Exist cirti de care rimai cumva indrigostit: crezi cd le-ai uitat gi torusi le duci atat de tare dorul... Sau cirgi cirora le-ai presimyit mira- colul, farisile fi cunoscut vreodati. Carti gata si teiubeasc, adunate pentru tine in colectia CARTEA DE PE NOPTIERA. Beets eater arya tol Retest rac ice povesti. Este numaiuna din lectiile primitede Arie Wl svete igo annette Mim OaRe eet Fervor tan tfegeetrenat eNyeer t Cerri ttle trie crete Reese eesti CS tment Prefera, fara indoiald, televizorul, nu biblio- eb saeera tte nessa) Peon titer kseyraremo eet ttere Sri neler tered ater ci (Vee teria tye ce vin CatcerntC peimpatimiyicirtlor, dar ev, in locul dum Sere oer crTeoetosl arent vay siserecunoascaintr-tnul din personaje. Lucru Pee ve ert tartrcer ricer mba din pestera = zB E a 2) CURTEA DE PE NOPTIERA HUMANITASa 31869 CARTEA DE PE NOPTIERAIntre profesorii de literatura de la Universitatea Nowa din Lisabona este si RUIZINK (nascut in capitala Portu- galiei, la 16 iunie 1961). Norocul este deopotriva al studentilor si al literaturii Pe studen fi invajai cum sa Giteascd un scriitor indrgit iar literatura scrisi de dom- nul profesor, intre care siCittor din pestent(O Anibuetor), beneficiazA de pe urma candidelor intrebari studentest. Rui Zink a debutat cu Hotel Lusitano, in 1987. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru si cirti de copii Este autorul primului e-book portughez (Os Surfistas, 2001), se ocupa de teatrul stradal si de happening-uri, Are centura neagr’ la Karate. Lisabona ise pare un oras plin de melancolie, iar lumea de azi, destul de deprimanta, Dac mai mulfidintre noi ar scrie aga, ar exista si mai multi cate si ne citeasca”, a spus critica literara despre Rui Zink. Cititoral din pester a aparut in 2006, prilejuit de Ziua Mondialé a Lecturii. Povestea, spust cu umor gi ard idacticism,ea unui copil al strézii care descopera cartea. Scrieri principale: Hotel Lusitano (1987), Apocalipse Naw (1996), O Suplente (1999) si Os Surfistes 2001). A tradus din Saul Bellow. Micaela Ghitescu a tradus numeroase cart din literatura portugheza (Fernando Pessoa, Antonio Lobo Antunes, Camilo Castelo Branco, Femio Mendes Pinto, Alexandre Herculano, Almeida Garrett, Urbano Tavares Rodrigues, José Augusto Seabra etc), braziliana (Erico Verissimo, Paulo Coelho, Luciano Maia etc), francezi (Albert Camus, julien Gracq), englez4, canadian’, guatemalezs. Rui Zink Cititorul din pestera Traducere din portugheza de MICAELA GHITESCU 949637 NMI i HUMANITAS BUCURESTICColecte iniiats de Toana Parvulescu Redactor coordonator al colectiei Mona Antohi Redactor: Florentina Hojbota Coperta: Angela Rotaru ‘Tipit la Fedprint Rui Zink © Anibaletor © Editorial Teorema and Rui Zink, 2006 Iustrati: Manel Cruz Desen: Ana Hatherly (© HUMANTTAS, 2012, pentru prezenta versiune roméneascd Descrierea CIP a Biblloteci Nationale a Roméniel ZINK, RUT CCititorul din posters / Rui Zink; trad. Micaela Ghiteseu. 4. a 3a - Bucuresti: Humanitas, 2012, Bibliogr. 1SBN978-973.5034368 1.Ghitescu, Micaela (trad) 821,134331=135.1 EDITURA HUMANITAS Plata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romdnia tel, 021 408 83.50, fax 021 408 83 51 ‘wwwhumanitas 10 ‘Comenzi online: wwwibhumanitas 70 ‘Comenzi prin e-mail: vanzari@lishamanitas.0 (Comenzitelefonie: 021 311 23:30 / 0372 189 509 CalatoriaPovestea asta s-a petrecut acum maibine de treizeci de ani. Parinfii mei tocmai terminaseré divorful, lucru de care nu-mi psa prea mult, in afar’ de faptul ci in toiul micului lor rizboi per sonal, aveau inca si mai putin timp ca de-obicei ca si ma piseze. Eu umblam de colo-colo cam pierdut si, cdnd m-am regisit, eram membrul uunei bande de mici gtinari in zona cheiului, lings estuar, unde fluviul si marea se intalnese ca si-si incheie socotelile cu viafa. Jara copilariei mele era o miniatura intr-o sfera de sticla, din cele care produc zpada de polistiren daca le scutur’im, darin care, daca nu le scuturdm, nu se intimpla nimic. Ei bine, pe vremea aceea exista pe acolo un targ in fiecare simbité, iar hofomanii de noi profitam de inval- misealli ca s& terpelim niscai portofele, fructe, plicinfele $i alte produse de pe urma cérora ne alegeam si noi cu cite ceva. 7Totul mergea de minune pand ce, intr-o dimi- neaja in care adunaserim 0 sumi bunicic’, au aparutin piaf& soldat Regelui. Ca sa faci 0 razie ~ si s4 ridice tot ce se putea ridica. ‘Trebuie si spun c& arta furtisagului nuvi chiar atat de rea cum se zice. La urma urmelor, e 0 activitate de schimb comercial ca oricare alta si, mai intotdeauna, este departe dea merita faima pe care din nefericire o are. Se zice in popor c& in spatele unei mari averi se afla un furt mare — doar ci asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale ~ cele mici, ba chiar si cele spirituale nu scapa de aceasta umila genez’. Toata lumea fura ceva de la cineva: bani, idei, ‘muneé, timp, viaf& chiar. Numai sufletul nu se fura, pentru ca el poate fi doar cumpérat (sau, maibine zis, vindut) de citre insusi stSpanul su, ceea ce de altfel mulfi dintre noi fac cu destul plicere si, as spune eu, la un pref suficient de ‘modic. Evident, asa vorbeste un hot. Dac as fi © persoana cinstit’ a5 spune poate c& esenta societtii este virtutea si cA nu exist virtute mai frumoasa decat respectul pentru proprietatea semenului. ‘Unde ajunsesem? A, da, la razia girzilor regale. ‘Umbla vorba ci un mare hof daduse una dintre loviturile acelea de care doar o fire indraéz- neat si imprudent e capabila, iar autoritatile fusesera informate de prezenta lui in impreju- rimile piefei de langa chei. 8 Nimeni nu umbla in cautarea unor pustani ca mine, dar eu de unde era sa stiu? Tineretea are intotdeauna mania enervanti de a se ridica in varful picioarelor, aga c& m-am comportat ca furnicufa care, pe sosea, cocofat& pe spinarea elefantului, exclama, mandra nevoie mare: ,la te uita ce de praf am stémnit noi doi!” Fie-va mila sinu uitafi c&, in delasarea parinfilor mei, inca pierdufiin camera cu oglinzi a ranchiunii lor, imi pica tare greu sé fiu dispretuit pana side garda regal. in definitiv, eram si eu un hof si, chiar daca furam miniflecustefe, daca hot cautau, de ce sAnu mi fi c&tutat pe mine? Sa fi eu oare mai putin important decat ceilalfi? Insa, indata ce i-am vazut pe soldafi, m-a cuprins un atac de panica fericita si am sters-o catam putut de repede. Ceilalti din banda, asij- derea, La momentul acela mis-a parut c&-i totul un fel de cadril: incercam s& ma strecor sub 0 tejghea: acolo se afla deja Gineto; 0 stergeam prin spatele unui cruf: Licas mi-o luase inaint ma furigam intre dou’ grimezi de legume, adapostul era deja plin de peblivani. Si acum, pe unde sé fug? Eram intr-un mare buculc, Sa fiu intr-un mic bucule ar fi insemnat sa dorm intr-un pat frumos $i toate astea sanu fi fost decat un vis. Darnu, eram chiar la mare buculc. Pe vremea aceea habar n-aveam de unde vine expresia, presupuneam cé-i o chestie de-a oamenilor mari, povesti legate de pat side inse- latorii gi de barbafi incomnorati sau evadairi epice din inchisori folosind cearsafuri drept franghii. 9In fine: idea c’ intotdeauna exist& riscuri neas- teptate cand te culci intr-un pat care nu-ial tau. ‘Am umblat asa dintr-o parte intr-alta, siinval- miéaseala era mare, pentru ca piata gemea de sarlatani cu constiinfa incareat’, iar eu exam departe dea fi singurul care se temea ce finta zelului garzii regale,fiindca muschetele loraveau faima c& trag mai intAi si-ntreaba abia dup’ aceea. Incepusem si amefesc de atata alergat in zigzag... Pana ce m-am trezit suspendat in gol, peste apa. Am dat cat am putut din brafe incercand cu disperare s&-mi regasesc echilibrul, darla nimic nu mi-au servit efemerele aripi. Si as fi cizut in apele intunecate, daca o frainghie groas’, aproape mai groasi decat braful meu, nu m-ar fi prins Ja jumatatea drumului. Mai tarziu aveam si aflu c& marinarii detes! li se spuna franghiilor franghii: dintr-un motiv care-mi scapi, prefer sa li se zicd parame. M-am agaifat, asadar, de o parama mai groas& decat bratul meu. Nu stiu {in ce masurd asta schimba ce s-a intémplat: am. ramas atérnat de franghie (de parama) cu bra- fele si picioarele, cu capul in jos; si cu capul in jos am avansat pnd la tambuchiul prin care mam strecurat in ambarcafiunea ancorat acolo, Dintre toate relele, cel mai mic. Gasisem 0 ascunzatoare din care n-aveam sa ies inainte de c&derea noptii, din urmatoarea cauza: dac& a5 fiiegit era semn réu, semn cé m-ar fi prins. Aga stnd lucrurile, m-am aranjat cat am putut mai bine gi, desi nu stiam pe ce vas ma aflam, doar 10 prost sa fi fost s& nu-mi dau seama cé eram in cambuza. Am luat o para malaiata si am mus- cat din ea, ca si-mi ingel mai curénd spaima decat foamea, fredonand in gand un céntec in voga la epoca aceea: Dunele-s ca si divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactusi si tz rupte... Na-na-na... Tolanii pe dune, rozand mere... Na-na-na... M-am desteptat cu capul greu, cum se intam- pla cand dormi prea mult sau te trezesti dezvelit siti dai seama ca frigul pe care simfisesi in somn era frigul pe care il suferea corpul tau cu ade- vairat. Astazi sti c& niciodata nu trebuie si dis- prefuim relafia dintre ce e in capul nostru si ce ein corpul nostru, chiar si numai pentru faptul cA acest cap se naste prins bine de corp; noi suntem cei care, pe urma, din prostie sau negli- jenta, il vom desuruba. ‘As putea spune acum citeva cuvinte fru- moase despre strania legénare pe care o sim- team, dar nu enevoie, nu-iasa? inainte dea vedea stiam deja, iesisertim in larg. Am privit prin tam- buchi si ceea ce am vazut nu era deloc linisti- tor: nimic, nimic, decat un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus pana jos, dintr-o iparte in cealaltt, doar albastru, o imensitate albastra, un balans albastru. As minti daca as spune cd m-am intrebat unde ma aflam, fiindc’, odatii trecut’ toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se intamplase: piafa, zarva cu girzile regale, aproape cfiderea mea in ap, vasul. Tinerit pot si nu ib’ multe calitafi, dar un cap limpede au intotdeauna. Problema mea era alta: cum s4 ies de acolo? Dupa cateva minute am infeles c& aveam o problema inca si mai mare: cum sa mt ies de acolo? Daca ma gaiseau, aveau si ma pun sa sar de pe trambulind, spre bucuria rechinilor? Speram ca nu aveau si mi arunce peste bord, dar. —Ia te uit’, ce-avem noi aici? Hei, maistre, ai vizut ce soarece ne-a aprut in cal? Haiti, ma gasisera. Eram tofi pe covert’, marinarii asezatiin jurul meu, cu mutrenu foarte prietenoase. Cel céruia fi spuneau maistru, despre care am descoperit in final c& era contramaistru, a mai De unde ai aparut, mai drace? Cand voiam, reuseam si fiu mai ascuns decat un perete fals: — Am cazut de pe chei, bunul meu domn, mam agifat de o franghie si... —Pe vapor nu exist’ franghii, bai, musule! mi-a tliat-o 0 voce rigusiti. Doar parame. Au facut un fel de cérare. Cépitanul umbla sprijinit intr-o carji, dar o facea cu multé 12 autoritate, S-a uitat la mine cu severitate, 0 cali- tate care, avusesem deja ocazia s& aflu, rima in general cu autoritatea. — Ai inteles, musule? —D-da, bunul meu domn, am baiguit. — Ai noroc, musule, a mugit c&pitanul. In alte vremuti ai fi stat legat de catarg pand la sfar- situl c&litoriei sau te-am fi aruncat la rechini. Nu stiam in ce parte s& ma intore. Marinarii se imparfeau intre cei care rAdeau pe infundate sicei cu mutre nu foarte prietenoase. Din fericire, nu era prima oar’ cnd incasam o sapuneala. Din nefericire, era prima oara cand n-aveam pe unde sa fug. Capitanul nu avea un cérlig in locul nici unei maini, dar se sprijinea intr-o cérja, semn de picior ranit - sau poate chiar lipsa. Mi-am incercat norocul: — Dac, prea excelenfii mei cavaleri, m-afi putea duce inapoi acasi... v-as rimane indatorat. R&spunsul la rugémintea mea a fost un hohot de ras general. De altfel, nici nu fécusem sugestia cu mult convingere. imi displicea si fit: luat fn ras, dar rafionamentul meu era mai mult sau mai putin urmatorul: mai bine batjocorit decat mort. C&pitanul a parut sa ia 0 decizie —Bine, de vreme ce tot esti aici, 0 si ne fii de folos. Pe nava mea nu e loc pentru puturosi. Mi-am luat pozitie de drepti ca un soldat: cerul incepea sa mi se insenineze. —Da, domnule cépitan! 13—,Da, cépitane” edeajuns. ,Domn e pentru. papitoi. Vezi vreun papitoi pe-aici, musule? M-am uitat in jur cu coada ochiului. Fetele, in pofida rasetelor, erau aspre si brazdate. — Nu, bunul meu do... Nu, capitane. —Bine, gata, c& se face tarziu. Musule, urca pe platforma gabiei si evalueaza orizontul. Am hotarat si ma art zelos: —Ca sd caut pamant, capitane? —Pamant? a tunat cépitanul. Péimant?!! Stiu eu bine cé tineretul de azi e deosebit de avariat la cap, dar nu gasesti un pufintel fintel fintel idiot s4 plece cineva pe mare ca s& caute pimant? Dacd voiam s& gasim pamént n-ar fi fost mult mai infelept, ca sii nu spun chiar logic gic gic, sa ramanem pe uscat? C&pitanul a dat din cap si s-a indepartat, spri- jinit in carja: , Pamant, auzi!” — Atuncice caut, cdpitane? am strigat, tot in pozitie de drepti. Els-a intors, cu un ranjet urat: —Nu cauti nimic. Cat timp esti sus pe gabie, nu incurci pe nimeni aici jos. Asta-i ce ai de facut. $4 nu incurci pe nimeni aici jos. Crezi c& ai si reusesti si faci asta, musule? Mi-am dus palma desfacutt a frunte, precum garzile regale cand se incrucisau cu nobili de alt calibru: —Da, capitane! La ordinele dumneavoastr, c&pitane! 14 Si astfel am inceput s&-mi duc zilele singur pe platforma gabiei, scrutand marea, cerul, norii, pana ce, pe innoptate, imi spuneau sa cobor si ma schimba alt mus. Prima data cand m-am urcat pe catarg mi-a fost greu, marturisesc cd mica fost greu, am avut amefeli, vertijuri, grefuri. De acolo, de sus, era imposibil s& nu observi cat de mic’ era ambar- cafiunea, sau caravela, sau galera, sau barca. Bra mai putin decat o coaja de nuca - era 0 coaja de nimic pe imensitatea imensului albastru. Pe urma m-am obisnuit. Marinarii erau impresionafi de agilitatea mea: —Oadevarata maimuta, drécusorul de pusti! — Ai crede cd are maini in loc de picioare! ‘Dupa céteva zile, aproape toti mi-erau prie~ teni, Din clandestin devenisem mascota ambar- caiunii —Incotro mergem? am indraznit intr-o zi si intreb, inainte de a urca la postul meu. — Vezi norii sia din fund, musule? a spus contramaistrul. —Da, de ce? intr-acolo mergem? —ntr-acolo sau in iad, a ras el. Mai probabil, iniad. — Serios, am insistat, deja cu un picior pe scara de franghie. Incotro mergem? —Hai, urcd. Daca te vede aici capitanul ein stare si se razgdndeasca si sa te pund in fiare. 15Printre marinari era unul, numit Keequog, care se distingea nu numai dupa capul ras, ci si pentru cé avea trupul acoperit de tatuaje. — Am inscrise pe corp sase sute doutzeci si gase de poeme gi trei romane, mi s-a lfudat Keequog. In editie revazuta si adaugita. — Pe corpul t&u e loc pentru toate astea? m-am minunat. — Hiindca pana si cel mai mic loc e bine folosit. $i ghiceste unde am Céintarea Cintéilor. —Cantarea cui? — Versetele de amor ale regelui Solomon pentru regina din Saba. Pantecele titu este un pahar rotund, de unde nu lipseste vinul mirositor... ‘Am ezitat. Era posibil?... Bine, dar el spusese c& pana si cel mai mic spatiu fusese folosit... — Pe inima! a exclamat Keequog, si toti au ras in hohote. Pai tu unde credeai, mai pun- gasule? Era un echipaj bun asta. Avusesem norocul si ma imbare pe o corabie a nebunilor, iar cel mai nebun dintre tofi era cel care conducea fragila coaji de nuc& intr-o misiune ce mi se parea absurd. Capitanul era un barbat meticulos. Niciodata nu povestea cum isi pierduse piciorul -Keequog spunea cé-i fusese smuls de o balend alba, si eu cram gata si-l cred, dar am vazut la timp cum i-a facut contramaistrului cu ochiul. Peurma am ajuns si aflu c’ si o poveste despre o balena era inscrisA pe corpul lui in ce parte a corpului nu stiu, nici n-am vrut sa sti. 16 Acolo sus ma plictiseam pentru ci n-aveam nimic de facut. in lips de ceva mai bun, ma distram urmarind miscarea de pe vas. Pérea un vals: coborarea si umflarea velelor, invartirea carmei, aruncarea navoadelor, spalarea puntii. Cépitanul arar iesea din cabina lui. Uneori ii ziream mana sprijinita pe o harta de culoare paméantie, degetele-i batind darabana langa un pahar cu vin. Cand venea la prora, schiopatatul Tui parca rupea balansul navei. Era ciudat s& vezi cd doar el umbla drept in acel carusel neincetat. Cépitanul nu era om rau, avea insd enervanta manie de a crede c& nu se ingal& niciodat& side anu avea decat rareori indoieli. Pe atunci, cum eram mic, chiar imi ziceam c& asta este, probabil, o calitate esentiala pentru a fi capitan. Astazi nu mai gindese aga. Keequog, ingenios, a incercat s& ma puna in slujba lui organizénd partide de c&rfi chiar sub catarg. Idea lui era ca eu s& spionez jocul adver- sarilor si s8-i fac semne indicand cum stateau ceilalfi. Marinarii au o predispozitie nemaipo- menita pentru jocurile de noroc. Eu nu stiam prea bine de ce poate fiindca, in fond, arta mari- niireascé este, in sine, un joc de noroc cu elemen- tele si furiile divine. Cand marea era mai agitat4, timonierul era legat de carma, pentru a nu fi luat de valuri in caz c& ar fi ajuns pe punte; toti ceilalti erau impingi dintr-o parte in alta, ca nigte bile de popice, doar printr-o minune nefiind aruncati peste bord. $i Wwam descoperit ca, in largul marii, minunile sunt painea noastra cea de toate zilele. Din pacate, poate fiindcd nu era vorba de o minune, ci de smecheria unei fragile fiinte ome- nesti, planul lui Keequog era sortit eseculuti. Cum el nu-si putea rasuci tot timpul gatul in sus, cu riscul dea face un torticolis (sau de a trezi suspi- ciuni), ne infeleseseram ca eu sé-i transmit ‘mesajul scuipand. Un scuipat rapid era semn si pluseze; dous, cd mai bine si spuna pas, fiindc& adversarul era bine alimentat cu asi, popi si dame. Ideea nu era rea ~ mai rea era ochirea mea neindemanatica, pe ling factorul vant: i-am nimerit de mai multe ori pe tofi ceilalti decat pe Keequog. Timp de aproape o saptimana nici ream coborat de pe gabie, temandu-ma si nu fit scalpat. Uneori, delfinii streau intr-un vesel concurs cu noi; alteori, cate o ingiruire de aripi dorsale se alinia lang pup’, mai ales atunci cand bucitarul arunca afard resturile de mancare. Nu mai erau cartofi in cambuza, iar con- tramaistrul m-a trimis s& caut un sac in cali. Cand am coborat, am dat peste zeci de saci, ingra- ‘mAdifi unii peste alfi,alaturi de urcioare, butoaie, lazi. Dar care s& fie cei care confineau cartofi? Am desfacut unul si pe data s-au pravalit sume- denie de carti. arti? O expeditie maritima transporta cifrfi? in fine, o fi vreun capriciu de-al cpitanului — 18 desi nu-l vizusem niciodata citind, ceea ce de asemenea nu era de mirare, fiindcé cea mai mare parte din timp statea inchis in cabina. lar cand il vedeam, finea in mana o harta infasurata ca overgea. Din curiozitate, m-am dus si cercetez ceilalfi saci. Nu-i puteam desface pe tofi, dar mi-am datosteneala s& pipai vreo cinci, sase: tofi pareau si fie plini cu cirfi, doar daci nu cumva cartofii incetaser s& fie rotunzi! Mi s-a parut foarte ciudat si am continuat sA pipai pana ce am dat in fine de sacul pe care ma trimisesera ‘si-l caut. Cand am avut ocazia, Lam intrebat pe Keequog: —Stiai de cal c& e plina de carti? Keequog si-a vazut mai departe de treaba. Ceea ce voia si spuna ci, da, stia. —Pentru cesunt toate carfile alea? am insistat. Keequog s-a uitat intr-o parte si-n alta, — Ca sil atragem pe Anibalector, a mur~ murat printre dinti. —Pe cine? —Pe Anibalector. Dar tun-ai aflat asta dela mine. —Ce anume? —E vorba de un animal pe cat de fantastic, pe atiit de feroce. $i, dacé o vrea Dumnezeu, vom fi primii care vor raméne in viata dupa ce Lau vazut. —Ce fel de animal? Keequog m-a apucat de umeri, gata si mi-i fring 19—Am vorbit prea mult. Nu cumva e momen- tul sé te urci pe gabie? Mai tarziu, am intrebat alt marinar care dor- mea in hamac, langa mine. — incotro ne ducem? Ela fost inca si mai evaziv decat Keequog: — Stie cSpitanul, eu nu stiu. — Da’ mergem s& vanam vreo lighioand? —De ce spui asta, baiete? — De-aia, Am auzit vorbindu-se de un monstru numit Anibalector... El maa privit piezis: — Sst! Numele asta aduce ghinion. Au trecut mai multe saptamani. Secretul, ca toate secretele, a incetat sA mai fie secret. Acum toata lumea stia ci eu stiam c& ne duceam in cSularea lui Anibalector. ar marea parea si n-aibi sfargit. Oricdte mile parcurgeam, parc eram mereu in acelasi loc, fiindc nu se vedea tipenie. And ce mi-au explicat ci nu navigam printr-o singurd mare, ci prin mai multe, legate intre ele ca niste canale irigandu-se unul pe altul. Eunu vedeam cine stie ce deosebire, dar, in fine, dac& aveau nume diferite, vreo diferenfa o fi fost... Si desi apa mi se parea mereu plictisitoare, iar ‘uneori ameninfatoare (si sarat), denumirile, ele, se succedau: dupa Marea Linistii a venit Marea Ploilor, si Marea Crizelor, Marea Seninatafii, 20 Marea Fecunditafii, Marea Frigului, Marea Abu- rilor, Marea Marginal, Marea Cunoasterii. Numele se schimbau - culoarea apelor, nicicum. Eu (Iucru propriu varstei, presupun) eram mai degraba in nori, decat pe platforma gabiei. Si, ajungand la limitele rabdarii, simtind ca, vorba ceea, céinele sade pe fan: nici mananc’, nici va si lase calul macar si miroasa: —Hei, Keequog, asta n-o fi cam ca vanarea ui Snark? (Gnark, mi se explicase, era un soi de vietate imaginard — peste sau pasire —in urmiirirea céreia se repezeau tofi guré-casca.) Keequog si-a luat o mutra atat de ofensata, c& pana si tatuajele lui au parut si se contracte si literele sa fie mai mici, de suparare: —N-are nici o legaturs, a spus. Anibalectorul chiar exista. — Esti sigur? —S-au facut rapoarte. Capitanul stie. — Cépitanul are o hart’, a adaugat contra maistrul. — Agi vizut vreodaté harta? i-am provocat eu, —L-am vazut pe cdpitan uitandu-se la hart, musule. Asta pentru noi e mai mult decat suficient. Putin cate putin, pe masura ce ne apropiam de destinatie, denumirile deveneau mai sinistre: intr-o dimineaf& cefoas’ am lunecat in Marea Serpilor... Doua zile mai tarziu eram in Lacul 21Mortii, invecinat cu Lacul Viselor. Cand am intrat in Mlastina Epidemiilor, aproape c& nu mai vorbeam, iar negura incercuia nava. In Marea lui Humboldt, numita asa pentru... in fine, numiti asa pentru vreun motiv oarecare, cépi- tanul a venit, schiop&tand, cu harta infAsurata in mana, si-i vorbeasca timonierului. Mi-amin- fesc cA in acel moment mi-am zis, infrigurat, ca harta aceea mai mult ne pierdea decit ne calauzea. Dar iat c’, la o deviere neasteptaté, cfpitanul aalunecat, mai mult ca sigur din cauza pici rului bolnav ~ si harta a fost luata de vant. Tc au rimas paralizafi viznd acea forma dreptun- ghiulars cum planeaza in aer in directia apei, transformata intr-o pasire neputincioasa. Cat despre mine, nu stiu daca din vinovaitie sau de frustrare (véznd truda atator luni cum dispare in valuri), dar n-am sovait o clip& si m-am aruncat dup’ hart’. —Om la apa! Om la apa! — Aruncafi o param! — Pregatiti o barca! Cand m-au ridicat, tremurand de frig, contra- maistrul fnsusi mi-a pus o paturi pe umeri, soptind, emofionat: ,Bine jucat, baiete!” ‘Mai intai m-am gandit c& cerneala se ster- sese— dar nu era cerneala pe hartie, mai curand niste inscriptii scrijelite cu cufitul pe o bucata dura de piele. 22 — Ce crezi ca-i asta, musule? a murmurat cAipitanul, —P-p-piele? De oaie? —Piele de om. Se zice c&, pentru a face harta asta, un naufragiat curajos si-a folosit propria piele, scrijelind-o cu o piatra ascutita. —C-chiar -adevarat? am balbait, cu buzele vinete, infésurat in patura pe care mi-o puseser’ pe umeri. —Ihi. Piclea unui tovartis de suferinfa? Da. Propria piele? Gasesc ci-i cam exagerat. Dar ar dao poveste frumoasa, nu-i asa? Cpitanuil m-a lovit cu palma pe umér. Ai fost strasnic, musule, si pentru asta ai s& fii rasplatit. Datorita tie ne putem continua aventura. CApitanul era mulfumit, dar cind a spusasta— cf datorit’ mie continua aventura —am vazut osti litate in unele priviri. Nu din partea lui Keequog, saua contramaistrului, cia celorlalfi.Pentru prima oara am facut aceasta tristé constatare: oamenii spun ci le place noutatea, dar de fapt le place orice, numai aventura nu. Intre libertate si mica Tor siguranti, o aleg intotdeauna pea doua, oricat ar sustine c& 0 prefera pe cealalta. Mai tarziu, aveam si aud asta in alt fel: cand i se scot catu- sele, primul lucru pe care+ face prizonierul e s& se plang c&-ie frig la incheieturi. Mea surprins reaua-credinf& a camarazilor mei, dar am sfarsit prin a o-nfelege: daca nu as fi recuperat harta, ne-am fi inapoiat, si subiectul ar fi rimas inchis, nimeni n-ar fi fost socotit las: doar soarta ne impiedicase si mergem inainte. 23Ne-am fi intors la cele cunoscute, in loc si ne aventuram in necunoscut. La confort, in loc si ne cufundam in disconfort. Din ziua aceea, c&pitanul si-a schimbat atitu- dinea fat de mine. in dimineaja urmitoare, dupa micul dejun, in loc si ma trimita pe platforma gabiei, m-a chemat la el in cabina. Pe masi, lang “un cos cu ceap’, era, desfasurat’, harta. — Stil s& citesti? ‘Am facut semn ci da. Stiam s& citesc mai mult sau mai putin, dar asta nu i-am mai spus. — Cred cé fi-ai castigat dreptul si citesti ce ai salvat. Dar mai intai, mananca o ceapa. N-am priceput care era legatura dintre ceap& si harta. Cépitanul mica injeles nedumerirea si aexplicat ci, de fapt, nu era nici o legatura. Sau, mai bine zis, singura legaturd era c& ambele ~ harta si ceapa — erau un premit pentru vitejia mea din ziua precedent. —Ceapa iji da vitamine, ajuta la evitarea scor- butului, a explicat. Stai jos. Mandncé si simte-te ca acasi, Eu revin peste o jumatate de ord. ‘Am facut cum a spus. Am decojit ceapa si am muscat din ea. Imediat mi s-au umplut ochii de lacrimi. $i cu ochi plangaciosi, dar nu mai putin curiosi, am inceput sa citesc harta scrijelit& pe piele de om. ‘Dagg veti gidi aceasta garta, e semn ci afi dezgoberit drumul spre barlogul unui ciudat anibal, cfruia fi dau nubele de Anibal Lector. 24 Anibal Lector e un anibal ingrozidor care are dreptbrincibalé galitate viciul giditului... Gideste mult, numai viciul giditului a debasit abeditul Tui Anibal Lector. Inzula se afla la 0 zut& doua- zeci de bile spre Sud, in Barea Uidarii, inceband de la baralela 112, rotind 36 grade...” Cand c&pitanul s-a intors in cabin’, m-a intrebat: — Hi? Ai reusit s& citesti? —Da, da-i cam greu. —Din cauza lui ,b” si ,d", nu-i asa? — Asia... Asta e portughez veche? —Euas zice, mai degraba: bur si simblu bor- tughezii, a spus capitanul. —Bortugheza? —Nu vezi? a rés cApitanul. Bra prima dat’ cil vedeam razand. incearcd si citesti cu voce tare. Si asa am fécut, mulfumit s am un pretext ca sa-mi misc buzele in timp ce citeam: ,Anibalul Lector e un anibal foarte mare si de aceea are nevoie de multa alibentafie. Are patru baini la cabétul labelor. E cababil si deboreze o gireada de boi si, chiar dact nu e mincarea lui faborit§, Anibal Lector nu disbre- uieste garmea de om... Ma dem chiar c& imi bine si mie randul. Anibal Lector...” —H? —Nu stiu, am marturist, simfindu-m& ca un idiot. Pare portughez, dar e cam ciudata. Poate pentru c& e scrisul vecki... )—Vechi, pe naiba. Singura explicafie e urma- toarea: omul care a scris asta... era rigit! — Ragit? — Racit! Capitanul a scos un hohot mare de ras, Foarte rilgil! Cea ce e normal, fiinded un naufragiat ¢ mereu expus umezelii gi intem- periilor. — Atunci, Anibalector vrea si spuna doar... Animal Lector, adic Cititor, a addugat tanul, Doar asta: o bruta paroasi care citeste. —Si chiar credeti asta, c&pitane? —Un animal cititor? Da si nu. Sarmanul care asscris randurile astea era evident rebegit de frig, cu febr§, si o mai fi incurcat lucrurile. Dar despre insull, cred fird nici o indoiala c& exists. —Insula exist’, am repetat. Animalul Citi- tor nu... — Insula existé, a spus cipitanul, mai mult pentru el insusi decét pentru mine. $i la fel si animalul. $i ciudat animal trebuie sé fie, de vreme ceautorul harfii nu La identificat cu numele nici unei vietdfi cunoscute. —Dar... —Dar clar c& e un animal care citeste. O fi mai curdnd precum cacaduul sau gaita, care papaga- licesc cuvinte fara s& stie ce spun. Trebuie si fie un soi de maimuti uriasé ce are o slibiciune pentru c&rfi, Poate mirosul hartiei, c& de citit... de citit, practicnu mai citeste nimeni, necum un animal pierdut intr-o insula pierduta. — $i dacd ar fi chiar un monstru, cum va ‘gandifi s&-l capturati, cApitane? 26 Cépitanul a ezitat o clip’, apoia scos un urcior de metal din dulap. Mai vizusem, in cambuzii, urcioare asemanatoare. —Stiice-i asta, musule? Capitanul n-a astep- tat sti raspund. Curara. O otrava inventata de indienii brazilieni. Otrava? — Atunci, daca o s& intalnim acest Animal Hector... — Anibalector. —Osa-l omoram? —Sper ci nu. $tii cum stau lucrurile, musule, Idea, evident, este si-1 capturam viu. Dar nu putem risca nimic. Diferitele tentative esuate de a-l vana sunt dovada ca trebuie si fim pregatiti s& infruntim o vietate de o forf neobisnuita. — Dar... otrava? — Nici mie nu-mi place idea. Ce naiba, am fi folosit cloroform, dac& ar fi fost deja inventat. — Si daci iese rau? — Daca el va fi chiar atat de mare cum 0 indic& relatirile, masa corpului va absorbi curara far probleme. CApitanul si-a frecat mainile. Bun, acum ti-ai mancat ceapa, mi-ai vazut harta. E momentul sa te duci la treaba. Urea pe plat- forma gabiei, altfel ma mai trezesc cu vreo revolt pentru tratament preferential acordat nui clan- destin. N-a fost timp sa se iste vreo revolta in echi- pajul care ar fi fost gelos pentru oarece trata- ment special acordat bietului dumneavoastra 27clandestin. La sfarsitul dup’-amiezii, marea si cerul au decis s& arate cine conducea de fapt lumea. Furtuna ne-a luat prin surprindere —a sosit abruptca o intoarcere a paginii. Mai mult decat ccenusiu, cerul era vant. Marea insaisi era vanats, Tar eu eram vanit de fic’. Cépitanul a ordonat s& se stranga velele, cas evite ruperea catargelor, iar contramaistrul mi-a fcut semn si cobor de pe gabie. Tocmai faceam asta, precaut, agafat de plasi, cind descopar, enormé in fata mea, o formé fluid’, aproape solid4, gelatinoasé, inainténd in ticere c&tre mine. Timpul a parut s’ incremeneasca, eu std- team agiat de scara de franghie (ma rog, de parame) si am rimas neinfricat, infelegand, dar fara s& infeleg, cf peretele acela lunecos era cel ‘mai mare talaz pe care aveau s&-l vad vreodata ochii mei. $i, cand I-am simfit infagurandu-se lent in jurul meu, ca o giganticd anaconda, cu tot timpul de pe lume ca si ne strangs in inelele ei mortale, am infeles c& poate era ultima mea viziune inainte de moarte: 0 mare purpurie, verti- cali, contrazicdnd legile gravitafiei. Din clipa aceea parca am fost supt printr-o spirala a timpului, printr-omie si una de circum- volufiuni, o gaur’ neagra. De dous ori reusisem s& scap de setea nes&tuld a apelor ~ prima oar pe chei, agijat de o fringhie; a doua oar’, salvand harta confecfionat din piele de om. Dupa cum se vedea, marea se saturase si ma astepte si hotarase sA vind chiar ea dupa mine. 28 InsulaMaa trezesc intr-o pestera imensi, din bolta careia picura siruri de stalactite, preschimbate in matanii de ceard, in care se reflect lumina lunii, pesemne, plina. Pestera, sau grota, pare o catedrala preistoricd. Totusi, remarc cu groazi, pe jos se afla ceva foarte diferit de ceea ce ar fi de asteptat intr-un sanctuar: sute, poate mii de oseminte. Tibii, clavicule, harci. O mare de oase. Si carti. Carti, cari; cart. Oase gi crt, iri si oase, cérti si iar c&rfi, rAspandite pretutindeni. O macabra maree a depozitat acolo ramésitele pamantesti asute de oameni, precum incarcatura revarsata a unui petrolier, daca in loc de aur negru, ar fi transportat carti. Unul dintre peretii pesterii are 0 enorma cocoasa, 0 stincd neagr, proeminenti. Deodati, stéinca se misca. ‘Aaah! Tip&tul imi rimane sechestrat in gatlej. in schimb, inima amenint& sa-mi sar& din piept sisi explodeze in toate directiile. Daca as fi fost 31mai in varsta, a5 fi cizut chiar acolo, in dlipa aceea, fulgerat de un teribil infarct. Nu, nue ostanca. E... e 0 silueti. O siluet& nemasurata. Tar silueta se inclind in directia mea. Nici nu stiu cum, dar imi adun suficient curaj ca s& strig, acum, de-adevaratelea: — Aaaaaaaaaaaaaah! Silueta rasare parfial din umbra. Clarul de Tuna se oglindeste scurt in ceea ce ghicesc a fi ochii. O voce groasi gafaie: — in sfargit, te-ai trezit. Raman mut de uimire. Oi fi auzit bine? Tre~ murand, intreb: — Cicine esti? De unde vii? Unde te duci? Sunt poetul Bocage, vin de la cafeneaua Nicolo si plec in lumea de dincolo dacit tragi cu pistolul. —P-poftim? — Bocage, bitiete. Nu-i place Bocage? — Ce-ce anume? —Euador maiales sonetul acela care incepe ‘aga: Bocage eu nu mai sunt!.../in groapa suri... Nu stiu de ce, simt mereu c& la mine se refera. Desi nu ma cheama Bocage... Dar, ciudat, sunt mai pusin neméngaiat cénd recit tare aceste doud versuri. Se prea poate ca din cauza acelui in 32 — Tu esti portughez, nu-i asa? Te-am auzit vorbind in somn. Sau asta sau... Numai cA accen- tul mise pare... ‘Vocea acelei stanci vorbitoare este profunda si cava, pare s4 faca ecou. Dac tunetele ar avea voci, poate cA asa ar fi, Nu e propriu-zis deza- greabila, doar ciudats. Aminteste parfial de un cAntire} de jazz care si-ar controla vocea ca si nu provoace un cataclism cu vibratiile laringelui. —Ce-ce..., am baiguit. Ce esti tu? ‘Trebuie s& aveti infelegere fafa de mine, eram cuprins de cea mai totala panicd. Stiam c& pleca- serim si-l vandm pe Anibalector, dar una era si te gandesti la existenta lui in confortul cora- biei, si cu totul altceva sa te afli chiar in fafa animalului, confirmand c& nu, nu era un mit. Era mult mai rau decat un mit: era un monstru real. area st stea agezat, cu mainile atingandw-i picioa- rele, de indlfimea a trei etaje. Atunci cum o fiin picioare? Un monstru care ar putea s& ma faci bucifele, judecind dupa osemintele care se ames- tecau printre carti. Ca bomboana de pe coliva, dacd ar avea chef. Nu, panica mea era oricum, numai irafionala nu. Era chiar foarte rafionala, daca se poate vorbi de o fricd impanicata. M& intrebi cine sunt? Ce sunt? Credeam ci stii, Faptura m-a privit cu o oarecare curiozitate. 33Sau vei finimerit aici din intamplare? Te duceai Ta cinema si ai incurcat strada, nu-i asa? — Tu? Tu esti Anibalector? Nemisurata faptura a facut semn c& da, din cApatana. —§i... tu vorbesti? Chiar vorbesti? —Pai... Monstrul a scos ceea ce, cu bunavointa, s-ar putea lua drept un oftat: — Dar vorbitul e ca tenisul, fara parteneri n-are prea mult haz. De asta citesc. E mai auto- nom. Depind mai pufin de bunatatea strainiloz, cum ar spune Tennessee Williams. —Tu...tu vorbesti? am repetat. Hotarat, in noaptea aceea nu puteam fi un bun partener de tenis. —Ce te miri atta? a intrebat monstrul, Tu nu vorbesti, bitiejas? —Bine, dar eu. Eu sunt om! Elm-a masurat cu privirea. Mi-aduc aminte c& mi-am spus, cu 0 oarecare usurare, c& mai Dine cu privirea decat cu o léboaie. — Eu as zice mai curand pustan, a marait. Cafi ani ai? — $a... gaptesprezece. — Saptesprezece? m-a luat el in ras. ffi dau doisprezece sie si-asa prea mult. Altul s& fi vorbit asa cu mine, as fi fost furios, pentru ca aveam deja cincisprezece ani siel acum area dispus sA ma jigneasc. Dar n-am zis nici pas. lar el a continuat: aproape ci m-am fnecat. 34 ¥ DAES — Asculti, parinfii tai stiu ci umbli pe-aici Ja ora asta? — Sunt orfan, am mintit. Stanca a parut s& chibzuiasca la cuvintele mele. — A! Asta-i altceva, Simfeam cd aveam febra, eram confuz, pier- dut. Eu sau universul intreg. Eu sau universul — unul din noi intra in flagrant delir. —Th..., am ezitat —Da, baietas? —Iu... Tuesti Dumnezeu? Sau vreun soi de zeu, voiam sa spun, dar n-a iesit asa. — Dumnezeu, eu? Ha! Ha! Ce idee pros- teasci! Uité-te la mine. Sia iesit din umbra, Razele lunii i-au luminat fata, dac& se poate numi fat masa aceea enorma sineagrs, mai mare decit o poartd, aplecat& spre mine. Doar narile aveau suficienta latime ca s& incapa acolo un om. Acea stranie féptur’ era vag asemandtoare cu... 0 gorili? O gorilé de dimensiunea a zece elefanti,fireste. — Dai as fice ai spus, asta ar insemna ci maimufa ar fi creat dupa chipul si asemanarea Lui, sinu, cum spune cartea cea buna, domniile voasire. —Tu... Tu cunosti Biblia? — Sigur c& o cunosc. Colosul si-a incruntat fruntea. Tu nu?...— Da... Nu...Vreau sa spun, 0 cunosc, dar n-o cunose. — Rau. Ai citit-o sau n-ai citit-o? — De citit, chiar citit, nu. Acum aproape nimeni nu mai citeste. —Nu citifi? Atunci ce faceti? Cum va petre- cefi timpul? — Pai... Se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile... $i novelele... Monstrul a ficut o strambaturé oribil& care se poate si fi fost ruda indepartaté a vreunui zambet: —A, nuvelele... Eu, de exemplu, chiar prefer nuvelele in locul romanelor. Mai scurte, sigur, dar mai comode... — Vreau s4 spun, telenovelele. — Telenovelele? a urlat monstrul, aproape impingandu-ma in préipastie cu forfa plamani- lor sai. —Televizorul. E ceva care... Omul ia loc cu telecomanda in mani, si st8 asezat ca st vadi petrecindu-se lucruri. Monstrul a clatinat din cap. Cu siguranti auzise deja de aparatele electrocasnice, finda manifesta mai degraba suparare decat surpriza. —Sa vada petrecdndu-se lucruri? Ce anume s-a intamplat ca s& fac! s8 se intample lucruri? — Pai, nici cititul nu e. Ragetul lui a rAsunat in pestera. M-am temut cA putea si-mi cada in cap o stalactita si sma traga in feapa peste osemintele semenilor mei. in fine, de-ar fi fost asta singura mea temere... 36 — Cititul inseamna s& faci lucrurile sA se intample in capul tu. Nu stai si te zgaiesti la un perete vorbitor! Monstrul a lsat st-i cad laboaia jos, spulberand prin aero sumedenie de ase. Poate si para acelasi lucru, baiete, dar este exact contrarul. Asta-i buna! ‘Monstrul s-a domolit pana la urma. $i chiar ards: — Dumnezeu... Aveti si voi niste idei... Eu nu voiam decét si ma ascund, dar m-am. straduit s& vorbesc. Cat timp il indemnam s& vorbeasc’, poate ci uita si-mi faci la fel ca celor- lalfi... celorlalfi ale céror ramasife erau rispan- dite prin pestera enorma. —Atunci ce esti? Cum de vorbesti? Cum de stii SA citesti? — Ce sunt depinde, fireste, de cel care ma vede. Cine ma uraiste imi di numele cele mai rele: ticilos, nemernic, fiu de tarf8, animal scarbos, respingator $i josnic. Cine ma iubeste imi spune altfel, sper. Asta-i viata. Alta intrebare? —Cum vorbesti? —Cum vorbesc? Strasnicé intrebare. Cu gura. Numi referla asta, am rispuns, privindu-i gura enorma si rugandu-ma sé nu-i treaca prin gand st-mi cear cu imprumut vreun brat, ca si se scobeasc& in dinti. 37