!

TULBURARILE DE LIMBAJ
- Definitii - Clasificari - Corectare, terapie

1

DEFICIEN ELE DE LIMBAJ
6.1. Definitia deficientelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. Ea nu aparespontan la copii, ci constituie un lung si dificil proces de învatare,presupunând un efort îndelungat din partea individului, în decursul dezvoltarii ontogenetice. Articularea sunetelor, respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. La copil, însa, pâna la învatarea si formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii, pâna la automatizarea acestui act complex, vorbirea este în permanenta supravegheata de constiinta. Experienta de viata a copilului se dezvolta si se îmbogateste pe baza comunicarii verbale cu adultii, ceea ce duce la perfectionarea comunicarii verbale si la însusirea unor modalitati de gândire si de activitate. Exista o insertie subtila a limbajului în personalitatea umana si în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. O serie de caracteristici diferentiale din conduita verbala a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetica, a capacitatii de verbalizare, la care îsi aduc o contributie însemnata procesul instructiv-educativ si experienta practica, în activitatea sa verbala, copilul face eforturi vizibile pentru a pronunta corect cuvinte 15115n138p le, propozitiile, frazele. Modul în care copilul se realizeaza pe linia achizitiilor, în planul vorbirii si al dezvoltarii psihice, este influentat de o serie de factori, precum mediul de viata si de activitate al copilului, preocuparea adultilor pentru stimularea vorbirii sale, eficienta procesului instructiv-educativ, capacitatile intelectuale ale copilului, afectivitatea si personalitatea acestuia. Este necesar, prin urmare, ca toate organele si aparatele vorbirii sa se dezvolte normal, pentru a determina o dezvoltare armonioasa a limbajului. Aceasta este o conditie necesara, dar nu si suficienta. Un element esential în dezvoltarea vorbirii este si cel educativ, respectiv influenta directa a mediului social. Atunci când unele dintre aceste conditii lipsesc, se instaleaza tulburarile de limbaj. În categoria tulburarilor de limbaj se cuprind toate deficientele de întelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare. Orice tulburare, indiferent de forma sa, care se rasfrânge negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului face parte din categoria tulburarilor de limbaj. Prin tulburare de limbaj întelegem toate abaterile de la limbajulnormal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuala, atât sub aspectul reproducerii cât si al perceperii, începând de la dereglarea componentelor cuvântului si pâna la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M.Gutu,1975). Tulburarile de limbaj se diferentiaza de particularitatile vorbirii individuale; acestea din urma reprezinta variatii în limitele normalului ale limbajului si prezinta anumite caracteristici: a. Neconcordanta dintre modul de vorbire si vârsta vorbitorului - daca, pâna la 4 ani, pronuntarea gresita a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului, care nu reclama exercitii logopedice speciale, dupa acea vârsta deficientele de limbaj sunt de natura defectologica si necesita un tratament logopedic. b. Caracterul stationar al tulburarilor de limbaj ± imperfectiunile care apar în procesul evolutiei ontogenetice a limbajului si care în jurul vârstei de 4 ani se lichideaza de la sine în procesul normal de învatare a vorbirii de catre copii nu prezinta o semnificatie defectologica. Tulburari de limbaj pot fi considerate numai acele deficiente care se mentin dupa vârsta de 4 ani si care prezinta tendinte de agravare în timp. c. Succesibilitatea marita la complicatii neuro-psihice ± persoanele care prezinta tulburari de limbaj pot înregistra complicatii neuropsihice, tulburari de conduita si de personalitate. Aceasta pentru ca
2

tulburarile de limbaj, începând cu cele mai simple, influenteaza negativ întregul comportament uman, datorita, pe de o parte, posibilitatilor reduse de exprimare, iar pe de alta parte, existentei unei anumite temeri si retineri a handicapatilor de limbaj, care îi împiedica sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor lor reale. d. Necesitatea aplicarii unui tratament logopedic. In timp ce particularitatile individuale de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile de limbaj nu dispar de la sine. De aceea, în functie de natura si specificul fiecarei tulburari de limbaj, sunt absolut necesare exercitii logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea acestora. Cu cât tratamentul logopedic se desfasoara mai de timpuriu si în mediul natural de viata al copiilor, cu atât este mai eficient. Vârsta de 4 ani este considerata, în general, ca fiind cea mai indicata pentru realizarea, tratamentului logopedic. Proportia tulburarilor de vorbire scade o data cu vârsta. Ele se corecteaza, în mare masura, sub influenta procesului de învatare. Totusi unele dintre ele persista, chiar si dupa mai multi ani de scolarizare. Gradu si caracterul tulburarilor de vorbire se rasfrâng asupra activitatii comportamentului copilului. în felul acesta, însusirea cunostintelor es împiedicata, copilul devenind timid si izolat de viata colectiva a scolii de colectivitate în general. Depistarea si înlaturarea tulburarilor de vorbii la copii contribuie, astfel, la asigurarea bunei desfasurari a procesului învatamânt. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj, dar si defectiunile vc birii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalitatii copilului, pent ca modifica relatiile lui cu oamenii, îl singularizeaza, îl împiedica, în ma masura, sa participe la joc si la celelalte activitati comune celor mici. 6.2. Cauzele deficientelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe în perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, în timpul nasterii sau dupa nastere. Dintre cauzele care pot actiona în timpul sarcinii citam: diferitele intoxicatii si infectii, sarcina toxica, cu varsaturi si lesinuri dese, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice ale gravidei (cazaturi, lovituri în abdomen) care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, începând cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminând cu trairea unorstresuri, framântarile interioare, spaime care îsi pun pecetea asupra dezvoltarii normale a fatului. Din categoria cauzelor care actioneaza în timpul nasterii mentionam: nasterile grele si prelungite, care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixierile, ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii, alimentatia nepotrivita a mamei, consumul de alcool, infectii sifilitice, tuberculoza, gripa infectioasa, hepatitele epidemice. Cauze care actioneaza dupa nastere (post-natale) si pot determina tulburari de limbaj sunt: a) cauze organice: ‡ traume mecanice, care influenteaza negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afecteaza auzul si organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsa este mai mare, cu atât tulburarile sunt mai complexe, pentru ca sunt atinsi multi centri corticali, responsabili de diferite functii psihice); ‡ infectii si intoxicatii cu substante chimice medicamentoase, cu alcool, care pot afecta organic sau functional, mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului; ‡ fragilitatea organismului copilului si a sistemului sau nervos face ca, în cazul lipsei de îngrijire si supraveghere, copilul sa fie supus unor accidente sau îmbolnaviri, cu urmari negative pentru dezvoltarea vorbirii (cazaturi în cap, lovituri în zona frontala la tâmple etc). Exista o serie de infectii ca: tuberculoza, virusuri, diferiti microbi, îmbolnaviri, care produc procese inflamatorii pe meninge (pielita care îmbraca creierul), numite meningite;
3

‡ encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiana sau virotica, localizate pe scoarta sau pe un alt sector din SNC, care împiedica dezvoltarea normala a vorbirii copilului. Urmarile acestei boli, mai ales în cazul întârzierii tratamentului, se manifesta prin stagnarea de lunga durata în dezvoltarea psihica, în general, si în dezvoltarea vorbirii copilului, în particular; ‡ aproape toate bolile infectioase, contagioase sau virotice, aparute în primul an de viata sau în prima jumatate a celui de-al doilea an de viata, au repercusiuni asupra aparitiei si dezvoltarii vorbirii; în primii ani de viata, copilul este expus la mai multe îmbolnaviri, bolile urechii (otitele), mastoiditele, netratate la timp si complet, pot duce la leziuni ale urechii medii si la diferite grade de pierdere a auzului copilului. O stagnare în dezvoltarea normala a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia, tuberculoza, scarlatina, rujeola, pojarul, nefrita, gripa infectioasa, specifice primei copilarii; ceea ce vatama enorm creierul copilului este temperatura ridicata, pe timp îndelungat, a organismului. b) cauze functionale - determina tulburari ale limbajului, care privesc, atât zona senzoriala (receptoare), cât si pe cea motorie (efec- toare). Cauzele functionale pot afecta oricare dintre componentelepronuntiei: expiratie, fonatie, articulatie (ex. dereglari ale nutritiei, insuficie nte ale auzului fonematic etc); c) cauze psiho-neurologice - influenteaza mai ales pe acei subiecti care, congenital, au o constructie anatomo-fiziologica cu implicatii patologice. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecti cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care manifesta neîncredere exagerata în posibilitatile proprii, timiditate excesiva, ca si supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marcheaza structurarea personalitatii si limbajului. O modificare congenitala si a regiunii bucale, a aparatului fono-articulator, care împiedica pronuntia, necesitând o interventie chirurgicala este despicatura buzei si a cerului gurii, în asa fel încât cavitatea bucala este unita cu cea nazala. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonatiei si a timbrului nazal al vorbirii, astfel ca vorbirea se dezvolta greu si întârzie. O alta malformatie congenitala, mai usoara decât prima, este despicatura buzei superioare, care lasa sa se vada dintii si gingia. Imaturitatea (copii nascuti înainte de termen sau nascuti la termen, dar sub greutatea normala - 2,5 kg.) poate fi o alta cauza a aparitiei tulburarilor de limbaj. La acesti copii se pot întâlni: o evolutie normala a vorbirii, dar cu întârziere în aparitia ei, o întârziere în aparitia sidezvoltarea vorbirii, cu evolutie relativ normala a gândirii, întârziere marcanta în dezvoltarea gândirii si a vorbirii sau dezvoltarea deficitara a vorbirii numai pe linia articularii; d) cauze psihosociale sunt: ‡ conditiile de mediu si de educatie (atmosfera placuta din familie,rezultata din bunele relatii existente între parinti), necesare unei dezvoltari normale a vorbirii, sunt, de fapt, conditiile necesare dezvoltarii psihice generale a copilului. Atunci când aceasta conditie nu exista, apar tulburari ale limbajului, ale vorbirii; ‡ certurile, neîntelegerile dintre parinti exercita un rol inhibitor asupra dezvoltarii vorbirii copilului; ‡ vorbirea rastita, nervozitatea, lipsa de afectiune împiedica stabilirea unor relatii normale între parinti si copil, iar acest lucru dauneaza dezvoltarii vorbirii copilului. Unii parinti (mai ales tatal), motivând lipsa de timp sau alte cauze, nu se apropie de copil foarte mult timp, nu îi vorbeste, nu se joaca cu el. Alteori, copiii sunt lasati în grija unor persoane plictisite, obosite, care nu îi stimuleaza, nu îi solicita suficient verbal; ‡ alcatuirea familiei: daca numarul membrilor familiei este mare, uneori este bine, fratii mai mari si mai multi având un rol foarte important în stimularea si învatarea vorbirii de catre copil. Dupa un an si jumatate, rolul sau în dezvoltarea vorbirii copilului creste si mai mult. Dar daca colectivul este prea numeros, uneori, parintii nu prea mai au timp sa se ocupe de copii, deci de dezvoltarea vorbirii lor;
4

nerespectarea orelor de alimentatie. bilingvismul timpuriu (fortarea copilului sa învete o limba straina. 5 . cât si dintre acestia si alti specialisti (neurologi. în functie de mai multe criterii. imitarea unor modele cu vorbire deficitara. trairea unor stari conflictuale. ‡ deficitul de limbaj si de vorbire propriu-zis. suprasolicitarile. pentru amuzamentul adultilor.criteriul structurii lingvistice afectate : ‡ ‡ ‡ tulburari de voce. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. în primul rând. pediatri. care duc la oboseala excesiva. malformatiile organelor periferice afectate vorbirii. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formarii si dezvoltarii limbajului sunt foarte complexe si pot fi afectate în cele mai diferite componente. Gutu (1975) si ia în considerare urmatoarele criterii: . Aceasta. în mod secundar. bâlbâiala si disgrafia. extrapiramidale. este o tulburare a limbajului. verboauditiv . cu ecou asupra intelectului. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburarilor de limbaj. autismul infantil etc. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. Clasificarea deficientelor de limbaj Clasificarea tulburarilor de limbaj este extrem de dificila si mult controversata în literatura de specialitate. care duce la forme de retard sau de alterare a receptiei. care serasfrâng. tulburari organice sau functionale. sau dislalia. în perioada constituirii limbajului. independent de instrumentul prin care se receptioneaza si se exprima vorbirea si independent de ansamblul persoanei. ‡ deficitul Äinstrumental". stresante. infirmitatile motorii cerebrale (leziuni piramidale. cerebeloase). e) alte cauze posibile sunt: ‡ deficitul de ansamblu sau tulburarile de personalitate. ORL-isti) este necesara elaborarea unei terminologii stiintifice unice. ‡ regimul zilnic de viata al copilului în familie.criteriul anatomo-fiziologic: ‡ ‡ ‡ tulburari ale analizatorului verbomotor. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. afectivitatii sau comportamentului. tulburari centrale sau periferice. In al doilea rând. de pilda. înainte de a-si forma deprinderile de a vorbi în limba materna) etc. Se pot întâlni împreuna. 6. îi apartine lui M. deoarece. tahilalia cu bâlbâiala. . asupra limbajului: oligofrenia. a celor de somn.‡ aplicarea unor metode gresite în educatie. Pentru buna colaborare dintre logopezi. de veghe. care influenteaza direct întreaga activitate a SNC. La cele de mai sus se adauga lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburarilor de limbaj. care afecteaza instrumentele de receptie si expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. tulburarile de limbaj se pot cupla la aceeasi persoana.3. tulburari ale structurii fonetico-fonematice. tulburari de ritm si fluenta.

perioada de dezvoltare a vorbirii (2-6 ani). 6 . devieri de conduita si tulburari de personalitate. fonastenia. tulburari ale limbajului scris. clasificare care tine seama de mai multe criterii în acelasi timp: anatomo-fiziologic.‡ ‡ tulburari complexe lexico-gramaticale. etiologic. disfonia. Verza (1982). O alta schema de clasificare este cea elaborata de E. Tulburari ale pronuntiei ‡ ‡ ‡ dislalie. bradilalia. lingvistic. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii ‡ ‡ ‡ ‡ ‡ ‡ bâlbâiala.criteriul psihologic: ‡ ‡ gradul de dezvoltare a functiei comunicative a limbajului. logonevroza.criteriul periodizarii. aftongia. tulburari pe baza de coree. Tulburari de voce ‡ ‡ ‡ afonia. 2. în functie de aparitia tulburarilor de limbaj: ‡ ‡ ‡ perioada preverbala (pâna la doi ani). 3. perioada verbala (peste 6 ani). tahilalia. simptomatologie si psihologic: 1. dizartrie. . . rinolalie.

adica actiunea motrica de a exprima verbal sunetele limbii. tulburari partiale (disgrafia si dislexia). Dislalia reprezintaabaterea de la pronuntia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunta corect un sunet. deformarea. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situeaza în domeniul tulburarilor de pronuntie. 6. manifestate prin omiterea. 5.când exista tulburari de articulare. Deficientele (tulburarile) de pronuntie Pronuntia. senzoriale). jargonofazii. ecolalii. care are loc permanent. îngreuneaza receptia si. Tulburari ale limbajului citit-scris ‡ ‡ tulburari totale (agrafia si alexia). în orice împrejurare. înlocuirea si inversarea sunetelor. bazate pe disjunctii psihice ‡ ‡ ‡ ‡ dislogii. reprezinta 90% din totalul tulburarilor de limbaj si este prezenta atât la oamenii normali. bradifazii. deci. Tulburari polimorfe de limbaj ‡ ‡ afazia. Tulburari de dezvoltare a limbajului ‡ ‡ mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. o silaba sauun cuvânt. care afecteaza decodarea mesajelor verbale.1. alalia 6. 7. întregul lant al comunicarii fono-auditive interpersonale. atât în vorbirea spontana. .când se manifesta incapacitatea de a emite anumite foneme. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauza. 7 .4.când exista incapacitatea totala sau partiala de articulare sau pronuntie. poate fi socotita corecta atunci când vorbitorul respecta baza de articulare a limbii în care se exprima. prin aceasta. decodarea informatiei. . pronuntie. în cuvinte.4.4. substituirea. Tulburari ale limbajului. Caracterizarea deficientelor de limbaj 6. general sau electiv). retardul sau întârzierea în dezvoltarea generala a vorbirii. Se poate vorbi de dislalie: . cât si la cei cu handicapuri (de intelect. ‡ DISLALIA Dislalia (Äpelticia" în popor) este cea mai frecventa dintre tulburarile de pronuntie. cât si în cea repetata.

similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de . Situatia este si mai grava în cazul unor structuri fragile ale SNC Tulburarea unitatii dintre forma si continutul vorbirii constituie trasatura caracteristica a vorbirii dislalice. specifice diferitelor forme de dislalie. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburarilor de articulatie: 4) structura articulatiei deficitare. Vorbirea se corecteaza de obicei dupa aceasta vârsta. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologie si cel etiologic.Fenomenul dislalie este diferit de la o tara la alta. denumita moghilalie sau afonemie. Diagnosticul simptomatologie al dislaliei trebuie sa fie completat pe baza de etiologie si de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. Daca. la baza lor stau cauze nocive. al conditiilor de mediu social-educativ si al personalitatii dislalicului. ‡ inversarea locului sunetelor în silabe si în cuvinte (spre exemplu { Äcrapa" în loc de Äcapra". înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. deficiente ale organelor de receptie auditiva. 2) raportarea la fonemul denaturat. Äcatana" în loc de Äcastana"). între ele. dupa 3 ani si jumatate deficientele se mentin. defecte fonologice. ci si al organelor de vorbire. care le pot agrava si transforma în obisnuinte negative. prezinta. ‡ vorbirea nazala fonfaita denumita rinolalie. leziuni ale nervilor periferici. 8 .tulburare denumita paralalie sau parafonemie. greseli si neglijente în educatia vorbirii copiilor. al tulburarilor de articulatie a sunetelor. exemplu Äzoc" în loc de Äjoc". în special a grupelor consonantice. A. ‡ pronuntarea eliptica. fonetice. aparent asemanatoare sub aspectul exterior al simptomatologiei lor. Când se pune diagnosticul de dislalie. nu numai sub aspectul vorbirii. este bine ca copilul sa aiba peste trei ani si jumatate. avem de-a face cu o dislalie fiziologica. importante deosebiri calitative. Tulburarile de vorbire caracteristice dislaliei. Diagnosticul diferential al tulburarilor de articulatie se poate stabili numai tinând seama de toti acesti factori. 1. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigura cheia succesului în procesul psiho -pedagogic de corectare a dislaliei. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonoritatii sale normale. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. Äpotogan" în loc de Ätopogan"). iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. ‡ substituirea. ceea ce presupune o examinare complexa a dislalicilor. pe baza carora se realizeaza selectionarea metodelor si a procedeelor diferentiate de tratament. leziuni ale organelor de articulatie. Pâna la aceasta vârsta. tulburarile de articulatie ale sunetelor vorbirii prezinta o mare diversitate si se grupeaza în forme specifice: ‡ denaturarea sonoritatii sunetului într-o asemenea masura. la o analiza mai profunda a cauzelor determinante si a mecanismelor implicate. Prin aspectele exterioare. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc si defecte antropqfonice. fonetic. Clasificarea simptomatologica a dislaliei Dislalia prezinta variatii sub aspect simptomatologie si se grupeaza dupa urmatorii factori: 1) aspectul exterior. gradul leziunii si localizarea ei. Äloata" în loc de Äroata") .

afectarea fonemului Äz" Afectarea vocalelor nu are o denumire speciala.o tulburare restrânsa.afectarea sunetului Äd" si Ät" ‡ fitacism si parafitacism . pentru înlocuirea sa cu un alt sunet.afectarea sunetului Äm" ‡ rotacism si pararotacism .sunetul afectat este Äh" ‡ jotacism si parajotacism .afectarea sunetului Äb" ‡ capacism si paracapacism . pentru denaturarea sau omiterea sunetului Är" ‡ pararotacism. aceste tulburari de articulatie primesc denumiri specifice. prin adaugarea I sufixului Äism" (-ismut).afectarea sunetului Äc" ‡ deltacism si paradeltacism . . dislalia se poate clasifica în (dupa . pentru sunetul Ä1" ‡ sigmatism si parasigmatism pentru sunetele siflante (Äs". omis sau înlocuit. Äs". 9 .afectarea fonemului . Prin gradul de extindere a tulburarilor de articulatie fsau aspectul cantitativ) se diferentiaza forme diferite de dislalie: ‡ dislalie simpla sau partiala .afectarea fonemului Ät" .sunetele afectate sunt cele sigmatice s" s" z" t" i" ci" ce" Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii si la rândul lor pot fi ' partiale si totale în functie de numarul sigmaticelor afectate: ‡ hapacism si parahapacism .afectarea fonemului Än" ‡ pitacism si parapitacism .afectarea fonemului Äp" ‡ tetacism si paratetacism .afectarea sunetului Äg" ‡ mutacism si paramutacism . "z"./'ci". limitata adeseori la un singur sunet (ex. Verza): ‡ betacism si parabetacism . 3.2. iar în cazurile de înlocuire. j "t". E.j". a prefixului Äpara-" la literele corespunzatoare alfabetului elin: ‡ rotacism. vitacism si paravitacism .afectarea sunetului Äf ‡ gamacism si paragamacism . ‡ lambdacism si paralambdacism. Äce") în functie de sunetele afectate. Prin raportare la fonemul denaturat.afectarea sunetului Är" ‡ sigmatism si parasigmatism .afectarea fonemului Äv" ‡ zitacism si parazitacism .J" ‡ nutacism si paranutacism .: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului Ä1").

desi constituie un indice pozitiv in aprecierea diferitelor forme de dislalie.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. Prin raportarea la structura articulatorie deficitara. în functie de zona afectata exista: ‡ anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. despicaturi labiale sau buza de iepure. leziuni centrale si afectiuni ale cailor centrale. maxilare. prin faptul ca pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se rasfrânge negativ asupra inteligibilitati vorbirii). leziuni organice ale analizatorului auditiv. Anomaliile acestor organe împiedica fonoarticulatia sunetelor. Malformatii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze.sunt tulburate mai multe sunete (ex. dinti. A. despicaturi labio-nazo-alveolare) împiedica articularea bilabialelor si labiodentalelor. a. B. dislalia este: ‡ homorganica sau monomorfa . Jurcau).daca este limitata la o singura grupa de articulatie (de ex. unele forme de parasigmatism. mai frecvent cu consoana Ät". palat dur. generând tulburari de articulatie. dislalia universala atinge forma cea mai grava atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul Ät". centrala sau periferica. trebuie sa fie completat în practicalogopedica si prin cel al gradului de afectare a inteligibilitatii vorbirii. Dupa unii autori (E. ‡ anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. trebuie sa fie considerate nu dislalii simple. Fournie a denumit aceasta dislalie hotentotism. alveole. ‡ polimorfa sau multipla . limba) joaca un rol deosebit în fonatie si articulatie.daca se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. la sunetele prelinguale si la cele postlinguale). care este asociata cu lungimea anormala a dintilor incisivi superiori centrali si cu gingii groase si proeminente) favorizeaza mai degraba o 10 . ci si de multiplele tulburari de inervatie aferente si eferente ale muschilor care participa în articulatie si de existenta unor modele corticale ale articulatiei sunetelor. Se impune cu necesitate analiza tulburarilor dislaliei si pe baza criteriului etiologic. atât consoane cât si unele vocale. în cazurile unor denaturari extinse la 3 regiuni de articulatie si de coarticulatie se pune diagnosticul de dislalie universala. Forma tipica de dislalie totala rezida în înlocuirea majoritatii consoanelor si a combinatiilor consonantice cu un singur sunet. iar Hvattev tetism. defectuos formate.constituita din pronuntarea defectuoasa a majoritatii sunetelor vorbirii. Dislalia multipla apare la denaturari ale sunetelor din doua regiuni diferite de articulatie si coarticulatie. ci multiple. palat moale. lipsa lor de mobilitate. ‡ DISLALIA ORGANIC Cauzele organice pot fi grupate în: malformatii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. suieratoarelor si africatelor). ‡ dislalia totala sau universala . numai labialele). Unii autori sunt de parere ca dislalia este cauzata nu numai de unelemodificari anatomice ale aparatului articulator.Jurcau si N. Ele pot fi de natura organica sau functionala. Sub acest aspect. 4. Clasificarea tulburarilor de articulatie pe baza criteriuluisimptomatologie este numai provizorie pentru ca simptomele sunt numai manifestari ale dislaliei.‡ dislalie polifonematica . Clasificarea etiologica a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenta cauzele care au generat dislalia. Criteriul structurii de articulatie.

între 70 si 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburari auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). prognatismul. anchiloglosia anchilozarea limbii etc. mai ales dupa traumatisme) împiedica articularea fonemelor labio-dentale. Dislalia cauzata de malformatii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeste dislalie organica de tip mecanic. ‡ anomaliile labio-maxilo-palatine (despicaturile de palat de tipul palato-schizis sau cheiloschizis . dincolo de care acuitatea auditiva se mentine în limitele normalului. piramidale sau extrapiramidale. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite.dentalelor. suieratoarele. ‡ anomaliile linguale (macroglosia-limba prea mare ca volum. Formele de dislalie audiogena cresc în gravitate pe masura ce pierderile de auz sunt la frecvente din ce în ce mai înalte. ducând la pierderi auditive care se manifesta sub forma unei surditati insulare. laringuala. de vârsta la care s-a produs aceasta si de inteligenta hipoacuzicului.acomodare labio-dentala. Vorbirea este tulburata în functie de gradul de surzenie. în lobul frontal stâng. c. ‡ anomalii dento-alveolare (dinti rau implantati.) împiedica articularea linguo-dentalelor. labio. decât o acomodare bilabiala. dentala. de asemenea. a unei paracuzii pentru o gama restrânsa de frecvente. muscatura deschisa) se reflecta negativ asupra articularii bilabialelor. Tulburarile de pronuntie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formeaza categoria dislaliilor audiogene. cresteri suplimen tare de dinti sau lipsa unor dinti. palatala. între 40 si 70 dB apar dificultati de perceptie. In cazul leziunii acestei zone sau a cailor centrale. De exemplu. vorbirea se desfasoara în limitele normalului. ‡ anomaliile maxilarelor (progenia. In functie de localizarea malformatiilor sau leziunilor. Calificativul Äde evolutie" arata caracterul regresiv spontan (sau dupa scurt tratament logopedic) al 11 . înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupa în alcatuirea silabelor si cuvintelor. apar tulburari de pronuntie. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanica: labiala. practic nerealizabila. sau dupa o encefalita din prima vârsta. Tulburarile de articulatie ce însotesc procesele patologice centraleformeaza categoria dislaliilor centrale sau Äde evolutie".Ägura de lup") dau nastere la o vorbire rinolalica. Leziuni centrale si afectiuni ale cailor centrale Leziunile cerebrale si afectiunile cailor centrale apar dupa o traumatizare sau hemoragie cerebrala consecutiva unei nasteri grele. Leziunile organice ale cailor centrale ale vorbirii survenite la o vârsta care precede dezvoltarea limbajului au. linguala. ori a cerebelului. între 20 si 40 dB. cu deformatia acustica respectiva. Tulburari de articulatie pot sa apara si în afara leziunilor dupa o traumatizare a celulelor auditive cauzata de excitanti sonori prelungiti. ca urmare tulburari de articulatie. din care cauza aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. parafonemii sau moghilalie. în partea anterioara a scizurii lui Sylvius. Dislalia centrala consta în incapacitatea de a formula sau pronunta corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) si se manifesta prin alterarea. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. b. microglosia. Limbajul îsi are sediul pe scoarta cerebrala. linguo-dentalelor.

acestei tulburari de vorbire de tip dismaturativ si se verifica prin modul în care frecventa dislaliei scade invers proportional cu vârsta. cât si în cea proprie. cât si în cea proprie. dificultati de coordonare a muschilor implicati în actul vorbirii. în mod mai general. la acei copii care sunt constienti de executiile pe care trebuie sa le realizeze pentru a produce prin imitatie sunetul auzit. ca urmare a permanentizarii unui mod defectuos de vorbire. disabilitate senzoriala de realizare a articulatiei sunetelor. dificultati de coordonare si control a miscarilor de vorbire. Dislalia motorie (motrica) Dintre cauzele motorii ale dislaliei mentionam: debilitatea musculara. parinti) si al bilingvismul la vârste foarte mici. dificultati de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. Dislalia senzoriala este acea forma de dislalie functionala care aparepe baza unor deficiente ale mecanismelor verbale senzitive. ci si de asistenta pedagogica pe care o acordam copiilor. Aceste substituiri si inversari de sunete apar nu numai în vorbire. Instalarea dislaliei centrale este favorizata de doua tipuri de conditii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihica consecutiva unui factor ereditar sau dobândit si extrinseci. aptitudine deficitara . Simptomele dislaliei functionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. întâlnite în cazul tulburarilor de limbaj din ambianta copilului (sora. o disabilitate motorie sau. grupul în care sejoaca. Aceste tulburari se grupeaza în doua forme specifice: dislalia motorie si dislalia senzoriala. Cel mai frecvent dislalia senzoriala reprezinta o tulburare sub aspect acustic în structura sonora a fonemelor. ci si în scris (dislexie . La unii copii. pâna la 8 ani si chiar dupa aceasta vârsta. în special a componentei sale verbo-kinestezice. Cauza cea mai frecventa a unei dislalii grave si persistente o constituie întârzierea mintala. a. stângacia si contrarierea acesteia. Paunescu pe copii prescolari.pentru vorbire. la persoane cu o motricitate articulatorie normala. când a ajuns la concluzia ca dislalia de evolutie nu scade numai în functie de vârsta. La copiii cu dislalie motorie se semnaleaza frecvent si o amnezieexpresiva. Semnificativ este experimentul cercetatorului C. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronuntarea corecta de cea eronata. viteza deficitara a miscarilor articulatorii. dificultatile de control si de coordonare a muschilor. cum sunt: întârzieri ale dezvoltarii motrice. în studiul acestor dislalii functionale grave si persistente trebuie luate în considerare tulburarile de dezvoltare ale functiilor motrice si senzitive intrinseci actului de emisie si de receptie verbala. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie miscarile inadecvate. Dislalia functionala apare pe fondul dislaliei fiziologice. tulburarile auzului fonematic.disgrafie). Dislalia senzoriala Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei mentionam:. deficienta de memorie auditiva. frate. atât în vorbirea altor persoane. determinatade incapacitatea de a le diferentia precis pe baza de auz. b. Ea apare datorita tulburarilor din analizatorul motor. ele se mentin si la vârsta scolara. Dislalia senzoriala se caracterizeaza prin substituiri si inversari determinate de perceperea. Dislalia motorie este cauzata de debilitate musculara si de disabilitate motorie a organelor de vorbire. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. ‡ DISLALIA FUNC IONAL Dislalia functionala este determinata de o incapacitate a organelornormale de vorbire de a-si îndeplini functiile verbale. lipsa atentiei acustice. desi unele forme de dislalie durabila apar si printre copii cu intelect normal. 12 . memorarea si recunoasterea eronata a unor foneme. caracterizata prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep si le recunosc. în special de auz fonematic. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonatia altora. putând fi semnalata în continuare si la adulti.

De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedica. când înca vârsta nu-i permite. Aceste dificultati de discriminare. Dislalia prin bilingvism Aceasta dislalie se instaleaza. încurajarea pronuntiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentruridiculizarea lui este foarte daunatoare. independent sau în corelatie cu factorii organofunctionali. supraprotectia si perfectionismul. au contribuit la producerea tulburarilor de articulatie. ceea ce-i îngreuneaza vorbirea. 13 . Bilingvismul la o vârsta frageda.atunci un astfel de copil are toate sansele de a-si forma. componenta corticala a analizatorului auditiv nu poseda o capacitate suficienta de diferentiere si ca atare ei întâmpina dificultati în discriminarea unor sunete apropiate ca structura acustica. Dislalia sociogena ia nastere din dislalia fiziologica prelungita peste vârsta de 4 ani. Dislalia prin educatie deficitara Aceasta forma de dislalie sociogena este cauzata de existenta . în special a celor siflante. din care cauza nu poate executa corect miscarile articulatorii necesare în emiterea unui sunet. Dislalia senzoriala este de origine centrala. dar este tulburat auzul fonematic. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburarile de pronuntie nu sunt legate numai de anomalii organice sau functionale ale organelor de vorbire. a miscarilor de vorbire.a unui climat familial educativ necorespunzator. este o adevarata pedeapsa pentru copil. spatule. Dislalia prin imitatie Aceasta dislalie se caracterizeaza printr-o labilitate articulatorie dismaturativa si printro posibilitate de discriminare fono-auditiva insuficienta. Cunoasterea formelor dislaliei ajuta la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. graba unor parinti de a oferi copilului tot ce el nu apucase sa solicite verbal. a. aparate). Datele audiometriei tonale scot la iveala faptul ca persoanele cu dislalie senzoriala au auzul normal din punct de vedere fiziologic. c. b. Examinarea copiilor cu tulburari de limbaj a scos la iveala factorii psihosociali care. prezinta un caracter fiziologic. elfiind nevoit sa-si însuseasca sisteme de articulare diferite. doua limbi diferite sau când copilul este fortat sa învete o a doua limba înainte de însusirea celei materne. atunci când parintii vorbesc curent. în familie. ea ducând treptat la fixarea tulburarii de pronuntie. ‡ DISLALIA SOCIOGEN Formele pe care le îmbraca dislalia sociogena sunt: prin imitatie. copilul imitând inconstient modelele vorbirii adulte. prin educatie deficitara si prin bilingvism. Vorbirea pitigaiata utilizata de unii adulti în relatiile lor cu copilul. de obicei. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenteaza negativ dezvoltarea la timp si corecta a limbajului mentionam: tipul devoce cu care adultii se adreseaza copilului. sub vârsta de 4 ani. toate acestea reprezinta conditii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. deprinderi durabile de pronuntie incorecta. fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim si sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare si memorizare a sunetelor.La copiii mici.în perioada de formare a limbajului . Dislalicul nu sesizeaza cu precizie pozitia organelor lui fonoarticulatorii. datorita insuficientei analize si sinteze kinestezice. precum si pretentia absurda a adultilor de a obtine de la copilul mic o exprimare perfecta. O alta cauza care genereaza dislalii senzoriale este si disabilitatea senzoriala de realizare a articulatiei sunetelor. pâna la o anumita vârsta (de 34 ani). prin imitatie. Daca parintii sau persoanele din jurul copilului au tulburari de pronuntie sau daca acestea abuzeaza în dialogul cu copilul de Ävorbirea infantila". în conditii de mediu defavorabil dezvoltarii limbajului.

în palatolalie. cele mai afectate sunt siflantele. de aceea se mai numeste si dislalie Äorganica". parcurge. deoarece ele presupun un suflu puternic si concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazala. Exista doua tipuri de cauze ale rinolaliei: organice si functionale. c. Consoanele fricative sunt pronuntate prin suflu nazal accentuat (deperditie nazala cum o numeste E. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomina deficientele în pronuntarea sunetelor. La vârsta scolara o astfel de tulburare formeaza un obstacol în frecventarea învatamântului de masa de catre copil. Cauzele functionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusa a valului si a muschilor faringonazali. n) se scurge pe traiectul bucal. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însusirii vorbirii de catre copil. în care suflul aerului necesar pronuntarii sunetelor.‡ RINOLALIA Rinolalia (în popor numita Äfonfaiala".când narinele sunt blocate. ea constând în pronuntarea nazonata a sunetelor. Aceasta forma este realizata în doua modalitati: forma anterioara . consoanele orale se pronunta nazal sau sunt omise. de hipoacuzie. de vegetatiile adenoide. unde sunt afectate mai ales consoanele. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronuntarii sunetelor nazale. care. în rinolaliile mai accentuate e afectata. în rinolalia organica deschisa sunt afectate atât vocalele. poate fi determinata de unele boli infectioase. paralizia sau atonia valului palatin. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infectioase. Rinolalia se . În rinolalie se manifesta tulburari de pronuntie specifice dislaliei. vegetatii adenoide sau polipi. aparând mai ales la copiii rasfatati. cât si consoanele. prin tulburari combinate de articulatie si de rezonanta a sunetelor. despicaturi labio-maxilo-palatine. 14 . Spre deosebire de dislalie. prin modificarile nazale ale aspectului sonor. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete Äsparte". instaleaza frecvent pe la 2-4 ani. mixa (mixta). adica vorbire pe nas) este o forma a dislaliei. Despicaturile palatului provoaca o serie de tulburari rinolalice denumite palatolalii. La fel ca în dislalie. cât si pe traiectul bucal. de functionarea defectuoasa a muschilor sau a valului palatin. alternativ atât pe cale nazala. de despicaturile labio-maxilo-palatine. în care unda expiratorie trece. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul valului palatin. mai putin accesibil întelegerii si comunicarii orale. predominant. respiratia desfasurându-se perturbat si forma posterioara . când unda expiratorie necesara pronuntarii sunetelor nazale (m. ci si inteligibilitatea vorbirii. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. clauza (închisa). fiindafectate mai ales vocalele. calea nazala. de atonia sau paralizia valului palatin. mai ales cele explozive si cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedeslusite produse prin asa-numitul Äcoup de glotte". nu numai latura estetica. ‡ conform opiniei unor autori. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. aperta (deschisa). Ea se produce ca urmare a unor malformatii ce sunt localizate la nivelul valului palatin sau a unor influente ale dezvoltarii acestuia. b.Verza). de polipi.când este obstructionat nasofaringele. Continutul vorbirii rinolalicilor devine. Din punct de vedere etiologic exista cauze care provoaca exclusivrinolalia sau dislalia dar si cauze comune celor doua.

cu o pronuntata rezonanta nazala în care monotonia vorbirii se îmbina cu pronuntarea neclara. miscari si actiuni asociate . care împiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. dizartricul pierzând controlul respiratiei. dimpotriva.Vrasmas definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin Ädezordini intermitente ale pronuntiei. o tensiune globala si excesiva a muschilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe miscarea începuta. scandarea si caracterul exploziv al vorbirii. ci numai vorbirea rostita. Deficientele de ritm si fluenta ale vorbirii ‡ BÂLBÂIALA C. izolare sociala. În cazul rinolaliei functionale sunt aceleasi fenomene ca în cazul celei organice. disfonica. Tabloul manifestarilor dizartriei este în functie de componenta motrica implicata în ea.reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau linistire. u si mai putin vocala a.incompleta refuzul de a vorbi).2.Cel mai putin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m si n. aritmie. în rinolalia deschisa sunt afectate si vocalele. monotonia vorbirii. Bâlbâiala consta în repetarea unor silabe la începutul si mijlocul cuvântului. el este constient de handicapul pe care îl are. depune eforturi repetate pentru a-si corecta vorbirea. nevoie permanenta de ocrotire.4. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificari psihice cum ar fi: activitate dezorganizata. între organul periferic de executie si centrul cortical de elaborare si comanda. 15 . cu pauze între acestea. 3) dizartria cerebeloasa (în care tulburarile apar la nivelul cailor cerebeloase) se caracterizeaza prin bruschetea. senzoriala. vorbire concisa . Aceasta tulburare de vorbire se caracterizeaza prin: modificari devorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. ci. dar si ale scrisului. 2) dizartria distonica si de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului si ale trunchiului cerebral în partea sa superioara). . urmate de dificultati în articularea unor cuvinte". psiho-sociala si motrica. la un nivel intermediar. O caracteristica importanta a dizartricului este aceea ca. mai ales i. deci.Spre deosebire de dislalie. repetari convulsive si blocaje ale unor foneme. La dizartrici apar si o serie de complicatii psihice ce se produc în sfera afectiva. dizartria se mai numeste si dislalie centrala. inversiuni în fraza . si anume latura ei instrumentala. componenta care constituie si un criteriu de clasificare a acestei tulburari: 1) dizartria bulbara si pseudobulbara (în care sunt tulburati neuronii motori de la nivelul bulbului) comporta diminuarea fortei de articulare si o deperditie nazala care reduce suflul. sunete care Äparalizeaza" vorbirea. încordare. ‡ DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. Dizartria se manifesta printr-o vorbire confuza. neliniste permanenta legata de vorbire. Ea. dar mult mai grave. omisiuni precipitate. fenomenele sunt asemanatoare dislaliei obisnuite.pentru evitarea cuvintelor Äproblema". negativism. mintala. comportament neadaptat. De fapt. tulburari alecititului. dar amploarea si gravitatea lor sunt diminuate. nu afecteaza vorbirea în general. Data fiind originea sa. Ca urmare. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. disritmica. Din punct de vedere simptomatologie. sau aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. emotivitate crescuta. dar aceasta duce la o încordare sporita care nu numai ca nu-1 ajuta. comite greseli mai frecvente. Stanica si E. ci numai de rostire. Se instaleaza un debit silibar si trunchiat. de cele mai multe ori. 6. al pozitiei limbii si buzelor în timpul articularii.

‡ traume psihice. ‡ observatii cu ton ridicat. cresc agitatia si nervozitatea. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: conditii agravante. ‡ ironia. ‡ bilingvismul. pâna la tipat. în cazul ei apar reactii secundare. ‡ factori de natura ereditara. atitudinea familiei 16 . Cauzele bâlbâielii pot fi: ‡ imitarea de catre copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. soc. rastit. în schimb. fiind foarte vizibila si afectând profund întelegerea vorbirii de catre cei din jur. ‡ nemultumirea mamei (mai ales). ‡ hiperprotejarea copilului.sau a dispararii lor accentuate. Aceasta tulburare de limbaj se manifesta într-o forma mai putin accentuata atunci când copilul vorbeste în soapta. pentru toate actiunile copilului. familii dezorganizate). spaime. mediu familial traumatizant (sufocare afectiva. de nedreptate. pe de o parte. Exista o lipsa de coordonare între ceea ce gândeste si ceea ce spune cel bâlbâit. o data cu încercarea de rostire aprimelor silabe din propozitii. actiuni cu caracter represiv. faraleziuni ale organelor fonoarticulatorii. Cursivitatea exprimarii este grav afectata. când trebuie sa cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. tremur usor. prin luarea în râs si imitarea bâlbâielii. pentru a evita pripirea. manifestate prin aparitia spasmelor respiratorii si încercarea de a sili copilul sa adopte un ritm respirator total gresit. se vorbeste în timpulinspirului. Bâlbâiala este considerata o tulburare a controlului motor al vorbirii. tulburari de somn. în care înlantuirea succesiva a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza dupa modelul firesc si expresiv al unei limbi.Asadar. si între parinti. supraîncordare nervoasa. copiii se bâlbâiau.unirea lor chiar . ca efect al încordarii si suprasolicitarii sistemului nervos. prin aparitia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. Conditiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitatie si inhibitie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventa). copilul cu bâlbâiala manifesta particularitati agravante sub forma alungirii grafemelor . parasiri. bâlbâiala se caracterizeaza prin întreruperea vocii. transpiratie. constând din anumite masuri educative gresite ale parintilor în legatura cu dereglarile din exprimarile copilului. ‡ stres determinat de emotii. ‡ labilitate emotiva: treceri rapide de la o stare afectiva la alta. ‡ observatii dojenitoare asupra deficientelor de vorbire. schimbarea culorii fetei. Conditiile agravante sunt: situatii în care trebuie sa vorbeasca copilul. ‡ încercarea de a-1 face pe copil sa vorbeasca în fata strainilor. ‡ pedepse severe administrate de parinti pentru ca. pe de alta parte. când este pus sa scrie sau sa deseneze. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. Aceastatulburare de limbaj poate aparea pe la 5-6 ani si chiar mai târziu . jena exagerata. Asadar.la vârsta adolescentei. în anumite situatii. uneori fiind traita dramatic prin manifestari neurovegetative. în împrejurarea în care acesta se jeneaza. ‡ tulburari ale respiratiei. cu scopul de a silicopilul sa fie atent în exprimare. imitatia. ca urmare a unei emotii bruste sau a unei spaime mari. insistând sa faca pauze mari dupa fiecare cuvânt. conditii favorizante si factori declansatori. ‡ conflicte determinate de neîntelegeri între parinti si copii. sperieturi. ‡ dezorganizarea familiala. impresia de frustrare. ‡ presiuni. respiratia devine scurta si întrerupta. debilitate somato-psihica. prin efectuarea unor inspiratii adânci. ‡ dezaprobarea si critica foarte severa pentru cea mai mica eroare. deprimare afectiva.

cu tendinta de a vorbi în inspiratie). prin urmare. mai ales în public sau în conditii de stres emotional). de doua feluri: clono-tonica. în plan psihic. lenta. Aparitia ei depinde de starea psihofiziologica a subiectului. în muschii limbii. involuntara a sunetelor sau a silabelor. cele doua forme de bâlbâiala se succed. de mediul înconjurator si o prezenta a spasmelor. silabelor si cuvintelor.). Atunci când acest spasm cedeaza. extralingvistic (fiind afectate ritmul. fiind vorba despre declansarea spasmului muscular de lunga durata. boli debilitante. cu exagerari maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. Ea este mult mai complexa.fata de tulburarea de vorbire (ironizare. de lunga durata. De regula. fiind însotita de modificari comportamentale serioase. Bâlbâiala clonica (sau primara)este repetarea exploziva. Caracteristica acestei tulburari este logofobia(teama crescuta de a vorbi. 17 . Bâlbâiala mixta este. precum si la nivel comportamental (cresterea agresivitatii. ‡ Tahilalia Este caracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida si care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasa. încordarii. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. pe lânga o repetare a sunetelor. mai profunda decât bâlbâiala. alimentatie bazata pe excitante). când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repeta de 2-3 ori. în mod obisnuit. tempoul sau pauza în propozitie/fraza). ‡ Bradilalia Se manifesta printr-o vorbire rara. Aceasta forma de tulburare implica o serie de dificultati la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legatura si pronumele). emotivitatea crescuta etc. Logonevroza reprezinta. în prima fazaaparând tipul clonic (simptome manifestate inconstient. cursivitatea vorbirii fiind astfel întrerupta. de felul cum traieste el. Factori declansatori pot fi stressul. cu hiperexcitabilitate. a anxietatii etc). fara efort). iar aspectul discursului dezagreabil. intonatia. tonica si mixta. la rândul ei. Ea apare din cauza contractiilor musculare de scurta durata. handicapul. a unui soc afectiv recent etc). ‡ Aftongia Ia nastere atunci când. în care predomina forma clonica si tono-clonica. cu constiinta defectului ca atare. în timp ce la adolescenti se poate ca sa apara direct logonevroza (pe fondul unor traume emotionale puternice. la nivel respirator (inversarea tipului de respiratie caracteristica sexului. la copii apare întâi bâlbâiala si apoi logonevroza. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate sa apara sub trei forme clinice de manifestare: clonica. de batere a tactului pe loc. în care predomina forma tonica. o modificare a atitudinii fata de vorbire. încetinita. Bâlbâiala tonica consta în întreruperea/blocarea cursivitatii vorbirii printr-o încordare subita a organelor de emisie. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu aceasta deficienta devenind constient de defect si facând eforturi mari pentru a-1 corecta). a unei preocupari exagerate fata de propria vorbire. se produce un spasm tonic. o bâlbâiala traita în mod dramatic. corectare permanenta etc. regim de viata dezordonat (alternarea activitatii cu somnul. ‡ Logonevroza Logonevroza este o alta tulburare de ritm si fluenta a vorbirii care presupune.

Vocea oscilanta (de falset) se produce atunci când se schimba registrele vorbirii în emisia vocala. faringelui).bolta palatina prea înalta/coborâta sau prea îngusta. functionale ori psihogene. fenomen secundar în hipoacuzii grave. care se produce la nivelul registrului înalt. Vrasmas. Cauzele tulburarilor de voce pot fi: organice.noduli ai corzilor vocale. substituiri. tendinta de a emite sunetele. . în conditiile unei motricitati elementare. calitatea fonetica fiind profund alterata. Cauzele organice pot fi înnascute sau dobândite. Apar astfel asimilari.3. mimicii. . Tulburarile vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se refera la: intensitatea. Vocea inspirata este caracterizata de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. Tulburarile de voce se refera la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme.deformari ale limbii.‡ Tulburarile coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatorii.deviatii de sept. cu rezonanta cefalica). . dintilor. care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii.4. . 6. timbrul si rezonanta sunetelor.înaltimea. soc emotiv. 1997). în registrul grav. E.tumori faringiene benigne etc.palat moale/despicat/paralizat.polipi nazali. reprezentate de malformatii ale organelor fonatoare precum: . 18 . care corespund unei comoditati în articulare. Vocea grava este produsa atunci când emisia se face din piept. trac.Stanica. mai ales la copiii cu hipoacuzie grava. Cauzele functionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. Formele clinice ale tulburarilor de voce: Vocea de cap (stridenta. Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situatii conflictuale. . . (C. fortarea vocii. hipotonia palatului moale. iar melodia vocii pierduta. boli psihice si stari reactive).

Pseudofonastenia presupune acelasi tremur în voce ca si în cazul tulburarii anterioare. substituiri de cuvinte. trauma psihica. datorita unor esecuri si conflicte permanente. deformari de litere. nediferentiat. prin manifestarea. manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive. Tulburarile de limbaj scris-citit Tulburarile lexico-graflce sunt incapacitati paradoxale totale în învatarea si formarea deprinderilor de scris-citit.4. cântaret. a deficientelorspatio-temporale si psihomotricitatii. neîntelegerea completa a celor citite sau scrise. inversiuni. sintagme. inertia. 6. a nedezvoltarii vorbirii care se manifesta prin aparitia de confuzii fi-ecvente între grafemele si literele asemanatoare. 19 . inhibitia ei. chiar daca are o inteligenta corespunzatoare. 1983. dar si modalitatile de reactionare ale SNC. descurajare.58). cât si instalarii unor trasaturi caracteriale negative: negativism. a modificarilor morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central. dislexia) si totale (agrafia. Disfonia este o tulburare partiala a vocii. raceli) sau a corzilor vocale. în multe cazuri. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte si abuzive a vocii care determina obosirea ei (ex. mai general spus toate tulburarile ce intervin în achizitia cititului. Tulburarile de limbaj scris-citit partiale reprezinta incapacitatea unui subiect (capacitate redusa) de a învata sa scrie si sa citeasca. chiar daca are parte de toata educatia posibila.) sau poate fi cronica. adaugiri. consta în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. Mutatiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificarile hormonilor sexuali si influenteaza structura anatomo-functionala a laringelui. a unor comportamente antisociale. Fonastenia este o tulburare functionala ce se manifesta prin slabirea/pierderea temporara a vocii. Vocea nazala este Ärefluierea" pe nas a aerului expirat în vorbire. izolarea. optice si kinestezice. Afonia consta în pierderea vocii ca urmare a lezarii laringelui. sociale etc. Ea poate avea caracter temporar (în raceala de ex. în mecanismele acestuia. Aceste situatii pot determina instabilitatea vocii. chiar daca conditiile familiale. p. însa ea este caracteristica vârstei prescolare si are caracter temporar (dispare o data cu cresterea). nepasarea. se produce în soapta din cauza nevibrarii corzilor vocale.Vocea ragusita se manifesta prin îngrosarea si slabirea fonatiei din cauza inflamarii laringelui (gripe. daca nu dispare complet. sunt mai mult decât favorabile.4. Disgrafia. aparuta în urma situatiilor de soc emotional. teama de insucces. Tulburarile de scris-citit deregleaza integrarea sociala. de isterii sau de nevroze etc. alexia). profesii care obosesc vocea: profesor. Efectul acestei tulburari este perturbarea expresivitatii muzicale a vocii sau a fortei acesteia. narator etc). Dislexia este dificultatea de a citi. de a învata corect si de utiliza scrisul în conditii normale. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. auzului si intelectului. Vocea. Este mai frecventa la sexulfeminin (tocmai datorita verbalizarii excesive caracteristice acestui sex). tract angoasa. sau incapacitati partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzatori sau neadecvati la structura psihica a individului. ainsuficientelor în dezvoltarea psihica si a personalitatii. Verza. Tulburarile de scris-citit se clasifica în: partiale (disgrafia. Este cea mai grava dintre tulburarile vocii si poate fi cauzata de inflamatii ale laringelui. etc. monotonia sau caracterul sau sters.(E. boli ale acestuia.

din punct de vedere auditiv. Dintre factorii ce apartin subiectului putem enumera: deficienta de ordin senzorial. Exista confuzii între consoanele surde si cele sonore (p t-d. propozitiile. ‡ apar omisiuni de litere si silabe. ‡ ‡ ‡ rânduri libere sau suprapuse. între litere si grafismul lor. conditiile motivationale. Manifestari ale dislexiei: ‡ neputinta de a identifica si citi cuvinte ca un întreg cu o anumita semnificatie si sens. cuvinte propozitii. ‡ dificultati în pastrarea formei date a textului. grafeme. Verza stabileste doua tipuri de factori care pot produce tulburari ale limbajului scriscitit: factori ce apartin subiectului si factori ce apartin mediului. inegale ca marime si forma si au o asezare dezordonata. ‡ cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv si în activitatea scolara. ‡ greutati în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. care sa duca la o lectura cursiva. fonemelor si grafemelor. adaugiri. metode si procedee necorespunzatoare. ‡ disortografii. frazele. ‡ tulburari ale lizibilitatii. gradul dezvoltarii intelectuale.Simptomatologie In aceste tulburari de limbaj se manifesta tulburari în lexia (citirea) si grafia (scrierea) vocalelor si consoanelor. ‡ plasarea incorecta a accentului. lacunar. silabelor. ritm lent al copierii si partial al citirii. mai ales pe cuvintele polisilabice. dupa mai multe poticniri. c-g. ‡ sunt întelese si mai greu sintagmele. ‡ dificultati în întelegerea celor citite si în reproducerea lor. în despartirea cuvintelor în silabe. substituiri de grafeme. scrisul servil ca si cel în oglinda. reactiile nevrotice. slaba dezvoltare psihomotorie. ceea ce împiedica întelegerea cursiva a textului. ‡ inversiuni. inversiuni la nivelul -b. ‡ greutati în diferentierea cuvintelor si literelor asemanatoare. fara unitate logica. CAUZELE TULBUR RILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. ‡ întreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg si pe forma. ‡ grafemele sunt plasate defectuos în spatiul paginii. ‡ greutati în trecerea de pe rândul citit pe urmatorul si tendinta de a-1 sari. starea sanatatii. adaugiri de cuvinte. ‡ omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. tulburari în lexia si grafia cifrelor si a numerelor naturale simple si a celor cu mai multe cifre. redarea inegala a unor grafeme. Manifestari ale disgrafiei: ‡ confuzii constante si repetate între fonemele asemanatoare acustic. f-v). nerespectarea spatiului paginii. nivelul scazut socio-cultural al familiei. ‡ textul este scurt. contextul si subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire si întregire a unor informatii. ‡ contopiri de cuvinte. sintagme. iar din cauza concentrarii asupra unitatilor disparate. ‡ greutati în combinarea cuvintelor în unitati mai mari de limbaj. omisiuni de prepozitii sau conjunctii. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie si în grafice. ale laturii semantice. 20 . cuvinte sau chiar propozitii. omisiuni de litere si grafeme.

tremurat. ca atare. Deficientele dislexo-disgrafice pot fi consecinte ale dificultatilor de articulatie. scris-cititul fiind neglijent. intoxicatiile exogene sau endogene. rujeola si varicela . J. virale sau cu protozoari. 2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidica). alaliei. Mai pot determina asemenea tulburari incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. Dislexo-disgrafia motrica înregistreaza tulburari de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. propozitiilor si sintagmelor. dar copilul poate copia unele grafeme si poate silabisi la compunere. în neuropsihiatrie. Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant si tendinta de a se agrava. De Ajuriaguerra si colaboratorii sai au desprins cinci grupe de disgrafici. substituiri. rigid. la genitori. tuberculoza. înlocuiri. neregulat. iminenta de avort. Dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa se manifesta printr-o incapacitate paradoxala în formarea abilitatilor de a citi si scrie. în urma cercetarilor s-au stabilit mai multe forme de dislexie-disgrafie în conditiile intelectului normal.Dificultatile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrala) sau unor cauze functionale. 3) în perioada perinatala: postmaturitatea si excesul ponderal peste 4000 g. tentativele de avort. suferinta fetala si sindromul neurovascular. nasterile grele. cum ar fi blocajul emotiv. termenii de dislexiedisgrafie sunt rezervati pentru acele tulburari în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic si. imaturitatea si deficitul ponderal sub 2800 g. endocrinopatiile). medicatia folosita în sarcina. Dificultatile apar în dictare si compunere. o simptomatologie si o evolutie specifice. tusea convulsiva pâna la 3 ani. Alte cauze ale acestor tulburari pot fi: sarcinile purtate dificil. Toate aceste cauze pot duce la dificultati dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. scrierea ondulata. în cazul din urma malaria). infectiile gravidei (bacteriene. cuvintelor. prost organizat. în urma experimentelor. o etiologie. traumele fizice si psihice. bolile psihice. sarire peste unele spatii. lasându-le libere. Dislexo-disgrafia de evolutie sau de dezvoltare se manifesta prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achizitia scris-cititului si se presupune ca la baza ei sta o cauza genetica. conditiile materiale si culturale scazute ale familiei. distociile cu aplicare de forceps. O alta cauza este slaba dezvoltare a motricitatii sau a deficientelor din planul motric. tensionat. frati si heredo-colaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. Când lipsesc deficientele de pronuntie. traumatismele craniene grave pâna la 7 ani. 21 . bolile neurologice si organice. Apar omisiuni ale grafemelor. encefalitele si meningitele pâna la 5 ani. tulburarile se datoreaza handicapului de la nivelul auzului fonematic. care se transpun în limbajul scris-citit. hipoacuziei. Dislexo-disgrafia pura sau consecutiva apare pe fondul afaziei. infectiile repetate de cai aeriene superioare. a literelor. literelor. cuvintelor. Dislexo-disgrafia spatio-temporala se caracterizeaza printr-o scriere si citire în diagonala. locul ocupat în raport cu ceilalti frati. Copilul prezinta dificultati în întelegerea simbolurilor grafice. inversiuni. prin consolidarea deprinderilor gresite si prin trairea dramatica pe plan intern a esecurilor. toxicoza. Dislexo-disgrafia lineara se manifesta prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la urmatorul. inegal. operatie cezariana sau travaliu prelungit. 4) în perioada postnatala: bronhopneumonia.survenite sub vârsta de 1 an.

stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. Scris-cititul lent. In citire are loc o vorbire lenta. marginile respectate. O alta categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezinta dificultati în respectarea regulilor gramaticale si caligrafice. Aceasta tulburare este întâlnita atât la copii normali. literele sunt lipsite de fermitate. cu respectarea formelor scolare (m si n au arcade regulate). legaturile având caracter infantil. La cei mai multi putem întâlni o usoara stângacie sau lateralitate încrucisata. cât si la cei cu handicap de intelect sau tulburari psihice. împrastiate în latime. pauzele sunt sterse. Copilul este constient de dificultatile sale si foarte receptiv la activitatea terapeutica. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în functie de diversele dificultati pe care Ie întâmpina copilul. linia de dialog. ‡ copii care sesizeaza deficienta respectiva la altii. Se înregistreaza doua faze: când copilul scrie marunt. înaintarea de la stânga ladreapta este haotica. Disortograficul citeste sau scrie fara sa respecte sau sa puna punctul. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. Acesti subiecti sunt bine si foarte bine dotati intelectual si au rezultate scolare bune. El poate scrie cu litera mare si la mijlocul cuvântului sau poate începe propozitia sau fraza cu litera mica. întreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvântului ca întreg si pe forma care sa duca la o lectura cursiva. caracterizat prin mari dificultati la scris si o oarecare repulsie la citit. retusate. Scrisul impulsivilor da o impresie generala de precipitare. rau proportionate. monotona. formele sunt imprecise. la nivelul proceselor cognitive. Grupa celor neîndemânatici se caracterizeaza prin forme greoaie.Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. rândurile înghesuite. cu directia foarte regulata. literele finale ale cuvintelor. trasaturile sunt curbe. Printre cauzele acestei dificultati putem enumera: tulburari lanivelul perceptiilor acustico-vizuale. al întrebarii. Scrisul încet si precis are o încetineala substantiala. escamotate. iar din punct de 22 . cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate).Trebuie lamurit faptul ca nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice si dislexice acele disortografii si dificultati caligrafice ce se datoresc necunoasterii regulilor respective. ‡ copii care îsi dau seama de deficienta respectiva atât la ei cât si la altii. literele mult prea înalte fata de latime. rândul este pastrat. Cei care prezinta dificultati în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic si în întelegerea sensului conventional al simbolurilor lexiei reprezinta alta categorie. depunând un efort activ în raport cu influentele logopedice. Scrisul astenicilor este mic. barele lui t si accentele sunt repezite si prelungite. literele corectate. punerea în pagina este sacrificata în favoarea rapiditatii. ‡ copii sensibili fata de deficienta si care fac progrese remarcabile în îndepartarea ei. neregulate. Tulburarile de scris-citit au o influenta negativa asupra personalitatii atunci când ele sunt constientizate sau atunci când determina esecuri scolare repetate. Scrisul are un aspect colturos. Exista mai multe categorii de copii care constientizeaza sau nu tulburarile de scris-citit: ‡ cei care nu constientizeaza si nici nu sesizeaza manifestarile tipice dislexo-disgrafice la altii. ceea ce împiedica asupra întelegerii adecvate a textului. înghesuie grafemele si când grafemele sunt inegale ca marime si depasesc spatiulnormal din pagina. Äpuchinos". Acesti copii sunt preocupati pentru punerea în pagina. virgula. dar manifesta incapacitatea de a se corecta.. observându-se o crispare generala a ansamblului traseului. dar nu-si dau seama de propriile lor dificultati. Dar traseul lasa sa se vada semne discrete de tremuraturi si umflaturi care tradeaza fragilitatea grafomotorie latenta. semnul exclamarii. Copilul este neputincios în a identifica si citi cuvântul ca un întreg cu o anumita semnificatie si sens.

la o persoana. la stângacii care scriu cu mâna dreapta sau stânga si în ambidextrie. rautatea ocupa un loc important. Tulburarile de dezvoltare a limbajului Exista doua categorii de tulburari de dezvoltare a limbajului: ‡ ‡ Mutismul electiv. Acest fenomen se manifesta mai frecvent în debilitatea mentala si la copiii stângaci. Fenomenul nerespectarii spatiului paginii. grafemelor. este foarte des întâlnita la cei ce prezinta tulburari de pronuntie. Disgraficul nu-si poate citi propriul scris si nu poate respecta spatiul paginii. rândurile se suprapun. întârzierile în aparitia si dezvoltarea limbajului. brutalitatea. poate scrie corect dupa dictare sau chiar spontan. Dislexo-disgrafia care prezinta omisiuni de litere. Subiectul cu agrafîe poate scrie un cuvânt. dislexicul poate parcurge acelasi rând ori sa sara unul sau mai multe fara sa-si dea seama. sarirea si suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. Fenomenul poate exista si în lipsa acestora atunci când se formeaza deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburari la nivelul proceselor cognitive. timizi si este însotit de tulburari comportamentale. întelege ceea ce i se spune. refuz de a învata sau de a face orice i se cere. la cei cu tulburari oculo -motorii. ‡ Copiii pot fi furiosi. grafeme si cuvinte. dar nu întelege un text scris. cu complexe de inferioritate. unele sunt prea mici.4.care înainte scria normal. Subiectul alexie vorbeste normal. Agrafia reprezinta pierderea capacitatii de a scrie. ‡ Este mai frecvent la fete si începe pe la 3-5 ani. interiorizati.5. Cauza agrafiei este reprezentata de lezarea lobului parietal stâng. Tulburarile de limbaj scris-citit totale Alexia reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a întelege limbajul scris. Scrisul servil se manifesta prin înclinarea exagerata spre dreapta sau spre stânga a literelor. anxiosi. în care încapatânarea. In citire. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezinta refuzul total sau partial al copilului de a comunica cu unele persoane. Scrisul servil si scris-cititul ca în oglinda sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburari de scris-citit. daca copiaza litera cu litera. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurator sau asupra unor situatii. timiditatea.vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreapta. irascibilitatea. Scris-cititul ca în oglinda se realizeaza printr-o rotire a grafemelor si literelor în asa fel încât se ajunge la o reflectare inversa a imaginii respective pe creier. 6. 23 . altele prea mari. Mutenia este temporara si poate dura de la câteva saptamâni la ani de zile. Caracteristicile mutismului electiv: ‡ Apare frecvent la copiii hipersensibili. determinate de meningite sau dereglari ale emisferei drepte din regiunea parietala inferioara a creierului. raspunde corect Ia întrebari. O astfel de tulburare poate fi pusa si pe seama afectiunilor encefalului. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. 1. negativismul. psihogen sau voluntar. ci pentru ca nu vrea. Diagnosticul acestor tulburari de limbaj scris-citit se pune la sfârsitul clasei I. acestea fiind executate alungit. sarind si suprapunând rândurile. In scris sunt omise grafemele de la sfârsitul cuvintelor în dictari si compuneri. Copilul cu mutism electiv nu vorbeste nu pentru ca nu poate. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele.

vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. ‡ Situatii dramatice. afectarea exprimarii gramaticale etc). Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) ramâne în urma copiilor de aceeasi vârsta cu el. Stanica considera retardul verbal drept blocajul] ritmului de evolutie a limbajului. fata de anumite persoane. ‡ factori constitutionali. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: ‡ Forma para. care traumatizeaza afectiv copilul (hiperseveritate. degete). înteleg scrierea si nu manifesta deficiente de ordin intelectiv. desi nu comunica. Dezvoltarea intelectuala poate fi conform vârstei cronologice. traumatizare psihologica . stres. colectivitatea în care învata copilul sau profesorul acestuia. 2) Cronica: se manifesta general sau selectiv. atitudini brutale. panica. rezultatele sa nul fie cele scontate si copilul cu mutism sa ramâna în continuare Äimun" 1$ încercarile celor din jur de a-l scoate din tacere. însa consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. Etiologie (cauzalitate) ‡ Atitudini si metode gresite în educatia practicata de parinti sau de profesori. uneori are tulburari de lateralitate si manifesta un deficit al motricitatii fine (buze. Aparitia cuvintelor are loc dupa doi-doi ani si jumatate. reducerea vocabularului. nuj diferentiaza sunetele în cuvinte. ‡ factori somatogeni (boli cronice îndelungate. 2.amenintari). traumatisme psihice. Aceasta tulburare poate capata urmatoarele forme: 1) Acuta: poate aparea dupa momente de groaza. suprasolicitare verbala. socuri emotive. Copilul nu formeaza propozitii. ce se abate de la normal. socuri emotionale puternice). pot aparea perturbari intelectuale (ramâneri în urma la scoala. atunci când nu exista simptome somato-neuropsihice. absenta dorintei de comunicare. De asemenea. însa are auzul bun si organele fono-articulatorii normal dezvoltate. exigente prea mari. diftongii redusi la o vocala. persistenta pe o perioada lunga de timp poate duce la ramâneri în urma pe linia dezvoltarii verbale si a exprimarii logico-gramaticale. nu cunoaste semnificatia multipla a cuvintelor. se poate întâmpla ca. Evolutia aparatului fonoarticulator stagneaza dupa perioada lalatiunii. limba. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: ‡ factori neurogeni (în perioada peri si postnatala). mersul). silabele reducându-se spre sfârsitul cuvântului. soc emotional foarte puternic. esecuri repetate. desi s-a intervenit în sens optimizator. Vrasmas si E. In aceasta situatie este de preferat ca parintii sa schimbe scoala. 24 . ‡ factori psihogeni (mediu care nu stimuleaza vorbirea. le pronunta gresit. Un copil cu retard de limbaj pâna la vârsta de trei ani foloseste un numar redus de cuvinte. nu formeaza propozitii simple. Copiii cu mutism electiv. ‡ Mediul de trai impropriu (ex. Daca mutismul se întinde prea mult în timp. vocalele sunt prezente. pedepse corporale mai ales.‡ Adesea o schimbare de tipul intrarii în scoala sau în gradinita declanseaza aceasta tulburare. frustrari. liminara sau întârziata din cauza absentei limbajului. are dificultati la trecerea de la limbajul intem la cel extern. Retardul verbal C. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai usor de pronuntat. mai frecventa la baieti). ostilitate). boli infectioase). trunchiului. Dar. (Äinabilitate verbala" ereditara pe linie paterna. Retardul verbal se caracterizeaza printr-o întârziere în dezvoltarea motricitatii generale (statica capului. hiperkinetism si opozitionism. fara sa se intervina. Comportamentul psiho-afectiv este dominat de timiditate.

dispraxie de limbaj etc. Tulburarile polimorfe ale limbajului Aceste tulburari de limbaj au substrat neurologic si sunt de doua tipuri: . afazie de expresie.alalia. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii.4. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitala. s. iar vorbirea repetata este imposibila. Simptomatologie Vorbirea spontana este redusa la trei-patru cuvinte sau este inexistenta. nu se poate sterge. cu toate ca nu exista dificultati de ordin senzorial sau de intelect mari care sa împiedice însusirea limbajului de catre copil. întâlnita la copiii ce nu au vorbit niciodata. Alalia senzoriala Sinonimii: surditate verbala congenitala. miscarile fonoarticulatorii fiind difuze si dezordonate. Executa ordinele verbale si poate arata obiectele indicate. cu predominanta senzoriala si cu predominanta senzo-motorie.tonus psihic si motor scazut etc. 6. Forma somatica însoteste distrofia. . Apar ca majore în acest handicap dificultatile de realizare a motricitatii sau de perceptie vizuala sau auditiva. Copilul alalic motor nu stie sa vorbeasca. sau hipotona. când pronuntia se aseamana vag cu modelul si nu se pot pronunta consoanele ocluzive (c) si nici cuvintele întregi.6. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din nastere. organizare si dezvoltare a limbajului. Etiologie .‡ ‡ Forma constitutionala.Stanica considera alalia cea mai profunda tulburare de elaborare. în functie de gradul încordarii organelor fonoarticulatorii pronuntia poate fi: hipertona. rahitismul si deficientele fizice. varicela). .Vrasmas si C. când nu se pot pronunta sunetele: i. .sifilisul si tuberculoza parintilor. . Prezinta o dispraxie buco-linguo-faciala care exista independent de actul fonator si care determina o masticatie greoaie precum si imposibilitatea realizarii unor miscari. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. agnozie auditiva. însa subiectul nu întelege în profunzime notiunile abstracte si frazele mai lungi. dar nu le poate pronunta.alcoolismul parintilor. Vorbirea se realizeaza cu dificultate. Forme clinice sunt: cu predominanta motorie. ‡ ALALIA E. nu se poate spala pe mâini.afazia. Poate emite unele sunete articulate si chiar cuvinte mono si bisilabice. întelegerea limbajului este aparent normala.boli grave repetate (encefalita. îmbraca etc. z. 25 . suflare etc. El întelege sensul cuvintelor si îl retine. Nu poate realiza o miscare la cerere. scoaterea limbii.

se trece usor peste vocale. afona. aproximativa si ecola-lica. ‡ Are loc o scadere a memoriei. cu atacuri bruste în momentul emiterii. ‡ Se manifesta pierderea abilitatii de a folosi limbajul. desi exista la toti cei cu alalie senzoriala. 26 . nu reprezinta cauza imposibilitatii însusirii limbajului (subiectul prezinta oscilari în folosirea auzului). mesajelor verbale si a întelegerii vorbirii. atentiei si apar tulburari lexice. iar. dar pe care le folosesc foarte rar. gândirii. Vorbirea spontana este nula sau limitata uneori la câteva sunete sau cuvinte. Alalicul cu aceasta forma nu întelege sensul vorbirii. înteleg unele cuvinte izolate. chiar cu un grad de dificultate crescut înpronuntie. Afazicul si-a pierdut aceasta capacitate dupa ce dobândise comportamentul verbal. Cuvintele nu sunt pronuntate complet. dar nu descifreaza sensul propozitiei. ‡ Apar tulburari ale perceptiei auditive si vizuale. cu tulburari consecutive de exprimare. Exista tulburari de perceptie.Alalia senzoriala este o tulburare (disfunctie) de percepere a. iar în pronuntie se constata ca acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. dar are dificultati de perceptie a directiei sunetelor. la copilul care nu a vorbit niciodata si care nu va putea vorbi decât în urma unei învatari dirijate. Afecteaza limbajul impresiv si expresiv. Aude bine. diferentiindu-se: ‡ Alaliei hipotoni: se constata o slabiciune a articularii. ‡ Subiectul are o tulburare a constructiei spatiale. Caracteristicile afaziei ‡ Este mai frecventa la vârstele adulte sau la batrânete. Nu presupune deficiente de intelect. Alalia mixta Este cea mai grava forma de alalie. ‡ Vorbirea este alterata în conditiile pastrarii miscarii automate si voluntare a limbii. Este o tulburare esentiala de exprimare si întelegere a limbajului. se produc destructurari masive. dificultati în diferentierea locului de articulare. ‡ AFAZIA Afazia reprezinta incapacitatea de a vorbi la o persoana care înainte avea comportament verbal normal. Caracteristice în alalia senzoriala sunt dificultatile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. inegalitate în privinta duratei si a intensitatii sunetului. Vocea alalicului senzorial este sonora. pronuntia fiind labila. laxa. O alta clasificare a alaliei se realizeaza dupa gradul încordarii motricitatii. întârziere si neîndemânare motorie. ‡ Determina modificari profunde în sfera limbajului. în momentul emiterii sunetului. subiectul neidentificând stimulii sonori si neacordând o semnificatie mesajelor verbale. Simptomatologie Vorbirea spontana este inexistenta sau este redusa la doua-trei cuvinte iar vorbirea repetata poate fi: imposibila. sacadata. în care predomina caracteristicile uneia sau alteia dintre cele doua forme. Deficienta auditiva. Alalicii auposibilitatea sa pronunte unele silabe si cuvinte. ‡ Alaliei hipertoni: se constata o încordare exagerata a organelor fonatoare. la nivelul personalitatii. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). vorbire lipsita de forta. grafice si de calcul.

vorbirea Äacademica" si un scria servil. ale SNC. emotii exage-j rate. tulburarile de întelegere si se pastreaza vorbirea spontana. intoxicatiile. nu întelege. dizartria. repetata. dar se pastreaza relativ întelegerea si vorbirea spontana. poate scrie si citi. la unele persoane. autismul sau retardul de limbaj. mutismul electiv. alexia. ‡ De conducere: se manifesta tulburari ale repetarii cuvintelor si denumirii obiectelor. se manifesta stilul telegrafic. tulburari ale accentului. ‡ Motorie totala: nu poate vorbi.‡ Subiectul are comportamente normale. emotionala. scrie si citi. dar pastreaza limbajul interior si întelegerea. însa exista diferente majore fata de acestea: Afazie Simptome neurologice pronuntate Tulburare dobândita Dezintegrarea limbajului Exista vorbire automata. dereglari ale respiratiei. Diagnostic diferential Alalia se poate confunda din cauza absentei limbajului cu alte tulburari precum: afazia. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vascu-j lare cerebrale). Etiologia afaziei Afectiunile creierului. ci segmentul intermediar între organele periferice si centrullimbajului de pe scoarta Alalie Tulburare înnascuta Neintegrarea limbajului Vorbire inexistenta Alalie Nu exista infirmitati motorii cerebrale Necoordonare motorie 27 . ‡ Se pastreaza cuvintele parazite. dar se pastreaza întelegerea. 1 ‡ Apar afectiuni ale vocii. ‡ Senzoriala transcorticala: nu poate vorbi si scrie spontan. ‡ Totala: manifesta tulburari expresive si receptive de intelect. agrafia. ‡ Senzoriala pura: recunoaste sunetele izolate. dar poate repeta scrierea si pastreaza întelegerea. dar îsi pastreaza vorbirea repetata. agramatisme. ‡ Transcorticala motorie: nu poate vorbi spontan. intoxicatia cu cuvinte. dar nu întelege. ‡ Apar tulburari ale inteligentei. ecolalie asociata cu surditate verbala accentuata. telegrafica Dizartrie Apare în infirmitatile motorii cerebrale Infirmitatea motricitatii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. Formele afaziei ‡ Motorie: afazicul nu vorbeste. ‡ Pot aparea. intoxicatiile cu dioxid de carbon pot determina] aparitia acestei tulburari polimorfe de limbaj. interjectiile. traumatismele cranio-cerebralej infectiile. ‡ Apar dificultati în enumerarea automata. diabetul. ‡ Senzoriala totala: apar logoreea.

locuri.Subiectul nu stie sa vorbeasca E afectat limbajul si centrul vorbirii Mutism electiv Dobândit Temporar. surda Voce sonora 28 . situatie Refuza contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie înnascut Permanent (daca nu se face terapie) Nu se modifica comportamentul verbal în functie de mediu Nu refuza contactul cu mediul Nu este determinat de factoruleducativ Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: continut intonatie înaltime imediata întârziata Retard de limbaj Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: continut intonatie nu exista imediata nu exista Alalie E determinat de factori de Nu e determinata de factori educatie si de mediu educativi si de mediu Blocaj în ritmul de evolutie în conditii propice se învata Tulburare ce dureaza. reversibil Se manifesta în functie de persoane. rezistenta limbajul la învatare Limbajul poate atinge nivelul Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzator vârstei Surdomutitate Nu aude niciodata Nu reactioneaza la stimuli auditivi. verbali corespunzator vârstei Alalia senzoriala Oscileaza în folosirea auzului Reactioneaza selectiv la stimuli în functie de cunoasterea sensului si de starea psihica Vorbirea repetata e imposibila Vorbirea repetata e posibila fara fara demutizare învatarea limbajului Voce voalata.

întotdeauna exercitiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiratie. iar altele specifice fiecarei categorii de handicap de limbaj în parte.revenirea la loc. b) de încordare. la cei care au o muscatura deschisa. care se deschid si se departeaza cât mai mult. constrictiunea limbii sub forma de jgheab. Dintre cele mai importante exercitii folosite în acest scop amintim: umflarea si retragerea simultana a obrajilor. Se disting doua categorii mari de exercitii: a) cu scopul de a relaxa organismul si musculatura aparatului de emisie. retractia obrazului între dinti spre interiorul cavitatii bucale. ridicarea vârfului limbii spre gingia superioara (t. în asa fel încât sa atinga cu marginile sale comisurile bucale. scoaterea limbii încordate si ascutite din gura sub forma de sageata. 6. Pentru dezvoltarea motricitatii linguale se recomanda urmatoarele exercitii: scoaterea limbii neîncordate si latite între dinti si buze. sub buze. miscari antero dorsale ale limbii: scoaterea limbii afara . a gâtului si a membrelor. Scopul exercitiilor fizice generale este de a usura desfasurarea unor miscari complexe ale diferitelor grupe de muschi care iau parte la activitatea de respiratie si la functionarea aparatului fonoarticulator. ia forme diferite si ocupa alte pozitii în cavitatea bucala. Aceste miscari se vor executa meticulos. Metode si procedee de ordin general ‡ Gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor care participa la realizarea pronuntiei Pentru îmbunatatirea motricitatii generale si a miscarilor fono-articulatorii se pot indica o serie de exercitii care au o importanta deosebita nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar si pentru sanatatea organismului. umflarea alternativa a obrajilor. linguale.retragerea ei la dinti. efectuate în afara cavitatii bucale. Alte exercitii posibile pot fi: executarea de miscari circulare cu vârful limbii pe suprafata buzelor.revenire la loc -lopata revenire la loc. De preferinta se începe cu miscarile mai usor controlabile.6. d) . Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii mandibulare se folosesc. Corectarea deficientelor de limbaj în corectarea acestor deficiente se utilizeaza doua categorii de metode. lipirea limbii latite de palat si desprinderea ei cu plescait. prognatism si progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. se contracta. imitarea râsului si a surâsului. apoi se trece la cele din interiorul ei. Exercitiile de dezvoltare a expresivitatii faciale se fac în mod diferentiat. fara graba si cu precizie. Motricitatea linguala joaca un rol esential în pronuntia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilata. din care nu se mai distinge vârful limbii .5. ceea ce va usura introducerea ritmului la nivelul vorbirii.revenirea la loc si îndoirea vârfului limbii la gingia inferioara. în cazul exercitiilor fizice generale este indicat ca fiecare miscare sa fie executata în mod ritmic. labiale.1. scoaterea alternativa a limbii: sageata . imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinti. Aceste exercitii urmaresc fortificarea trunchiului. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza miscari circulare pe suprafata dintilor. alternarea formei limbii în afara gurii: sageata. lopata. revenirea la loc. care se folosesc în special în timpul pronuntarii sunetelor surde. 5. închiderea si deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea si coborârea ritmica a sprâncenelor. Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii linguale trebuie sa fie executate la început cu gura deschisa. contractarea limbii în fundul cavitatii bucale unde formeaza un ghem de muschi. în asa fel încât vârful ei sa ramâna liber pentru a se îndoi în sus si în jos. Astfel de exercitii 29 . în special. în functie de caz. unele de ordin general. mandibulare. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomanda o serie de exercitii ce se refera la dezvoltarea miscarilor expresivitatii faciale. imitarea încretirii si descretirii fruntii.

desi laringele nu îndeplineste o functie articulatorie directa. inspir scurt si expir lung întrerupt de doua pauze: inspir. pentru a preveni instalarea oboselii. expir lung si uniform pe gura si apoi pe nas. Äm". bu si Pa> pi> Pu sunt a'te tipuri de exercitii utilizate pentru corectarea tulburarilor de limbaj. Ridicarea usoara a laringelui în sus la pronuntia sunetelor de tonalitate înalta (i. Äz". precum si miscari laterale cu mandibula: spre dreapta . Din aceasta pozitie se pronunta sunetele: Äi". plasat în fata cavitatii bucale. care se ridica spre nas si se lasa în jos. cu expirare pe gura . urmata de retragerea ei îndarat. Äs". In desfasurarea exercitiilor de respiratie trebuie sa se respecte anumite indicatii metodice: particularitatile de vârsta (cu copiii prescolari si partial cu cei din clasele I-II. exceptând unele sunete vicariante. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. cu ferestrele deschise. iar coborârea la pronuntia sunetelor joase (u. imitând foraitul cailor. pe lânga faptul ca respiratia nu se desfasoara în mod ritmic. Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii labiale faciliteaza miscarile complexe de articulatie a sunetelor. La copiii cu tulburari de vorbire. retragerea buzelor. tinând între dinti un creion. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). Miscarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. silaba. în timp ce la copii mai mari exercitiile au un caracter didactic). cuvânt. cu mâna. manifestata prin contractia si relaxarea preponderenta a cutiei toracice. Se pot folosi în acest caz urmatoarele exercitii: cascatul disimulat. La copii. sau în curte. Cu toate acestea. Äb". în directia opusa miscarii de coborâre. pornind de la rolul important pe care-1 joaca buzele în pronuntarea fiecarui sunet. musculatura necesara actului de respiratie nu este suficient de dezvoltata din cauza lipsei de exersare naturala. iar în unele cazuri chiar si a ametelii). pauza.revenire la loc. la cei cu despicaturi palatine.retragerea maxilarului îndarat revenire la loc. mai ales la cei cu dislalii audiogene si ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. pronuntarea prelungita a vocalei Äa". Pentru dezvoltarea motricitatii labiale este necesar sa se foloseasca o serie de exercitii. coborârea în jos a mandibulei relaxate. laringuale. el modeleaza activ la pronuntia sunetelor cavitatea faringiana. bi. z) este precedata de contractia si de îngustarea. expir. cu maxilarele strânse a silabelor ba. cu rol compensator. Exemple de exercitii de respiratie la scolari: inspir scurt si adânc. în care rolul hotarâtor pentru realizarea expirului si inspirului îl joaca muschii abdominali si costali inferiori. durata si intensitatea exercitiilor sa fie dozate în dependenta de rezistenta copiilor. vibratia buzelor.revenire la loc. nu exista nici o diferentiere neta între cele doua tipuri de respiratie caracteristice sexului respectiv. liber si prin opunere de rezistenta. iar la femei predomina respiratia de tip toracic. Se disting doua tipuri de respiratie în functie de sex: la barbati o respiratie costo-abdominala. expir 30 . La revenirea buzelor la loc se pronunta sunetele: Äp".miscari antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte . r. spre stânga . Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii laringuale sunt si ele necesare. prin usoarele sale deplasari si schimbari de pozitie. 1). In timpul expirului. Pentru pronuntarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuata decât la pronuntia consoanelor sonore. Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii valului palatin se aplica în special la cei cu pronuntie nazala. urmând miscarile mandibulare. ca pentru supt. având un rol însemnat si în perceperea vorbirii prin labio-lectura. cerintele igienico-sanitare (exercitiile sa se desfasoare în cabinete bine aerisite. provocarea reflexului de sufocare. suflul face sa vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. miscarile de lateralizare a buzelor si de rotire a lor. exercitiile trebuie sa se desfasoare sub forma de joc. pauza.sunt: coborârea si ridicarea mandibulei. precum si pronuntia cât mai rapida în serie. e. ‡ Educarea respiratiei si a echilibrului dintre inspir si expir are un rol important si în pronuntie. de decontractia si de marirea volumului cavitatii faringiene. Presiunea expirului si a inspirului se modifica în functie de fiecare sunet. Alternarea miscarilor celor doua buze. expir. stimulând ridicarea automata a valului palatin prin atingere cu spatula (sau cu olingurita).revenire la loc.

de cinci pâna la zece ori. pâna la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor si cuvintelor ca unitati specifice limbajului. le pronunta. în corectarea dislaliei este necesar sa se acorde o atentie mai mare dezvoltarii auzului fonematic. pe Ae O parte. expirând. si numai dupa ce a fost elaborata pronuntia se asociaza impresia acustica. Deficientele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv si.vântul etc). Exercitiile de articulatie se desfasoara. se poate obtine chiar un efect contrar celui scontat.locomotiva. dislalicul trebuie sa efectueze. vjjj . Expirul aerului se produce prin pronuntia vocalelor sau a consoanelor siflante. Sub aceasta forma se sesizeaza mai usor daca dislalicul expira uniform sau iroseste unda respiratorie neeconomic. pe baza auzului. perfectionându-si treptat perceptiile auditive si pronuntia. pe masura ce se efectueaza exercitii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin constienti de tulburarea respectiva si fac eforturi de înlaturare a ei. Dupa exersarea sunetelor se trece la pronuntia de propozitii pe un singur expir. Printr-o corectare inadecvata. în realizarea acestor exercitii se va urmari sa nu se faca pauze între inspir si expir. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. iar apoi. iar pe de alta parte. alaturi de alte elemente. apoi se coboara încet si uniform. în corectare. apoi aude ceea ce pronunta. cu excluderea auzului. adica a capacitatii de a identifica si diferentia sunetele limbii. sss . Exercitiile se aplica prinrepetare. imitându-le. el trebuie sa realizeze un autocontrol. dictari de cuvinte sau de propozitii în care apar frecvent sunetele pronuntate defectuos. în munca logopedica de corectare a dislaliei trebuie sa acordam o importanta primordiala exercitiilor de sesizare a propriilor greseli de articulatie. în primul caz. daca auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronuntia defectuoasa. Dislalicul articuleaza mai întâi. între expir si inspir sa existe o apnee de câteva secunde. concomitent cu reluarea expirului. sau numai a unora. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezica a aparatului de emisie. în continuare aceste exercitii se realizeaza prin asocierea unor miscari de brate. gâsca. la realizarea unei pronuntari corecte. aud sunetele. se merge pe un drum invers în comparatie cu cursul dezvoltarii normale a pronuntiei la copii.etc. pronuntate de catre logoped si de catredislalic si reproducerea lor pentru a sesiza prin comparatie diferenta dintre el.sarpele. ‡ Educarea auzului fonematic. dificultatile de pronuntie nu se gasesc în organele de articulatie. în cazul acesta. la început. intensitatea vocii este uniforma pe tot timpul fonatiei. bratele se opresc pe loc si se coboara odata cu terminarea acesteia. pe când în cel de al doilea caz se produce o slabire a ei. în timpul pauzei expiratorii. Multi dislalici dispun de capacitatea motrica necesara articulatiei corecte a sunetelor si fara îndoiala le-ar si realiza. care mai întâi. Astfel de exercitii pentru sesizarea propriilor greseli de pronuntie sunt: înregistrarea pe banda de magnetofon a cuvintelor care contin sunetele ce se exerseaza. Uneori. Indicatia este utila mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instaleaza la bâlbâiti în timpul pauzei dintre inspir si expir. dimpotriva. în aceste cazuri. asupra emisiilor vocale. Treptat. o comparatie între propria sa pronuntie receptionata de la persoanele din jurul sau. exercitii de pronuntie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronuntia proprie în cealalta. si. Se ridica bratele rapid în sus si se inspira adânc. exercitiile de respiratie se asociaza cu pronuntia sunetelor. care nu tine seama de rolul auzuluifonematic în perceperea si reproducerea corecta a sunetelor. In realizarea pronuntiei corecte. Exercitiile folosite pentru emiterea corecta a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (sss . si anume se poate contribui la fixarea si consolidarea unor defecte de articulatie. contribuie. Durata lor variaza la începutul sedintelor logopedice de la 2 minute pâna la 5 minute. Tulburarile auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferentierii sunetelor. Prin urmare. 31 . care pe o anumita treapta a evolutiei ontogenice au realizat sunetele respective. ci în deficiente ale auzului fonematic. Daca la început dislalicii nu-si dau seama depronuntia lor defectuoasa.

Copiii mici si chiar analfabetii nu pot sa desparta cuvântul în elementele sale fonematice. a structurii morfologice a cuvintelor si a aspectului gramatical al limbii. în special. ca ei trebuie sa manifeste întelegere si tact. se aplica exercitii sistematice de dezvoltare a analizei si sintezei constiente a componentei fonematice a cuvintelor. fara ca ei sa-si dea seama. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mica unitate cu sens si nu fonemul. dar este. pe baza perceptiei global-structurale. atitudinea colegilor de ridicularizare si ironizare determinându-i pe cei cu deficienta sa devina retrasi si închisi în ei însisi. Prin efectuarea acestor exercitii. ‡ Educarea personalitatii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie sa înceapa o data cu corectarea tulburarii de limbaj. parintii si educatorii (prin apostrofarea si solicitarea insistenta a copiilor sa vorbeasca corect). înlocuirile. diferentierea si identificarea cuvintelor sinonime si paronime. indiferent de vârsta logopatului.Verza considera ca pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exercitiile în cuvinte decât pronuntarea sunetelor izolate. în cadrul lectiilor logopedice. 32 . pentru corectarea acestor deficiente. profesorilor si a colegilor fata de aceasta persoana. acesta va puteasa-si asculte vorbirea din prima înregistrare si sa o compare cu înregistrarile ulterioare. în primul rând. pe masura obtinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. dislalicul învata sa auda si sa distinga clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. la cei care se afla în perioada pubertatii si adolescentei. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învatate si a propozitiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc si la dezvoltarea auzului fonematic. faptul ca ea poate fi corectata. Exercitiile de dezvoltare a capacitatii de analiza si sinteza fonetica trebuie sa tina seama de particularitatile devârsta ale copiilor. b) crearea convingerii ca tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. indivizibila. In aceasta situatie. inversarile de sunete si agramatismele copiilor dislalici. chiar daca acestea sunt numai partiale. ceea ce contribuie la însusirea pronuntiei corecte a sunetelor izolate. Substanta sonora a cuvântului le apare. lectiile de dezvoltare a capacitatii de analiza si de sinteza fonematica trebuie sa înceapa cu diferentierea si separarea cuvintelor din propozitie. e) înlaturarea negativismului si redarea optimismului. Copilul trebuie sa învete sa distinga si sa reproduca precis fiecare cuvânt din propozitia ce se exerseaza. Astfel. periodic. E. logopedul trebuie sa le explice ce înseamna tulburarea pentru copil. exteriorizate frecvent si în scris si citit. c) crearea convingerii ca ea este o tulburare pasagera care poate fi corectata. Un rol important îl are si atitudinea parintilor. La aparitia tulburarilor de personalitate contribuie adeseori. constituie simptome ale dezvoltarii deficitare a capacitatii de analiza si sinteza fonetica. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic si apoi. în acest sens.Confuziile. necesara la copiii de vârsta scolara si. d) crearea încrederii în logoped. educarea personalitatii trebuie sa urmareasca: a) redarea încrederii în propriile posibilitati. La dislalici sunt eficace pronuntarea. ceea ce îi da încredere în sine si în logoped si optimismul ca aceasta tulburare poate fi corectata.

Exercitiile de articulatie trebuie sa se realizeze fara exagerari.creând în felul acesta. 6. conditii favorabile pentru actiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. prin stabilirea unor raporturi favorabile. (a cântece si la vorbire. relaxat. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. ceea ce exercita o influenta favorabila asupra subiectului si prin aceasta. încercând sa stearga din mintea subiectului cauzele care au declansat tulburarea. La constituirea grupului este foarte important sa se tina seama de vârsta logopatilor. cu o cât mai mica încordare neuro . Verza considera ca rezultatele cele mai bune în educarea personalitatii le are psihoterapia.E.musculara. a ascultarii cu ajutorul înregistrarilor a progreselor realizate în vorbire. Psihoterapia poate fi aplicata individual. 2. întotdeauna exersam un sunet nou si numai dupa aceea îl introducem în vorbire. particularitatile personalitatii ei. Jocurile de miscare ajuta la folosirea gesturilorexpresive în timpul vorbirii. continând imagini linistitoare si semnificative.Schilling foloseste Äjocul curativ logopedic". Subiectul trebuie convins ca poate vorbi bine si ca sensibilitatea sa exagerata este nejustificata. mai ales la început. 1. se deosebesc prin efectul lor acustic Sunetele se formeaza kinestezic si se fixeaza prin autocontrol auditiv Diferentierea auditiva a noului sunet se sprijina pâna când se elaboreaza controlul auditiv asupra mecanismului de articulatie pe diferentierea motrico. frati. Se recurge la sunetele asemanatoare. de gradul de inteligenta. ci ea se extinde si asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: parinti.muscular. sa înlature si sa previna unele simptome. ci se elaboreaza de la început un model nou depronuntie a sunetului. de nivelul lor de cultura. a utilizarii sugestiei si a hipnozei. nivelul sau de cultura si de dezvoltare intelectuala. exista o serie de metode specifice.muscular. Astfel. a vântului). rude. dar si în grup. ‡ Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. Miscarile articulatorii obtinute trebuie sa fie cât mai 33 . care se manifesta. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie sa se aiba în vedere: etiologia si simptomatologia deficientei de limbaj. La început sunt mute. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. a ascultarii muzicii cu caracter linistitor. mai ales în primele faze ale mutj logopedice. pe care dislalicul le pronunta corect. prin neglijarea particularitatilor de vârsta si individuale ale persoanelor cu care se lucreaza. Pentru corectarea dislaliei. prima conditie a reusitei muncii logopedice o constituie câstigarea interesului si a încrederii în tratamentul aplicat. activitatea psihoterapeutica este continuata pe un alt plan (în cadrul familiei). ‡ Evitarea efortului neuro . rezumându-se doar la miscare. regizorilor si actorilor. Prin psihoterapie se urmareste înlaturarea fricii patologice de a vorbi si a sentimentului de inferioritate. surori. Din aceste sunete Äajutatoare" se formeaza treptat sunetele noi corecte. ‡ Formarea autocontrolului auditiv asupra pronuntiei est' urmatoarea etapa. apelative si indicative. care le înlocuiesc pe cele gresite. asupra rezultatelor finale qf psihoterapiei. zgomotul unor masini. Metode si procedee specifice logopedice în functie de fiecare tip de deficienta de limbaj în parte. vârsta persoanei. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discutii. ‡ Apoi. Sunetele formate din sunete ajutatoare. în cadrul caruia copii se substituie poetilor. Psihoterapia are la baza o serie de metode si tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psiho-fizic al logopatului.kinestezica. pentru ca treptat sa se ajunga la sunete si zgomote (imitarea unor animale însotite de miscarile corespunzatoare. Toate exercitiile logopedice trebuie sa fie realizate cu un minimal efort neuro . de apropiere dintre logoped si dislalic. a prezentarii unor filme. de tipul de deficienta si de cauzele care au declansat-o. Psihoterapia nu trebuie limitata numai la cel ce sufera de o deficienta. a jocurilor (la vârstele mici). R. 5. Modelul gresit nu se corecteaza. însotite de discutii. oricât d apropiate ar fi sub aspect fiziologic.

pentru a diferentia vorbirea corecta de cea gresita. silabe. ‡ Psihoterapia care elimina conflictele psihice si restructureaza personalitatea subiectului (relaxare. Aceste exercitii sunt: de expiratie simpla. Hipotonia valului palatin se corecteaza prin exercitii de deglutitie. Exercitiile se fac cu voce soptita sau de intensitate medie pentru evitarea raguselii. Prin aceasta se obtine un triplu avantaj. terapia ocupationala). Vocea grava se educa pe cale intuitiva (auditiva. care consta în reeducarea componentelor vorbirii: respiratie. 4. de memorie. la lectiile de articulatie. mai întâi se fortifica organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) si psihic (psihoterapie). de învatare a vorbirii expresive. etc. gargara cu capul dat pe spate. hipnoza. Pentru corectarea rinolaliei se recomanda parcurgerea mai multor etape: ‡ Etapa pregatitoare consta în aplicarea metodelor si procedeelor de pregatire psihica pentru activitatea logopedica. 3. de expiratie cu vocale. 34 . ‡ Exercitii logopedice dupa principiul corectarii dislaliei. cu voce. cuvinte. asupra gurii logopedului. de inspir-expir. socioterapie. Pentru crutarea fortelor. atentia dislalicului se îndreapta mai intens. fluierat etc. ludoterapie. Terapia tuburarilor de voce In cazul disfoniilor (afonia si fonastenia). Aude mai bine pronuntia copilului dislalic. sugestie. Pentru evitarea oboselii se recomanda sa se faca exercitii de scurta durata (2' . Vocea de cap se corecteaza prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. Lectiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât si pentru logoped. prin alternarea cu exercitii de atentie. învatarea pastrarii echilibrului între aerul din plamâni si cel din afara. Vocea ragusita se corecteaza numai dupa vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnaviri ale acestora sau dupa odihnirea corzilor vocale. Vocea sa nu e sup rasolicitata. 2. vizuala). pentru ameliorarea sunetelor afectate si consolidarea lor în cuvinte. Terapia bâlbâielii Exista trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: ‡ Terapia simptomatica. suflare în diferite obiecte. de scris. Vocea oscilanta se corecteaza prin reglarea registrului normal alvocii. se recomanda ca logopedul. a ritmului vorbirii. ‡ Terapia complexa care îmbina primele doua tipuri de terapii. demonstrarea pozitiei corecte a capului. printr-o serie de exercitii. ridicarea si coborârea capului. Prin pronuntia în soapta. ‡ Crearea unui tonus afectiv favorabil corectarii rinolaliei. când se exerseaza concomitent. de educare a respiratiei. de expiratie cu silabe si de expiratie cu vocale. pronuntie. Logopedul trebuie sa aleaga o anumita metoda de terapie în functie de vechimea bâlbâielii. Vocea inspirata se educa prin reglarea intensitatii si presiunii aerului expirat prin exercitii de gimnastica fono-articulatorie. propozitii. Educarea vocii prin exercitii se face dupa odihnirea corzilor vocale pentru o anumita perioada de timp. decât atunci când se pronunta sonor.naturale. fonatie. vibro-tactila. sa vorbeasca din când în când în soapta. de tulburarile asociate acesteia si de personalitatea logopatului. tuse provocata. Pentru evitarea hiperfunctiilor neuro ± musculare si a miscarilor de prisos. exercitiile de articulatie a sunetelor se recomanda sa fie executate la început în soapta si numai apoi sonor.3'). precum cele de gimnastica generala (asociata cu pronuntia). repetate des. Vocea nazala se educa prin exercitii de corectare a auzului.

sus/jos. constând în recunoasterea si identificarea literei în cuvânt (fonemul si apoi grafemul). ‡ dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. a elementelor componente ale semnelor grafice. fata/spate. întelegerea lor. Etapa premergatoare ‡ corectarea tulburarilor de schema corporala. Etapa propozitiilor consta în recunoasterea cuvintelor ce alca tuiesc propozitiile (analiza si sinteza propozitiilor ± descompunerea propozitiilor în cuvintele componente etc.5. recunoasterea fonemului cu grafemul din carte. care influenteaza: disfunctiile motorii/de receptie ce stopeaza dezvoltarea limbajului. notiuni spatio-temporale înainte/dupa). motricitate fina -mobilitatea mâinii. identificare. ‡ identificarea. dezvoltarea psihica a copilului. notiuni spatiale . b) în terapia disgrafiei: ‡ Faza desenului (mâzgalitura. lateralitate). Terapia dislexo-disgrafiei în corectarea dislexo-disgrafiei se urmaresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. Etapa literei are doua planuri: fonetico-auditiv si grafo-fonetic. 6. 5. coordonare oculo-motorie. ‡ formarea functiei de comunicare a limbajului. 2. maturizarea afectiva (interes pentru scris). perfectionarea semnelor scrise. ‡ corectarea tulburarilor de organizare si structurare spatio-temporala. 3. cu consecinte asupra proceselor psihice prin care se edifica limbajul (atentia. curba. Etapa silabelor consta în: operare cu silabe. ‡ corectarea tulburarilor de lateralitate. gândirea). descompunere. ‡ ‡ identificarea cuvântului (citirea lui). maturizare cognitiva (notiunea de forma . 4.cerc. ‡ Initiere în scriere . ‡ Pregatirea pentru scris consta în: maturizarea motorie (motricitate generala. ‡ activitatea logopedica. Etapa cuvintelor ‡ analiza si sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învatate si compunerea silabelor în cuvinte). operarea cu cuvinte. ‡ recunoasterea cuvântului (recunoasterea silabelor ce alcatuiesc cuvântul). memoria.reproducerea semnelor grafice. dreapta. a însusirilor acestora. desenul explicativ). compunere (pronuntia silabei din doua foneme diferite). 35 . organizarea si dezvoltarea limbajului ca sistem funda mental al vietii psihice. Obiective terapeutice generale: ‡ elaborarea.). Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale si operationale. discriminarea si memorarea fonemelor.

Etapa limbajului expresiv largitse refera la învatarea prepozitiilor. ‡ Dezinhibarea si educarea motorie constau în exercitii de mobilitate buco-linguo-faciala. papa. ochi. familia (mama. pisica). în alalia senzoriala.stând cu spatele . ‡ dezvoltarea coordonarii motorii. tata). ac etc.Obiective terapeutice operationale: ‡ deblocarea aparatului fonoarticulator. durata acestora). pasari (pui. din jurul subiectului. Etapa sintezei consta în structurarea vorbirii în propozitii (dupa ce copilul a învatat aproximativ 30 de cuvinte). Aceste exercitii se pot însoti de batai din palme sau de muzica si se adapteaza posibilitatilor copiilor. emiterea unor onomatopee. ‡ învatarea componentelor limbii: fonetica. înlaturarea fixarii atentiei 36 . baba. animale (vaca. etapa limbajului dialogat. imaginilor etc. dezvoltarea corectitudinii si complexitatii vorbirii. sa arate anumite obiecte. exercitii de gimnastica a membrelor si a trunchiului. Tehnici de recuperare posibile: ‡ Exercitii de întelegere a semnificatiei vorbirii (sa arate partile corpului. Elaborarea. p-f. cuvinte cu o silaba care încep cu o vocala si se termina cu o consoana: am. activarea vocabularului pasiv. pipa. imitarea sunetelor noi. vocea cuiva cunoscut. ‡ pregatirea copilului pentru receptionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului si formarea atentiei auditive. diafilme si conversatia libera fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. an. Aceasta urmareste: stabilirea echilibrului afectiv si neuropsihic al copilului. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmaresc în acest caz sunt îmbogatirea vocabularului. sa execute sarcini simple etc). alimentele pe care le manânca. 7. organizarea si dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematica consta în întarirea sunetelor ce exista deja. utile. povestirea dupa imagini. intensitatea. substantivelor. gura). verbelor. ‡ pregatirea organelor fonoarticulatorii pentru pronuntie. pronumelor personale. Denumirea se învata cu ajutorul jucariilor. ‡ Structurile fonetice . dulap).sursa sonora. a directiei din care s-a emis un sunet). exercitii de diferentiere a sunetelor care se confunda: c-t. obiecte de mobilier (masa. terapia începe cu acele cuvinte care desemneaza obiecteconcrete. pupa. s-t etc. Etapele activitatii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee si care se desfasoara pe toata durata terapiei. exercitii de educare a gesturilor simple. structura gramaticala. rata). exercitii de diferentiere a vocalelor surde de cele sonore. Etapa extensiei propozitiei presupune învatarea structurii propozitiei: subiect-predicatcomplement. scaun. ‡ învatarea orientarii în spatiu si a schemei corporale. jucariile (cub. dezvoltarea capacitatii de a povesti întâmplarile prin care trece.exercitii cu vocale (înaltimea. ‡ Identificarea stimulilor sonori (sa recunoasca dupa auz . cal. ce fac parte din viata acestuia: partile corpului (cap. dezvoltarea expresivitatii vorbirii. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repeta si cu vocale diferite: mami. nas. vocabular. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie sa se denumesca cuvinte formate din silabe duble: mama. minge).

Tahilalia este caracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida si care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasa. psihosociale. pe lânga o repetare a sunetelor. atât sub aspectul reproducerii. psiho-neurologice. a unei preocupariexagerate fata de propria vorbire. asfixierile. Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe în perioada intrauterina a dezvoltarii fatului. Aftongia ia nastere atunci când. Caracteristica acestei tulburari este logofobia (teama crescuta de a vorbi. dizartrie). disfonia. dezvoltarea motivatiei pentru comunicare verbala.fonfaiala". de la manifestarile verbale tipizate. Se poate folosi muzica în exercitiile fonetice. disfonica. ecolalii. în timpul nasterii (nasterile grele si prelungite. lenta. logonevroza. omisiuni precipitate. în timpul nasterii sau dupa nastere. 1975). o modificare a atitudinii fata de vorbire. se situeaza în domeniul tulburarilor de pronuntie. încetinita. nervoase. sarcina toxica. corectitudinea vorbirii. standardizat. lingvistic. Verza (1982). bradilalia. fonastenia). tulburari pe baza de coree). bradifazii). alte cauze). Gutu. încarcatura afectiva a vorbirii parintilor. silabelor si cuvintelor. dintre care dislalia (Äpelticia" în popor) este cea mai frecventa si reprezinta 90% din totalul tulburarilor de limbaj. sau aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. care împiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. aftongia. claritatea. cauze care actioneaza dupa nastere (post-natale) {organice. începând de la dereglarea componentelor cuvântului si pâna laimposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M. functionale. Dizartria se manifesta printr-o vorbire confuza. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. de lunga 37 . REZUMAT Prin tulburare de limbaj întelegem toate abaterile de la limbajul normal. Logonevroza este o alta tulburare de ritm si fluenta a vorbirii si presupune. persoanele irascibile. simptomatologie si psihologic. tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (bâlbâiala. ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale. obosite. în muschii limbii. alalia). tulburari de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen si retardul sau întârzierea în dezvoltarea generala a vorbirii) situlburari ale limbajului bazate pe disfunctii psihice (dislogii. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii si consta în repetarea unor silabe la începutul si mijlocul cuvântului.Vrasmas definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin Ädezordini intermitente ale pronuntiei. unanim acceptate în limba uzuala. cu hiperexcitabilitate. bolile infectioase ale gravidei etc).C. disritmica. tulburari de voce (afonia. în timp ce bradilalia se manifesta printr-o vorbire rara. jargonofazii. cât si al perceperii. diferitele intoxicatii si infectii. de aceea se mai numeste si dislalie Äorganica". Rinolalia (în popor numita . mai ales în public sau în conditii de stres emotional). tulburari ale limbajului citit-scris (tulburari totale . de mediul înconjurator si o prezenta a spasmelor. acestea din urma reprezinta variatii în limitele normalului ale limbajului. Tulburarile de limbaj se diferentiaza de particularitatile vorbirii individuale. clasificare care tine seama de mai multe criterii în acelasi timp: anatomo-fiziologic.agrafia si alexia si tulburari partiale -disgrafia si dislexia). cu varsaturi si lesinuri dese.copilului pe propria vorbire. tulburari polimorfe de limbaj (afazia. se produce un spasm tonic. constând în pronuntarea nazonata a sunetelor. tahilalia. de batere a tactului pe loc. O clasificare a tulburarilor de limbaj este cea elaborata de E. Exista cauze ale tulburarilor de limbaj care pot actiona în timpul sarcinii (ex. Se înlatura din jurul copilului persoanele cu tulburari de limbaj. rinolalie. repetari convulsive si blocaje ale unor foneme. Modelul stimularii lingvistice: comunicare verbala permanenta parinti-copil. De fapt. adica vorbire pe nas) este o forma a dislaliei. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc). potrivit careia exista: tulburari ale pronuntiei (dislalie.Stanica si E. etiologic. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. urmate de dificultati în articularea unor cuvinte". cu pauze între acestea. cu o pronuntata rezonanta nazala în care monotonia vorbirii se îmbina cu pronuntarea neclara. cu exagerari maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. încordarii.

(C. dislexia) si totale (agrafia si alexia). ‡ Rinolalia (în popor numita Äfonjaiala ". cu hiperexcitabilitate. p. 58). a nedezvoltarii vorbirii care se manifesta prin aparitia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemanatoare. a unei preocupari exagerate fata de propria vorbire. disritmica. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. ‡ Logonevroza = tulburare de ritm si fluenta a vorbirii si presupune. încetinita. educarea auzului fonematic si educarea personalitatii logopatului . Tulburarile de scris-citit se pot clasifica în: partiale (disgrafia. mai ales în public sau în conditii de stres emotional). disfonica. timbrul si rezonanta sunetelor. batere a tactului pe loc. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din nastere. fonastenia etc. adica vorbire pe nas) = o forma a dislaliei. iar alte metode sunt specifice fiecarei categorii de handicap de limbaj în parte. unanim acceptate în limba uzuala. educarea respiratiei si a echilibrului dintre inspir si expir. ‡ Dizartria = o vorbire confuza. ‡ Tulburare de pronuntie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. ‡ Bradilalia = o vorbire rara. de mediul înconjurator si o prezenta a spasmelor. sintagme. mimicii. substituiri de cuvinte. 38 . începând de la dereglarea componentelor cuvântului si pâna la imposibilitatea totala decomunicare orala sau scrisa (M. constând în pronuntarea nazonata a sunetelor. ‡ Dislalia (Äpelticia" în popor) = cea mai frecventa dintre tulburarile de pronuntie si reprezinta 90% din totalul tulburarilor de limbaj. repetari convulsive si blocaje ale unor foneme. vocea oscilanta. neîntelegerea completa a celor citite sau scrise. lenta. omisiuni precipitate. a deficientelor spatio-temporale si psihomotricitatii. care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii. înaltimea. silabelor si cuvintelor. cu toate ca nu exista dificultati de ordin senzorial sau de intelect mari care sa împiedice însusirea limbajului de catre copil. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. cât si al perceperii. Tulburarile de dezvoltare a limbajului sunt de doua tipuri: mutismul electiv. a insuficientelor în dezvoltarea psihica si apersonalitatii. Tulburari de limbaj cu substrat neurologic sunt de doua tipuri: alalia si afazia. inversiuni. vocea grava. atât sub aspectul reproducerii. cu exagerari maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie.durata. etc. CONCEPTE-CHEIE ‡ Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. sau incapacitati partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzatori sau neadecvati la structurapsihica a individului.Stanica.1983. de aceea se mai numeste si dislalie Äorganica". iar tulburarile coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatori.persoanei cu tulburare de limbaj). vocea ragusita. o modificare a atitudinii fata de vorbire. ‡ Tahilalia = o vorbire exagerat de rapida si care apare frecvent lapersoane cu instabilitate nervoasa. adaugiri. urmate de dificulatti în articularea unor cuvinte. a modificarilor morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central. (E. standardizat. psihogen sau voluntar si întârzierile în aparitia si dezvoltarea limbajului.Vrasmas. E. iar cea dea doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoana care înainte avea comportament verbal normal În corectarea acestor deficiente de limbaj se utilizeaza doua categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor care participa la realizarea pronuntiei. ‡ Bâlbâiala .o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin dezordini intermitente ale pronuntiei. încordarii. 1975). Tulburarile vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se refera la: intensitatea.Gutu. afonia. Tulburarile de limbaj scris-citit sunt incapacitati paradoxale totale în învatarea si formarea deprinderilor de scris-citit. deformari de litere. cu o pronuntata rezonanta nazala în care monotonia vorbirii se îmbina cu pronuntarea neclara. Caracteristica acestei tulburari este logofobia (teama crescuta de a vorbi. pe lânga o repetare a sunetelor. de la manifestarile verbale tipizate.1997). Verza.

hiperactiv. a corzilor vocale etc). Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. Vrasmas. sintagme. dublata de imposibilitatea lui de a pronunta cuvintele. incapacitatea de a comunica . Urmatoarea etapa presupune introducerea de cuvinte prin rezonanta fonetica si învatarea 39 . Copilul afazic poate ajunge destul derapid într-o stare atât de intolerabila.în cazul autismului. dislexia) si totale (agrafia si alexia). ‡ Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoana care înainte avea comportament verbal normal. de lunga durata. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. Comportamentul nelinistit. a deficientelorspatio-temporale si psihomotricitatii. inversiuni. (C. percepe si întelege vorbirea. Afazia senzoriala este numita si imperceptie auditiva si reprezinta incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. fara succes însa. a laringelui. p. ‡ Tulburarile de limbaj scris-citit = incapacitati paradoxale totale în învatarea si formarea deprinderilor de scris-citit. aceasta atitudineîmpiedicându-1 sa sesizeze inteligenta motorie manifestata chiar în actul distructiv realizat de afazic. timbrul si rezonanta sunetelor. EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. mimicii. vocea oscilanta. a insuficientelor în dezvoltarea psihica si a personalitatii.în cazul afaziei si incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. probabil din cauza agresivitatii si a negativismului lui comportamental. apoi de mai multe instrumente muzicale. ea putând surveni la subiecti cu inteligenta normala si care nu prezinta tulburari de afectivitate sau deficiente ale functiilor perceptive simotorii. vocea grava. Tulburarile de scris-citit se pot clasifica în: partiale (disgrafia. desi nu exista perturbari motorii ale organelor vorbirii (ex. localizate în emisfera stânga la dreptaci. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. înaltimea. desi pot avea reactii bruste de a se repezi la cei din jur cu un tipat intens si ascutit. a nedezvoltarii vorbirii. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite sa-1 ajute pe afazic sa distinga armoniile superioare în cadrul aceluiasi sunet redat initial de vocea umana. auzul fiind intact. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. tipat) pe care l-au putut percepe si pe care se straduiesc sa-1 reproduca. sau incapacitati partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzatori sau neadecvati la structura psihica a individului. reprezinta o infirmitate consecutiva unor leziuni cerebrale. care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii. se produce un spasm tonic. care se manifesta prin aparitia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemanatoare. defonnari de litere. Luni de zile pot trece fara ca persoanele din jurul copiilor afazici sa sesizeze încercarea lor de a folosisingurul Äcuvânt" (ex. ‡ Tulburarile coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatori. 1997). Odata ce depistam potentialul copilului afazic. neîntelegerea completa a celor citite sau scrise. ci despre o perturbare a capacitatii de utilizare a regulilor prin care se produc si se înteleg mesajele verbale. substituiri de cuvinte. încât sa dezvolte o reactie de panica similara celei autiste sau poate fi considerat de ceilalti ca fiind handicapat mintal. Verza. Alti afazici (mai putini ca numar) se manifesta ca fiind partial retrasi. afonia.(E. vocea ragusita. a modificarilor morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central. se va putea face distinctia între evitarea voita a comunicarii . E.‡ Aftongia = ia nastere atunci când. etc. în muschii limbii. 1983. ‡ A lai ia = imposibilitatea de a vorbi din nastere. adaugiri. alterare patologica a limbajului. cu toate ca nu exista dificultati de ordin senzorial sau de intelect mari care sa împiedice însusirea limbajului de catre copil.58). distructiv uneori al afazicului poate frecvent sa determine o atitudine defensiva din partea celui care se ocupa de el. Exista doua forme fundamentale ale afaziei: afaziasenzoriala (receptiva) si afazia motorie (executiva). fonastenia etc. Stanica. ‡ Tulburarile vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se refera la: intensitatea. paralizie a musculaturii faciale.

mai ales copil. E.. 1983. NEVEANU POPESCU P. ea necesitând tact.. Ed. gestica si mimica vin în sprijinul vorbirii. Albatros. Didactica si Pedagogica. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Didactica si Pedagogica. Orice forma de reprezentatie teatrala.S. abordarea unui pacient afazic. MUsU I. Perioadele de terapie pot fi strabatute de stari de frustrare si de reactii de agresivitate din partea afazicului. 1973. TAFLAN A. Didactica si Pedagogica. 1967.. Bucuresti.P.. Ed. Dezvoltarea vorbirii copilului si tulburarile ei. Terapie educationala integrata. Intoducere în logopedie. 1962. Gesturile euritmice pentru fiecare consoana si vocala sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor si a cuvintelor de catre afazic. Didactica si Pedagogica. îndrumator pentru dezvoltarea vorbirii anteprescolara).citirii de pe buze (labiolectura). Bâlbâiala .prevenire si tratament. Aspectul fonetic al cuvintelor si imaginile obiectelor pe care le reprezinta acestea. 1. BIBLIOGRAFIE AJURIAGUERRA de J. Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire în gradinitele de copii. Asadar. Ed.. în care miscarea. împreuna cu forma scrisa a cuvântului. Universitatea Babes-Bolyai. Bucuresti. 1980. Scrierea cursiva moderna. BOsCAIU E. Didactica si Pedagogica. 6.. 1983.. 9. Dictionar de psihologie. Bucuresti. Bucuresti. Care este diferenta dintre o vorbire normala si o tulburare de limbaj? 2. este extrem de dificila.CASTEILLA A.. Scrisul copilului. 1978. PAUNESCU C. Bucuresti. 1977.. PAUNESCU C. si colab. 4. rabdare multa si o mare forta de empatie din partea celui care lucreaza cu acest pacient. Enumerati cauze posibile ale dislaliei. Bucuresti. ÎNTREB RI RECAPITULATIVE 1. în ce consta deosebirea dintre mutism si mutenie? 5. sunt folosite chiar de la începutul terapiei.. Didactica si Pedagogica. 1976. Ed. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncina adaptarea pe care o realizase pâna atunci. voi. 1997.D. CALMY S. Sibiu. Ed. Ed. Bucuresti. Cum sa facem exercitii grafice. Ed. si altii. Cluj-Napoca. ProHumanitate. în colectivitatile de copii (vârsta BOsCAIU E. BOsCAIU E. 40 . Ed. Imaginati un demers de corectare a sigmatismului. Care sunt cele mai frecvente tulburari ale limbajului si prin ce se caracterizeaza ele? 3. Bucuresti.

Ed. Ed. PAUNESCU C.. Disgrafia si terapia ei. Didactica si Pedagogica. Bucuresti. Dislalia si terapia ei. Ce este logopedia?. Bucuresti. PAUNESCU C. Nervozitatea copilului. 1987. Bucuresti. 1967. Tulburarile limbajului scris. VR sMAs E. 1977. Didactica si Pedagogica. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei si logopediei.. Bucuresti.. Didactica si Pedagogica. Didactica si Pedagogica.. Didactica si Pedagogica. manual pentru clasa a XIII-a. Ed.. VERZA E.. 1966. Bucuresti. VERZA E. Medicala. Bucuresti. Bucuresti. Ed. Bucuresti. Bucuresti. Ed. 1973. 1994. Ed. 1998.PAUNESCU C.. VERZA E. 41 . Tulburarile de vorbire la copii. Conduita verbala a scolarilor mici. Didactica si Pedagogica. STANIC C. 1982. Ed. VERZA E. VERZA E. si altii. Universitatii Bucuresti. Psihopedagogie speciala. 1977. Terapia tulburarilor de limbaj. 1983. Ed. scoli normale. VERZA E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful