SILVESTRU EP. de CANEV THEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXA (CU EXPUNEREA ISTORICA A DOGMELOR) TRADUCERE m faoal NN. TIPOGRAPIA CARTILOR BISERICESTL eoPARTEA Ia In Dedeit, privit in Sine neularnal de lume Revelafinnea distinge fiinta Lut substantia si chi- pul Lui de a fi in deosebitele per fiinta Lut. Fiinfa lui D-dea dupa Revelatiune este una, 1. Contorm cu T trebue a fi im- one ce se cnprind in in Ea sint t S| pre D-deti tn Sine Ins ong sectiuni: ta invé{atura despre D-det despre Dedett treimic unul dupre fiinti. si inv in fete, Tn expunerea invé{aturel despre D-dea unul duprefiintt, fireste trebue si vorbim mai intal despre fi- inta lat D-deti, si apot despre unitatea Int D-det dupre fiin{a. i Despre flinta lui Dumneded. S$ Al Previsarea intvebivet despre pinta lui D-dete. Mai intéim se intreba, despre ce anume trebue a voubi, ocupindu-ne sai judecind despre flinta fu! D-deit, cind nof stim c& ea este nepitrunsa si ne aja de intelegerea omentscd: Ca si réspunden: la acdsta in- trebare. trebue a ne aminti, cum a invétat Biserica pre Cinosturea lintel tui Dedeg. recunoseend ans nouwe si nepatrandibila 1 anticd dh in ea 0 ar alti mai mult sat mai pntin dezcoperita i accep- libil& intelegerei ndstre. Dupa privirea Bisericel. cam am véedut la $39. in fiinla lui D-dett e ci totul ne- ajuns si neprins de mintea omencscd aceea. cum Ea este singura in Sine, fiind cu total deosebita de manifestarile ‘tuna, interiéra. Prin armare, din acésté parte, flinta iui Delert pen- SUVInG arte ek toll as sale in lume. encare nu are yre o neapirala ationamentar nu pole fi obiecin! lor omer testa nu pele si pict ou irebue a ii nic fe Insti in finta fat D-dedo parte care mal mall zat aiai pulin ¢ diescope’ Ha si ca utare sue pusé observaliunei si judecilel nostre: si acésla este partea, cum se munifesta Ea in lume, imprimén in aci insngirile in forma marginita, dupa care noi in3 - parte si ghicitor putem judeca despre insugirele Ei proprit interiore. Acestea sunt insusirele flintet lui D-deit imprimate in lume. despre care ne comunica si reve- latiunea. si forméz& aceea ce, in ideea ce ne facem despre fiinta lui D-deti, este admisibil pentru intelege- rea nostri si trebue a fi obiectul studiului nostra. Si . espunénd invétitara despre fiinta ful D-det, noi trebue si vorbim nu despre insagi fiinla lui D-deri, ci despre insusirele Lui, intru cat ele se cunosc de not prin intermediul jumet si in comparatie ca lumea, sati esprimandi-ne eu cuvintele S-lut Ion Damuaschin, tre- bue sa vorbim nu despre natura tut D-deti. ci despre aceva ce vine in contact cu Ea © en de nedumne. Dar ac} ede nol intimpinam urmitorul 5 rle mare Insemndtate: de dre-ce Deed cunoscute noué sint numai rellectari ale Lui in de Sre-ce nof nu le cunvstem de eit numal ediul fumet gi apoi se . ait ele ore vre un raport interior calre in- sas] tiinfa lui D-dea ? Exprima ele ore ceva real ce se afla esential in interiorul acestel fiinti? Nu exprima portart exteridre aie Int Dede nsusirele Ini lume. prin inte n comparatia cule tr ele dre numat nigte ra cu tumea, care nut arati si nu-f delinese intru nimic fiinta Laity Sat ine’, in fine. nu sunt cle ore, dupre nutnal nigte furme a Zinta pe ee fat de a mirginita. necesarminte i nenvardinitat-—Delet > lata nedume insemnatatea insusirelor atribuite lui D-Jle, care tre- 7 8 De fil. orthowns, Lik. £. c. 4, (Patmateurs evimpl, gree T. SCLV. col. Sul W209 natarantads, 90 07 anna mapa buesc resolvate, atat pe baza scripturei gi a tra tiunei bisericesti, cit si a esaminarilor ratiunei. mat ‘nainte de a intra in insas! espunerea invétalurei des- pre insusirele fiintet lul D-deit. $5 Tnvetitura Revelatinnes despre insemndtoted voalé a insusivelor atvibuite siinte’ Tui Deed Dupa intelesul clar si neindoeinic al Revelatiunei, D-det locueste in Inmina cea neapropiata si este cn totul nevedut de omeni it Tim. Vi. 16). El se arata. pe Sine in lume, dand posibilitate Omenilor. prin pri- Virea fa creaturi, a-l comtempla si neveruta Dum- potere Rom. 1 19. 2 si fle con- 2). Dar acésta nu insemnézi ci insusirile atribuite in Seriptura lui D-devt, pe baza descoperirel Sale in In- me, trebue si fie raportate la fiinta lul D-deni, care ser- de bazi reald a lor), cu totulut tot in acea forma a lor, in care se manifesta in lume. si se arata epiritul nostra marginit. Sfinta Scriptura nu numai nu cerv acésta. ct incd cauta a leri ideile despre D-let, de ori-ce azemenea antro-pomorlism curat: flind-eat dupa descriersa el, desi Iumea presinth o reala ima- ina jun rel reflect) a perfectinnilor Dumneveestl, dar acest Imagina fata de AYnfa lai D-cert, este atat de intunecald si Incomplectd, ch nu se pote afla in Inme nimic cu ce sar putea pe deplin si demn compara, gi cu ce poti fi asemanata (Ps. XXXIV. 10: Is XL. 18), Pentru acésta, dup’ infelesul scripturei, atri- buind jut Deieit cutare saii culare *nsugiri. neaparat trebue a fe socoti cn totul streine de ort-ce imperfec- fiune gi tinit Num. XNUET, £9: lov. XN. £: fsaia. XL, sregenta sub forma cea mat inaltd si in- as coraparabii mai perfectd. de cum ele se manifesta in (Seriptura; da esemplul lume-—-lucru ‘a care ea insas ireimitor, Aga. atribuind iui D-den, iata de om, felurite col, 929. Lil, XL, Pate, curs. enmpl. srace, sat Conte, Eun De trinitateinsusiri minlale si morale, ea adese-ori observ: Mare este Domnul nostru si mare este taria Lui, si priceperei Lui nu este numér (Ps. CXLVI, 5) nu este sfint ca Domnul, si nu este drept, ca L-deul nostra (1 Imp. I, cine este puternic ca Tine (lov. XXXVI, 22), sait numeste pe D-dett unicul intelept (Rom, IX, 14), unicul puternic {1 Tim. VI. 15), etc. Dar dac& Scriptura nu permite a raporta la D-dett total si in forma propritt acele in- susiri, cam sint ele manifestate de El in Inme, recu- noscendu-se numat prin intermeinl Inmei paralie cu ea, apot dela sine si infel i in com- ca de aci nu mézit, 1 ele (insusirele), dupa ensul Scripturel, sd nu cuprinda in sine nimic real. sad care ar sta cu insast Hinta D-deiasc’, into stiuta corelatiune. Apostolul Pa vel, fata de tot acela ce not putem sa stim despre D-iet. in conditlunile in care ne aflim, dice: Din parte eu- postem, i vedem acum ca prin oglinda in ‘Cor. NHf, 9 ele lul D-det, intru cat ele’s desco- peri rein viata de acum, sint nici mai mult nict mat putin, ca niste tipart in- care jndecim di tolipul nepatruns de noi, a carul reflect 12). Prin armare, dupi insus ibile priceperel n tunecate gi vhicitére, du @ pro- int. Dar a i nu insémnét cé aceste tipuri /reflectate) ale al Dede ar fi un semn col in sine nimic rea fntipnirea obiectulul in oglinda. ch Wa eine tipuit, nu dd ireptul nimanut s@ alirme, cd ar fi un simplu gol, ce n’ar avea nici o insemnatate, ca el st no fi avut nicl mm raport cu obiectul sett, si n’ar ex-prima nimic din acelea, ce in realitate se raporté la trasurile exteridre ale fiinfei Sale, $53 Invetatura parintilor si dascalilor antict ai Bise~ ricel. in primié tret secoli. Invé{atura parintilor si dascalilor anticl, despre in- semnatatea insusirilor D-deesti, s'a desvoltat fata de doué vederi extremo-false, asupra acestul obiect. Prima e antropomorfismul grosier, surile imprumutate din lume se raportéz’ in tot in- tr dupa care. idle t mea la D-dett: iar a dona. « abstracto-idial, dupa e tot ce D-let a descoperit despre sine in lume. [ Hut, si ideia despre Fl, dus la gra- i unef idel abstracte, despre 5 flinta re-care abso- lut indefinita si incalificabila. Pentru a nu tolera st intre in ideia despre D-ieti antropomorfismul grosier, care referd la D-elt in iniregime formele tinitulul, emit ideea (din acest punct de privire asupra Jui D. si a lumei), c& D-det, ca Creator al lumei, 00 este ceva din acela ce este in lume, —creatura Lut finita si marginita: ef cd El find cu nemirginire mai pre Sus de cat tot ce se alla in lame, ine ludend nick aceea ce dice ch e mal bun si incd abs! sen sar forle perfect. si cd pentru ac java nimic iin lame), care ar putea sé fie raportat cu totului tot la finta [ui D-den, sf recunosenut de expresiune si definire proprie si reala a ej. De aci.vin la ur- matérele conclusiuni fala de insusirile atribuite lat D-det in comparatia Lui cu lumea. Aceste insugirl. dic el,propritt (vorbind) nu sint insusirt a lui D-deit. ci numat ele arata gi oumirl a lucrarilor si bine-facerilor Lui; ¢: definese nu fiinta lui D-dett, ci numat diferitele lut rapor tur! cu lumea. Pentru acésta, in fine, nu’i nici una din insusiri sati numiri, care ar putea si exprime gi sd ci prin sine cu exactitate gi In mod positiv in- i fiinta Ini D-der. Despre fiinta Ini D-deti mai de- graba, s& pdte afirma, in comparatie cu lumea, c& et nu este. de cat aceea, ce este si cum este. De alla te, Pirintit. si dascalii bisericer pentru a scapa idela de D-dea cel adevérat si vit ve o represen- tare dre-care abstract, neméarginita, nedefinita si ne- calificabilé. pun cestiunea all-fel,o privese din alt punt de vedere, si anume, cd lumen ste creuturad a lui Defer. war si chiar prin aceea ch este ‘ereaturi a lui D-ledi}, nimat putin serveste. :desi Intan chip in tuneeat fain, de icona reala a fiintel lut Dede. In vederea acestia, s& prte si trebue a conthide. cu in- dragnet gi Mira pericol de vreo erore si tngeldciune. pre miretia =i liferenta reala a perfectinnilor Ini D-ieit. De aci vin la acea conclusiune, fai atvibuite Int Dedeti pe baza lumei, cum cd aceste n+ ssirt, desi proprit dictnd, ele arata diferitele relatil ale Jat Det catre lume, iar nu insust liinta Lat, dar numai putin le necesarminty ‘si presuptin o baz ji in insast flinia. si legit ree ran ti in moi real gi posi- se onumal cd am in acea forma méar- sinité si imprimati. in crave se manifesta in lu- nei ele s presupnin an in hin pdrnt si cumigitor, ci esi me gi se recundste «le sment, ci in forma, prototipic si demas de fiinta aemarginita a Int Deeu. Cu toteu acestea, nu se pole a nu observa ci dascalit antici, silindu-se a inJitura din idela purd despre D-ded, an- tropomorfismul cu tolul strein de Fl, cate odati aga de puternice sat exprimal, in cine-va ar fi patut sd gindésct ch ef vreai sA mirgincscd idefa de D-dett numai la elementui neyativ. escludénd din ea tot ce-t analog si positiv, dobandit din observatit asapra per- fectiunilor D-deest!, manifestate in Iumea finita. Dar nu trebue a ulta, ci prin acésta ef ad avul in vedere sd arate numal aceea, ci nicl una din perfectiunele § ee ob- servi ele in lume, nu exprima pe deplin prin sine pe insasi flinta jut Dede, si pentrn acésia m totnl si in propril inteles. nu pote ii raportaid de ideia ndstra la ea irk a injosi demmitater aceluta, ce mp mai pre sus (i insusirile lui D-jet, eam se manifesieza s de tote. Cat priveste insa (cazuli. exista sari nu in chip real Insusiri in Deled, si intr'nn chip cu ne asemanare mat perfecte ca cele mat de sus, ct cele obgervate in lu- mea fizicd, acésta pentru dingil at fost un lucru cu totul hotarit si ne’ndoios; pentru acésta negand lui i usirl imprumutate de Ja lume si Intelese an- istic, in acelag timp “Latt atribuit insusiri June. bandilaie, patere trop nemarsinite, ca d. e. intel etc. neexprimabile. Asemenea urmézd a observa si fats ¢ lin reapue de acef duseali anlicl, sari silindu-se at teri idea de Dele, a ii transformath intro abstrac- 2618. cate olatd asa de riguros Sait exprimat e insugirile ful D der, in eat s i putut sandi, cum ca ar fi fost gala si atribue lub D-det insusiri, thane r in acea form’ proprie si finitt a lor, in care se ob-12 serv’ in lume; ca d. e. diferite afectii, manie, indig- nare, un fel de ornament sati corporalitate etc. Dar ei ati facut acésta cu acel unic scop, ca sd justifice reala insemnatate a insusirilor atribuite lui D-deii in compa- ratia Lui cu lumea, neescludénd de loc idela, ci aceste tnsusiri ar fi (s'ar cugeta) in D-deti in chipul cel mai distins si mai perfect; pentru acésta asemenea scrii- tori trebue a fi riguros distinsi de antropomorfistil con- damnait de Biserica. Avend in vedere cele mai sus dise, acum trecem la ohservyarea insds{ invétaturel parintilor si dasealilor an- tict relativa la insemnitatea insusirilor D-deesti, a céi- ns si spirit, cu ocasiunea espunerel, vor f mai invederate gi mai simtite. Randul dascalilor anticl. cari s’attavut de tema de a curiti cit se pte mai mult ideia despre D-deti gi insusirile, Jui de antropomorfismul grosier ce 3’a ivit pe terenul p ai al Iudaismului conrupt, il incepe sf. se contra ideilor sensibilo- plastice despre D-deire. dupa care Ea era inchis& in nenumeérate forme ale jumei finite si manifestatiuni de viata, identificate ca flinta Ef, el cel intéii pune in D-deirea e maf pre sus de tot ce fiintaza, & pentru acésta, Ea nit cuprinde in sine nimic din ceea ce apartine fiintelor ma tia s| evidenta ci, si si de asemenea mare nici o proprict natura lor marginita, formind prin sine limitele gi tra- surile caracteristice a fiintel lor marginite. Dar cn chipul acesta, escluJénd din ideia despre D-deire tote insusi- rile proprik fiintelor marginite, Iustin, dupre cum vom vedea indata, de loc nu socote D-deirea ca fiinta, te, care si esenlial legata cucare n'ar cuprinde in sine nimic asemenea cu pro- prietatile sai insusirile, ci din contra prezinti D-dei- rea plind de cele mai substantiale si mal reale insu- siti, numa! nu in forma lor marginita, ci in cea ne- mirginita, «Nimenea», dice el, «se va incerca si dea nume, neesprimabilulut D-deti. Si daci cine-va ar in- drisni sa afirme ci El il are, acela ar dovedi cea mai mare nebunie"). Tatélui a tot ce nu e niscut, nul este propritt numele... lar cit priveste cuvintele: Tata, D-let, Creator, Domn si Stapin, acestea nu sint nume, ci numiri iuale din bine-facerile si lucrrile Lui» *). S'ar putea gandi ci aicl, Tustin, négi hotiritor ori-ce emnitate 2 numelor si insusirilor atribuite lui D-deti, in determinarea tiintei Lut. Si acésta cu atat mai mult trebue a se parea probabili, cu cat dupa cuvintele lui, cin Dede nul nici coldre, nicl formd, nici maretii, nici alf-ceva ce se vede cu ochful» *). Darel singur se explica, aritind cu claritate, c& vorbeste nu despre in- laturarea sati anihilarea desévirgild, ci numai despre neajunsurile fie-cirul gen de numi cunoscute, pentra. care exprimd cit se péte mal exact pe insagl fiinta lui D-leti. de Gre-ce tite se Tad din proprietifile fiin- lelor mirginite, si de aceea. in propriul infeles, ele nu pot fi atripuite ei. Ba inca si ast-fel de nume, ca Tati, D-lett. Creator, Doma si Stapin, nu sunt nume ale jut D-let, adica aga fel de nume, cari ar putea sa definésc& si se exprime pe insasi flinta. pentru ci ele in intelesul propriti exprima numal bine-facerile si *} Apolog. 1. n. 61. 2) Apolog. 2. n. 6. 4) Dialog. cum Triph. n. &Lt lucrarile lui D-deti, iar nu fiinla Lul. Dar lasand nu- mirelor din urm& insemniatatea cd ele arata bine-lacert si lucrari ale lut D-det, el chiar prin acésta nu es- clude, ci ele ar exprima si ceva ce se referd la insu- girele insasi fiintel lul Dumneceti. Si deci, afirmand e& in D-ledi au este nicl colére, nich forma. nici miareti nicl all ceva ce se vede cu ochiul, ef prin acésta négd in D-deii numai trasuri de asa fel, care’s pro- pril numat flintelor mirginite, lar nu esclude de loc existenta in D-deti a insugirilor proprit fiintei Lai ce- lel nemirginite. Pentru aceea el aici vorbeste des- pre D-leti c& El, «este fiinta care in ailevér enisti, este unict, excelenté si buna, care se manifest de odata in suiletele nobile, din causa omovenititel lor sia dorintet te aL vedea>'). Prin urmare, El nu este in gine Insusl vre-o flint cu totul nedefinila si neca- Ificabila, ci este o flinla plind de cele mat reale si mai ze observa fa inalle insusirt in comparatie cu cele ce pe lingt acdsta este o fiint ne ceva analog gi afin cu spiri ui. Sfintul Theofi! al Antiohiel are aceeasi idee despre insemnitatea ins ti, El le pune mal pre sus de inteleyerea nostra clara gi : existentaJor ; care are in Puternicia Ini Dade -, dice el, cesie imen n arma neirmati. banatatea neimitata +) . intelepcinnea gi bundtatea, desi sint imens ciuned puternic dur niumai putin e¢ neindotos ci ele existé in D-det si in aceésta ne convingem prin observarea lucrdrilor 4) Ibidem 4) Ad. Autolye. Hib. Ln, 8.45 D-deesti, din care se recundgte si se Inlelege mare- tia Lut +). Minutiu Felix, ca si Tustin, respinge potrivitatea gi insemnalatea diferitelor nume, indefinirea fiintet lul D-deti, dar si el face acésta, nu pentru ca si recu- ndsci pe D-eti de fiinta fara calitati, ci numai in ve- derea pericoiulul de a nu raporta prin acésta asupra fiinfet lat Delett ceva nedemn de ea, finit si miarginit. «Nu cdutas. dice el. «alt nume pentru D-dett,—nu- mele Lui este D-dea. Atunci sint necesare cuvintele, cand trebue a margin’ pe mulll dei cu nume proprif separate pentru fie-care din el. Dar pentru un D-dett, numele D: exprima total. Dacd et If voit numi Tata, tu ti'L vet presenta pamentese, daca’L voit numi impérat. W/L vel inchipui cu trap, daci’'L voi chema despre El ca despre un muritor: 4). inta reala domn, ai sac Dar ct Minutin vede cu mintea in D-ded or atribuite Lay, in comparatie ca lumea, nu- mat drsbracate de or finit sai marginire, acésta sa vede din acela, ca el in persona tuturor crestinilor iL numeste «Minte, Ratiune si Spirit» *). Climent Alexandrénul, aprépe mai mult de cat a calitatil tott dascalii antici s'a ocupat. cu curatirea idecl despre Deded de t fal mai ajunsest la ow antropomorlisme; de acvea EL remitatea de aeseiude din idela de Datei tot c-i analog si positiv cagtigat de nol din ume fo comparatia et cu D-deit, marginindu-se in a 4) Ibidem no 9) Octav, n. 1s In asemenea inteles, Arabif maf pe urmd. s'a tnarmat fq muta putere contra a ort gi ce Inceredst de a detin: tinta tur D-den tan iniermediu! \iferitelor numirl, Ibid, n. 1.16 yeprezenta pre D-deii numai prin negarea a tot ce El nu este. «D-detis, dup& Climent, nu este nici gen, nick varictate (uz 8.20994), nici forma, nici alom (pyre a- tower), nici numér, asemenea—nici ceva intimplitor, sait ceva de ast-fel, cu ce s& se fi intimplat ceva (44A& ute sunéefnuds tt, 2 @ ouSe6nxdtr), De asemenea nu ar fi drept se’L numim totul.. cum asemenea nu se pote dice, cd ar fi in El Gre-care parti, pentra cai unitatea nu ¢ supusd tmpfrtirel... El nu admite nici un fel de schimbare, nu are sfirgit, este strein de orl-ce infigurare (4e¢yq4% ), si pentru acésta nici nu Ise pote da nume*). Pentru a ne ridica deci Ja ideea cu- viinciésa si demni de D-deti, e necesar a ne dep cu totul gindirea de la ori-ce forma ie fiinta, si de la tote proprictatile obiectelor simtibile si spirituale, sia © stabili pe acea svparatiune de orf ce c finit si dife- rit, care cuprinde in sine unitatea cea mal inalté gindita idet,—numai atunct cundste ea dacd nu a . ce este Dedert, cel putin accea, ce El na e- ste}, Cu tote aecstea singur Climent n’a credut cd-i posibil, pentru gandire, s& se mentind sai si se o- préscé numai la representarea curat abstracta si ne- gativa, ci a socotit necesar ca ea sa alba un fel de- punet d tura a lui D-deti, ca sa ne dera fe pe cale adruintele de a cunds siticfini pe D-dert. Pentru acésta el, desi insusirile si atribuite Tui D-deti in compuratia Lut cu lu- mea le gocite ne propril, adicd neimprnmutate de la insusi fiinta Jui D-deti, totusi, numai putin le recu- nume! 4) Strom. s 38 ib. v. ¢. 12, Pate. curs. compl. graec. T. IX, col. 121, = 3) Siom. b. ve. LL. Ibid. col, 108 gi 109.