EXPUNERE DE MOTIVE Seetiunea 1 Titlul proiectului de act normativ Lege - Codul penal Sectiunea a 2-a Motivul emiterii actului normativ 1, Deserierea situatiei actuale Elaborarea si adoptarea unui nou Cod penal reprezinta un moment crucial in evolutia legislativa a oricdrui stat, Decizia de a se trece 1a elaborarea unui nou Cod penal nu este o simpli manifestare a vointei politice, ci reprezint, in egala masurd, un corolar al evolutiei economico- sociale, dar gi a doctrinei si jurisprudentei. ?Profundele transforma in plan politic, social si economic, care au avut loc in societatea roméneascd in cele aproape patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului si mai ales in perioada de dupi 1989, nu las loc pentru nici o indoialé in pr adoptirii unui nou Cod penal. Decizia elaborérii unui nou Cod penal are la bazi o serie de neajunsuri existente in actuala reglementare, neajunsuri evidentiate atat de practic, cat si de doctrina. Astfel, actualul regim sanctionator penal reglementat de Codul penal in vigoare, supus unor freevente interventii legislative asupra diferitelor institutii, a condus la o aplicare si interpretare neunitar’, lipsité de coerenti, a legii penale, cu repercusiuni asupra eficientei i finalititii actului de justitie. Blaborarea unui nou Cod penal este ceruti si de necesitatea reasezarii in limite normale a tratamentului sanctionator. in acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat ci nu mirirea exagerati a limitelor de pedeaps& este solutia eficient pentru combaterea criminalitafii. Astfel, desi pedeapsa pentru furtul calificat este in legea in vigoare inchisoarea de la 3 la 15 ani, aceasti sanctiune legal - nemaifntélnitd in niciun alt sistem de drept din Uniunea Europeana - nu a dus la © scddere semnificativa a numarului acestor fapte. De altfel, in perioada anilor 2004-2006, aproximativ 80% dintre pedepsele aflate in curs de executare prin privare de libertate pentru furt si furt calificat erau de cel mult 5 ani inchisoare, ceea ce indica faptul cé instantele de judecati nu au simfit nevoia s aplice sanc{iuni spre limita superioar’ maxima prevazuti de lege (12 ani in cazul furtului simply, respectiv 15 ani, 18 ani gi 20 de ani in cazul furtului calificat). Pe de alta parte, intervalul extrem de larg dintre limita minima si cea maxima a pedepsei (de la 1 la 12 ani, de la 3 la 15 ani, de la 4 la 18 ani) a dus in practicd la solutii mult diferite in ceea ce priveste pedepsele coneret aplicate pentru fapte asemnatoare ori la pedepse mari pentru infractiuni cu 0 periculozitate sciizuti, fapt care nu asigurd caracterul previzibil al actului de justitie. Solutia de Gorit nu este deci o majorare dus la absurd a limitelor de pedeapsi, care nu face altceva decdt si nesocoteasc& ierathia valorilor sociale intr-o societate democratic’ (de exemplu, furtul unui autoturism ce valoreazi mai mult de 200.000 lei este sanetionat de legea astiizi in vigoare la fel ca omorul). intr-un stat de drept, intinderea $i intensitatea represiunii penale trebuie si riménd in limite determinate, in primul rand, prin raportare la importanta valorii sociale lezatd. pentru cei 1care infrang pentru prima oard legea penal, urmand si creased progresiv pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati si cu atét mai mult pentru cei aflati in stare de recidiva, De aceea, limitele de pedeapsa prevazute in partea special trebuie corelate cu dispozitiile partii generale, care vor permite o agravare proportional a regimului sanctionator prevazut pentru pluralitatea de infractiuni. Analiza Codului penal in vigoare pune in evidenfA un alt imperativ al noilor reglementati din partea special’, si anume simplificarea pe cat posibil a textelor de incriminare, evitarea suprapunerilor intre diferitele incriminari si evitarea suprapunerilor cu textele partii generale. Astfel, in cazul in care o circumstanti este previzuti in partea general ca si circumstanja agravanta general, ea nu mai trebuie reluati in continutul incrimindrilor din partea specialé, urmand a se aplica textul general. Pentru asigurarea unitifii in reglementarea infractiunilor este necesari includerea in continutul proiectului Codului penal a unor infractiuni prevazute in prezent in legi penale speciale si care au o mai mare frecventa in practica judiciara. Astfel, in proiectul Codului penal trebuie introduse majoritatea acelor fapte incriminate in legi speciale, care merité in mod real 0 sancfiune penalA, iar in aceste cazuri textul incriminator trebuie conceput astfel incait si se integreze organic in structura proiectului. 2, Schimbari preconizate Rispunziind cerinfelor procesului de monitorizare al Comisiei Europene, proicctul are ca punet de plecare necesitatea elaborarii unui nou Cod penal, care si preia elementele ce pot fi mentinute din Codul in vigoare si din Legea nr. 301/2004 gi sa le integreze pe baza unei conceptii unitare alaturi de elemente preluate din alte sisteme de referinti dar si din reglementarile adoptate Ia nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spatiului de libertate, securitate gi justitic, Proiectul noului Cod penal urméreste indeplinirea urmatoarelor obiective: 1. crearea unui cadru legislativ coerent in materie penala, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme in vigoare existente in actualul Cod penal si in legile speciale; 2. simplificarea reglementirilor de drept substantial, menita si faciliteze aplicarea lor unitara si cu celeritate in activitatea organelor judiciare; 3. asigurarea satisfacerii exigentelor decurgand din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constitutie si de pactele gi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte; 4, transpunerea in cadrul legislativ penal national a reglementirilor adoptate 1a nivelul Uniunii Europene; 5, armonizarea dreptului penal material roman cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, cao premisi a cooperdrii judiciare in materie penalA bazati pe recunoastere si incredere reciproca Prin atingerea obiectivelor menfionate se va realiza racordarca legislatiei penale nationale Ia exigentele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal. De asemenea, in plan social, simplificarea reglementirilor de drept substantial, coroboratd cu modificirile preconizate in proiectul Codului de proceduri penal, ar trebui si conduc la asigurarea previzibilititii legii penale, precum gi la cresterea increderii generale in actul de justitie penali,fn elaborarea proiectului s-a urmarit pe de o parte, valorificarea traditici legislatici penale roméne, iar pe de alta parte racordarea la curentele de reglementare actuale ale unor sisteme juridice de referinta in dreptul penal european. Aceste doud directii avute in vedere Ia elaborarea proiectului au putut fi conciliate tocmai prin analiza atenté a evolutici legislatiei penale roméne. ‘Astfel, in valorificarea traditiei legislatiei noastre penale s-a pornit de la prevederile Codului penal din 1936, multe dintre ele mentinute si de Codul penal in vigoare. Asa cum este cunoscut, codul din 1936 a avut doua surse de inspiratie principale ~ codul penal italian si codul penal din ‘Transilvania (in esentd, de inspiratie austriacd). in acelasi timp, este 0 realitate cA, in prezent, reglementirile penale cu cea mai larga influenfi in dreptul european aparfin in continuare spatiului german $i italian, Convergenta reglementirilor propuse de proiect cu cele din aceste legislatii, si cu cele pe care ele le-au inspirat (dreptul spaniol, elvetian, portughez), a permis valotificarea creativa a traditiei nationale concomitent cu realizarea unor reglementiri racordate la tendintele actuale ale dreptului penal european. Fidelitatea fati de traditia italo-germand nu presupune insi preluarea unor dispozitii din aceste legislatii in forma in care ele se regiseau la momentul elaboririi Codului penal din 1936, ci, dimpotriva, luarea in considerare a evolutiilor intervenite in aceste sisteme, a teoriilor si reglementirilor moderne dezvoltate intre timp. ‘Aceasti orientare a comisiei de elaborare a proiectului nu a presupus ins in nici un caz ignorarea solutiilor adoptate de alte sisteme europene, cum este cazul dreptului francez, belgian, olandez sau cel al unora dintre firile scandinave. ‘Au fost, in egal misurd, pistrate o serie de institutii specifice legislatiei penale romanc, unele introduse prin Codul penal in vigoare, care si-au dovedit functionalitatea (spre exemplu, a fost mentinuta participatia improprie, desi majoritatea legislatiilor opereaz in aceste ipoteze cu institutia autorului mediat). Nu in ultimul rand, au fost preluate din anteproiectul intocmit de Institutul de Cercetiri Juridice, o serie de elemente in acord cu tendinfele actuale ale legislatiilor penale europene (renuntarea la institutia pericolului social, consimtmantal victimei etc.) Proiectul noului Codului penal cuprinde, urmindu-se structura consacratd, dou’ parti: partea general si partea special. Partea general reuneste regulile aplicabile ansamblului infractiunilor reglementate de legislatia penald, indiferent de natura acestora, delimitind cadrul general de aplicare a legii penale, definind infractiunea, stabilind trisiturile sale generale si elementele constitutive, reglementind totodatii conditiile generale de tragere la rispundere penala, sanctiunile si modul lor de aplicare. Partea speciala, care cuprinde principalele infractiuni, grupate in functie de valorile sociale a c&ror ocrotire se realizeaza prin incriminare, Au fost avute in vedere, spre a fi incluse in partea special a Codului, categoriile de infractiuni cu care practica judiciari se confrunti in mod freevent, cele prin care se aduce atingere unor valori sociale fundamentale pentru o societate democratic, dar si faptele a cfror incriminare este impusi de dezvoltarea societitii contemporane. in ceca ce priveste partea special, sub aspectul sistematizirii, s-a renunfat Ia structura codurilor penale anterioare, fiind reglementate mai intai infractiunile care aduc atingere persoanei si drepturilor acesteia si abia dupa aceea infractiunile care aduc atingere atributelor statului. ‘Aceasti structurd se regiseste la majoritatea codurilor europene recente Austria, Spania, Franta, Portugalia, etc. si reflecta conceptia actuala privind locul individului si al drepturilor si ibertatilor acestuia in ierarhia valorilor care se bucura de protectie, inclusiv prin mijloace penale. .__ Prezentim, in cele ce urmeazi, schimbirile majore preconizate, aduse de reglementirile cuprinse in partea generala, respectiv in partea special a codului. PARTEA GENERALA TITLUL 1 al partii generale este consacrat legii penale si limitelor ei de aplicare. 2.1. Comisia, urmand modelul codurilor penale curopene, si impartisind si argumentele autorilor anteproiectului redactat de Institutul de Cercetiri Juridice, a decis renuntarea la definirea scopului legii penale, definitie intalnité doar in codurile penale din statele aflate in sfera de iui sovietica gi justificatd de imperative care nu igi mai gasesc locul intr-un stat democratic. in acelasi timp, codul acord& importanta cuvenita principiului legalitatii incriminarii (art.1) si principiului legalititii pedepsei (art. 2), devenite principii constitutionale odata cu adoptarea Constitufiei din 1991. 2.2. in privinta aplicdrii in timp a legii penale, s-2 impus completarea dispozitiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile in cursul procesului cu prevederea din art. 5 alin.(2), referitoare la situatia actelor normative neconstitutionale, respectiv a ordonantelor de urgent respinse sau aprobate cu modificri, dat fiind cd aceste acte, desi isi inceteaza ~ in tot sau in parte, dupa caz — activitatea, continua si se aplice situafiilor juridice aflate la un moment dat sub imperiul lor, in misura in care sunt mai favorabile. in contextul consacrarii explicite in Constitutie a principiului separatiei puterilor in stat, 0 alti problema care s-a cerut solutionati a fost stabilirea relatiei intre principiul autorititii de lucru judecat si aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive. fn mod cert, principiul constitutional enunfat impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autoritifii de lucru judecat, astfel cd o restriingere a acestei autorititi se justificd doar in masura in care ea are la baz tot un principiu de natura constitutionala, cum este cazul principiului legalitatii pedepsei. in consecinf, s-a optat pentru mentinerca reglementirii aplicarii obligatorii a legii penale mai favorabile (art. 6) si renuntarea la aplicarea facultativ a acestei legi in cazul pedepselor definitive, aceasta din urma neputind fi justificaté prin raportare la principiul legalitatii. In reglementarea aplicdrii obligatorii a legii penale mai favorabile au fost aduse o serie de modificdri fata de reglementarea actual, menite a inlatura dificultitile de aplicare a textului. in acest sens, ipoteza masurilor educative a primit o reglementare distincta (art.6 alin.4), ele fiind sancfiuni principale si neputind fi asimilate pedepselor complementare. 2.3. in privinta aplicdrii in spatiu a legii penale roméne (art. 8 — 14) s-a impus, de asemenea, operarea unor modificdri. Astfel, in reglementarea principiului personalititii, a fost introdusi cerinfa dublei incriminiri, ceruté de majoritatea doctrinci romane si urménd unui model acceptat de majoritatea legislatiilor europene, dar s-a considerat oportund limitarea acesteia la situafia infractiunilor de gravitate mica si medie, sanctionate de lege cu inchisoarea de cel mult 10 ani. De asemenea, pentru a evita incircarea inutild a organelor judiciare roméne cu cauze care nu vor putea fi solufionate niciodata datorita imposibilitatii instrumentarii lor, s-a prevazut ca o conditie de punere in miscare a actiunii penale autorizarea procurorului general al parchetului de pe langi Curtea de apel. Cat priveste principiul realitafii legii penale roméne, s-a decis aducered in sfera sa de inciden{a a oricdrei infractiuni comise in strdindtate contra Statului roman, a unui cetdfean roman sau a unei persoane juridice romane, pentru a evita situafiile in care s-ar impune 4interventia legii penale roméne, dar aceasta nu este posibilé datoriti neincadrari infractiunii in categoriile restrictive reglementate de legea in vigoare. S-au avut in vedere in acest context mai ales infractiunile de criminalitate organizata care sunt comise in strindtate contra unui cetditean romén ori contra statului roman, fri a viza ins viata sau integritatea corporal a cetiteanului, respectiv siguranta national. Noua reglementare nu va duce ins in practic, asa cum s-ar putea crede, la o extindere nejustificati a competentei legii penale romfine, cici punerea in migcare a actiunii penale riméne conditionati de autorizarea procurorului general, care va aprecia oportunitatea unei proceduri in astfel de situatii. Cat priveste principiul universalititii, textul a fost complet reformulat, avand in vedere ci reglementarea din Codul penal in vigoare, desi pare a conferi 0 competent extrem de larga organelor judiciare roméne, nu a fost aplicaté in practicd in cele aproape patru decenii de la intrarea in vigoare a codului. Noua formulare a principiului universalitafii circumscrie mai exact sfera sa de incidenti, limitnd-o la situafiile in care interventia legii penale romfne se impune in considerarea unor angajamente asumate in plan international. Astfel, competenta universal a legii penale romfne va interveni in doua ipoteze: cazul infractiunilor pe care Romania s-a angajat si le reprime in temeiul unei conventii internationale; cazul in care s-a refuzat extrdarea, cand principiul aut dedere aut judicare impune statului solicitat sA instrumenteze cauza. Cat priveste predarea citre un tribunal intemational, aceasti procedur se deosebeste fundamental de extridare intrucdt predarea unei persoane nu mai este acordati la cererea unui alt stat suveran, ci la cererea unui tribunal international, organizatie la care, prin ratificarea statutului acesteia, statul solicitat este parte, cu toate drepturile si obligatiile aferente, inclusiv obligatia de predare, iar Romania, prin Legea nr. 11/2002, a ratificat Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale. TITLUL I este consacrat institutiel infractiunil, 2.4, Reglementarea dati acesteia reprezinti unul dintre principalele elemente de noutate aduse de prezentul proiect. Astfel, s-a renuntat la pericolul social ca trasdturi general a infractiunii, trasiturd specificd legislatiilor de inspiratie sovieticd, fird legiturd cu traditiile dreptului nostru penal. Definitia infractiunii propusd in art. 15 a tinut cont atat de traditia dreptului penal roman interbelic, cat si de reglementiri europene care consacri o asemenca definitie in codul penal. Prevederea faptei in legea penal presupune cerinfa ca fapta concret sivarsitd, ce urmeazi a fi calificati ca infractiune, s4 corespunda intru-totul descrierii pe care legiuitorul o face in norma de incriminare, Aceasti corespondenta se realizeaz att in planul elementelor de factura obiectiva (actiune, urmare, calitatea subiectului activ sau pasiv etc.) cét si al elementelor de facturd subiectiva (forma de vinovatie). Caracterul nejustificat al faptei previzute de legea penalii presupune ci aceasta nu este permis de ordinea juridicd, cu alte cuvinte are un caracter ilicit. Astfel, este posibil ca o fapti desi prevazuti de legea penal, si nu fie ilicit’, intrucdt savargirea ei este permis’ de o norma legala. imprejurarile care inlaturd caracterul nejustificat al faptei sunt reglementate — sub denumirea de cauze justificative — intr-un capitol distinct. fn legitura cu caracterul imputabil, ca si trasituri general a infractiunii, cauzele care inlatura premiscle imputabilititii sunt reglementate distinct, sub denumirea de cauze de neimputabilitate,2.8. Pe baza acestei conceptii privind trisiturile esentiale ale infractiunii a fost conceputd si sistematizarea articolelor in Titlul II. Astfel, dupi enuntarea trisiturilor esentiale ale infractiunii, urmatoarele doui articole (art. 16 si 17) sunt consacrate unor clemente care jin de prevederea faptei in legea penal. Este vorba de definirea clementului subiectiv (vinovatia) si respectiv de o reglementare ce priveste elementul material al infractiunii (reglementarea ‘comisiunii prin omisiune). Aga cum am aritat, ambele sunt elemente prin prisma c&rora se analizeazi concordanfa intre modelul descris de legiuitor in norma de incriminare si fapta concret slivargitd. in ceea ce priveste vinovatia, s-a introdus dispozitia din alin.(1) al art. 16 in scopul de a se sublinia importanfa elementului subiectiv in structura infractiunii. De asemenea, a fost consacrati explicit intentia depasit (praeterintentia) ca forma de vinovatie, ea fiind general acceptata de practic si de doctrina. in fine, a fost unificat regimul sanctionator prevazut pentru actiunea si inactiunea comisi cu aceeagi formii de vinovatie (alin. (6)]. in ceea ce priveste infractiunea comisiva prin omisiune (art. 17), ea este recunoscutd ca atare de doctrina si practica judiciard romani, dar pana in prezent nu exist un text de lege care si © consacre. Reglementarea propusi de proiect este inspirati de art. 11 C. pen. spaniol, si are in vedere cele doua principale ipoteze in care inactiunea poate fi asimilati actiunii a) existenta unei obligatii legale sau contractual de a actiona; b) 0 actiune anterioard a autorului, care a creat o stare de pericol pentru valoarea ocrotitd gi lezata ulterior ca efect al inactiunii. 2.6. Capitolul al IT- lea este consacrat cauzelor justifieative, imprejurdri care inliturd cea de-a doua dintre triséturile esentiale ale infractiunii ~ caracterul nejustificat. Este vorba de imprejurari care opereaza in rem, efectele lor find extinse si asupra participantilor, in privinta legitimei aparari, au fost avute in vedere atat opiniile exprimate in doctrina cat si experienta altor si s-a renuntat la conditia pericolului grav generat de atac, gravitatea acestuia gi a actiunilor comise pentru inldturarea sa fiind apreciate pe terenul proportionaliti Exercitarea unui drept si indeplinirea unei obligatii are aceeasi sferi de cuprindere ca gi ordinul sau autorizarea legii si comanda autoritatii legitime” consacrat de codul penal din 1936, reprezentand ins o formulare moderna a acestei cauze justificative. in fine, consimfémantul persoanei vitdmate a fost previzut ca o cauza justificativa, dupa modelul altor legislatii. Consimtaméntul nu va opera ins ca 0 cauzi justificativa in cazul acelor valori sociale de care persoana nu poate dispune, fie pentru cd nu ii apartin, fie pentru ca ar duce 1a 0 pierdere totala si ireversibila a valorii sociale, de asemenea, consimtméntul nu va produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, dar si atunci cdnd legea fi exclude valoarea justificativa. 2.7. Capitolul al III- lea este consacrat cauzelor de neimputabilitate, care inliturd cea de- a treia trasdtura esentiala a infractiunii ~ imputabilitatea. Cauzele de neimputablitate sunt cauze personale, care nu se risfrdng asupra participantilor (cu excepfia cazului fortuit), de ele urmand a beneficia doar persoana care a actionat sub imperiul lor. Principalele modificari in aceast materie sunt a) Introducerea in aceasta categorie — si nu in cea a cauzelor justificative — a excesului {justificat de legitimd apirare sau stare de necesitate; b) inlocuirea termenului de ,betie” utilizat in codul in vigoare cu cel de ,,intoxicafie”, acesta din urmd redind mai fidel si mai corect din punct de vedere medico-legal continutul respectivei cauze;©) reglementarea crorii, pe baza clasificrii moderne care distinge intre eroarca asupra elementelor constitutive ale infractiunii si eroarea asupra caracterului interzis al actului. 2.8. Capitolul al IV- lea este consacrat reglementarii_ tentati infractiunii. in aceasti materie proiectul propune mai multe modificari, dintre care unele se refer’ la definitia legald a tentativei, iar altele la pedepsirea acesteia, in alin.(1) al art. 32 din proiectul noului Cod penal se defineste tentativa ca fiind ,,punerea in executare a intentiei de a savarsi infraciunea”, spre deosebire de Codul penal de la 1968 [art 20 alin.(1)], in conceptia cdruia tentativa consti in, punerea in executare a hotararii de a savargi infractiunea”. Formularea propusa de consacrari fari echivoe solutia conform careia, in cazul tentativei, intentia poate fi direct sau indirect. A doua modificare vizeaza renunfarea la dispo: . S-a considerat ci aceste prevederi nu se justificd atéta vreme cat nu au relevan{& motivele neproducerii rezultatului in cazul tentativei, ele putind fi de orice naturi, dar independente de vointa fiptuitorului pentru a angaja rispunderea penali a acestuia. in privinta pedepsirii tentativei, au fost pistrate prevederile Codului penal in vigoare care reduce limitele speciale ale pedepsei cu 1/2 fat de cele prevazute de lege pentru infractiunea consumati. ca forma atipic’ a 2.9. Capitolul al V- lea, intitulat Unitatea si pluralitatea de infractiuni, contine mai multe modificdri in raport cu reglementarile cuprinse in Codul penal in vigoare. O prima modificare vizeazi denumirea capitolului. fn Codul penal in vigoare acest capitol este denumit ~Pluralitatea de infractiuni”, in continutul c&ruia se reglementeazi formele pluralititii de infractiuni, infractiunea continuata si cea complex, in aceasti ordine. fn proiect se modifica denumirea capitolului din ,Pluralitatea de infractiuni” in ,,Unitatea gi pluralitatea de infractiuni” pentru ci in realitate se reglementeaz ambele institutii, dandu-se prioritate infracfiunii continuate siacelei complexe in raport cu pluralitatea de infractiuni. 2.10, in materia unitifii de infractiune o prim& modificare se refer la definitia legala a infractiunii continuate in care a fost introdusd o noua conditie si anume unitatea de subiect pasiv. ‘A doua modificare are in vedere definitia infractiunii complexe la care expresia ,.ca element sau circumstanfi agravanti”, se inlocuieste cu expresia ,,ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravat”, modificare ceruta de doctrina penal ‘A treia modificare vizeazA stabilirea pedepsei in cazul infractiunii continuate. Dacd potrivit Codului penal in vigoare [art. 42 alin.(1)] infractiunea continuatd se sanctioneaza cu pedeapsa principal prevazuti de lege pentru infractiunea svarsité, la care se poate aduga un spor similar cu cel de la concursul de infractiuni, in proiect se prevede ci pedeapsa pentru infractiunea continuaté sivarsiti se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii, 2.11. Referitor la formele pluralititii de infractiuni, spre deosebire de Codul penal in vigoare, proiectul reglementeazi trei forme ale pluralititii de infractiuni retinute in dgctrina penali si confirmate de practica judiciara si anume: concursul, recidiva si pluralitatea intermediard de infractiuni.in art. 38 din proiect se defineste concursul real de infractiuni ficdndu-se precizarea ci infractiunile concurente sunt sivarsite ,prin actiuni sau inactiuni distincte”, aceasta pentru a rrispunde precizarilor facute in doctrina penalai in materia concursului real de infractiuni. in privinta pedepsei principale, in caz de concurs de infractiuni, s-a optat pentru sistemul absorbtiei in ipoteza in care pentru una dintre infractiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detentiunii pe viata, respectiv cumulul juridic cu spor obligatoriu gi fix in cazul in care pentru infractiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu inchisoarea sau amenda. Nu in ultimul rénd, in materia sanctionarii concursului a fost introdus& o dispozitie de exceptic, care permite ca in situatia comiterii mai multor fapte deosebit de grave, instanfa s4 poat aplica pedeapsa detentiunii pe viati, chiar daci aceasta nu a fost stabilit pentru niciuna dintre infractiunile concurente. Spre exemplu, autorul a comis 4 fapte de viol sau talhirie urmate de moartea victimei si pentru fiecare instanta a stabilit cAte 0 pedeapsi de 20 de ani. Aplicénd sistemul clasic de sanctionare a concursului, s-ar putea ad’iuga la pedeapsa cea mai grea un spor de cel mult 10 ani, cu toate ci fati de numérul si gravitatea infractiunilor comise se justificd aplicarea detentiunii pe viata. De aceea, art. 39 alin.(2) ofera judecdtorului aceasti posibilitate, urmind a se aprecia de la caz la caz dacd o asemenea optiune este sau nu justificata. in reglementarea recidivei identificim, in proiect, elemente noi atat in ceca ce priveste definirea si termenii recidivei, cat si referitor la pedeapsi. Caracterul temporar al recidivei este evidentiat chiar in definirea acestei forme a pluralititii de infractiuni. Termeni recidivei au fost modificati (limitele acestora au crescut) pentru a califica drept recidivist numai acea persoani condamnati care a sivargit noi infractiuni de un anumit grad de pericol. {in materia tratamentului sanctionator reglementarea a fost simplificati, recurgindu-se 1a un cumul aritmetic in cazul recidivei posteondamnatorii, respectiv la majorarea legali a limitelor speciale de pedeapsa cu jumitate in cazul recidivei postexecutorii. Pentru ipoteza in care termenul al doilea al recidivei este alcdtuit dintr-un concurs de infractiuni, a fost stabilit un algoritm de aplicare a pedepsei diferit de cel existent astazi, aplicandu-se mai intai dispozitiile referitoare la concurs si apoi cele incidente in cazul recidivei. Acest tratament este aplicabil chiar dac& numai una dintre infractiunile concurente se afla in stare de recidiva, restul fiind in pluralitate intermediar’, deoarece calitatea de recidivist trebuie si atragd tratamentul specific acestei forme de pluralitate. in acelasi timp, tratamentul sanctionator propus este mai putin sever decdt cel care ar rezulta din aplicarea mai intai a dispozitiilor privind recidiva sau pluralitatea intermediara pentru fiecare infractiune in parte si apoi regulile referitoare 1a concursul de infractiuni. ‘A fost consacrati si in materia recidivei postcondamnatorii, cu titlu de exceptic, posibilitatea aplicirii detentiunii pe viati chiar daci pedepsele stabilite constau in inchisoare, atunci cdnd numarul si gravitatea faptelor comise ar justifica acest lucru. 2.42. in Capitolul al VI- lea - Autorul si participantii - proicctul corecteaza grescala din Codul penal in vigoare care enumara pe autor, al&turi de instigatori si complici, ca participant la infractiune, desi intre acestia existi o deosebire calitativa; autorul comite in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penali, iar instigatorii si complicii sivarsesc fapta in mod mijlocit prin autor. Proiectul aduce o reglementare explicit a coautoratului, ceruti de doctrind si practic si intélniti si in alte legislatii. De asemenea, proiectul pastreaz institutia participatiei impropri, devenité traditionala in dreptul nostru i care s-a dovedit functional fira dificultati in practicd, Ths,detrimentul teoriei autorului mediat, Reglementarea participatiei improprii a fost ins completati cu prevederile referitoare la coautorat. TITLUL IIT al partii generale reglementeaz pedepsele. 2.13. in reglementarea sistemului pedepselor principala preocupare a fost aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate si diversitate, si permiti alegerea si aplicarea celor mai adecvate misuri, pentru a putea asigura in acest fel atét 0 constrdingere proportional in raport cu gravitate infractiunii sivarsite si periculozitatea infractorului cat si o modalitate eficienti de recuperare social a infractorului © asemenea abordare este sustinuti pe de o parte de reglementirile similare din majoritatea codurilor penale europene, care in ultimul deceniu au manifestat o preocupare constant in acest sens, dar si de realititile practicii judiciare care, desi a evidentiat in perioada postdecembrista o infractionalitate din ce in ce mai variati sub aspectul modalitiatilor faptice de comitere, a motivelor ori a scopurilor urmarite, nu a avut la dispozitie un sistem sanctionator adaptat acestor noi realitati. 2.14. in ceca ce priveste categoriile pedepselor, proicctul le mentine pe cele din codul penal in vigoare ins procedeaz la o alta sistematizare folosind drept criteriu ordinca in care acestea, odati aplicate, urmeazi si se execute. De aceea, noua reglementare a categoriilor de pedeapsi incepe cu pedepsele principale, continui cu pedepsele accesorii si se incheie cu pedepsele complementare, iar ca elemente de noutate, in categoria pedepselor complementare a fost diversificat confinutul pedepsei interzicerii unor drepturi si a fost introdus’ 0 nous pedeapsi constdnd in publicarea hotararii definitive de condamnare, 2.45. in materia pedepselor principale, pentru consecventi, proiectul defineste fiecare dintre cele trei pedepse principale i nu doar pedeapsa amenzii asa cum se intémpla in codul penal in vigoare. De asemenea, s-a renunfat la dispozitiile actuale din codul penal privitoare la regimul general al executiirii pedepselor privative de libertate, 1a regimul de detentie si cele privitoare la regimul de munca, intrucat acestea fac obiectul legii de executare a pedepselor unde de altfel sunt deja reglementate. Institutia liberarii conditionate nu mai este reglementati in capitolul privitor la pedepsele principale, ci in capitolul privind individualizarea pedepsei, ratiunea noii sistematizarii find aceea ca liberarea conditionata reprezinta o forma de individualizare a executarii pedepsei. 2.16. Reglementarea pedepsei detentiunii pe viafii nu a suferit modificari semnificative fafi de codul penal in vigoare, pistrandu-se interdictia aplicdrii acestei pedepse in cazul inculpatilor care au implinit varsta de 65 de ani (fat de 60 de ani in reglementarea in vigoare) pand la pronunfarea hotirarii de condamnare. Jn schimb, s-a renunjat la inlocuirea obligatoric a pedepsei detenfiunii pe viatd cu pedeapsa inchisorii cénd condamnatul a implinit varsta de 65 de ani, Pentru a asigura posibilitatea unei cat mai bune individualizairi in raport de particularitatile diferitelor situafii concrete care pot apdrea in practic& s-a dat posibilitatea instanfei de judecata si aprecieze in fiecare caz coneret daci se impune sau nu inlocuirea pedepsci detentiunii pe viata. 42.17. in proiectul codului penal pedeapsa amenzii cunoaste o nou reglementare dar si 0 sferd de aplicare semnnificativ lirgits fay de codul penal in vigoare, prin cresterea numirului infractiunilor ori a variantelor acestora pentru care amenda poate fi aplicat ca pedeaps& unica dar ‘mai cu seama ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii. Un prim element de noutate consti in calcularea amenzii prin sistemul zilelor amenda, care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asiguri o mai bund individualizare a pedepsei concret aplicate atat sub aspectul proportionalitatii, exprimat in numarul zilelor-amenda, cat si al eficienfei, prin determinarea valorii unei zile-amenda finnd seama de obligatiile patrimoniale ale condamnatalui Al doilea element de noutate consti in posibilitatea de a aplica amenda cumulativ cu pedeapsa inchisorii, atunci cdnd prin infractiunea sivarsiti s-a urmarit obfinerea unui folos patrimonial. Rafiunea introducerii acestei reglementiri este explicatd de necesitatea de a consacra mijloace de constringere penal eficiente care s nu presupund majorarea duratei pedepsei inchisorii. Un alt clement de noutate apare in reglementarea inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii ori a executarii pedepsei amenzii prin prestarea une} munci in folosul comunititii. Reglementarea in vigoare prevede ci sustragerea cu rea-credinté a condamnatului de la plata amenzii conduce la inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, dar acest lucru este posibil numai act infractiunea pentru care s-a pronunfat condamnarea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii. in cazul in care infractiunea sivarsiti este sanctionati numai cu amenda sau nu se face dovada sustragerii cu rea-credinti de la plata amenzii la care a fost condamnat, institutia inlocuirii amenzii devine inoperabild. Pentru a inlitura acest neajuns al reglementérii actuale, in cazul neexecutrii amenzii cu rea-credinta, instanfa procedeazA la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii prin transformarea zilelor de amenda stabilite prin hotirérea initiala de condamnare in zile de inchisoare. In ipoteza in care condamnatul este de bund credintd insi se afld in imposibilitatea de a executa in tot sau in parte pedeapsa amenzii si nici nu poate fi executat silit din motive neimputabile, instanfa, cu consimtémantul prealabil al condamnatului, inlocuieste zilele de amenda cu un numar corespunziitor de zile de munc& in folosul comunititii. Reglementata in acest fel munca in folosul comunititii apare, sub aspectul naturii juridice, ca o forma substitutiva de executare a pedepsei amenzii in cazul persoanelor de buna credinfi insolvabile care consimt la executarea pedepsei amenzii in aceasté modalitate. Pénd la executarea integral a obligatici de munca in folosul comunitatii aceasta poate inceta, daca persoana condamnatai achit’ suma de bani corespunzatoare zilelor de amenda rimase neexecutate, ori poate fi transformati in privare de libertate prin inlocuirea zilelor de amend’ neexecutate in zile de inchisoare, dacd persoana condamnati fie nu execut muna in folosul comunititii in conditiile stabilite de instant’ fie svargeste 0 nou’ infractiune. 2.18. in materia pedepsei accesorii si a pedepselor complementare, proiectul codului penal urmireste s& asigure judecdtorului o paleta largi de masuri care, prin flexibilitate si diversitate, si permit o cat mai bund individualizare judiciard. in acest sens, in legitura ou interzicerea exercitirii unor drepturi, noua reglementare, pe de o parte, extinde considerabil libertatea judecatorului in alegerea acestora, iar pe de alt& parte, largeste sfera drepturilor a cdror exercitare poate fi interzisé cu titlu de pedeapsi accesorie sau complementara. in plus, in categoria pedepselor complementare este introdusi 0 noua specie de pedeaps, respectiv publicarea hotararii definitive de condamnare. 102.19, Pedeapsa accesorie cunoaste o reglementare diferiti fati cea actual, atit sub aspectul modului de aplicare cat si sub aspectul continutului, dupa cum aceasta insoteste pedeapsa detengiunii pe viatd sau pedeapsa inchisorii. Pedeapsa accesorie in cazul pedepsei detentiunii dispozitiile in vigoare si se aplici de drept, prin efectul le asupra a 6 drepturi expres prevazute. Pedcapsa accesorie in cazul pedepsei inchisorii fyi pistreazi caracteristicile esentiale din reglementarea in vigoare, ins’ sfera pedepsei accesorii obligatorii, constind in interzicerea exercitirii unor drepturi ca urmare a aplicdrii unei pedepse privative de libertate, a fost redusé, in timp ce sfera pedepsei accesorii facultative, constind in interzicerea exercitarii unor drepturi atunei cd instanta considera necesar, a fost semnificativ extinsa. via{a este reglementatd similar cu iar sub aspectul continutulvi poarta 2.20, Pedeapsa accesorie obligatorie consti in interzicerea exercitirii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, ori de a ocupa 0 functie care implic& exercitiul autorititii de stat. ‘Acest temei nu mai este la fel de convingator in cazul dreptului de a alege, drepturilor parintesti ori a dreptului de a fi tutore sau curator, fapt pentru care acestea au fost excluse din continutul pedepsei accesorii obligatorii ramAndnd instantei posibilitatea de a interzice exercitarea acestora ca pedeapsi accesorie facultativa. 2.21. Pedeapsa accesorie facultativa consti in interzicerea exercitirii, pe durata executirii uunei pedepse privative de libertate, a acelor drepturi pe care judecatorul a considerat necesar si le interzici persoanei condamnate cu titlu de pedeaps’ complementari. De Ia aceasti regula sunt exceptate: dreptul de a fi ales in autorititile publice sau in orice alte functii publice; dreptul de a ocupa o functie care implici exercitiul autorititii de stat, care intr’ in continutul pedepsci accesorii obligatorii si care se executi chiar daci nu au fost interzise cu titlul de pedeapsi complementard; dreptul strdinului de a se afla pe teritoriul Roméniei, intrucat aceasta sanctiune, prin natura sa, poate fi pusi in executare numai dupa executarea pedepsei principale simu concomitent cu aceasta. 2.22, Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor dreptu suferit modificdri att sub aspectul duratei, prin reducerea limitei maxime de la 10 ani la 5 ani, cat gi sub aspectul confinutului, prin cresterea numérului drepturilor care intra in continutal acestei pedepse. Prin reducerea duratei interzicerii exercitarii unor drepturi se urmareste o motivare suplimentardi a condamnatului pentru respectarea legalititii prin stabilirea unui orizont de timp rezonabil la implinirea ciruia vor inceta aceste restrict. Prin diversificarea continutului acestei pedepse se realizeazi o mai bund adecvare a sanctiunii in raport cu imprejuririle concrete ale cauzei sporindu-i in acest fel considcrabil eficienta. Totodat, au fost introduse in confinutul pedepsei complementare o parte din sanctiunile care in prezent se regisesc in materia masurilor de siguranté, respectiv interzicerea de a se afla in anumite localititi, expulzarea strinilor si interdictia de a reveni in locuinta familici pe 0 perioada determinata, intrucat prin natura lor acestea au un pronunfat caracter punitiv urmérind in principal restrangerea libertitii de miscare si numai indirect, datoriti acestui efect, se realizeazi inlaturarea starii de pericol si prevenirea comiterii de noi infractiuni,Un alt element de noutate priveste largirea domeniului de aplicare a acestei pedepse realizati prin extinderea sferei pedepselor principale pe lang’ care accasta poate fi dispusi, astfel, interzicerea exercitirii unor drepturi fiind posibilZ atat pe ling pedeapsa inchisorii, indiferent de urata acesteia, cat gi pe ling pedeapsa amenzi Modificri au fost aduse si in legituré cu momentul inceperii executirii pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, prin instituirea a doua exceptii de la regula executiirii acestei pedepse dupa ce pedeapsa inchisorii a fost executati sau considerati ca executatd. Aceste excepfii sunt intilnite in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii sau al suspendarii conditionate a executarii pedepsei sub supraveghere, situatii in care executarea pedepsei complementare a interzicerii exercit&rii unor drepturi incepe de la rimfnerea definitiva a hotararii de condamnare. in materia pedepselor complementare a fost introdusi o noua pedeapsa, publicarea hotararii definitive de condamnare, cu scopul de a creste eficienta mesajului actului de justitie dar si pentru a asigura o reparatie de ordin moral persoanei vatmate. 2.23, Individualizarea pedepsei reprezinti una dintre cele mai importante si sensibile operatiuni juridice de a carei acuratete depinde in mod direct reugita procesului de indreptare gi recuperare a condamnatului intrucat aceasta presupune, prin evaluarea gravitatii infractiunii comise $i a periculozitatii infractorului, determinarea gradului de rispundere penal a inculpatului raport cu care urmeaza s& se stabileascd pedeapsa si modul de executare a acesteia. fn proiect s-a renuntat la mentionarea explicit’ drept criterii de individualizare a dispozitiilor partii generale si ale partii speciale a codului, respectiv la cauzele care atenucaza si agraveazi rispunderea penal, deoarece avestea conduc la stabilirea limitelor intre care se va face individualizarea judiciara gi cunosc reglementiri specifice. Ceca ce intereseazi in acest context, sunt doar elementele ce urmeazii a fi avute in vedere la stabilirea pedepsei intre limitele speciale asa cum au fost ele determinate prin aplicarea tuturor prevederilor legale incidente. 2.24, in materia circumstantelor atenuante elementele de noutate privesc continutul circumstantelor atenuante judiciare si efectele circumstantelor atenuante. Sub aspectul confinutului, a fost inlaturata circumstanfa privitoare la conduita bund a infractorului anterior sivarsirii infractiunii, rimandnd ca 0 asemenea imprejurare si fie avuti in vedere in cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei. De asemenea, a fost reganditi reglementarea efectelor circumstantelor atenuante, sub aspectul intinderii si a modului de determinare al acestor efecte. Existenta circumstantelor atenuante conduce la reducerea cu 1/3 a limitei speciale maxime i minime ale pedepsei previizute de lege. Reducerea atat a limitei speciale minime cat si a celei maxime a pedepsei conferd judecdtorului o mai mare libertate de apreciere in stabilirea concretd a pedepsei prin aceea ci nu mai este obligat si aplice, de drept, © pedeapsi sub minimul special al pedepsei dar pistreazi aceast& posibilitate in misura in care operatiunea de individualizare conduce la o asemenea concluzie. in acelasi timp, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o fractie (1/3) se realizeazi 0 determinare proportional a efectului atenuant tinand cont de gradul de pericol abstract stabilit de legiuitor pentru o anumita infractiune. 2.25. in privinta circumstantelor agravante, principala modificare constd in renuntarea'ln. categoria circumstantelor agravante judiciare intrucat, findnd scama de modul imprecis al reglementirii si de efectul asupra raspunderii penale, textul se situeazd la limita principiului 12previzibilitatii legii, lasind posibilitatea agravarii raspunderii penale a unei persoane, céreia i se reproseazi adoptarea unei conduite periculoase, in conditiile in care fapta ce atrage acest efect nu este descrisi de lege cu claritate pentru se putea infelege fri echivoc in ce consti imprejurarea care imprimé faptei un caracter mai grav Sub aspectul continutului circumstantelor agravante s-a procedat la o reevaluare a imprejurdrilor care au aptitudinea de a evidentia un grad de pericol ridicat astfel incat sd justifice retinerea acestora ca circumstante legale. Astfel, s-a extins si sfera de aplicare a circumstantei privind comiterea infractiunii de catre © persoan in stare de intoxicatie preordinatZ, la cauzele care determin’ aceasti stare fiind adaugate, pe lénga alcool, si alte substante psihoactive, a cdror consumare reprezinti o inciilcare a unei interdicfii legale sau medicale. Introducea acestei circumstante este determinati de constatirile practicii judiciare din ultimii ani conform crora numeroase infractiuni contra persoanei si contra patrimoniului, dar nu numai, se comit pe fondul consumului de alcool, de droguri sau de alte substante interzise ori cu regim special. S-a renunfat la agravarea rispunderii in cazul comiterii infractiunii din motive josnice deoarece, prin forja lucrurilor, in majoritatea covarsitoare a cazurilor comiterea infractiunilor nu ‘este animati de resorturi care pot stirni admiratie sau pot reprezenta repere morale. In masura in ‘care, intr-un caz coneret, mobilu! comiterii infractiunii evidentiaza in mod flagrant nivelul sc&zut de constiinta al infractorului, aceasta imprejurare poate fi avuti in vedere in procesul de individualizare al pedepsci. In plus, continutul acestei circumstante nu a fost niciodaté delimitat cu precizie de doctrina si jurisprudenta. Totodati a fost introdus& 0 nou circumstanti agravantd, consténd in sivarsirea infractiunii profitind de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatimate, datorati varstei, stiri de sinatate, infirmitiii sau altor cauze, intrucét 0 asemenea imprejurare evidentiaza o periculozitate ridicata a infractiunii dar si a infractorului. 2.26, Tot in materia individualizarii judiciare au fost reglementate si solujiile in cazul existentei unui concurs de cauze de atenuare si/sau de agravare a pedepsei aplicabile acelei infractiuni, cauze ale cAror efecte se determina fri exceptie prin aplicarea unor fractii asupra limitelor speciale ale pedepsei previzute de lege pentru infractiunea savarsita. in cazul cauzelor de atenuare, infelegdnd aici tentativa, circumstantele atenuante si cazurile speciale de reducere a pedepsei prevazute in partea special a codului ori in legile speciale, acestea isi produc efectele succesiv asupra limitelor speciale ale aceleiasi infractiuni, find valorificate fird exceptie in procesul de individualizare. Existenfa mai multor cauze de agravare in cazul aceleiasi infractiuni, respectiv circumstante agravante, infractiune continuata sau recidivi, va atrage aplicarea succesivé a tratamentului sanctionator prevazut pentru aceste cauze, ‘Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente atat cauze de atenuare cAt si de agravare, dupa regulile deja aratate, se va da efect mai intai cauzelor de atenuare si apoi cauzelor de agravare, in acest fel fiind valorificate corespunzitor ambele categorii in procesul de individualizare a pedepsei. 2.27. Individualizarea judiciara a sanctiunilor reprezinti, la randul ei, una dintre institutiile fundamental revizuite prin prevederile proiectului. in scopul de a realiza mecanisme juridice care si permit instanjei alegerea celei mai potrivite forme de tragere la rispundere penal, proiectul codului penal propune 0 noua 13reglementare in aceasté materie, Aceasti formi de individualizare are ca principal preocupare stabilirea modului in care condamnatul va suporta coercitia aplicati ca urmare a infractiunii sivarsite, operatiune de asemenea sensibila deoarece are aptitudinea de a influenta direct gi intr-o proportie semnificativa procesul de recuperare social’ a infractorului. Caracterul proportional al pedepsei in raport cu gravitatea infractiunii si periculozitatea infractorului nu trebuie sa se reflecte doar in natura, durata sau cuantumul acesteia ci si in modul de executare, pentru ci altfel exist riscul ca efortul depus pentru reintegrarea infractorului si produc efecte contrare scopului urméarit. Reintegrarea social a infractorului prin mijloace alternative la executarea pedepsei este conditionata in acelasi timp de evaluarea conduitei acestuia pe parcursu! procesului penal gi de atitudinea fata de actul de justitie. Astfel, infractorul care s-a sustras de la urmarire penal ori judecata sau a incercat 2idimnicirea aflarii adevarului ori a identificdrii si tragerii la rispundere penal a autorului sau a participantilor, nu poate beneficia de renuntarea la aplicarea pedepsei, aménarea aplicérii pedepsei ori de suspendarea executirii pedepsei sub supraveghere, intrucat intre conduita acestuia pe parcursul procesului penal si natura si scopul acestor misuri exista 0 vadita incompatibilitate. Pentru aceste considerente au fost regiementate dovi institutii noi, respectiv renuntarea la pedeapsi si amAnarea aplicirii pedepsei, si a fost reginditd institutia suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, care sunt concepute intr-o succesiune progresiva determinati de gravitatea infractiunii comise, periculozitatea infractorului, gradul de interventie pentru indreptarea condamnatului gi consecintele asupra acestuia. 2.28, Renuntarea la aplicarea pedepsei const in dreptul recunoscut instantei de judecata de a renunta definitiv la stabilirea si aplicarea unei pedepse pentru o persoand giisiti vinovati de comiterea unei infractiuni, pentru indreptarea céreia, tindnd seama de infractiunea sivargiti, de persoana infractorului i de conduita avuti de acesta anterior si ulterior comiterii faptei, este suficient& aplicarca unui avertisment, deoarcce stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca si produc mai mult riu decat s& ajute la recuperarea inculpatului. Pentru a corela accasti dispozitie cu reglementarea principiului oportunitatii prevazutd in proiectul noului cod de procedura penal, s-a previzut c renuntarea nu poate opera in cazul in care pedeapsa legal’ pentru fapta comisi este inchisoarea de 3 ani s-au mai mare. pedepsei consti in stabilirea unei pedepse pentru o persoand gisiti vinovata de sAvérsirea unei infractiuni si aménarea temporard a aplicirii acesteia, atunci cnd pedeapsa concret stabiliti este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani iar instanta apreciazi, tinand seama de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii infractiunii, c& in raport cu situafia personald a inculpatului, aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesari, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada fixi de 2 ani. Nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daci pedeapsa prevazuti de lege pentru infractiunea sivarsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penal ori judecata sau a incercat zidimnicirea aflarii adevarului ori a identificdrii si tragerii la rspundere penal a autorului sau a participantilor. Pe parcursul acestui termen de supraveghere persoana fati de care s-a dispus aménarca aplicdrii pedepsei este supusi unui proces de supraveghere, cu un continut flexibil si variat, care si permitd atat verificarea conduitei persoanei (putdnd fi obligatd si nu se deplaseze in anumite 14Jocuri, Ia anumite manifestari sportive ori culturale, sau la alte adundri publice, stabilite de instant, si mu comunice cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a ‘comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instant, sau si nu se apropie de acestea etc.) cat si sprijinirea acesteia pentru a constientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infractiuni ori de a-i inlesni integrarea sociald (putind fi obligat si urmeze un curs de pregitire scolara ori de calificare profesional’, sa presteze o muncd neremuneraté in folosul comunitatii pe © perioad’ cuprins’ intre 30 si 60 de zile in conditiile stabilite de instanti, sa freeventeze unul sau mai multe programe de reintegrare social, si se supund masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala etc.). Sistemul de obligatii pe durata termenului de supraveghere este de asemenea unul flexibil, permitand instantei de judecaté si-l adapteze in raport de conduita persoanei supravegheate fie prin impunerea unor noi obligatii, fie prin sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, ori chiar prin incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus initial, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare. Pentru a avea mai multe sanse de reusita in procesul de recuperare a persoanei aflatd in termenul de supraveghere s-a acordat o atentic sporiti rolului consilierilor de probatiune, persoane specializate tocmai in acest gen de activitafi, pentru a contribui intr-un mod calificat la procesul de reintegrare social’, Sub aspectul efectelor, la implinirea termenului de supraveghere persoanei fat de care s-a dispus aménarea nu i se mai aplic’ pedeapsa si pe cale de consecinté nu este supus’ nici unci decideri, interdictii sau incapacititi ce ar putea decurge din infractiunea svarsiti dacd aceasta a avut 0 conduit care si justifice optiunea instantei de a nu-i aplica 0 pedeapsé. Pentru a spori eficienfa mijloacelor de protectie a intereselor victimei, producerea efectelor este conditionati, printre altele, de indeplinirea integral a obligatiilor stabilite prin hotirare, in ipoteza neexecutarii acestora fiind obligatorie revocarea aménarii si dispunerea executarii pedepsei, afari de cazul cfind infractorul dovedeste cd nu a avut nici o posibilitate si le indeplineasca. 2.30, Suspendarea executiirii pedepsei sub supraveghere consti in stabilirca si aplicarea unei pedepse cu inchisoarea de cel mult 3 ani, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, dacd instanta apreciazi c&, tinand seama de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii infractiunii, aplicarea pedepsei este suficienta, si chiar fir executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, ins& este necesari supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinati. Termenul de supraveghere in cazul suspendarii este unul variabil, fiind cuprins intre 2 si 4 ani, dar nu mai mic decat durata pedepsei aplicate, iar sistemul de supraveghere la care este supus ‘condamnatul este aseminitor cu cel prevazut in cazul aménirii aplicarii pedepsei. Sub aspectul confinutului, sistemul de supraveghere in cazul suspendarii este mai redus intrucat 0 parte din obligatiile intalnite in cazul améniri aplicdrii pedepsci sunt executate in cazul suspendarii cu titlu de pedeapsi complementara in reglementarea proiectului, prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii este 0 caracteristicd ce tine de esenta acestei institufii, intrucét prin suspendarca executarii pedepsei sub supraveghere se instituie in sarcina condamnatului, cu acordul acestuia, obligatia executrii unei asemenea activitti. Un alt element de noutate cost in faptul cX executarea pedepsei amenzii, aplicatd fie ca pedeapsii principal unici fie ca pedeapsi principal pe lang pedeapsa inchisorii atunci cand prin 15infractiunea comisé s-a urmirit obtinerea unui folos patrimonial iar instanta opteazd pentru o pedeapsi cumulativa, nu este susceptibilé de suspendare. in privinta efectelor, suspendarea executdrii pedepsei sub supraveghere nu mai are ca efect intervenirea reabilitarii de drept la expirarea termenului de supraveghere. Condamnarea va fi susceptibila de reabilitare conform dreptului comun, al cdrei termen va curge de la implinirea termenului de supraveghere. Ca si in cazul aménirii aplicdrii pedepsei, producerea efectelor suspendarii este conditionati de executarea integrala a obligafiilor civile stabilite prin hotdrarea de condamnare, afar de cazul cind persoana dovedeste cé nu a avut nici o posibilitate si le indeplineasc’. 2.31. Institutia iberdirii conditionate cunoaste modificari semnificative atat sub aspectul conditiilor de acordare cat si al procesului de reintegrare social a condamnatului prin implicarea activa gi calificata a statului, in acest sens un rol esential revenind consilierilor de probatiune. ‘in privinta conditiilor de acordare, nu s-au mentinut dispozitiile care creau regimuri Giferentiate de acordare a liberarii intre condamnafii femei si birbati ori intre condamnatii pentru infractiuni comise cu intentie sau din culpa. Orientarea curopeand in aceasta materie este de a reglementa acordarea liberdrii condifionate tinind cont exclusiv de conduita condamnatului pe durata executirii pedepsei, pentru ci numai in acest fel poate fi influenfata si modelaté mai ficient conduita condamnatului care dobandeste astfel o motivare in plus cunoscind cA o bund conduita il aduce mai aproape punerea in libertate. in acelasi timp, prin modul de reglementare a conditiilor de acordare se evidentiaz mai lar rolul si rafiumile liberdrii conditionate, Liberarea conditionat’ nu reprezint& un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa pnd la termen, ci un instrument juridic prin care instanta de judecata constata c4 nu mai ‘este necesari continuarea executirii pedepsci in regim de detentie pan la implinirea integral a duratei stabilite cu ocazia condamnérii intrucdt condamnatul, prin conduita avuti pe toata durata executirii, dovedeste c& a ficut progrese in vederea reintegririi sociale si convinge astfel instanta ci nu va mai comite infractiuni, iar liberarea sa anticipati nu prezint& nici un pericol pentru colectivitate. Referitor la procesul de recuperare dupa liberare, pe parcursul termenului de supraveghere condamnatului ii revine nu numai obligatia generalé de a nu mai comite alte infractiuni, verificarea respectarii acestei obligatii fiind supusi unui regim de supraveghere, dar si o serie de obligatii prin care se urmareste reacomodarea acestuia cu viata in colectivitate pentru inlesnirea reintegrifii sale sociale. fn acest sens, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul este obligat si respecte anumite masuri de supraveghere, ori poate fi obligat si indeplineased anumite activititi utile procesului de reintegrare. TITLUL IV reglementeazi misurile de siguranta. 2.32. Prin reglementarea propusi s-a urmérit consolidarea caracterului_ preponderent preventiv al acestor sanefiuni de drept penal care pot fi luate numai daca s-a sivarsit 0 fapti prevazuta de legea penal si nejustificati, ce releva existenfa unei stiri de pericol. Nu este insi nevesar ca aceasti fapti si fie si imputabili, astfel ci masurile de siguran{& pot fi dispuse in Prezenta unei cauze de neimputabilitate (spre exemplu iresponsabilitate), dar nu si in prezenta unei cauze justificative. 16‘Avind in vedere caracterul si scopul misurilor de siguran{i s-a apreciat oportuni trecerea nora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla in anumite localititi; interzicerea de a reveni in locuinta familiei si expulzarea strdinilor, in categoria pedepselor complementare, intt-o formulare relativ modificati. Aceasta intrucét, asemenea sanctiuni de drept penal devin incidente fn cazul sivargirii unor fapte previzute de legea penald iar datorité naturii specifice a acestora este necesaré completarca represiunii directe, exprimati prin pedeapsa principala, cu represiunea secundard diferiti, exprimata in aceste pedepse complementare. 2.33. Continutul masurilor de siguranta cu caracter medical a fost modificat si completat. Dac& in Codul penal in vigoare cauza generirii stirii de pericol, in cazul obligarit la tratament medical (art. 109), 0 constituie “o boala ori intoxicarea cronic& prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante”, in proiect accasti cauzi are la baz “o boald sau o tulburare psihic’, inclusiv cea produst de consumul cronic de alcool sau de alte substanfe psihoactive”. In cazul intemarii medicale, cauza generatoare a stirii de pericol pentru societate in legea penal in vigoare o reprezint3 toxicomania sau boala mintala, insi in proiect aceasti masuri poate fi luaté numai daca fiptuitorul este “bolnav mintal sau consumator cronic de substante psihoactive”. De asemenea, din reglementarea acestor masuri de sigurantd cu caracter medical, au fost {nldturate dispozitiile care prevedeau c& ele pot fi luate in mod provizoriu in cursul urméririi penale sau al judecatii, rezolvarea acestor situatii fiind de domeniul procedurii penale. 2.34. in privinta confisc&rii speciale, in proiect sunt mentinute dispozitiile cuprinse in art. 118 C. pen. in vigoare, asa cum acest text a fost modificat si completat prin Legea nr. 278/2006, cu unele imbunitatir TITLUL V este rezervat reglementirilor privind minoritatea. 2.35. Aceste reglementiri constituie unul dintre punctele centrale ale reformei propuse de proiectul noului Cod penal. Principala modificare adusi de proiect in aceasti privinta, este renuntarea complet la pedepsele aplicabile minorilor care rispund penal, in favoarea misurilor educative. Proiectul stabileste ca regula aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative neprivative de libertate [art 116 alin.(1)], masurile privative de libertate constituind exceptia si fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau de minori care au comis multiple infractiuni (art. 116 alin.(2)]. 2.36. Masurile educative neprivative de libertate sunt, in ordinea crescitoare a gravititii lor: stagiul de formare civic’ [intr-o reglementare apropiati de cea a art.15-1 pet.6 din Ordonanta francezi din 2 februarie 1945]; supravegherea; consemnarea Ia sffrsit de sptimand; asistarea zilnied. Ultimele trei masuri cunosc o reglementare apropiati de cca dati de art. 7 lit. g), h) din Legea spanioli nr. 5/2000. Sub aspectul continutului acestor mésuri, se impune o explicatie legati de supraveghere si respectiv asistarea zilnicd. Prima dintre aceste misuri nu presupune 0 implicare direct a serviciului de probatiune in realizarea activitatilor din programul minorului, rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul in care minorul igi respecta programul obignuit (frecventarea cursurilor, activitati sportive, recreative etc.). fn schimb, asistarea zilnicd, presupune 0 interventie activi a serviciului de probafiune, care intocmeste programul zilnic al minorului, incluzdnd in acest program - alAturi de elementele obisnuite in raport de varsta gi situatia scolara sau profesionalé a minorului (spre exemplu, frecventarea cursurilor scolare) si pe cele impuse de instant’ potrivit art. 122 — orice activitate necesard VWrealizirii scopului misurii educative (spre exemplu, participarea la actiuni social-educative, menite a facilita integrarea social a minorului). ; Obligatiile pe care instanfa le poate impune minorului concomitent cu una dintre misurile educative neprivative de libertate (art. 122) acoperd, in linii generale 0 arie similar cu cea a obligatiilor impuse majorului infractor ce beneficiazi de o modalitate de individualizare. a pedepsei neprivativa de libertate, dar contimutul lor va fi adaptat in functie de persoana si conduita ‘minorului gi de specificul infractiunii comise. 2.37. Proiectul propune doud miisuri educative privative de libertate — internarea intr-un centru educativ pe o duratd de la unu la 3 ani gi respectiv internarea intr-un centru de detentie, pe o durati de la 2 la 5 ani sau, in mod exceptional, de la § la 15 ani. Masura interndrii intr-un centru de detentie se dispune pe o perioada de la 5 la 15 ani doar in ipoteza comiterii unor infractiunt foarte grave, pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe vial sau pedeapsa inchisorii de cel putin 20 de ani. Durata masurii este compatibilé cu reglementirile si practicile internationale (spre exemplu, Rezolutia Congresului Asociatiei Internationale de Drept Penal adoptati la Beijing in 2004 recomanda statelor si nu prevada in cazul minorilor sancfiuni privative de libertate care si depgeascd 15 ani). Regimu! prevazut pentru executarea acestor mésuri este astfel conceput incat sf ofere larsi posibilititi de individualizare, permitand adaptarea sa in functie de conduita fiecirui minor pe durata executirii. Astfel, atunci cand minorul dovedeste ci a flicut progrese semnificative in directia reintegririi sociale, dup’ executarea a cel putin jumatate din durata misurii, se poate dispune, fie inlocuirea acestei masuri cu misura asistarii zilnice, dac& nu a implinit varsta de 18 ani, fie liberarea, atunci cénd a implinit aceasta varsti. fn ambele ipoteze, instanta va impune respectarea uneia sau mai multor obligatii, dintre cele previzute la art. 122. Se asigura astfel o supraveghere minorului in perioada imediat consecutivé repunerii in libertate, stiut fiind c& riscul comiterii de noi infractiuni este mai mare in aceasti perioada. in cazul in care minorul nu are un comportament care si permit repunerea sa in libertate inainte de implinirea duratei misurii, el va riméne in centrul specializat pind la executarea integral a acesteia. in fine, atunci cénd cel intemat a fmplinit varsta de 18 ani si are un ‘comportament prin care influenteaz negativ sau impiedic& procesul de recuperare $i reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executarii masurii educative intr- un penitenciar. O dispozitie asemindtoare contine, in dreptul spaniol, art, 15 alin.(2) din Legea nr. 5/2000 [art. 14 alin.(3) in urma modificdrii prin L.O. nr. 8/2006]. in acest caz, sanctiunea initial nu se transforma intr-o pedeapsé, ea isi pastreazii aceeasi natura juridicd — de misurd educativa - modificdndu-se doar institutia de executare. Pe cale de consecinté, regimul de executare al misurii educative in penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei inchisorii, el urménd a fi detaliat de legea privind executarea masurilor educative. Sunt, de asemenea, reglementate ipotezele de pluralitate de infractiuni comise in timpul minoritatii, precum si cele in care pentru unele dintre infractiuni s-a stabilit o misur’ educativa, iar pentru altele s-au aplicat pedepse (art. 129). in aceasté din urma situatie, s-a renuntat la fictiunea consacrata de codul penal in vigoare, potrivit cdreia o misur& educativa este intotdeauna mai ugoaré decat o pedeapsi si care conducea la a considera ci o internare de cAtiva ani intr-un centru de reeducare este mai usoara decat o amenda cu suspendarea executdrii. in consecintd, in reglementarea cumulului juridie s-a avut in vedere in principal natura privativa sau neprivativa:de. libertate a sanctiunilor aplicate. Avand in vedere ci masurile educative privative de libertate nu” sunt susceptibile de amnarea pronuntirii sau de suspendarea executirii, sunt excluse de la aceste 18