggeri ce pot fi evidentiati;
- Sincopa are o durata mai lunga iar pacietnul este confuz dupa ce isi revine.

In urmatoarele situatii prezentarea la camera de garda nu este urgenta, insa este indicata:
- Sincopa vasovagala evidenta si triggeri recunoscuti si identificati de catre pacient sau de catre
persoanele din jur;
- Sincopa unica, fara antecedente sugestive pentru afectiuni cardiace sau neurovasculare;
- Pacient tanar (cu varsta sub 30 de ani), sanatos, fara patologii cronice sau status hipercoagulant
cunoscut.

Investigatii paraclinice

Cauzele sincopelor raman, in peste 50% dintre situatii, necunoscute. Cu toate acestea, pacientul
care se prezinta la camera de garda in urma unei sincope trebuie investigat complet si amanuntit.
Anamneza poate furniza informatii utile cu privire la debutul sincopei, la existenta unor
simptome premergatoare pierderii cunostintei, dar si la existenta unor factori precipitanti, printre
care: astenie, deprivare de somn, mediu inconjurator cald, spatii aglomerate, consum de alcool,
durere, emotii puternice.
Medicul trebuie sa incerce sa adune cat mai multe informatii cu privire la simptomele care
au precedat sincopa:
- Ameteala, cefalee, vertij, disconfort epigastric, tulburari vizuale, paloare, parestezii sunt doar
cateva dintre manifestarile perioadei presincopale
- Simptome de tipul greturilor si diaforezei sunt sugestive mai degraba pentru o sincopa decat
pentru o convulsie (in care pacientul a fost singur si nu exista o alta persoana care sa descrie
aspectul din cadrul pierderii de cunostinta)

Este foarte important de precizat si durata simptomelor care au precedat sincopa deoarece pot fi
sugestive pentru cauza. De exemplu, simptomele din sincopa vasovagala dureaza aproximativ 3
minute, in timp ce cele din sincopa cardiaca indusa de aritmii dureaza 3 secunde.
Istoricul medical al pacientul este de asemenea important. Pacientii trebuie rugati sa precizeze ce
alte boli au, si care este tratamentul pentru acestea. Anumite medicamente sunt recunoscute
pentru implicarea lor in declansarea sincopelor.

Acestea sunt:
-Agenti antihipertensivi - diuretice, nitrati;
-Agenti care influenteaza debitul cardiac - beta-blocante, digitalice;
-Agenti care alungesc intervalul QT - antidepresive tricilice, fenotiazine, amiodarona, chinidine;
-Agenti care modifica echilibrul hidroelectrolitic al organismului - diuretice.

Examenul fizic trebuie efectuat complet si cu atentie sporita, mai ales daca pacientul se prezinta
la camera de garda imediat dupa sincopa. Se efectueaza un examen neurologic atent. Pacientii cu
sincope necomplicate ar trebui sa aibe un status mental nealterat. Sincopa obisuita nu este
insotita de modificari de comportament, de cefalee, oboseala, somnolenta.

Daca pacientul prezinta astfel de simptome trebuie cautata o alta cauza de pierderea a
cunostintei, iar cel mai adesea sunt incriminate agresiunile toxice asupra sistemului nervos
central.
De asemenea, la examenul fizic medicul trebuie sa caute si eventuale semne ale caderii si posibil
ale unor traumatisme, perforatii, fracturi. Daca pacientul si-a muscat limba in cursul episodul
poate sa fi fost vorba de o convulsie si nu de o sincopa.
Investigatiile paraclinice sunt generale si isi propun sa analizeze starea de sanatate a pacientului.

Ele pot include:

- Electrocardiograma pentru investigarea ritmului si frecventei cardiace. Daca aspectul EKG este
normal, prognosticul pacientului este bun. La EKG se pot observa infarcte miocardice, disritmii,
sau tulburari de conducere;
- Ecocardiografia este indicata in cazul pacientilor cu afectiuni cardiace diagnosticate si este
testul de prima intentie daca se suspecteaza o sincopa cardica prin cauza mecanica;
- Electroencefalograma este realizata doar daca medicul neurolog o considera necesara;
- Radiografie simpla;
- Rezonanta magnetica nucleara cerebrala: se realizeaza ipentru investigarea vaselor cerebrale.

Investigatiile de laborator indicate in cazul pacientilor cu sincopa pot fi foarte numeroase si sunt
in general ghidate de cauza presupusa de aparitie a sincopei.
Cel mai adesea se efectueaza:
- Hemograma completa;
- Determinarea functiei renale si nivelul electrolitilor;
- Determinarea enzimelor cardiace;
- Glicemia.

Tratamentul

Tratamentul la domiciliu

Recomandarile specialistilor pentru tratamentul la domiciliu sunt adresate in special persoanelor

care sunt langa pacient in momentul in care acesta lesina. Astfel ele trebuie sa:
- Sa acorde imediat primul ajutor si sa cheme ambulanta;
- Sa plaseze pacientul intr-o pozitie de siguranta;
- Sa ii verifice periodic pulsul si daca este cazul sa il resusciteze;
- Dupa ce pacientul isi revine, sa il aseze pe un scaun si sa stea langa el pana soseste ambulanta.
Chiar daca sincopa pare inofensiva si nu exista factori de risc, pacientul trebuie sa evite sa se
ridice timp de 15- 20 de minute sau pana cand soseste ajutorul de specialitate.

Persoanele de langa pacient il pot intreba pe acesta, dupa ce si-a recapatat cunostinta daca are
boli cronice de inima, patologie neurologica, daca anterior sincopei a simtit dureri retrosternale,
dispnee, cefalee, deoarece acestea pot fi sugestive pentru diverse afectiuni ce pot pune viata in
pericol.

Tratamentul de specialitate

Scopul tratamentului de specialitate este de a preveni aparitia complicatiilor si a reduce

morbiditatea. Tratamentul depinde in functie de tipul sincopei. Sincopa vasovagala se trateaza
medicamentos doar daca pacientul are episoade recurente care ii afecteaza calitatea vietii. Altfel,
aceasta sincopa rasunde favorabil la modificarea stilului de viata si la evitarea triggerilor.
Pacientii sunt sfatuiti sa consume cat mai multe lichide, sa evite ortostatismul prelungit si sa
creasca cantitatea de sare din dieta (strict sub supraveghere medicala).

Sincopa posturala are o serie de indicatii terapeutice:

1. Inlaturarea cauzei, in special daca aceasta a fost medicamentoasa;
2. Evitarea deshidratarilor;
3. Ridicarea lenta din pat;
4. Evitarea meselor bogate, in special in cazul pacientilor varstnici cu tulburari ale tensiunii
(hipotensiune arteriala).

Sincopa cardiaca are un tratament articular, in functie de cauza exacta. Poate fi vorba de
tratamentul tahiartmiilor, bradicardiilor, blocajelor atrioventriculare sau intraventriculare, a
disectiei de aorta, a trombembolismului pulmonar si multe altele. Indiferent de cauza, insa,
tratamentul isi propune sa optimizeze functionarea cordului astfel incat acesta sa poata face fata
necesitatilor tuturor organelor si tesuturilor.
Tratamente specifice includ montarea unui pacemaker (care poate regulariza ritmul inimii in
anumite tipuri de tahiaritmii), sau implantarea unui defibrilator pentru controlul aritmiilor cu
potential letal. In anumite cazuri se poate indica chiar si interventia chirugicala: angioplastie,
valvuloplastie sau bypass coronarian.

Controale ulterioare

Daca pacientul se prezinta la camera de garda insa cauza exacta de aparitie a sincopei nu este
stabilita si nu este indicata spitalizarea, specialistii recomanda prezentarea la control peste cateva
zile. Pacientul trebuie educat si invatat sa isi ia singur pulsul, sa fie atent la eventualele semne
premonitorii si chiar sa isi invete membrii familiei cum sa actioneze in cazul in care sincopa se
va repeta. Sincopele nu au caracter recurent decat daca procesul care le cauzeaza este cronic si
nu este tratat corespunzator. De aceea, daca apare suspiciunea de sincopa cardiaca pacientii sunt
trimisi pentru a fi investigati de catre un medic cardiolog.

Preventie

Masurile preventive depind si ele de cauza exacta a sincopei precum si de gravitatea acesteia.
Unele sincope pot fi prevenite prin modificarea stilului de viata, evitarea expunerii la triggeri:
- Evitarea incaperilor suprapopulate si supraincalzite;
- Evitarea ridicarii bruste din clinostatism in ortostatisn;
- Hidratarea corespunzatore, mai ales in sezonul cald;
- Evitarea meselor bogate.

In alte cazuri, sincopa poate nu are o etiologie usor de stabilit. Pacientii sunt sfatuit sa isi
consulte medicul de mai multe ori, pana cand, impreuna, reusesc sa stabileasca motivul de
aparitie a acesteia. Odata ce cauza a fost determinata, tratamentul poate fi si el initiat. Prevenirea
sincopei cardiace este dificil de realizat. Se poate face doar prin tratarea corecta a tulburarii care
sta la baza hipoperfuziei cerebrale. Unii pacienti trebuie sa fie foarte precauti si sa evite sa
conduca un autovehicul pana cand se stabileste cauza de aparitie a sincopei si se initiaza
tratamentul.

Prognostic

Cauza de aparitie a sincopei este cea care stabileste si prognosticul pacientului. Intr-un studiu
recent publicat, 25% din pacientii de peste 65 de ani cu sincopa de cauza cardiaca au decedat
intr-un an de la acel episod. Multi dintre ei au murit subit. Sincopele care nu au o cauza grava
sau cardiaca au un prognostic favorabil, iar starea pacientului se amelioreaza daca respecta
recomandarile medicului si evita factorii de risc, indiferent de natura lor.