MISCAREA IDEILOR OBSERVATIUNI METODOLOGICE ASUPRA FENOMENULUI JURIDIC pve MIRCEA DJUVARA TECARE stiinfi posedi o individualitate proprie. Fiecare are un anumit domeniu pe care-l studiazd. La o mai am&nuntit’ cercetare, de sigur ci se pot determina si anume legituri intre domeniile diferitelor stiinte. Dar in linii generale nu se poate contesta ci fizica studiazA altceva decat fiziologia, fiziologia altceva decat Sociologia si agi mai departe. In acest sens se poate vorbi de un dfenomem specific fiectrei stiinfe. Fenomenul fizie este studiat de fizicd, fenomenul fiziologic de fiziologie si asa mai departe. Tot asemenea, daci dreptul este o sting’, el trebuie s& aib& de obiect studiul cfenomenului juridion. Care sunt caracteristicile acestui fenomen? Cum se infitigeazi el in legiturd cu fenomenele celorlalte stiinfe? Se arati el oare cu aceeag structura intern, care s& poati face posibila generalizarea stiintificd, pe bazd de observatiune concret’, fntocmai cum din studiul fenomenelor fizice savantul ajuage la generalizirile, la degile fizicii? Tat o problema care intr’adevar merit’ toati atentiunea oricdrui om cu simful necesitatii infelegerii stiintifice. Se va incerca aci o Mimurire a cAtorva laturi a acestei probleme, importante mai ales pentru metodologia stiintei dreptului. ere Ideea instig de fenomen, obiect specific al unci stiinfe exacte, reprezinté o ab- stractiune dintr’o realitate concret’ de o complexitate cu totul nebanuiti. La fel se prezint& gi fenomenul juridic. Cum se infitigeazd intr'adevar realitatea concreti cunostingei unui om de stiinfa exactii? Si lum spre pilda studiul pe care-1 face un fizician in fata unui obiect care cade, In aceasta realitate, obiectul care cade, se petrece o serie de fenomene de feluri cu totul deosebite. Se petrec fenomene fizice, cum este ciderea insig a obiec- tului sub imperiul legit gravitatiunii, pe care fizicianul o degajeaza, sau cum este céldura sau elasticitatea care se produce dup anumite norme prin frecarea obiei tului de aerul in mijlocul ciruia cade. Se petrece deasemenca un fenomen himic {in structura interna a corpurilor din care e compus obiectul, spre exemplu din cauza cldurii degajate prin cddere. Se petrece un fenomen mecanic, intrucat se iau in considerare forfele care se atrag si care dau o rezultant’. $i agi mai departe. Fi- zicianul izoleazi ins din aceasta realitate complexd numai ceeace-| interescazi. El o priveste numai printr’o anume lature, o analizeazi numai dintr’un anume punet de vedere. Pe el nu fl intereseazd fenomenul himic, nici un altul, ci numai ‘ARHIVA PENTRU STIINTA 359 $1 REFORMA SOCIALAMISCAREA IDEILOR MIRCEA DJOVARA: OBSERVATIUNI fenomentl de gravitatiune, spre exemplu. El opereazi astfel o abstracyiune din realitate, refinind numai ceeace corespunde preocupatiunilor sale si inlaturdnd din ea celelalte puncte de vedere. Tot asemenea procedeazi omul de stiinté si in fiziologie si in oricare alti stim. Intr’o observatiune fiziologicd se prinde spre pilda realitatea concreté a unei migciri musculare si omul de stiinti incearcl a face generaliziri pornind dela o serie de asemenea migc&ri, Dar el nu se intereseazd de fenomenele himice ca atare ce se pot produce in cazul observat, nici de cele fizice, sau mecanice decét numai ca clemente ajut&toare, cu rezultatele pe care ile poate pune Ja dispozifiune o stiinfi invecinat’ spre a putea infelege ceeace i intereseaz din punctul de vedere al stiinfei sale, fiziologia: el face 0 abstractiune Iwand in considerare din realitatea concret& observat’ numai fenomenu! fiziologic. In acelag fel matematicianul in construcfiunile sale mintale face abstractiune de elementele psihologice, fiziologice, etc. cuprinse in datele de constiinfa cu care Iu- creazi, spre a se interes numai de infelegerea matematicd cuprinsi in cunostintele pe care le manueste. Fenomenul fizic, fenomenul fiziologic, fenomenul matematic, fenomenul specific al oricdrei stiinje reprezinti astfel intotdeauna abstractiune dintr’o realitate conereti observati, extrem de complicata. Tot asemenea se intdmpli si in drept. S&ludm un exemplu. Un particular intra intr’o libririe spre a campara o carte. Ne aflém in fata unui fenomen juridic, intrucat intervine un contract de vanzare- cumpdrare a unui obiect. Dar realitatea aceasta este de o extraordinari complexi- tate.In ea aflim o serie de fenomene psihologice, intrucdt in constiinta ambelor parfi se perindé o anume serie de date sufletesti, Evident c& ne aflim si in fata unor fenomene fiziologice ale indivizilor al ciror organism Iucreaza intr'un anume fel in cazul dat. Se constati si un fenomen economic, studiat de economia politica Ne aflém gi in fata unui fenomen social, cici un cumpérator vine in contact cu un vAnzitor de meserie, un negustor, el vinde o carte, care reprezintd atat material cat si prin cugetarea cuprinsi in ea, munca unei lungi serii de generafiuni, trecute ; ambele parti vin cu mentalitatea lor specificd si aceasta nu ¢ numai men: talitatea lor individual’, dar este si aceea a societitii in care triesc, cu cultusa ei proprie si in general felul ei de a fi: intreaga sociologie e astfel implicatd in cazul dat. $i aga mai departe Juristul nu refine indeosebi insi decdt punctul siu de vedere. Pe baza obser- vatiunilor de fapt facute, el se intereseazi de contractul care s’a nascut, cu toate catizele si consequentele sale, de drepturile si obligatiunile ce se nasc in persoanele pirtilor. El procedeazi asadar intocmai ca fizicianul sau oricare alt om de stiintd Gin alt& specialitate, construind prin abstractiune un fenomen al siu, fenomenul juridic, distinct in principiu de celelaite fenomene ale celorlalte stiinte latu- ralnice, Ba ceva mai mult. Intocmai cum, fntr’o observatiune concret a unui fenomen, fiziciamul poate descoperi diferite laturi care intereseazé ramuri deosebite ale stiinfei sale, c&ci el poate observa in cAderea unui corp fenomene de gravitatiune, de electricitate, sau de cilduri, etc., tot astiel si juristul poate afla in acelas fapt ARHIVA PENTRU STIINTA $1 REFORMA SOCIALA 360 ‘www.dacoromanica.roMETODOLOGICE ASUPRA FENOMENULUI yuRIDIG MISCAREA IDEILOR un complex de date in care recunoaste actiunea unui mare num&r de fenomene ju- ridice deosebite, corespunzand fiecare uneia din marile ramuri ale stiintei sale. Alituri de dreptul comercial, care intra in joc prin efectuarea unui contract comercial de vanzare-cumpirare, juristul poate recunoaste in exemplul dat, — cumpirarea unei cirfi le un librar, — si elemente de drept civil, pentrucd librarul va avea, spre pilda, un regim matrimonial, daci este cisitorit; in orice caz el are un stat de familie. Vanzarea cartii in prdvalia librarului se petrece insi totodat& in cadrul unor regulamente administrative si polifienesti i chiar in cadrul dispo- 2ifiunilor proteguitoare ale dreptului penal, care singure dau posibilitatea prac- ticii in societatea de azi a efectuirii linistite a contractului. Aceastd efectuare este garantati infine de intreg dreptul constitutional, grafie ckruia funcfioneazi or- ganismul social in cadrul caruia negustorul isi practic’ profesiunea si cumpari- torul poate fi liber pe migeArile sale spre a merge si cumpere cartea pe care 0 do- reste. Intreg dreptul, cu toate ramurile sale, este astfel interesat in fiecare act al vietii noastre de toate zilele, Activitatea noastré intreagi, pani Ia gesturile cele mai neinsemnate pe care le facem, se scurge in cadrul unui complex extraordinar de prescriptiuni juridice, din care omul de stiint, juristul, izoleazd prin abstrac- tiune numai ceeace il intereseazd la un moment dat. Dar, in activitatea zilnic’, noi nu simtim toate elementele acestui mecanism nebanuit de complicat, intocmai cum nu simfim direct funcfionarea marelui numir de organe interne din trupul nostru. Nu simfim aceste organe, decat atunci cind un caz special se intdmpl%, printr’o impiedecare a functiondrii normale: zicem atunci c& ne doare acel organ, cé el este bolnav. Tot asemenea elementele juridice apar in constiinta pirtilor, indati ce un conflict se iveste, un interes lezat ne doare gi atunei se naste de multe ori, dacd nu ajungem la o intelegere, un eproces» in fafa instanfei indrituite. Aparitiunea constiinfei drepturilor si obligatiunilor noastre, in felul acesta, in cazuri relativ extrem de rare, dovedeste tocmai existenta lor latenta intr’un numir neinchipuit de mare in fiecare act al viefii noastre. Tat& modul cum juristul, ca om de stint, intocmai ca oricare om de stiinti, prin aceleasi «metoden, construeste prin abstractiune obiectul de studiu al ciplinei sale, fenomenul juridic, cu aspectele sale atat de variate. Caracteristica sa este cf e un fenomen particular in sensul ci drepturile si obli- gatiunile ce juristul constata, sunt drepturi gi obligajiuni constatate intr’un anume ca2 concret dat individual. Se va observa insi ci acest caz individual nu poate fi dat decit numai prin sob- servatiunes, Intocmai cum fizicianul nu poate procede la descoperirea unor legi in stiinta sa decit prin observarea unor cazuri concrete, tot astfel si juristul observa actele camenilor si din fiecare din ele, dup ce degajeaz’ punctul de vedere juridic, in- cearcé generalizari. A vorbi de fenomene juridice, de relatiuni de drept, fri a avea in vedere actele concrete ale tnor anume persoane este dealtfel un non sens. ARHIVA PENTRU §TIINTA 364 $1 REFORMA SOCIALA ‘www.dacoromanica.roMISCAREA IDEILOR MIRCEA DJUVARA: OBSERVATIUNI Relatiunea juridicd se recunoaste intr’adevir, printr’aceea cf se atribue une persoane drepturi sau obligafiuni in raport ct alta sau altele. Daci nu ar exista persoane, ale cdror acte si implice drepturi sau obligafiuni, nu am mai putea in- felege ci ar exista vreun drept sau vseo obligatiune. Trebuie mai intain s& fie un act material, concret, constatabil prin simfurile noastre, pentru ca apoi si se poatd spune c& in acel act este interesat vreun drept sau vreo obligatiune. Nu poate fi vorba de o speculatiune juridicl, oricare, pani cénd mai intdin nu existi o acti- vitate reali a unor persoane, activitate care trebuie mai intaiu observati si con- stataté prin simfuri, intocmai cum observam si constatim realitatea in oricare stint exact. Se va observa chiar, cd relatiunea juridicd, in partea ei specificd, este un ele- ment numai pur inteligibil, iar nu constatabil printr’o reprezentajiune sensibil’. Ceeace se constata, se vede, se controleazi ca un fapt extern prin simfuri, este ci clientul a pasit pragul librarului, a intrat in contact cu el, s’a inteles cu el, prin- tr'un proces psihologico-social. Faptul c4 in urma acestor constaléri juristul atribue partilor drepturi i obligafiuni, construind astfel ceeace numim relafiuni juridice, nu se poate prinde prin simfuri. Un drept subiectiv, o obligatiune nu e vazuté cu ochii, pipaitd, etc.: ea este numai nfeleasd, intocmai cum o judecata, un adevar, in stiinf&, este numai infeleas’, firi a putea fi concret constataté prin simfuri. Printr’o judecat a noastr& atribuim unei persoane, in urma actului coneret con- statat, acest element subtil de intelegere pe care-l numim un drept, intocmai cum in stiinfa exact facem o judecatd, asupra unei constatiri sensibile afirmind ca este adevirata. Dar acest drept este in sine, ca gi adevarul unei judeciti provo- cat de 0 constatare in stint’, o purd creatiune logica, este produsul unui act de puri inteligent’, el nu se poate ereprezentis in mod concret, cum ne-am repre- zenta un obiect extern, o fiinfi omeneascd, etc. Deaci rezulta insi ci relatiunea juridicd in sine, fri faptul concret céruia se aplicd, nu poate aved nici un infeles, Ea are o semnificatiune numai pentruci o atribuim unei relatiuni concrete constatate prin activitatea reali a unei persoane. ‘Nu se poate prin urmare vorbi de drepturi si obligatiuni, de relatiuni juridice, de fenomene juridice in genere, decit numai intrucit pornim dela observatiunea individual a unui fapt social zeal, cum este actul clientului care se infelege cu li- brarul. Observatiunea concreti este astfel baza inifiall dela care juristul trebuie si porneascd si fri de care orice constructiune a stiintei sale nu poate avea nici un inteles. “Asemanarea din acest punct de vedere, intre fenomenul dreptului si fenomenul oricdrei alte stiinte,este cu atit mai impresionant’, cu cAt aceeag posibilitate in- definild de progres in cunoagtere este data in acelas fel, pe baza experientei, adica a observatiunilor ce se fac i pe masur& ce se fac, att unuia cit si celuilalt. Orice constructiune stiintificd este in acest sens o simpl ipotezd, care mereu asteapté si fie mai mult precizati, schimbaté sau pus’ la punct, prin noui observafiuni sau chiar pe baza celor deja existente. ARHIVA PENTRU STIINTA $) REFORMA SOCIALA 362METODOLOGICE ASUPRA FENOMENULUI JuKipic MISCAREA IDEILOR Stlinfele despre Iumea fizicd, spre pild’, cauti mereu s& afle tot mai in ami- nuntime natura stiintificd a materiei, Inca din antichitate, dupa ce eleafii au cdutat sa reducd compozitia felurit’ a materiei la un singur element,—incercdnd dealtiel, cu mijloacele lor de atunci in mod foarte corect 0 generalizare, intrucdt menirea insts a stiintei este unificarea prin generalizare,—s’a emis, dup cum se stie, ipoteza compunerii materiei din atomi. Accast ipotezd a fost apoi precizata, mai ales prin progresele moderne ale himici, intrucét s’a recnnoscut cl materia se compune din corpuri, care la randul lor se compun din molecule formate printr’o combinatiune de atomi, considerati ca particule ultime ale materiei. Coresponden- tele surprinzitoare ale proprietitilor atomilor, aga cum se ardtau spre pildi in tabelele Iui Mendelyeff, au deschia insi noui sperante. Stiinta contimporani a ajuns mai departe la concluziunea, c& atomii se compun din ioni si electroni, do- vedind ci aceste clemente se pot reduce si ele la energia electromagueticd, iar ex- plicafiile unui Einstein in cele din urm& deschid inci mai departe perspective noui. Nimeni nu poate prevedea si nu are dreptul si afirme, ci acest proves se poate opri la un moment dat. Cercetarea tot mai aménunfita isi urmeaz’ cursul, fie pe baza de observatiuni noui, prin descoperiri noui, fie prin interpretarea inc mai riguroasi a observatiunilor existente; noui ipoteze se vor emite mereu cét timp va exista stiinta. Faptul se intemeiazd dealtfel pe organizatiunea insig a cuno- stingei omenesti, care implici in mod esential progresul 1a infinit si deaceea gi cor- purile intinse, adic& obiectele materiale, se pot tmpirfi la infinit cu mintea in par- ticule tot mai mici, dupa cum se pot concepe in principiu gi legituri cat mai intinse intre cét mai multe fenomene Exact acelag proces se intampla si cu fenomenul juridic. Contractul de vanzare-cumpérare intre librar si cumpérdtorul unei cérti, ca s& Inim numai acest exemplu, implicd de sigur intentiunea comun a pirtilor exteriorizati intr’un anume fel prin ceeace se poate num} in mod larg o manifestare de vointi. Dar intentiunea, vointa, sunt elemente psibologice. Stiinta dreptului, in conformitate cu nevoite sale, emite anumite mijloace de dovedire gi analizare a acestor elemente, printr'un anume sistem de probatiune; practica juridica, prin aplicatiunea legislatiunii pozitive date, intrebuinteazd siea anume mijloace de probi, find intotdeauna in fapt mai mult sau mai putin arierati fafi de stiint’ ; aceasta este intr’o continu evolutiune mult mai repede si mai regulata decat aceea a practicii, care intotdeauna, mai ales in sistemele de legislafiune scrisi, are epoci intregi de cristalizare mai mult sau mai putin desivarsitd. Nimic nu poate opri stiinta s& caute o analizi tot mereu mai perfect a acestor elemente psiholo- gice. Dar este stiut, c& orice date ale constiintei umane, orice intenfiune, orice voinfi, prinde 0 anume tendinfi, o anume coloraturi dela intreagi bogitia su- fleteascd a individulni respectiv. Intreg trecutul individului, si chiar intreagi e- reditatea, joacd astfel un rol esential in determinarea psihologicd a unui act de constiint. Un numir indefinit de mare de fapte si evenimente fl influenteaza astfel. Si tot asemenea, intrucat individul este o simpli abstractiune fata de mediul so- cial in care trdeste, un complex neinchipuit de mare de elemente sociologice ar ARHIVA PENTRU STINTA 363 $1 REFORMA SOCIALAMISCAREA IDEILOR MIRCEA DJUVARA: OBSERVATIUNI trebui determinate. Stiinta de azi, practica de azi, 0 face, mai ales in drept, cu © foarte largi aproximatiune, uefiind inci destul de precisa in acfiunea sa spre a ajunge la o analizi mai exact. Modul aproximativ cum se face constatarea in- tenfiuni pirfilor in procedura penal spre exemplu st ca 0 dovada vie si de multe ori tragic’ despre aceasta. Dar intenfiunea, o stim, este de 0 nesfarsit? complexi- tate si agteapti numai, pe baz de observatiuni cit mai exacte si pe baza desco- peririi unor noui mijloace de investigatiune experimentale, progresul stiinfei in aceasta privint’, atat al dreptului insus, cat si al psihologiei, al sociologiei gi al tuturor stiintelor ajutitoare, Si am luat numai Jatura psihologic& a fenomenului, dar se poate spune acelas fucru despre latura social, cea economic’, ete. Aceeas complexitate exist agadar latent, fie din punctul de vedere al adén- cirii, fie din punctul de vedere al lirgirii, in orice fenomen juridic, ca gi in orice fenomen al oricirei alte stiinte, astepténd numai noui observatiuni stiinfifice, noui descoperiri sau noui precizari ale observatiunilor existente. Paralelismul enuntat se confirma astfel si din acest punct de vedere, intemeindu-se in prim rand pe ex- perienti. O ultim& observatiune ar mai fi, poate, de facut in aceast privinta. S’a emis in stiinta dreptului de mulfi din reprezentantii sii cei mai autorizati, cum este spre pildi marele Thering, o teorie, care, de sigur, cuprinde o mare parte din adevar: aceea a prioritatii dreptului obiectiv asupra dreptului subiectiv. Dac, intr'adevar recunoastem unei anume persoane juridice, intr'un caz dat, un anume drept, o facem intemeindu-ne in mod implicit pe o normi de drept obiectiv, pe © regula general& si abstract’. Firi o asemenea norm mu putem recunoaste un drept, ci constatim numai o davoared, adicd o exceptiune la drept. Natura insdg a cunostintei juridice implicd dealtfel generalizarea, Un caz este drept, pentruct, in fmprejurati identice, intotdeauna trebuie si judecdm la fel: in caz contrar se comite o nedreptate. are aceasté implicatiune a unei nofiuni generale in observatiunea concreté, nu este ceva specific dreptului si contrar procesului care se petrece in studiul fe- nomenelor stiintelor exacte? O analiza atenti poate relativ ugor constata si ach acelas paralelism. Nu exist observatiune a stiinfei care s4 mu implice prealabile cunostinte ge- nerale. Insis operafiunea logic a inductiunii, spre a fi posibili in principiu, pleack dela cateva idei generale, aflate la baza ei; logica ins%s presupune oarecare «prin- cipiip inifiale, Dar, afard de aceasta, omul de stiinfi, in observatiune gi experi- mentare, procede intotdeauna, precum se stie, dela ipoteze, care-i servese de fire conducitoare. In fine a afirma cd o constatare stiintificd este exacti, ci este ade- virati, este a afirma in mod implicit spre o generalizare, c&, in imprejurari de fapt identice, ea trebuie sd se repete: acesta este insus infelesul unei «legi> stiintifice. La fel gi in drept, in imprejurari identice, trebuie si se constate aceeag rela- tiune juridici, aceleasi drepturi sau obligafiuni. Acest principia constitue de- altfel obiectivitatea constatirilor juridice si a tuturor constatirilor stiintifice in genere. 364