Ucenitele Domnului Duminica a III-a dupa Pasti (a Mironositelor) Evanghelia de la Marcu 15, 43 — 16,8 15 ® $i venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el impéritia lui Dumnezeu, si, indrtznind, a inerat la Pilat si a cerut trupul tui Tisus, “ Tar Pilats-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutag, |-a intrebat dacit a murit de mult. © $i aflind de la sutas, a daruit lui Iosif srupul. © $1 JTosif cumparind giulgin si cobordndu-L de pe cruce, L-a inflsurat in giulgiu #1 L-a pus intr-un mormant care era spat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului. ? Jar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosif, privean sunde L-au pus. 16 $i dupa ce a recut ziua stmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacow, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vind si-L unga. ? Si dis-de-dimineaga, in prima zi a siptaménii (Duminica), pe cand rasirea soarele, au venit la mormént.? $i ziceau intre ele: Cine ne va pritvilli noud piatra de la usa morméntului?* Dar, ridictndu-si ochii, au vitzut ct Piatra fusese rdsturnata; ctci ena foarte mare. 5 $i, intnind in mormant, au vdzut un tindr seziind in partea dreaptd, imbnicat in vesmant alb, si s-au spaiméntat, ¢Iar elle-a zis: Nu vt inspaimantati! Ctutagi pe Tisus Nazari- neanul, Cel ristignit? A inviat! Nu este aici, Iata locul unde L-au pus.” Dar mergeti $i spuneti ucenicilor Lui si lui Petru cit va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il vei vedea, dupa cum w-a spus.* $i ieind, au fagie de /a mormént, ci eraw cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au Spus, citci se temeau, Scanned ith ComSeannarLumina EVANGHELIEI — EXEGEZE LA EVANGHELILE DUMINICALE 1. Credincioasele ucenite ale Domnului. Troparul glasului al IV-lea le numeste pe femeile mironosite ,uceniyele Domnului”. E un titlu ée li se cuvine pe drept, pentru fidelitatea lor fara de Invaritorul, o fidelitace nu numai pana la moarte, ci chiar gi dincolo de moarte. Sf. Simeon Noul Teolog zice ci adevaratul ucenic nu se leapid de invaratorul si parintele siu duhovnicesc chiar daca acesta ar fi hulit si prigonit de toata lumea. Ucenicul va trebui si-l apere cu toata puterea sa; iar atunci cand, murind invagatorul in urma prigoanei, nu-i va mai putea sluji in Alt fel, si-i faci ingropare cuviincioasa. Asa au facut mironositele. Ele I-au fost credincioase lui Jisus nu numai pana la moarte, ci si dupa moarte. Apostolii n-au dovedit o astfel de credin- ciosie, desi isi luasera cu totii un angajament solemn in acest sens (Mt 26, 35). Rastignirea Mantuitorului i-a tulburat insa in asa masur, incat au inceput si puna la indoiala tot ceea ce crezusera si marturisisera mai inainte despre Tisus-Mesia. Cum, un Mesia ristignit? Un Mesia spanzurat pe lemn, lepadat de poporul Legii si blestemat de Legea insigi? Jar noi nadajduiam ci El este Cel ce avea sd izbaveasca pe Israel” —zic cei doi ucenici pe drumul spre Emaus (Le 24, 21). ,Nadajduiam, dar nu mai nadajduim” — asa ar putea fi inyeles acest cuvant al lor. Erau tristi sirmanii ucenici (Le 24, 17), dar nu si credin- ciosi. Domnul Cel inviat fi mustra pentru necredinta (necredinciosia) lor: ,O, nepricepufilor si zabavnici cu inima in a crede toate cite au spus proorociit” (Le 24, 25). SE. Marcu (16, 14) ne spune cd si atunci cind S-a aritat ,celor unsprezece”, Domnul ,i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor”. Nu primesc insi o astfel de mustrare mironositele. Ele se dovedesc credincioase gi, tocmai de aceea, curajoase in a-L cAuta pe lisus. Ele n-au uitat tot ceea ce facuse Domnul pentru ele. Cel putin pe una dintre ele— pe Maria Magdalena — Domnul 0 smulsese din insasi gura gheenei. Le lega de Elo iubire si o duiosie mai presus de orice cuvant omenesc. $i, iat, aceastd iubire plina de credinga nu se clatind nici in furtuna cea mai grea! Cineva nota ca, daci urmarim viata pamAnteasci a Mantuitorului, vom constata c4 niciodati nu I-au facut niciun riu copiii si femeile. In ce le priveste pe acestea din urmi, de la Sf. Fecioara, de la Marta si Maria si de la pacitoasele care-I spala picioarele cu lacrimi, pani la schismatica gi pacXtoasa samarineancé si pana la o pagina ca sofia Jui Pilar, iata o intreaga 33 Scanned ith ComSeannarPr. Pror. Dr. VasiLe MiHoc suiti de femei care insogesc luminos intreg parcursul lucrarii de mantuire a Fiului lui Dumnezeu intrupat! In acest cadru, mironositele gi slujirea pe care ele I-o aduc Mantuitorului apar ca 0 frumoasa si sfanca incununare. Evangheliile releva cu mare finete iubirea plina de duiosie a mironos gelor, Pe Maria Magdalena o infigiseaza plingand langa mormantul gol. Tar atunci cand ingerii o intreaba de ce plange, rispunsul ei exprima intr-un mod extraordinar adancul ei atasament fata de lisus: ,Ca au luat pe Domnul meu gi nu stiu unde L-au pus” (In 20, 13b). ,Domnul meu” — zice Maria. isus rimane pentru ea ,Domnul”, chiar dacd a murit pe Cruce; $i oricat de mulgi ar fi fost cei care L-au urmat si L-au iubit pe Tisus, ba chiar oricat de multi ar fi fost cei care I-au rimas credinciosi si care L-ar fi putut socoti drept Domnul /or, relatia Mariei cu El este cu totul unica gi personala. Asa va fi intotdeauna legatura oricdrui adevarat credincios cu Domnul sau. 2. In cdutarea lui ,lisus Cel ristignit”. Din Evanghelia acestei Du- minici, un cuvant atrage mai ales atentia: anume cA mironosigele Ml caura pe Tisus Cel rastignit. ,Cautati pe lisus Nazarineanul Cel rastignit?” — le intreaba ingerul (Mc 16, 6). Nu era atat o intrebare, cat o constatare. Asa si apare redat acest cuvant al ingerului in paralela de la Matei (28, 5): ,Nu va temefi, ca stiu cd pe Tisus Cel rastignit Il caucati”. »Cel rastignit” — acest participiu perfect pasiv cu articol hotarat este, desigur, un tidu. fn textul de la Marcu, lisus este nu numai »Nazarineanul”, cigi,Cel rastignic”, iar Matei retine pentru Iisus numai acest titlu din urma. Femeile mironosite se dovedesc a fi cu adevarat ,,ucenitele Domnului”’. tocmai pentru faptul ci fl caut pe Tisus Cel rastignit! : ‘ , Multi au mers dupa Iisus atata vreme cat El le aparea drept un facator de minuni ca nimeni alcul. Multi erau gata si-I devina ucenici ataita vreme cat El a an cel mai popular sia Carui faima trecea chiar dincolo de hotarele relocate dm Mi batjocore si disprequi de can oa stiau lecat cape Ristignitul lepadat, Sunt, deci, prezeane apne re Pe crucea infama a ficdtorilor de rele. ; i, oma dana es mormént, in graba dinaintea sambetei. : ei grabe, trupului pus in morma i toate cele cuvenite— si maiales tot ae ceea ce le poruncea dragostea lor 34 Scanned with ComSeannarLUMINA EVANGHELIEI — EXEGEZE LA EVANGHELILE DUMINICALE nemarginita— indati ce oprelistea sabatului inceteaza, ele pregatesc miresmele cuvenice si, dis-de-dimineaga, biruindu-si ica, iata-le langi mormantul lui Tisus! Nu stiau prea bine cum se vor descurca. Ce vor spune si ce vor face in fara strajerilor pusi de sinedristi si pizeascd mormantul cu stragnicie? Cum vor putea sd rostogoleascd piatra grea de pe usa mormantului? Iubirea insi nu cunoaste frica; ea ,,toate le crede, toate le nadajduieste” (I Cor 13, 7). 3. Ucenici fara Cruce? Multi ar vrea si fie ucentici ai Domnului, dar fara Cruce. Poate nu este fara semnificarie faptul c’, atunci cand li S-a aritat, dup’ Inviere, ucenicilor Sai, Domnul le-a aratat miinile, picioarele si coasta Sa (Le 24, 39-40; In 20, 27). Le arata astfel c4, desi a inviat, El rimane pe totdeauna pentru ei Iisus Cel rastignit, Sicda-I fi ucenic inseamna a-L urma pe calea Crucii. Ispita de a ciuta un isus fird Cruce s-a dovedit puternicd pentru crestini, de la insesi inceputurile Bisericii, Pana astizi, sunt multi crestinii care fug de Cruce si care-si imagineaz un lisus pe potriva poftelor lor. S-a ajuns atat de departe cu aceasti raticire, incit de citeva decenii exist in Apus— mai ales in America — un curent care se face promotorul a ceea ce se numeste ,Evanghelia prosperitatii”. Potrivit acestei conceptii, dovada ca esti adevarat crestin o constituie faptul cé-ti merge bine din punct de vedere pamantesc. Binecuvantarea lui Hristos s-ar oglindi mai ales in bunastarea trupeasca si materiala. Propovaduitorii acestei ,evanghelii” par a spune ca, de pilda, cine poseda un Mercedes este un mai bun crestin decit cel care are o masina ieftina sau decat cel care nu are masina deloc. Este mare pericolul de a-L pierde pe lisus Cel rastignit. Unei astfel de ispite erau gata si-i cada victime multi credinciosi din Corint, Sedusi de 0 ingelepciune lumeasca,-ei erau pe cale sa reduca propovaduirea Crucii — cu intreg radicalismul ei, cu ,nebunia” si cu ,sminteala” ei — lao suma de spe- culatii, la o invaptura ca oricare alta. Unde putea duce o astfel de tendinsa ne arata, de pilda, doctrinele eretice ale gnosticismului aga-zis ,,crestin”, ce Vor aparea gi se vor dezvolta intr-o epoca ulterioard. Dar o arata si com- Portarea ,,cildicic4” a multora dintre ,,crestinii” vremii noastre, care, cu sau fara preocupiri de ordin teoretic, practici un ,crestinism” pentru care fuga de Cruce apare drept caracteristica principala. O astfel de tendinga este cea mai grava pervertire a Evangheliei. Pericolul ei este cu atat mai mare, cu cat 35 Scanned with ComSeannarPr. Pror. Dr. Vasite Mrnoc cei care-i cad victime au impresia cd sunt pe calea cea bund, c4 sunt bun; crestini si ci nu au nimic de schimbat in mentalitatea si in felul lor de a ingelege si de a trai crestinismul. 4, ,,Aflarea si vestirea lui Iisus Cel rastignit”. Apostolul Pavel a interve. nit prompt si radical impotriva tendingei din Corint. El le aduce aminte cg, atunci cind le-a propovaduit ,taina lui Dumnezeu” (I Cor 2, 1), le-a vestit, de fapt, taina Crucii: ,,Caci am judecat si nu stiu intre voi altceva, decat pe Tisus Hristos, si pe Acesta rastignit” (I Cor 2, 2). Daca iudeii umbla dupa semne, daca elinii cauta inrelepciune, noi —zice Apostolul — propovaduim pe Hristos Cel rastignic” (I Cor 1, 23). Pentru noi, astazi, acest mesaj este reafirmat cu tarie de Parintele Iosif Trifa si de credinciosii sai ucenici. El a definit Oastea Domnului ca fiind paflarea si vestirea lui lisus Cel rastignit”. De aici si decurge forta mesajului sau. Cum decurge si necesitatea miscarii duhovnicesti pe care el a initiat-o si importanta majora a misiunii incredingate acestei miscari. In fata unui cregtinism secularizat, in mijlocul unei lumi ,,crestine” in care Crucea nu mai e deloc la moda, Oastea Domnului are misiunea de a face ucenici ai lui Iisus Hristos Cel rastignit. 5. Femeia crestina si pacatele de moarte de astazi: Duminica Mirono- sigelor este pentru Biserica noastra Duminica ,ucenitelor”, ceea ce inseamna c4 ea este, alaturi de Buna Vestire, 0 sirbatoare crestina a femeii. Mesajul pe care aceasta Duminica fl adreseaza credincioaselor Bisericii este foarte clar: ea le cheam si devina ,ucenitele Domnului” prin cutarea si aflarea lui Iisus Cel rastignic. La femei, parcd chiar mai mult decat la barbati, apare in intreaga-i monstruozitate un ,,crestinism” tmpreunat cu calcarea in picioare a Crucii. Hotirate cu orice pret pentru o viari comodi gi cu cat mai putine probleme, multe — vai, cat de multe — sunt astizi, de pilda, ,crestinele” care-gi ucid pruncii in pantece. Avortul, steriletul, »anticonceprionalele” — fals numite astfel, caci si ele, de fapt, ucid, iar functia lor proprie este aceea de pesticide umane (este corecta, asadar, denumirea lor de , pilule anti-baby”) — sunt fo- losite din plin si de femeile care umplu bisericile. Desi de savargirea uciderii 36 Scanned with ComSeannarLUMINA EVANGHELIEI ~ EXEGEZE LA EVANGHELILE DUMINICALE prin aceste mijloace sunt vinovati in aceeasi masura barbatii — de la medicii care ucid prin avort gi de la producatorii mijloacelor mecanice sau chimice impotriva vietii pruncilor, pani la paringii, soyii si amantii care incita sau igi au aportul la ucidere — totusi, cu cat mai monstruos pare pacatul pentru mama care devine ucigasi a propriului ei copil! Dar, alaturi de acest pacat monstruos, cat de multe si de grave sunt paca- tele vremii noastre, promovate de o mentalitate in care Crucea este refuzati cu obstinatie! Suntem cutremurati de monstruozitatile ce se vor legalizate, impotriva viepii de familie, impotriva vietii copiilor nenascuti sau nascuti (de pilda, cutanasierea extinsa si la copii, dar si alte forme de atentat la viata si la sindtatea copiilor), impotriva moralei elementare. Unele din aceste aberatii criminale, sustinute si impuse obstinat de oameni si de femei fara Dumnezeu, au si fost deja legalizate, iar altele sunt pe cale dea fi legalizate in diferite fri, noi stiind ca, intotdeauna, vine indata si inregimentarea noas- tr, a romAnilor, in fronturile intunecate ale acestor aberatii antihristice (si antiumane). Ce ingrozitoare batjocuri la adresa lui Hristos sia Crucii Sale! Dar refuzul Crucii se vede nu numai in aceste Pacate mari. Mentalitatea anti-Cruce se vede pana si in infitisarea lumeasca a ,credincioaselor” care ne umplu bisericile. Faya, parul si mainile vopsite, cercei si inele, imbraca- minte facut parci mai mult si dezbrace decat si imbrace, o comportare nerusinat si provocatoare sunt tot atatea manifestari desfranate. Ele nu se socotesc nicidecum obligate la decenta, mai mult, la smerenia pe care se cuvine s-o iubeasca si s-o caute fiecare cregtin. Ce mai conteaza faptul ci invapitura crestind le indeamné la cu totul altceva? Ba isi gasesc aparatori si dintre teologi sau clerici, care sustin nici mai mult, nici mai putin decat C4 ceea ce spun Apostolii in privinta tinutei femeii in biserica, ceea ce in- vafa Sfingii Paringi, ceea ce decreteaza sfintele canoane ale Bisericii tin de mentalitatea specificd vremurilor vechi, o mentalitate care nu si- actualitatea in vremea noastri. ‘ar mai avea 6. Apostolii despre tinuta femeii credincioase. Cred ca este necesar 4 mai ales in aceasta Duminici, si reamintim cate ceva din invaratura sfingilor cu privire la sinuta femeii ctestine, Sf Apostol Pavel ne-a lasat cuvinte nepieritoare in aceasta privina. Astfel, elle cere credincioaselor ca la adunarile de cult si aib& capul acoperit (I Cor 11, 37 Scanned with ComSeannarPr. Pror. Dr. Vasite Mrnoc 5-16). $i precizeaza cA nu numai ,insigi firea” (v. 14) si nici numai ,obiceiu!” din toate ,,Bisericile lui Dumnezeu” (v. 16) constituie temeiuri pentru o astfe| de atitudine, ci cd exista si un motiv mai inalt: ,Femeia este datoare s& aibg (semn de) supunere asupra capului ei pentru ingeri” (v. 10). ,E datoare”, zice Apostolul, adicd nu numai indemnata sau sfatuica; finuta decent a femeii in bisericd — gi nu numai — nu este, deci, negociabila. $i: ,pentru ingeri”, adicg din respect pentru ingerii prezengi in chip nevazut in biserica. Apostolul revine asupra acestei teme in I Tim 2, 9-15, unde spune chiar mai mult. Referindu-se tot la tinuta femeii in adunarile liturgice, Sf. Pavel zice: ,Asemenea si femeile, in imbrac4minte cuviincioasa, facandu-si podoa- ba din sfiala si cumingenie, nu din par impletit si din aur sau margiritare sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei care se fac mrturie de evlavie” (v. 9-10). In continuare, el porunceste femeii si nu se fac invagatoare a altora in biserica (v. 11-14). (In contradictie flagranta cu acest cuvant apostolic, in multe din confesiunile protestante femeile sunt astazi pastori si chiar episcopi.) $i Apostolul incheie cu un cu- vant extrem de important despre valoarea soteriologica a nasterii si cresterii copiilor: ,Dar (femeia) se va mantui prin nastere de fii, daca staruieste, cu deplina ingelepciune, in credinta, in iubire gi in sfintenie” (v. 15). Apostolul Petru lasi si el o invagatura asemanatoare despre comportarea femeii (I Pet 3, 1-6). Femeile, zice el, si fie supuse barbatilor lor (v. 1-2; cf. EF 5, 22-24; Col 3, 18). Iar in ce priveste podoaba credincioaselor crestine, iata ce zice acelasi Apostol: ,,Podoaba voastra si nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci si fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoabi a duhului bland silinistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu” (v. 3-4). 7. Sf. Ioan Gura de Aur despre adevirata frumusete a femeii. Sf. Paringi ai Bisericii invaga si ei, cu totii, la fel. Astfel, de pilda, Sf, loan Guri de Aur revine de multe ori, in omiliile sale, asupra finutei si comportirii femeii. ,Tu, femeie credincioasi — zice marele Parinte antiohian -, care ai cap pe Hyristos, tocmai tu strecori printre noi megtesuguri dracesti? Nu-ti aduci aminte, oare, de apa Sfantului Botez care ti-a spalat fata, de jertfa care iti impodobeste buzele, de sangele care tri inroseste limba (prin impartasirea 38 Scanned with ComSeannarLUMINA EVANGHELIE! — EXEGEZE LA EVANGHELIILE DUMINICALE cu Sfanta Euharistie, n. n.)? Daca te-ai gandi la toate acestea, oricat de iubi- toare de podoabe si de giteli ai fi, n-ai indrazni, nici n-ai suferi si-ti pui pe faya praful si cenusa. Af cd esti unit cu Hristos si alunga uratenia aceasta! Hristos nu Se bucura de vopselile acelea, ci cauti o alti frumusere, de care este si tare indragostit, frumusetea sufletului adica. Aceasta frumusete gia poruncit si profetul s-o ingrijesti, spunand: Si va pofti Imparatul frumuse- pea ta (Ps 44, 13). Sa nu ne pocim, deci, fara rost. Niciuna din operele lui Dumnezeu nu-i nedesavarsiti si nici nu are nevoie de indreptarea ta. Ni- meni n-ar incerca s4 adauge ceva statuii unui imparat, dupa ce statuia a fost inalyata. Incercarea-i primejdioasi si atrage cea mai mare pedeapsa. Statuia e facuta de un om si nu-i adaugi nimic; fara ti-i ficuti de Dumnezeu gi cu o indrepri? Nu te gandesti la focul iadului? Nu te gandesti la pustietatea sufletului? De dragul sulemenelilor iti neglijezi sufletul, ci toata grija fi-o cheltuiesti cu trupul! Dar pentru ce vorbesc de suffer? Chiar trupului i se intampla contrariul a ceea ce te striduiesti sa obsii. Uiti-te numai! Vrei si fii frumoasa? Aceasta te face uracil... Vrei si pari tanari? Aceasta te imbatraneste iute. Vrei sa fii impodobita? Aceasta te face de rusine! O femeie care umbli dupa gateli si sulimanuri face de rusine nu numai femeile de acelasi rang cu ea, ci $i pe servitoarele care o stiu cum este, si pe casnicii care 0 cunosc; dar, mai inainte de tofi, pe ea insdsi. Dar pentru ce trebuie si vorbesc de toate acestea? Am [sat la o parte tocmai pacatul cel mai grozay, ca superi pe Dumnezeu, ci-ti ingropi cinstea, aprinzi flacdra geloziei, te iei la intrecere cu femeile care bat strazile” (Omilii la Matei, trad. de Pr. D. Fecioru, PSB, 23, Bucuresti, 1994, p. 378-379). 39 Scanned with ComSeannar