ANNIE M.G. Scriwtpr (1911-1996) s-a nascut in oragul Kapelle din Olanda. A fost un copil retras gi cuminte, cdruia ii plicea si-gi petreaci timpul cu nasul in c&rfi. A inceput si scrie po- ezii incd de mica, iar cdnd mama ei a mers la o clarvazétoare, aceasta i-a prezis ce Annie va deveni o scriitoare faimoasi. Parinfii au trimis-o la Haga ca sa studieze gi si devina notar public, dar ea nu gi-a dorit niciodata asta. A plecat in Germania, unde a fost dadacé, iar apoi a facut cursuri de bibliotecar. Pana in 1946, cand s-a angajat la ziarul Het Parool din Amsterdam, ‘a fost directoarea bibliotecii din Vlissingen. Si-a inceput cariera literara seriind poezii gi povestiri pentru Het Parool, care au fost foarte bine primite de cititori. A scris, de asemenea, si texte pentru cabaret, teatru radiofonic gi tele- viziune. Inspirata de nazbatiile fiului ei, Flip, a inceput sa pu- blice scurte povestiri despre un baiat si o fata, Jip si Janneke, care au devenit unele dintre cele mai indraigite personaje din literatura neerlandeza pentru copii. Annie Schmidt a continuat sa publice, iar in 1957 Wiplala a fost declarata cea mai bund carte pentru copii din Olanda. in 1970 a scris Minoes (Domnisoara Miau), a c&rei ecranizare din 2001 s-a bucurat de un mare succes international. Pe lang& numeroasele premii obfinute in Olanda, in 1988 a primit prestigiosul Premiu Hans Christian Andersen pentru contributia adusé literaturii pentru copii. Annie M.G. Schmidt este considerata ,regina literaturii neerlandeze pentru copii* si una dintre cele mai importante scriitoare neerlandeze din toate timpurile ANNIE M.G. Scumipr Domnigoara Miau ‘Traducere din neerlandeza de K.J. MecklenfeldANNIE M.G. ScumipT Maidaneza o privi neincrezatoare cu ochii ei galbeni. Arata din nou foarte smotocita i rapciugoasa. — Stii... spuse ea incetigor, am avut impresia ci o sit te mariti cu el. — De unde ai mai scos-o acuma gi pe asta? intrebii domnigoara Miau. — Aga mi-a venit... spuse Maidaneza. Eu doar atata-{i zic: dac-o faci, iti ratezi gi ultima gansa, Nu vei mai fi ni- ciodata pisica. $i poate c-o sA te schimbi atat de mult, in- ct nici n-ai sa mai poti vorbi cu noi. N-o si mai infelegi Pisiceasca. $i o sa uifi chiar gi cantecul Maumau. — inca n-am ajuns acolo, spuse domnigoara Miau. Tibbe se aplecd peste lucarna de la buciitarie gi strigi: — Micul dejun e gata! Pentru pisici si oameni! — Hai cu mine inauntru, zise domnigoara Miau. & 122 CuPRINS 1. Chiar nu mai sunt noutati? 2. 0 pisica din vecini 3. Maidaneza.... 4. Agentia de presa pisiceascd 5. Secretara .. 6. Cartierul . ’ 7. Sora ta a trecut pe aici 8. Banchetul domnului Smit . . 9. Doctorul de cap... . 70 10. Pisicile nu sunt martori 80 11. Motanul Carburant si Motanul Monopol. . . . . . 88 12, Pisoii Maidanezei 13. Tibbe scrie! see 14. Un puhoi de pisici .. . 15. Pisica de-a lungul secolelor 16. Pisica Redactiei. 17. E din nou pisica?. . 18. Sora rogcaté ..... 19. De data asta a fost Karlos......... 0.00.00.Redaetor: Joana Vilew ‘Tehnoredactor: Monica Manolache DTP copert: Anna Grozavu Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei SCHMIDT, ANNIE M.G. Domnigoara Miau / Annie M.G. Schmidt; trad. din neerlandez de K.J. Mecklenfeld. ~ Bucuresti: Editura Arthur, 2019 ISBN 978-606-788-401-2 1. Mecklenfeld, K.J. (trad.) 821.1125 Annie M.G. Schmidt Minoes Copyright text © 1970 by the Estate of Annie M.G. Schmidt. Amsterdam, Em. Querido’s Kinderboeken Uitgeverij Nixittiece Aceasta carte a fost publicata cu sprijinul gsenfownaaton Dutch Foundation for Literature. © Editura Arthur, 2019, pentru prezenta edifie Editura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART CaPITOLUL 1 Chiar nu mai sunt noutafi? — Tibbe! Unde-i Tibbe? L-a vazut cineva pe Tibbe? il cheama geful. Unde o fi? Tibbel! Tibbe fi auzi, ii auzi cat se poate de bine. Dar se pi- tulase in spatele biroului sau. $i statea acolo tremu- rnd, spundndw-gi: ,Nu vreau sé merg la gef. Mi-e frie’. Stiu exact ce-o s& se intample. De data asta o si ma coneedieze.* — Tibbe! O, aici erai! Pana aici i-a fost. [] vazusera. — Tibbe, seful zice sa te duci la el imediat. Acum nu mai era nimic de facut. Trebuia si se ducd. Cu capul plecat, Tibbe strabatu culoarul si se opri in dreptul unei ugi pe care seria ,Redactor-sef*, Ciocaini. Se auzi 0 voce: —Da. Cand Tibbe intra, seful vorbea la telefon. fi araita un scaun gi igi continua convorbirea telefonica. ‘Tibbe se ageza si astepta. Aceasta era cladirea Jurnalului de Killendoorn. Tibbe scria articole scurte pentru acest ziar. — Aga, spuse redactorul-sef in timp ce punea jos re- ceptorul. Voiam sa discut ceva serios cu tine, Tibbe. ae 5SANNIE M.G. ScHMIDT »Acum i-acum...“ gandi Tibbe. — Articolele pe care le scrii, Tibbe, sunt foarte sim- patice. Cateodata chiar deosebit de simpatice. Tibbe zimbi. Poate ca totusi avea sa fie bine. —Dar... ‘Tibbe astepta rabdator. Bineinteles ca era un dar. Altfel nu s-ar fi aflat acum aici. — Dar... nu aduci niciodata noutdi. Ti-am zis de-ata- tea ori. Toate articolele tale sunt despre pisici. Tibbe tacu. Era adevarat. Iubea mult pisicile. Stia toate pisicile din cartier. Avea gi el una. — Dar ieri am scris un articol care nu era deloc des- pre pisici, spuse el. Era despre primavara. — Exact, spuse seful. Despre primavara. Despre frun- zele care apar din nou in copaci. Astea-s noutdfi? — Aa... frunzele sunt noi, de fapt, spuse Tibbe. Seful ofta. — Asculta, Tibbe, zise el. imi place de tine. Esti un tanar de isprava gi te pricepi s povestesti. Dar noi lu- cram aici la un ziar. Iar un ziar trebuie si aducd noutaifi. — Dar deja publicdm atat de multe noutafi, spuse ‘Tibbe. Razboaie gi altele asemenea. $i crime. M-am gan- dit cd oamenilor le-ar plicea si citeasca cateodata gi ceva despre pisici gi frunze. —Nu, Tibbe. Nu ma infelege gresit, nu trebuie sa scrii despre crime sau jafuri de banci. Insa un ordigel ca al nostru e plin de mici noutati. Daca stii sd le gasesti. Dar ti-am spus de nenumérate ori: esti prea timid. Nu ai curaj sa abordezi oamenii. Nu indraznesti niciodata s& intrebi ceva. Se pare cA te simfiin largul tau doar cu pisicile. Domnisoara Miau ‘Tibbe tacu din nou, pentru ca aga era. Era timid. $i, mai ales daca lucrezi la ziar, nu ai voie sé fii timid. ‘Trebuie sa ai curaj sa abordezi pe oricine. Trebuie sa ai curaj sa te duci la ministru chiar dacd e in cada. $i si intrebi fard frica: ,.Ja spuneti, ce afi facut azi-noapte?“ Un bun ziarist indrazneste si facd aga ceva. Nu gi Tibbe. — in fine, zise redactorul-gef. iti mai dau inca 0 sansa, De acum inainte scrii articole in care se gasesc noutéiti. Maine la amiazé mi-l dai pe primul. $i tot asa, de cateva ori pe saptamani. $i daca asta nu merge... ‘Tibbe infelese. Atunci igi pierdea slujba. —La revedere, Tibbe. — La revedere, domnule. Tar acum mergea pe strada. Ploua rar si totul era gri. ‘Tibbe se plimba cu pagi grei prin oras. Se uita in jur la tot si era atent la toate. Unde erau noutatile? Vazu masini. Magini care circulau, masini care erau parcate. Cativa trecatori gi, ici si colo, o pisicaé. Dar nu mai avea voie sii scrie despre pisici. Intr-un sfarsit se ageza, teribil de obosit, pe o bancufa din piaa Groenmarkt, sub un pom unde era inca uscat. Pe bancé mai stiitea cineva. $i acum vazu Tibbe cine era: fostul lui invatator, domnul Smit. — Ia te uita, spuse domnul Smit. Ce bine imi pare s te revad! Am auzit c& lucrezi la ziar. intotdeauna am crezut ca vei ajunge sa lucrezi la un ziar. iti merge excelent, aga-i? Tibbe inghifi in sec gi zise: —Da, e in regula.ANNIE M.G. ScuMipT — CAnd erai elev, seriai intotdeauna compuneri ad- mirabile, spuse domnul Smit. M-am gandit eu cd vei ajunge departe. Da, scrii exceptional de bine. — Ceva noutaiti n-avefi? intreba Tibbe. Domnul Smit il privi un pie jignit. — Ai devenit chiar atét de arogant? intreba el. Dac& cu iti spun: ,Scrii foarte bine“, tu ma intrebi: ,Ceva noutati n-aveti?"... nu e frumos din partea ta. — O, dar nu asta am vrut sa spun! striga Tibbe inrogindu-se. Vru sa-i explice, dar se opri. in apropiere se auzi un latrat furios. Amandoi igi intoarsera privirea. Un caine- lup mare alerga ca un nebun dupa ceva. Nu vedeau bine ce era acel ceva, Disparu intre maginile parcate, iar ¢: nele se repezi pe urmele lui, Imediat dupa aceea se auzi un fognet puternice dintr-un ulm inalt. —Pisica, spuse domnul Smit. S-a suit in copac. —Chiar era o pisica? spuse Tibbe. Era atat de mare. $i sa auzit ceva ca un fluturat de aripi. Paérea mai de- grabi o ditamai pasdrea. O barza, sau aga ceva. — Nu exista berze alergatoare, spuse domnul Smit. —Nu, dar s-a auzit un fluturat. Ce fel de pisica flu- turd din aripi? Se duserd si se uite. Cainele era sub copac gi latra furios in sus. incercard s8 vada ce era acolo sus, intre crengi. Dar pisica se pitise bine. Asta daca era o pisica. — Vino aici, Ares! strigi cineva dupa caine. Ares! Aici! Un domn cu o lesa in mana se apropie. Prinse lesa de zgarda cAinelui si incepu sa traga. + Domnisoara Miau Se lasa tarait pe asfalt, incordandu-gi cele patru labe. O vreme, Tibbe si domnul Smit mai privira cercetator in sus. $i vazura ceva, sus de tot, intre frunzele noi. Un picior. Un picior cu un ciorap elegant si un pan- tof de lac. —Cerule, este o domnigoara! spuse domnul Smit. — Cum se poate? zise Tibbe. Si atat de sus. Cum de-a ajuns acolo aga repede? Se ii yi un cap. Un cap Lemator, cu ochi mari, speriati sicu 0 coama de par rogeat. — A plecat? striga ea. —A plecat! Veniti! zise Tibbe. — Mi-e frica, se planse domnigoara. Sunt atat de sus. Tibbe privi in jurul lui, Alaturi era parcata o dubif Se urea cu grija pe plafonul masinii gi intinse mana cat putu de mult. Sprijinindu-se in maini si in picioare, domnigoara incepu sa se tarasca spre capaitul crengii. Apoi isi du drumul pe o creanga mai de jos i il apucd pe Tibbe de mana. $i acum se dovedi nemaipomenit de agilé. Dintr-un singur salt ajunse pe plafonul dubifei si mai facu unul si ajunse in strada. — Mi-a cazut valizuta, spuse ea. E pe-aici pe undeva? Domnul Smit i-o ridiea de pe jos. Cazuse in rigola. — Poftiti, spuse el. Iar costumagul dumneavoastra s-a murdarit un pic. Domnigoara igi scutura fusta de praf si frunze si spuse: — Era un cine atat de mare... Nu ma pot abtine, trebuie sa ma ure in pom ednd vad un cAine, Mulfumese inca o data.ANNIE M.G. SCHMIDT ‘Tibbe vru s-o retina gi s-o intrebe ceva, fiindcd igi aminti dintr-odata de articolul sau... asta era totugi ceva deosebit despre care sa scrie. Dar ezitase un pic prea mult. Fusese iardsi prea ti- mid. $i iata ci ea se indeparta cu valizuta ei. — Ce domnigoara neobisnuita, spuse domnul Smit. Seaman cu 0 pisica. — Da, spuse Tibbe, Seaman foarte mult cu o pisica. Privira in urma ei. Domnigoara disparu dupa colt. inca pot s-o ajung din urma‘, igi spuse Tibbe. fl pa- rasi pe domnul Smit fara sd-gi ia ramas-bun si alerga spre aleea pe care disparuse domnigoara. O vizu. Dac& ar fugi dupa ea, ar intreba-o: ,MA scuzati, dar cum se face ca va temeti atat de mult de caini gi cum de puteti urea atat de repede intr-un copac?* Dar dintr-odata o pierdu. Intrase undeva? Dar in acea parte a stradutei nu erau usi. Doar un gard lung, in spatele caruia se afla o gra- dina. $i nu era nicio portifa in gard; probabil se strecu- rase printre zAbrele. Tibbe se uita iscoditor prin gard in gradina. Gazon gi tufiguri. Dar nicio domnigoara. — A, bineinteles ca a intrat pe o usa, pe undeva, spuse Tibbe. N-am vazut eu bine. $i ploaia se inteteste. Ma duc acasa. Pe drum cumpara doi pesti prajiti si o punga de pere pentru masa de seara, Tibbe locuia intr-o mansarda. Era o mansarda foarte draguta, cu o singurd camera mare in care si dormea. Mai avea si o chicineta, 0 baie cu dus gi un coltigor cu vechituri. Era nevoit sa urce tare multe trepte, dar odata ajuns sus avea vedere catre 0 @& 10 « Domnigoara Miaw sumedenie de acoperiguri si hornuri. Pisica lui cea mare sigri, Puf, il astepta. — iti miroase a peste, spuse Tibbe. Hai cu mine la bucatarie s& curditam pestii de oase gi si-i mancim. Capeti unul intreg, Puf. $i poate cd e ultima data cand mai pot cumpara peste. Fiinded maine voi fi concediat. Maine ma dau afara, Puf. $i nu voi mai castiga niciun banuf. Va trebui sé mergem impreuna sé cersim. — Mriau, spuse Puf. — Asta numai dacd nu cumva reugese pana diseara sa aflu nigte noutaiti gi sd scriu un articol, spuse Tibbe. Dar deja e prea tarziu pentru asta. ‘Taie paine si puse de ceai. Manca in bucatarie, im- preuna cu Puf. $i apoi se duse in camera gi se agezii la magina de scris. ~Poate totusi reusesc sd scriu ceva despre domnigoara aia ciudata’, igi zise el. Si incepu. Astizi dupa-amiaza, in jurul orei cinci, in piata Groenmarkt, 0 domnigoara a fost urmarita de un cai- ne-lup. Panicata, s-a efifarat intr-unul dintre ulmii cei inalfi, pana sus in varf. Vazénd c& nu mai are curaj s& coboare, i-am oferit o mana de ajutor. Dupa care domnigoara gi-a continuat drumul gis-a strecurat intr-o gradina printre zabrelele unui gard. ‘Tibbe citi textul. Era un articol foarte scurt. $i avu sentimentul c& geful lui ti va spune: ,Este iardsi despre o pisica.* & llANNrE M.G. ScHMiDT Din nou, de la capat. ,,intai un mentosan‘, igi spuse Tibbe. ,,Asa luerez mai bine.“ Cauta cutia cu mentosane pe birou. —Hmm, am crezut c& mai am o cutie. Sti cumva unde am lsat mentosanele, Puf? —Mriau, spuse Puf. — Deci nici tu nu stii. Ce e, vrei afara? lar ai treaba pe acoperis? Tibbe deschise lucarna din bucatarie i Puf disparu. pe acoperiguri, in intuneric. inca ploua incet gi induntru veni o pala rece de vant. Tibbe se duse inapoi la magina de scris. Puse o coala noua de hartie gi o lua de la capat. CaprToLuL 2 O pisica din vecini in timp ce Tibbe se framanta in mansarda, ciudata domnisoara mu se afla chiar atat de departe. Era pitita in tufiguri, intr-o gradina, cdteva strazi mai incolo. Se lésase noaptea si era intuneric bezna. Sufla vantul gi gradina era uda. Stiitea acolo cu valizuta ei. Scoase un mic mieunat. intai nu se intampla nimic. Scoase din nou acelagi sunet. Si acum veni un ras- puns din directia casei. O pisicd neagra, foarte batrand gi distinsa, se apro- pia foarte incet. Precauta, se opri la mica distanta de tufiguri. — Matus Negrufa... sopti domnigoara. Pisica batrana scuipa gi se trase inapoi. — Acum vad... zise ea printre dinti. Tu esti! — Mi recunosti, matus Negruta? — Esti Miau! Nepoata Miau din strada Emmalaan! — Da, matusa. Am auzit cd locuiesti aici i am venit in vizit — Auzisem deja, spuse agitata pisica neagra. Am auzit ce s-a intamplat cu tine... Toate pisicile vorbese & 1B