Stoenescu Oana-lrina Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept Anul IT, grupa 213 Prof. coordonator Adriana Almagan Ideea de aparenti in dreptul ‘coria aparentei Esenfa lucratii este prezentarea unei parti flexibile a dreptului civil, care trece peste rigurozitatea conduitei impusd prin norma de drept civil. Institufia proprietatii aparente pare o derogare de la regulile normative civile, pilonii sai de sustinere find principiile generale de drept. Scopul acestei expuneri este acela de a demonstra cA prin_acceptarea unor situatii atipice, nereglementate de lege, solufiile adoptate nu contravin dreptului. in acest mod, tema pe care am dezvoltat-o devine relevant in privinfa sublinierii complexitifii raporturilor juridice care genereazi o realitate juridica dinamica ce scapa reglementatii statice din cadrul dreptului civil, Cuvinte -cheie: teorie, drept, proprietate, aparenfi, buni-credin{i, eroare ‘Summary The main idea of this paper is to present a flexible part of civil law, which goes over the rigor of the rule of conduct imposed by civil law. The institution of property seems to be an apparent exception to the rules of civil legislation if we look at its basis of support which are general principles of law. The purpose of this paper is to show that by accepting the atypical situations not covered by rules of law, the solutions adopted do not conflict with the law. In this way, the ideas developed in this paper are relevant to underline the complexity of legal relationships which generate a dynamic reality that is not covered by rules of civil law. Keywords: theory, law, property, appearance, good faith, error Résumé Lesssence de l'article este de présenter une partie fléxible du droit civil qui va sur la rigeur de la conduite imposée par la loi civile. Linstitution de la propriété este une exception apparente aux régles de la legislation civile, ses pilliers de soutien étant des principes generaux du droit. Le but de cette exposition est de montrer que, par acceptant les situations atypiques qui ne sont pas couvertes par les régles du droit, les solutions qu’on adopte ne viennent pas en conflit avec 1a loi. La théme dévéloppée est pertinente pour souligner la compléxité des rélations juridiques qui générent une réalité dynamique qui échappe encore a la réglementation du droit civil. Mots-clés: théorie, loi, propriété, apparence, bonne foi, erreur Lucrarea de fata isi propune expunerea une atipice existente in dreptul civil generat de complexitatea raporturilor juridice civile in care subiectele de drept se pot antrena. Urmarind 0 analiz8 cét mai clara a fenomenului juridic creat de teoria aparenfei in drept am incercat si demonstrez. ca dreptul opereazi chiar in afara unor titi juridice exprese. Dinamica raporturilor sociale este atat de accentuati inedt anumite realitafi juris pot gsi motivarea numai pe baza principiilor generale de drept. Structura lucratii pleact de la ipoteza existenfei unei aparenfe in drept, aparenfa al cdrei rol activ produce efecte juridice fafa de subiectele de drept. Curpinsul lucrarii se desfigoara pe mai multe parti care sunt menite a reda o viziune in ansamblu asupra realitafii juridice constituite de situatii aparente: 1. Ideea de aparenfa si explicarea teoriei aparenfei prin delimitarea ei de alte figuri juridice Il. Elementele structurii aparentei Hl, _lustificarea teoriei aparen(ei prin invocarea unor principii de drept IV. Aplicafii legale si practice ale teoriei Vv. Coneluzii L Idea de aparenta si explicarea teoriei aparentei prin delimitarea ei de alte figuri juridiceIdeea de aparenga in dreptul civil a pornit de la adagiul error communis facit ius pereeput ca un mod de validare a actelor de stare civild incheiate de o persoand care nu are calitatea cerutti de lege. Astfel, acest principiu inkituré nulitatea unui act juridic incheiat intr-o situatie de eroare obsteasca,! ‘Aceast regula numita validitatea aparenfei in drept s-a extins si in favoarea altor situafii care pot fi justificate prin principiul ocrotirii bunei-credinte si principiul echitaii, ele nefiind reglementate expres intr-un text de lege. Aplicarea acestui principiu dincolo de cadrul reglementat de lege a fost criticat in doctrina. S-a considerat cd se ajunge astfel la subminarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis in privinfa actelor juridice translative de proprietate asupra imobilelor prin incidenja unui adagiu folosi necorespunzitor in aceasti materie.” Ceea ce a determinat largirea intr-un mod spectaculos a sferei de aplicatie a acestui adagiu a fost neconcordanja care poate s& apara intre un drept subiectiv civil gi manifestarea exterioar a acestuia, Prin simpla denumire de aparenti este ugor de observat ci avem de-a face cu o stare de fapt care nu corespunde unei stiri de drept. Acesta este momentul in care se produce un dezechilibru intre cele doua realitéji — realitatea intelectual a dreptului subiectiv civil si realitatea material a manifestirilor exterioare prin acte materiale gi juridice. Situajiile tipice sunt acelea in care dreptul subiectiv civil corespunde intocmai manifestarilor exterioare astfel ineat cel care este titularul dreptului nu face altceva decat si-si exercite atributele oferite de acest drept prin acte materiale si juridice. Ceea ce intereseazi in aceasti’ materie este ipoteza drepturilor reale principale’ si modul in care acestea se pot obiectiviza intr-o realitate materiala. Dac& avem in vedere un drept real principal, de exemplu dreptul de proprietate, realitatea material in care acesta se concretizeazi este posesia ca stare de fapt. In acest caz starea se fapt se suprapune peste starea de drept astfel posesorul este chiar titularul dreptului realizéndu-se ceea ce numeam mai sus atributele dreptului. Problema apare in situaia in care starea de fapt nu se suprapune peste cea de drept creandu-se 0 aparenta cu privire la calitatea persoanei care exercit’ manifestarile exterioare, Aparena poate fi definita mult mai usor daca sunt analizate componentele ci. Astfel, componenta materiald a acesteia este data de actele materiale si juridice percepute ca o obiectivizare a dreptului.’ Oprindu-ne la o singuré component’ material a aparenjei s-ar ajunge la crearea unei confuzii intre aparenfa si simpla poses Teoria aparenjei nu-si gaseste aplicare in lipsa unei alte componente, de aceasta dati psihologic si anume reflexul intelectual pe care actele materiale si juridice ale manifestantului il trezesc in mentalul colectiv. Acceptind teoria aparenjei, acceptim c& intalnim astfel dou realitafi intelectuale: dreptul subiectiv civil si reflexul intelectual al tertilor. intre aceste doua realitafi este o relafie interdependenta, Reflexul intelectual al tergilor nu poate exista in afara manifestarilor exterioare, iar aceste manife: ca temei obiectivizarea dreptului subiectiv civil in acte materiale si juridice. Teoria aparenei inf’jigeaz& situatia in care o persoand, nefiind titularul vreunui drept real asupra bunului exercita totusi, cu privire la acesta acte materiale si juridice de naturd a crea o percepfie eronat in mentalul colectiv asupra calitatii persoanei. Esenja teorie aparenjei nu st in simplu fapt al explicarii mecanismului de obiectivizare a dreptului subiectiv civil in acte materiale si juridice. Astfel ca, daci avem in vedere posesia ca stare de fapt, observam producerea unor efecte juridice prin simpla existenja a obicctivizirii, fara a fi necesar reflexul intelectual al tertilor.’ Uzucapiunea, unul dintre efectele principale ale posesiei, se produce fai de persoana posesorului, pe cénd in cadrul teoriei aparenfei efectele nu-l privese pe cel care a posedat ci pe terful care a contractat cu posesorul. Pentru a uzucapa posesorul trebuie sa aiba in constiinja sa credinfa c& manifestarea exterioara corespunde unui drept real prineipal al cérui titular este, Teoria aparenfei , avnd un injeles mai larg, nu are in vizor buna sau reaua credin{a a titularului aparent, ci, pentru a-si produce efectele asupra terjului este necesara existenfa bunei- credinje a ' G.Borei, Drept civil. Parte generala. Persoanele, Ed. Hamangiu, 2008, p. 339 > R. Popescu, R. Dined, Discui cu privire la admisibilitatea acjiunit in revendicare a adevtiratulu proprietar impotriva subdobsindivorului de buriredin al unui imobil, Revista Dreptul, nr 62001, p12 * Pentru lamurirea acestei nojiuni a se vedea C. Barsan, Drept civil. Drepturi reale principale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 724 "Stoke, Tata de drop ii Drea reale principale, Ea All Beck, Bucuresti, 2006, vol, p.586 *V' Stoica, op.cit,p.587acestuia. Terful contractant trebuie si se fi increzut in calitatea de titular aparent al unui drept real principal a celui care i-a transmis dreptul.° La baza teoriei aparentei stau doua idei. In primul rand, pentru a deveni operant aceasta teorie, este nevoie ca cel care exerciti actele materiale si juridice sa nu fie titularul dreptului.’. Cea ce trebuie si i se alature primei idei enuntate este conditia erorii comune si invincibile a colectivitajii asupra calitatii celui care poseda si exercité acte materiale si juridice asupra bunului. in acest sens, pentru a vorbi de o aplicatie a teoriei aparengei este nevoie ca aceasta contradictie intre drept si aparenfi si fie ignorata la nivelul comunitafii. in cazul precizat este pusd in discufie o eroare amplificati, Ea nu se rezuma la un grup restrns de persoane si nu este una relativa care poate fi usor risturnata. Proporfiile erorii duc la crearea unei aparene solide care devine un mod de dobandire a unui drept. Atunci cdnd am incereat o definire a aparenjei am ficut-o prin catalogarea acesteia drept o situatie atipicd care poate imbraca o haind juridica. Problema care apare in legdtura cu teoria aparenfei este data de existenja unui raport invers intre aparenga gi drept. Daca in mod normal dreptul este cel care sti la baza aparentei, de aceasti dati aparenta devine un mod autonom de dobandire @ unui drept. Ca mod de docéndire a dreturilor reale principale teoria aparenfei poate fi invocata de catre tert astfel efectele acestei figuri juridice il vizeazi numai pe el. Cel care transmite un drept tertului, neproprietarul, nu va putea niciodata beneficia de teoria aparenfei. Acesta este motivul pentru care calitatea sa de a fi de bund sau de rea credin{a este lipsita de relevanta. Existi, ins’, 0 corelajie intre buna-credinfa si teoria parenfei in cea ce-l priveste pe terlul dobanditor acesta trebuind de fiecare data sa fie de bund-credin{a. Practica judiciara face aplicarea acestei teorii intr-un mod eronat motivandu-si soluiile numai prin existenja si necesitatea ocrotirii bunei- credinge.’. ntreaga teorie a aparentei se fondeaza, insi pe existenfa erorii scuzabile la terfii care au contractat cu titularul aparent. Astfel, in aceasta situatie, se poate afirma ca efectele bunei-credinfe sunt mai intinse ajungandu-se la acoperirea lipsei dreptului.'” in prezentarea de aparenja si a operativi teoriei aparenfei am pornit de la evocarea principiului error communis facit ius. Acest principiu vizat ca fiind 0 exceptie!’ a justificat existenta validitatii aparenjei in drept, de la aceasti idee ajungéndu-se la includerea teoriei aparenjei printre modurile de dobéndire a drepturilor reale principale. Privit ca o exceptie, acest principiu ar trebui si de stricta interpretare i aplicare cea ce conduce la ideea c& teoria aparenfei aplicata dincolo de cazurile menjionate expres de legiuitor nu si-ar gasi justificarea. O parte a doctrinei accept astfel faptul ci principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis cunoaste anumite exceptii, iar aplicarea sa cu rigurozitate ar contraveni altor principii ale dreptului civil: principiul ocrotirii bunei-credinfe si principiul ice civile. Aceste excepfii trebuie, insd si-si gdseasca o reglementare expresi in lege si s4 nu fie permisa interpretului depagirea limitelor trasate de legiuitor.'? Pe de alti parte, exista o serie de alte interpretari care contravin acestei pozifii invocand principiul echitatii in dreptul civil. Doctrina si jurisprudenfa au facut din aplicarea acestui principiu un arbitru intre celelalte principii ale dreptului civil si s-a ajuns in acest mod la inlaturarea ideii conform cAreia extinderea teoriei aparenfei ar duce la incalcarea principiului exceptio est strictissimo interpretationis.!" in concluzie, teoria aparenjei este susceptibila de doud acceptiuni. in primul rnd, ea apare sub forma validitayii aparentei in drept, aplicandu-se in privinga actelor de stare civilé incheiate oficial de o ° 7. tonaseu, Idea de aparentai si rolul sau in dreptul civil roman modern, Ed. Cursurilor Litografiale, Bucuresti, 1943 ‘Autorul sustine faptul ci numai terjul este eel care poate invoca teoria aparente. "D. Gherasim, Buna-credin(a in raporturilejuridice cvile, Ed, Academic, Bucuresti, 1981, p. 206 *V. Stoica, op. eit, p. $89 * A'se vedea in acest sens V. Stoica, op.cit, p. $94 "D. Gherasim, op.it, p. 206 "'C. Toader, R. Popescu, Consideratit in legaturd eu aplicarea prineipiului aparentei in drept in materia mostenirit, Revista Drepal, 911993, p38 "'R. Popescu, R. Dine’, op.cit, p. 13 " D.Chiries, Regimul juridic al revendiedrit imobilelor pretuate de stat fara ttt de la subdobénditoril care se prevateaca de buna for eredings la data cumpararii, Revista Drepoul, nt. 1/2002, p.69 “'V. Stoica, op. cit, p. 592persoandi care nu define calitatea cerutd de lege. in al doilea rand, teoria aparenfei isi gaseste tot mai mult aplicare practica sub forma unui mod de dobandire a drepturilor reale principale. Pornind de la o prezentare generala a teoriei aparentei trebuie precizat faptul c4 notiunea care denota interes in aceasti lucrare este aceea de proprietate aparenta. Aceasti nofiune cuprinde in acceptia sa alt situafia proprietarului aparent, eft si situafiaterjului dobainditor care devine titular al dreptului de proprictate. In doctrina proprietatea aparent a fost asimilati vanzarii bunului altuia.'* in masura in care proprietatea aparent& opereaz terful care a contractat cu un non dominus fi va putea opune aceasti institufie proprietarului inigial daca acesta introduce o actiune in revendicare. Pentru a putea fi explicatd institujia proprietifii aparente este nevoie de o delimitare clara intre aceasta gi posesie. Intre cele doua nofiuni exist& o corelafie daci avem in vedere modurile in care pot fi definite. Astfel, posesia reprezinta o stare de fapt, o legatura intre posesor si bun, posesie prin care sunt exercitate atributele dreptului de proprietate. Conjinutul acestei stairi de fapt este manifestarea exterioara a unui drept real principal sau apare ca o obiectivizare a acestui drept dac& posesorul nu se identifica cu titularul dreptului.'° Analizénd proprietarul aparent in raport cu posesorul, un aspect care trebuie punctat este acela c& orice proprietar aparent este desigur un posesor. Nu orice posesor este, insk un proprietar aparent. Afirmand acest lueru trebuie avut in vedere faptul c& posesia ca stare de fapt poate fi exercitata chiar de catre proprietar astfel inct un proprietar posesor nu poate fi niciodata in acelasi timp si un proprietar aparent, Starea de fapt se suprapune aici peste starea de drept, ideea de proprietar aparent find exclusa. Dintr-un alt punct de vedere chiar in cazul in care este vorba despre un posesor, persoana diferitt de proprietar aceasta calitate nu este suficienti pentru a-l califica pe acesta drept proprietar aparent.'” Proprictarul aparent este posesorul care exercitd acte materiale si juridice care apar ca o exteriorizare a dreptului, iar acestei exteriorizari i se almturi eroare comuna si invincibila cu privire 1a calitatea de proprietar veritabil a posesorului, Inainte de a trata proprietatea aparenta ca un fapt juridic in sens restrans trebuie evidengiat faptul ci ea nu se manifest ca o modalitate a dreptului de propietate, Ne aflim in ipoteza unei mod: dreptului de proprietate atunci cand doi sau mai mulfititulari exercité concomitent un drept de proprietate asupra aceluiasi bun. Rolul teoriei aparentei este acela de a justifica dobandirea dreptului de proprietate a terjului desi actul juridic este incheiat cu un neproprietar, vizand, asadar raporturile dintre adevairatul proprietar si ter, Analizata in doctrina ca o modalitate a dreptului de proprietate'’, proprietafii aparente i s-a atribuit © acceptie care are in vedere situatia juridicd a proprietarului aparent prin raportare la relafia acestuia cu veritabilul proprietar. Chiar si in ipoteza analizei propriet&jii aparente ca o institufie ce descrie relajia adevaratului proprietar cu cel aparent ea nu poate fi vazut& ca o modalitate a dreptului de proprictate, Astfel, in ceca ce-l priveste pe proprietar, acesta nu are de-a face cu un alt titular al dreptului de proprietate, ci cu un simplu posesor." 1L.. Elementele structurii aparentei. Proprietatea aparenti - fapt juridic in sens restréng Atunci cand se afirm’ ca situajia juridic’ creat de proprietatea aparenti duce Ja un mod de dobandire a unui drept de proprietate in persoana terfului care a contractat cu un non dominus.trebuie precizat faptul ca efectul achizitiv nu se produce numai in baza actului juridic translativ.Acest act juridic are semnificafia unui just-titlu, cdruia i se altura unele elemente materiale,astfel ineat se ajunge la un fapt juridic cu o structuri complexd, Cu privire la proprietatea aparenté, nu exist o consacrare a acesteia la nivel de principiu ca mod de dobindire a dreptului de proprietate.Existd,insi,aplicajii particulare pe baza cdirora s-a creat figura juridica a acestui mod de dobandire.”” Este vorba de normele juridice cu o sferi de aplicare restrdnsi de la care s-au format principii generale. Acest mecanism, in care doctrina si jurispruden{a recunose anumite figuri juridice in afara unor ** Cu privie la vanzarea bumului altuia a se vedea F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006, vol, .72 si urm "YV. Stoica, Curs universitar, Ed, C.H.Beck, Bucuresti, 2009, p. 51 "V. Stoica, Trata de drept civil. Drepturi reale principale, Bd. All Beck, Bucuresti, 2006, vol I, p.597 GN. Lujescu, Teoria generald a drepturilor real. Teoria patrimoniulul, Clasificarea buravilor. Dreptur real principale, Bucuresti, 1947, p.332 PY. Stoica, opt, p. 598 ® V. Stoica, opeit, p. 599reglementiti exprese ale legii, sunt intilnite si in alte cazuri, un exemplu find acela al imbog: just cau. Nici in acest caz Codul Civil nu reglementeza prineipiul restituirii imbogayirii fa just cauzi ca izvor de obligatii de sine statator.”" Exist, ins, articole care fac aplicatia acestui principiu, instituindu-se o obligatie de restituire atunci cand are loc marirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane.(art. 484 ~ 493 C. Civ.) Proprietatea aparenti nu poate fi privité ca un mod de validare a actului juridic, pentru cf titlul pe care il dejine tertul dobanditor nu este primit de la adevaratul proprietar. De esenfa proprietaqii aparente este faptul c& tertul a contractat cu un neproprietar, astfel incat justul-titlu nu poate constitui singurul temei al dobindirii dreptului de proprietate, chiar daca ar fi validat, in ceea ce priveste teoria aparent&, trebuie ficut’ asadar o distinefie. Atunci cand aparenta priveste un drept, apare ca un efect achizitiv, iar atunci cdnd aceasta priveste o calitate oficiald este vorba despre cefectul validarii actului incheiat de cel care nu define calitatea ceruta de lege.” in structura acestui fapt ju restrans intra elemente obiective s justului-titlu.> Primul element material care intra in structura proprietijii aparente este actul franslativ cu titlu oneros al tertului dobénditor . Pentru a constitui justtitlu in aceastii materie este nevoie ca actul translativ. s& indeplineasea niste conditii.in primul rand actul trebuie s& fie incheiat cu titlu oneros. Numai in aceasta situafie se poate invoca argumentul conform caruia, in conflictul dintre proprietarul adevarat si tert, cel din urma se lupta pentru a evita o pierdere. In aceasta categorie intra nu numai contractul de vanzare- cumparare, astfel just-titlu poate constitui si un contract de schimb,de intrefinere.de renta-viagera.Un contract declarativ nu poate constitui just-titlu, el recunoaste drepturi, asadar in acest caz nu poate fi invocata proprietatea aparenta ca mod de dobandire.in masura in care pe lang& recunoasterea drepturilor prior, un contract la baz declarativ ar cuprinde si clauze translative de proprietate, el ar putea constitui just-titlu.”* O alté cerind cu privire la act apare in legiturd cu natura obiectului supus translayiei. Pentru a putea fi aplicata regula proprietatii aparente este necesar ca bunul sa fie un imobil indivudual determinat.Modul in care pot fi dobandite bunurile mobile pe temeiul art 1909,alin I Cod Civil are la baz o idee de aparen insi in acest caz este vorba de un mod de dobandire cu caracter autonom.Comun celor doua situatii juridice este buna-credingi a dobanditorului, ins& in msura in care buna-credinfa exist, bunul mobil poate fi dobandit conform art 1909, fra a fi nevoie de recurgera la proprietatea aparentii.’* Bunul,obiect al actului tmslativ, trebuie sa fie unul individual determinat Proprietatea aparenta nu este incidenta in situafia universalitatilor, ele fiind bunuri incorporale, nesusceptibile de posesie.”° Imperios necesar in aceasté materie este ca actul translativ si provind de la un neproprietar.Pe langa acest viciu actul trebuie si respecte toate cerinjele de ordine publica cu privire la valabilitatea actului juridic, astfel incat un tity nul absolut nu poate constitui just-titlu. Un titlu afectat de un motiv de nulitate relativa este, ins, acceptat ca just-titlu. El poate fi invocat in cadrul teoriei aparenfei in raporturile cu proprictarul adevarat, ins nu poate fi invocat impotriva proprietarului aparent in cadrul termenului de prescriptie. Tertul dobanditor trebuie sii probeze existenfa acestui just-ttlu, cu toate condifiile pe care acesta trebuie 3 le indeplineasca, Numai in urma acestei dovezi va opera in favoarea sa prezumtia de bund- ceredinya.?” Alt element material care are rolul de a trezi in cons! proprietar a titularului aparent, este posesia transmifdtorului . Proprietarul aparent este un posesor. Astfel situajia avutd in vedere de teoria aparengei este aceea in care adevaratul propritar a pierdut posesia bunului. Daca adevaratul proprietar exerciti inca posesia, fie ea exercitata chiar si corpore alieno, atunci teoria aparenjei nu este incidenti.”* Spre deosebire de institufia uzucapiunii, proprietatea aparent nu cere o anumitt durata a posesiei, ins& este nevoie de o posesie utila subiective care se aldturd {a colectivitapii eroare asupra calitatii de 2" C, Barsan, C. Stitescu, Drepr civil - teoria generala a obligatiilor: Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 117 2 Y, Stoica, opt, p. 602 ® D. Gherasim, op cit, p. 210-214 D. Gherasim, op.cit, p.212 * V. Stoica, op.cit, p. 603 C. Birsan, C. Stitescu, Drepr civil. Drepturi reale principale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 257 in sens contrara se vedea D. Gherasim, op.cit, p. 206 2% jn sens contra a se vedea |. Lula, Discuti ew privire la buna-credinf& si aparena in drept, evista Dreprul, nt. 4/1997, p. 29cel puin in momentul contractarii. Avand in vedere natura bunului posedat si faptul ca durata posesiei nu are importanfa, singurul viciu care conteaza este cel al violenfei. in ipoteza n care acest viciu ar exista in credina care opereaza in favoarea momentul contractari, el ar fi de natura a inlatura prezumyia de bu dobanditorului.”. Titlul proprietarului aparent constituie al treilea element material component al proprietafii aparente.O prima precizare care igi are locul inainte de a vorbi despre acest element priveste accepiiile atribuite celor dou titluri:cel al dobanditorului si cel al proprictarului aparent. Justul-titiu al dodanbitorului conteaza in primul rand ca negotium iuris, iar titul proprietarului aparent este important ca instrumentum probationis. Aceasta este una dintre diferentele care trebuie si duc la o delimitare clara a acestor dou’ nofiuni. Atunci cind se vorbeste despre titlul transmigatorului este avut in vedre orice mod de dobindire adreptului de proprietate, ins& acesta trebuie concretizat in anumite instrumente probatori.Proprietarul parent poate, s prezinte si un titlu care nu este translativ de proprietate, ci constitutiv sau declarativ de drepturi Titlul proprietarului aparent are o foarte mare important’ in aprecierea bunei-credinfe a dobinditorului. Cu toate acestea, rigurozitatea cu care este apreciati buna-creding4 nu contravine ideii de titlu putativ. Aceast nofiune este definita in doctrina ca fiind un titlu lipsit de existenf& reala, el gasindu-se numai in imaginafia titularului.’! Pentru a putea opera in aceast& materie cu nofiunea de titlu putativ este necesara 0 clarificare a acestui concept. in incercarea de a redefini tithul putativ se pastreazA titulatura de titlu imaginar, ins acesta se bazeaz pe elemente materiale, aparind ca un reflex psihologic al acestora.””. Un exemplu folosit in acest sens este acela al mostenitorului aparent care crede c& este titularul unui drept in baza unui testament care a fost ulterior revocat. Tertul care contracteaza cu proprietarul aparent se bazeazai pe o situafie exterioara generat de existenta actului juridic.Actul juridic trebuie, asadar, si creeze un minim de aparen{a obiectiva pe care sii se fondeze buna-credinfa a terjului. Necesara pentru crearea erorii fiind minimul de aparenfi, se poate considera valabil chiar si un titlu lovit de nulitate, in masura in care terjul s-a increzut in aparenjele ce rezultau din publicitate si notorietate. Pentru a crea aparenja necesard, titlul trebuie si fie incheiat cu respectarea tuturor cerinfelor impuse de natura actului juridic.” Astfel, daca respectivul act juridic impune forma autentica, pentru a putea fi lerat ca element material al aparenei, inscrisul trebuie sd respecte aceasta forma. - Titlul proprietarului aparent este, de asemenea, conditionat de inscrierea in cartea funciard. fn cazul in care modul de dobandire este mostenirea sau uzucapiunea, formele de publicitate nu sunt obligatorii, ins pentru a putea instraina, titularul trebuie si de aceasta dat s& se supund regulilor publicitatii imobiliare.** Elementelor materiale prezentate in expunerea anterioara, li se adauga un element psihologic care sprijind teoria aparenfei ajungénd chiar si se confunde cu aceasta. Principiul din care s-a dezvoltat teoria aparentei cuprinde pe King’ buna-credinféi a dobanditorului si eroarea comund $i invincibild . Aceasta eroare comund este o forma de bund-credinfa colectiva care const in credin{a eronat& a tuturor in calitatea de proprietar a titularului aparent.”® Existen{a erorii comune nu presupune ca fiecare membru al colectivitatii sa fie efectiv ingelat, Exist o eroare efectiva in persoana dobanditorului gi o eroare, fie efectiva, fie potentiala, in persoanele celorlalti.** Eroarea comund trebuie si fie invincibila. Caracterul invincibil al erorii sté in faptul c& nu numai dobanditorul, ci orice alta persoana din comunitate aflata in situatia lui, s& nu fi avut posibilitatea de a inlatura eroarea.*” Prin caracterizarea erorii ca fiind comund si invincibila, este accentuat& concepfia obiectiva asupra proprietijii aparente, Buna-credin(& a terului este importanta, insa, ea apare conditionata de existenja acestei erori. in primul rand este nevoie de o aparen{& care si creeze 0 eroare comuna si invincibild, iar » Pentru viciile posesiei a se vedea V. Stoica, Curs universitar. Drept civil, Drepturi reale principale, C.H. Beck, Bucuresti, 2009, p. 60 si urm *'V. Stoica, Tratat de drept eivil. Drepturi reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2006, vol II, p.609 “'C. Barsan, C. Statescu, op.cit, p. 219 © V. Stoica, Curs universitar. Drept civil. Drepturi reale principale, C.H. Beck, Bucuresti, 2009, p.403 © D. Gherasim, op.cit. p. 211 * A se vedea art. 23 alin. 1,3 si art. $4 din Legea nr. 7/1996 *D. Gherasim, op.cit., p. 212 % C, Barsan, op.cit,, p. 259 TV. Stoica, Tratar de drept civil. Drepturi reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2006, vol I, p.614