Antologie scolara — GA JUDETEANA vA SeemH SECTIA PENTRU COPIIESOP VULTURUL, GAITA $I PASTORUL Vulturul, slobozindu-se de pe o stanci inalta, insfacd un miel. Cum il vazu gaita, clototind de zel, porni sa-l imite. $i coborand cu mare zarva, se napusti pe un berbec. Dar incdlcindu-i-se ghearele in lana si nemaiputand s le scoata, batu din aripi pana cand pastorul, prinzand de veste, alerga la ea, 0 prinse si, dupa Ge-i ciunti varful aripilor de jur-imprejur, cand veni seara, 0 duse copiilor sai. Iar ei intrebandu-l ce soi de pasare este, pastorul raspunse: ,,Dupa cat stiu eu, gaita, dar dupa cum vrea ea, vultur™. Astfel intrecerea cu cei mai puternici nu foloseste la nimic, ci aduce nenorociri si PRIVIGHETOAREA SE ULIUL Privighetoarea sedea intr-un stejar inalt si canta ca de obicei. Zarind-o un uliu, cum era flamand, se repezi si o prinse. Dar privighetoarea, gata sd moara, il ruga sa-i dea drumul, spunandu-i ci ea nu e in stare sa-i sature stomacul si-l indemna, daca n-are mancare, sa prinda pasari mai mari. Dar uliul ii raspunse: ,,As fi un neghiob daca as lasa bucata din gheare ca sa alerg dupa una care nici nu se nazare™. Astfel sunt si oamenii nechibzuiti care, in nadejdea unor bunuri mai mari, lasi ceea ce au in mana. Capra $1 MAGARUL Un om avea 0 capra hrana lui bogata, il caina un magar. Si capra, pizmuind magarul pentru ‘4 se chinuie fara contenire, cand invartind la 3moara, cand ducand poveri si-l sfatui ‘4 pe epilepticul si sa cada intr-o groapa, ca si dobandeasca odihna. Magarul o crezu, dar cizand se rani. Stapanul sau chema un veterinar si-i ceru sa-| ajute. Doctorul ii spuse ca trebuie si-i puna magarului, ca sa-si recapete sanatatea, un plaman de capra. Si ei, sacrificdnd capra, tamaduira magarul. * Oricine unelteste viclesuguri impotriva altuia este faurul propriei sale nenorociri. VULPEA $I STRUGURIT O vulpe flamanda, cum zari niste struguri ataérnand pe o vita cataratoare, vru sé-i rupa, dar nu putu. Si, indepartandu-se, zise: Sunt verzi". Astfel si unii oameni, neputand ajunga unele planuri din pricina slabiciunii lor, invinovatesc imprejurarile. VULPEA $I MAIMUTA LAUDAROASA Vulpea si maimuta, calitorind impreuna, se sfadeau in privinta nobletei. Trancanira multe, dar cand ajunsera la un loc oarecare, maimuta, aruncandu-si ochii intr-acolo, porni sa ofteze. intreband-o vulpea din ce pricina ofteazi, maimuta, ardtandu-i niste morminte, ii spuse: ,,Cum sa nu ma podideasca plansul cand vad stelele funerare ale libertilor si sclavilor parintilor mei‘. Si vulpea fi raspunse: ,,Minte cat vrei, caci nici unul dintre ei nu s-o ridica sa te dezminta™. Astfel si mincinosii se lauda mai cu spor cand nu-i nimeni ca de gol. idea Boul $1 LEUL Trei boi pasteau totdeauna impreuna. Un leu voia si-i manance, dar nu cuteza din pricina tovarasiei lor. Aruncandu-le insa vorbe viclene, i-a dezbinat si, gisindu-i despartiti, i-a sfartecat. Daca vrei sa traiesti fara primejdie, si nu dai crezare vrajmasilor, ci sa te bizui pe prieteni si sa-i pastrezi. 4JUNINCA $I BOUL O juninca vazu un bou trudind si-l compatimi pentru munca sa. Cand sosi insa o sarbatoare, stapanii dejugara boul si prinsera juninca s-o injunghie. Boul o vazu si, zambind, ii spuse: ,,Din pricina asta nu munceai, caci trebuia sa fii jertfita curand”. Fabula arata ca primejdia paste pe cel lenes. DIOGENE $1 CHELUL Diogene, filozoful cinic, jignit de catre un chel, fi raspunse: ,,Nu te voi jigni, nici gand, ci voi lauda parul intelept care a parasit capul prost”. RACUL $1 MAMA-SA Odata fi spuse unui rac maméa-sa: ,,S4 nu mergi stramb si si nu-ti tarasti trupul de-a-ndaratelea, pe stanca uda". Racul ii raspunse: ,,Mamia, mergi tu drept, ca sa ma inveti, si eu te voi privi si voi face la fel". Cei care dojenesc pe altii se cade sa tra mearga ei, mai intdi, drept si dupa aceea sa dea povete. CAINELE $1 IEPURELE Un caine de vanatoare prinsese un iepure, si cand ii lingea buzele, cand il musca. Iepurele se aparé spuse: ,,Ca sa stiu daca imi esti prieten sau vrajmas, inceteaza, lupule, fie muscatul, fie pupatul™. Fabula e potrivita pentru oamenii cu doua fete. PUL $1 SOARECELE Pe cand leul dormea, trecu peste trupul lui un soarece. Leul se trezi ' si, cum il prinse, se pregati si-l manance. Soarecele il ruga si-i dea drumul 5si-i fagddui ci, daca fi lasd viata, fi va fi recunoscator. Leul rase si-i dadu pace. Dar nu dupa mult timp s-a intamplat ca leul si fie mantuit prin recunostinta soarecelui. Niste vanatori prinsesera leul si-] legasera cu o franghie de un arbore. Soarecele il auzi cum geme, alerga la el, si, dupa ce ii roase franghia si-l dezlega, ii zise: ,Deunazi m-ai luat in ras, fiindca nu te asteptai sa-ti intore binele. De-acum, sa stii ci recunostinta vine si de la soareci™. Fabula arati ci oamenii cei mai puternici, in cumpenele vremii, au nevoie de cei mai slabi. LE SI MIEREA intr-o c&imara se varsase niste miere. Mustele se grimiadisera s-o miinance dar, din pricina ospatului dulce, nu se indurau sa plece. Cand li se incleiara picioarele si nu mai putura sa zboare, simtira ca mor si zisera: ,,Ce nefericite suntem! Pentru o gura de dulceata, cum se prapadi 0 viata". Tot astfel lacomia, la cei mai multi oameni, aduce mari nenorociri. Yo MAGARUL, VULPEA $1 LEUL Un migar si o vulpe, legand prietenie, pornira la vanatoare. Cum intalnira un leu, vulpea, vazand primejdia de moarte, se apropie de leu si-i figadui sa-i dea prins magarul, dacd-i promite ci n-o va vatama. Leul ii fagiidui ci n-o va ucide si vulpea, indemnand migarul spre 0 capcana, il fiicu sa cada in ea. Vaizand ci magarul nu mai poate si fuga, leul prinse, mai intai, vulpea, iar pe urma se intoarse la magar. Astfel si cei care isi imping tovarisii in capcane, deseori pier, far: dea seama, odata cu acestia. GAINA CU OUA DE AUR O vaduva avea o gina frumoasa care facea oui de aur. Socotind insa , ci avea in ea o grimada de aur, viduva a taiat-o, dar a gisit-o la fel ca 6celelalte gaini. Astfel, nadajduind sa gaseasca 0 comoara intreaga, a pierdut si putinu-i castig. Fabula arata ca omul se cuvine sa fie multumit cu ce are si si fuga de lacomie. MISTRETUL $1 VULPEA Un mistret, stand langa un copac, isi ascutea coltii. O vulpe il intreba din ce pricina isi ascute coltii, cand nu-i pandit nici de vanator si nici de vreo primejdie. El raspunse: ,,Nu fac acest lucru degeaba! Daca ma va i ascut atunci, ci-i voi folosi gata incolti primejdia, nu voi avea ragazul si ascutiti“. Fabula arata ca trebuie si ne pregatim dinainte pentru primejdii. i un loc anume si se luara lai intrecere. Din pri ina iutelii sale firesti, iepurele nu se sinchisi de alergare, ci se tranti pe marginea drumului si adormi. Cum isi stia incetineala, broasca testoasa alergd mereu si astfel intrecu iepurele care dormea si dobandi premiul victoriei. Fabula arata ca, deseori, munca biruie firea. OaLa DE LUT $1. CEA DE ARAMA O oala de lut si alta de arama erau duse de un rau. Oala de lut ii spuse celei de arama: ,,Ptluteste mai departe de mine, nu mai aproape, ca dacié ma ciocnesti, ma fac cioburi, chiar daca te ating fara si vreau‘ Pentru un sarac care locuieste aproape de un print avar viata este nesigura.LA FONTAINE LUPUL $1 MIELUL Dreptatea celui tare mai stragnica s-arata, cum veti vedea indat Un Mielusel venise si se-adape in crang, din lipezimea unei ape; cAnd, alungat de foame, cu ochii dupa prada, un Lup cumplit s-a intamplat sa-1 vada si s-a rasucit la el, plin de manie: — Cutezi si-mi tulburi apa tocmai mie’ Obraznicule, iti arat eu tie!... —Nu-si are rost mania Dobitociei Tale: cum ag putea s-o tulbur, cand beau mult mai de vale? ii spuse Mieluselul acelui Lup zbarcit. — Ba tulburi! — zise el pornit; iar acum un an m-ai si barfit!... — Eu te-am barfit?... E oare de crezut cfind eu, pe-atunci, nici nu eram nascut?... Maria Ta, fii bun si tine seama ca-s mititel si inca sug la mama... — De n-ai fost tu, a fost vrun frate-al tau! — Maria Ta, n-am nici un frate, zau... — Chiar daca n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai tai cA sunteti toti la fel de de la ciobani pin’la dulai si nu-mi dati pace! Dar ma razbun, ai inteles?...Si, fara alta alta vorma de proces, l-a dus pe sus in codrul departat si l-a mancat.GH. ASACHI (1788-1869) CorBUL $I VULPEA Preste ramul unui sorb S-agezasa domnul corb, Tiind in plisc 0 bucata De cas, ce-o avea furata. Vulpea, cum I-au mirosit, Sub acel sorb au venit Si-n sus cautand, ii zice: »Buna ziua, venetice! Cat esti mandru si frumos! Daca versul cel duios Ti-i c-a penilor odoare, Tu-ntreci pe privighitoare,,. De mandrie inganfat, Corbul pliscul au cascat, Si vrind viersul sa inceapa, Casul pe pamant il capa. Atunci vulpea branza apuca, Dupa ce o si imbuca, Catre corb, spre mangiiere, Zice: Jen asculta, vere, Cel ce stie lingusala Sa indoapa-n socoteala Celuia care-I asculta. Asta dauna nu-i prea multa Pentr-un adevar curat." Atunci corbul rusinatGiura ca minciuni c-acele Alte dati n-or si-] insele. BRoasca $1 BOUL Broasca mica cat un ou Au vazut pascand un bou Si mirdndu-sa prea tare De-o faptura atat de mare Cugeta: c-ar fi noroc $-a familiei lauda, daca Ar putea sa se prefaca Din mic, mare dobitoc. Deci, d-ambitie s-aprinde, Mereu s-umfla, se intinde $-apoi zice ,,Sorioara, Nu-s ca boul, buneoara?" Dar aceasta i-au zis ,,Ba!" Broasca urmand a se umfla, Zis-au iar ,,len vezi, lelicd!" »Soro,-ti spun ca esti tot mica!” »Oare acuma I-am agiuns’ ,nci nu", i s-au rispuns, Broasc-atunci s-au mai umflat Foarte asa... cat au crapat. Vra ca asté broasca mica Pe mai mari cel mic s-agiunga, Tot se umfla, se ridica, Far-a-si cere sfat la punga, Se asaza la Paris, Unde, de nu este-nchis, Rolul gioaca de baron, Fara bani, dar cu bun ton. De mii planuri ingamfat,Casa-si schimba in palat Si-n printesa pe a sa dama. Vrind apoi a mai intinde, Creditoriul pe-a lui sama Toate, pin’ si pre el vinde LUupuL $1 MIELUL Orice face cel mai mare, Direptate-n toate are, Precum vom videa aice Din o fabula ce-oi zice. Un miel foarte insetat S-adapa in rau curat, Unde lupul, catand prada, incepu cu mielul sfada, Zicandu-i cu rost turburat : ,,Ori de ce ma infruntezi Si s turburi cum cutezi Limpedea me bautura?" I-au zis mielul: ,,Doamne, iarta ; La manie nu te-ntarta, Mai ales daca ai vra Sa-ntelegi maria-ta, C-apa din sus cura-n vale La serbul miriei-tale ; Si s-o turburi eu nu pot Cu piciorul, nici cu bot ! Mi-o turburi si-acum iar: I-au zis cruda acea fiara ; Stiu ca-n anul cel trecut Tu de lupi ai zis barfele !" Cum puteam si zic acele, Cand n-am fost inca nascut ? GmCrede, doamne, ca s-acuma Eu sug lapte de la muma." »»De n-ai fost tu, apoi, zau, Au fost un frate al tau." » Nici un frate eu nu am." »Asadar, t-au fost vreun neam, CA toti cani, pastori si oi Bat din veci rezbel cu noi !" Zicind ceste, il imbranca Si il duce la pidure, Unde, fara sa-l injure, Il despoaie si-] mananca. LUPUL PREFACUT iN PASTOR Un lup foarte ipocrit, Avand mare apetit Pe o turma grasulie, Ce pistea in 0 cimpie, Socotea ca a lui plan Nemerit s-ar fi facut Daca-n straie de cioban Vizeta i-ar fi facut. Deci pre spate-o gluga-ncinge, Coapsele-n itari le strange, Spre-a-s-ascunde a sa fata Pune-n cap o palarie; Ca pastor curat sa fie, Din un ram is face 0 cata. Si vicleana ligheoaie Ie subsoara 0 cimpoaie. Chiar ca Trifon imbracat, Pe-a sa cata rezemat, Lupu-ncet se-nainteaza, CAnd pastoriul repoza,De somn canii se-ngana, Dar nici turma era treaza. Ipocritul, bucuros, De prilej asa frumos, Avu inca s-o idee, Ca cu portul cel mintit Sa insele nemerit Si un chiot si mai deie. Dar aceasta-i strica tot ; Deschizand flamandul bot, Asa foarte au urlat, Ca padurea-au rasunat. Se trezira l-acel ton Turma, canii si Trifon. Bietul lup se incurca in itarii sai si-n gluga, Inct nu putu sa fuga, Nici macar a s-apira. Un fatarnic cat d-ascuns, Nu ramane nepatruns. Sune-ursariul numa-n surle, Cine-i lup ca lup sa urle.BARKBU KIS MUMULEANU (1794-1837) LEUL SI TEPURELE Leul flamand fiind foarte, S-alergand dupa vanat, Indat-a intampinat Un biet iepure fugind, Carele, fiind aproape, fl avea pranz bun gatit. Mai mult de n-ar fi poftit, Nici la alt mai lacomind. Dar vazand un cerb departe, Pe iepure I-a lasat, Socotind c-a capatat, Pranz mai gras si mai plicut. Tepurele, saracutul, Cum il vazu c-a pornit Spre cerb leul cel cumplit, El sa facu nevazut. Cerbul iar facu aceasta; Fiind si mai departat, Afla prilej de scdpat Aoti doi pe leu inseland. Atunci lacomul, indata, Sa-ntoarse la iepuras, Mai semet si cu curaj, Ca spre gata alergand 15Viind la loc s-afland urma, Nu ca pranz n-a capatat Dar nici seara n-a cinat, Ci-a rimas gemand cait. lata dara lacomia Ca |-a facut d-a pierdut Si ce gata a avut, Lacomul nemultumit.ANTON PANN (c. 1796-1854) CARUL FRANT NEVOIA iNVATA PE OM Un om la lemne mergand Si carul in drum frangand, Ca si alte dati l-a dres Si la casa sa a mers. Copilul sau alergand Si carul frant dres vazand, il intreba: ,,Taica! dar Cine-ti drese carul iar?” Tatal sau raspuns i-a dat: »Eu, fitul meu, cine alt?" »Apoi cine te-a-nvatat?" Copilul iar a-ntrebat. »Nevoia, copilul meu, Ea stie ce nu stiu eu." »D-apoi unde sade ea?" Copilul sz sin padure,” Si la treaba lui s-a dus. Deci copilul mai crescand Si la pidure mergand, Peste loc rau cum a dat, Franse carul incarcat Si, sd-I dreaga nestiind, Fluiera, la el privind. Apoi aminte s-adusTatal sau cum i-a fost spus. S-incepu a alerga In sus, in jos, s-a striga: »Nevoie! nevoie, fa! Vin’, ma-nvata, ori il fa." Dupa ce a vazut dar Ca striga intr-un zadar, Sa apuca singurel, Cazneste destul la el, Potrivit, nepotrivit, Bine, rau, a ispravit. Acasa daca a mers S-il vazu tatal siu dres, {i zise: ,,Hi, fatul meu! Nu e cum iti ziceam eu?” »Nu — ii zise suparat — Nimenea nu m-a-nvatat. Tar tatal sau cam razand fi dete rispuns zicind: »»Ba chiar nevoia a fost, Carea-nvati p-orice prost; Ca ea de n-ar fi venit, Tu atat n-ai fi caznit. Ea arata sa incepi La orce nu te pricepi, Apoi bine, rau, muncesti Si tu-n lume sa traiesti." CopactuL, SI DOVLEACUL Pe langa un copaci mare Un dovleac, din intamplare Primavara rasirise Si pe dansul sa suise,Care intr-atat crescuse, Incat varfu-i intrecuse, In lung s-in lat si-ntinsese, Ramurile-i cuprinsese, Si pretutindeni umpluse De dovleci care facuse. Deci cu aceasta iestime ! Vazandu-se la naltime, Incepu si se mandreasca Si zicdnd sa se falez »Vezi, eu numa-ntr-o vara Cat crescui si tot crese iard, Si tu copaci din vechime, jn suma de ani multime, D-ai fi crescut voiniceste, Precum si vrejul meu creste, Mai, mai ajungeai la stele, Dupa parelele mele." Tar copaciul cel cu minte T-a raspuns aste cuvinte: »Hi! te lauzi tu acuma, Ca inca n-ai vazut bruma, Dar cand va da si zapada, Atuncea esti jos gramada!" Gandeste la viitoare 7 $i la cele-ntémplatoare. Nu te inalta cu firea Pan’ nu cerci nenorocirea. text cu sensul de insusire, calitate. 19LupuL Pocalr Lupul parul isi leapada, dar ndravul nu-si las Un lup dac-a-mbatranit, intr-o zi ce i-a venit, A vrut a se pocai Si faptele a-si cai. Deci cu acest al siu gand, Numele-n caine schimband, S-a smerit ca un batran Si s-a bagat la stapan, Sa slujeasca intr-un an La oi, pe lng’ cioban. intr-acest chip dar slujind Si oile-n cmp pazind, intr-o zi find lungit, O oaie |-a mirosit. El indata s-a uitat Ca e in caine schimbat, S-apucand oaia de trup O jertvi-n grab’ ca un lup. Ciobanul peste el dnd S-aceasta fapta vazand, Ce-ai facut, l-a intrebat, Caine batran si spurcat!" lar el smerit se uita S-intr-acest chip si-ndrepta: wu, zise, fiind culcat, M-apucasem de visat, Oaia cum pastea-mprejur, Viind tocma ca un fur Pe la spate ma musca, $i coada imi imbuca. Eu i-am zis 0 data mar, I-am zis s-aldata bar, Dar ea tot ma supara,Si nu se astampara. Atunci si eu, necajit, Cum o trantii, a murit, Si de frica sa n-o vezi Si sa ma-nvino Zi, Apucai de 0 mancai Si in burta 0 bagai." Dar ciobanul nu glumi, D&andu-i una,-] adormi. CAINELE Cainele pe gerul tare, Cand ningea, zipada mare, Sa-ncovrigase cu totul, Varandu-si sub coada botul. S-intr-a lui tremuratura, Clantanindu-i dintii-n gura Zicea: ,,O, cat e de bine vara! Ca doarme omul afara Si de nici un frig nu-i pasa, Fuge de pureci din casa. Dar acum casa-i e draga, Alearga-ntr-insa sa baga, Si pe mine-n vant ma scoate, Sa-i pizesc din curte toate. Dar vezi, cap sec si la mine! C-asta vara fuse bine, Si erau destule oase Prin curte de mine roase, N-am strans sa le fac gramada, Ci au ramas sup zapada. Numai cu ce-mi da din masa Puteam sa-mi zidesc o casi, Ca dupa cum mi sa pareNu trebuie asa mare; Uite-mi capul, uite-mi coada, Mai sa-mpreuna cu noada. Dar lasa, d-acu nainte Patima ma-nvata minte, Cum va sosi vara-ndata, Precum a mai fost o data, S-apuc sa strang oase goale, Tot ciolane de rasoale. Si cand le roz, si-mi zic mie: Ma! vezi, iconomie, Nu roade peste masura, Mai opreste de la gura Si iti fi si tu 0 casa, Stii cd la iarna iti pasa. Apoi dupa ce-mi voi face, Vie gerul cat fi place.” Asa cainele sarmanul Facandu-si, cum am zis, planul Daca sosi primavara, Dupa aceea si vara, Incepe oase s-adune, Merge, la un loc le pune, Nu le roade asa tare, Le tine supt paza mare, P-alti caini sa le ia nu lasa. Ca-i trebui si-si facd casa. Dupa ce-a strans putintele S-a intins pe langa ele, S-incepu sa le priveasca Ca s-apuce sa zideasca. Dar uitaéndu-se-n lungime, La toat-a lui intregime, $i nadusindu-l caldura, Zice: ,,U! a! cascand gura, Und-asa oase multime wv vsDupa-toat-a mea-ntregime? As? 0 sa-mi mai fac eu casa ’i-ncep sa zidesc, or lasi, Ca iarna trecuta-mi pare Nu era frig asa tare, Cum va fi fost nu tiu minte, Voi vedea d-acu-nainte.” ceasta zicdnd in sine S-a pus sa le roaza bine. * Multi cand dau peste nevoie Sa frang si si incovoaie Zicand: ,,De azi inainte, Asta ma invata minte.” Apoi raul daca trece S-in ceva bine petrece, La trecut nu mai gandeste, D-urmator nu sa fereste.C. BALACESCU (c. 1800-1880) TARANUL $1 PESCARUL Un tran la targ se duse Peste vrand targui $-alegindu-si un crap mare, Fara alta cercetare Serios pe loc se puse La coada a-l mirosi. Pescarul, l-asté vedere, Rabdarea de tot pierzand, Zise razand: — Om ciudat ca tine, vere, N-am mai vazut de cAnd sunt Pe ast paimant, Nici asa minte neroada! SA mirosi pestii la coada! De e proaspat de vrei s-afli, miroase-l la cap, crestine. CA’ de la cap se-mpute, si 0 stie macar cine. — Despre cap zise taranul Nici mai este de vorbit; Cici 0 stiu, o stiu, sarmanul, Ca de mult i s-a-mputit. Vreau sa viz inca-i la coada, daca este precum spun, Ci se poate din tamplare si ramaie ceva bun.I. HELIADE RADULESCU (1802-1872) CE A FOsT CORBUL $I VULPEA (1829) Jupan corbul castigase Din negotul ce-apucase Un bun chilipir de cas. Si cu dansu-n cioc se duse P-un copaci, unde se puse Ca un om I-al sau silas. Vulpea, ca o jupaneasa, O cam sterge de pe-acasa, Si iesise la plimbare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndrepta Sub copaci a i-n sus ci —Jupane corb, plecaciune! O, Doamne, ce frumusete! Ce pasare, ce minune, Ce drag de pene marete!... Dar n-are glas, ce pacat! Corbul inganfat in sine Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea sa-l socoteasca De mut, sau si mi-l vorbeasca Ca e prost I-al sau cantat. Lungi gatul, casca ciocul Si-ncepu a croncini. Casul cazand, vulpea-aci,Cntaretul pati jocul. — Jupan corb, precum se vede, * Minte numai iti lipseste; . Si fa bine de ma crede, Si-nvata, te foloseste: Ca de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Lingusitorii traiesc.AL. DONICI (1806-1866) INFUNTAREA FABULI in palat la imparat, Adevarul, gol din fire, Fara veste au intrat. La a lui asa privire Imparatul au strigat: — Cine esti? Cum indraznesti Gol, aici, sa te ivesti? — Adevarul sunt. — Ce vrei? — Vreau sa-ti spun a mea parere: Tu nicicum nu ai durere Pentru pamantenii tai; Cei mai mari te magulesc Si norodul jafuiesc; Legile iti sunt calcate... — Tesi afara! lesi afara!... Golule nerusinate! Dati-i iute gios pe scara! Tata cum fu priimit Adevarul dezgolit; El, oftand, se departara. Dar a lui dorintaé buna Un alt chip i-au aratat. Adevarul mai pe urma Tar au mers la imparat, Insi nu gol, ce-n vesminte imprumutate la minteSi, cu aer de respect, Au vorbit frumos, incet. imparatul, in mierare, I-au dat toata ascultare; L-au patruns, |-au intiles, Si indata au ales Alti ministri, alta curte Au facut prefaceri multe, Trebile au indreptat S-au fost binecuvantat. GRIERUL $1 FURNICA Grierul in desfatare, Trecand vara cu cantare, Deodata se trezeste Ca afara viscoleste,, Tar el de mancat nu are. La vecina sa furnica Alergind, cu lacrimi pica Si si roaga sa-i ajute, Cu hrana sa-] imprumute, Ca de foame sa nu moara, Numai pan’ la primavara. Furnica l-au ascultat, Dar asa l-au intrebat: — Vara, cand eu adunam, Tu ce faceai? — Eu cintam in petrecere cu toti. — Ai cantat? Imi pare bine. Acum joaca, daca poti, Tar la vara fa ca mine.LupuL si cucuL — Ramii sinatos, vecine! Au zis lupu’ catre cuc. Aceste tari de rau pline Le parasesc si ma duc. Nu mai pot trai aice, De om, cane, prigonit. in Arcadia’, ferice! Este codru de trait, Unde aurita vreme impérataste deplin Unde lupu’nu se teme De napastile ce-i vin. Acolo nu sunt rizboaie, Toti in pace vietuie: Omul este bland ca oaia, Tara cdini nici hamaiesc. — Cale buna, mai vecine! Dar te rog sa-mi spui curat: Naravul nu-ti iei cu tine? Si coltii ai lepadat? — Sa-i lepad? Da’ cum se poate? — Apoi tine minte, frate, Ca la viitoarea iarna, Ai sa ramai fara blana. Si asa s-au intamplat, Precum cucu’ i-au cAntat. intre oameni iar sunt unii Cu colti de lup inzastrati: Ori in care parte-a lumii, Ei vor fi tot nempacati. ‘areadie, regiune in vechea Grecie, locuiti indeostbi de pastori. Poetii idilici o considerau ca tara oamenilor fericiti. 29VULPEA $1 BURSUCUL * —Da’ dincolo si unde * Alergi tu asa iute? Bursucul intalnind pe vulpe-au intrebat. —Oh, draga cumatre, am dat piste pacat, Sunt, iata, surgunita! Tu stii ca eu am fost in slujba randuita La o gainarie. Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lasat, Si sanatate-mi am stricat; Dar tot eu am cazut in groaznica urgie, Pe niste pari nedovedite, Precum ca luam mite. Tu singur martur esti, in adevar si spui: De m-ai vazut cumva, macar cu vre un pui? —Nu, draga cumiatra; dar cand ne intaélneam Eu cam ades vedeam: Ca tu pe botisor Aveai si pufusor. Se-ntampla si la noi de vezi, Cum altu, avand loc, asa se tanguieste, jncat iti vine mai sa-l crezi, CA abia din leafa si hraneste. Dar astiizi butca', mane cai, De unde oare-i vin? $i cand ar vre sa stai, Sa-i faci curata socoteala Pentru venit si cheltuiala, N-ai zice ca bursucu: ca are ,,pufusor Pe botisor?" ' Cateasca, trisurd boiereasca. 30DOouA POLOBOACE Un poloboe cu vin Mergea in car pe drum, incet si foarte lin; Tar altu cu desart, las’ cd vinea mai tare Dar si hodorogea, Facand un vuiet mare, incat cei trecatori in laturi toti fugeau: Atunci cand el folos nimica n-aducea. Asemine in lume, Acel ce tuturor se lauda si spune in trebi putin sporeste. Tar cel ce tace, Si treaba face: Acela purure mai sigur ispraveste. RACUL, BROASCA $I $TIUCA Racul, broasca si 0 stiucad intr-o zi s-au apucat, De pe mal in iaz s-aduca Un sac cu grau incarcat. $i la el toti se inhama. Trag, intind, dar ieu de sama CA sacu’ sta neclintit, CAci se tragea neunit. Racul inapoi se da, Broasca tot in sus salta, Stiuca foarte se izbea Si nimic nu ispravea. Nu stiu cine-i vinovat; insa, pe ct am aflat, Sacul in iaz nu s-au tras, Ce tot pe loc au ramas. 31Asa-i si la omenire, Cand in obstii nu-i unire. LeuL LA VANAT Leu’, lupu’, vulpea si cdinele odat’ Ca niste buni vecini, s-au fost alcatuit Cu totii intrunit, Sa umble la vanat: Si ce vor capata sa-mparta masurat. Se-ntampla dar, ca vulpea-ntai Un cerb frumos au prins. Si adundnd pe toti ai sai, Spre jertva |-au intins. — Acum e treaba me, baieti, Le zisa leu’ lor. Voi trebui numai sa vedeti Cum eu impart usor. $i dispicand indat’ pe cerb in patru parti, Au Zi! Aceste sunt fratestile bucat Si iata: ce inrdi e parte me de frate: Al doile, pe drept ca unui leu se cade; $-ace al triile, tot mie se cuvine, Precum voi stiti prea bine, lar de al patrele, oricare s-ar atinge, Pe loc il voi invinge. Musca De la arat un plug Venea incet spre casa Si, la un bou pe jug, O musca se-asazasa. lar ei, spre-ntampinare,O alta musca-n zbor ii face intrebare: — De unde, draga sor’ ? — $i mai intrebi de unde! — Ki musca ii raspunde C-un aer suparat — Au nu pricepi ce facem? Nu vezi ca noi ne-ntoarcem Din camp, de la arat ! Spre lauda desarta Multi zic: noi am lucrat, Cand ei lucreaza-n fapta, Ca musca la arat. 33C. NEGRUZZI (1808-1868) CAMILA $I VULPEA [Dupd Antioh Cantemir] Camila mult geloasa vazand un tap odata Cu coarnele cum bate de cani incungiurat, A inceput in sine a blestema pre soarta ZicAnd: — Ce ticdloasa eu parte am luat! Un trup frumos si mare sa fie fara coarne, Sa nu aib eu o arma ca slava sa-mi latesc, Ca dusmanii mei lesne in praf sa se rastoarne! (Gelosii felurite de pricini nascocesc C4nd vor sa tot carteasca.) Aga se ténguieste Camila mergand trista cu capu-n jos plecat, Dar o vicleana vulpe ce-n drum 0 intalneste, impéartasire multa la soarta-i a luat. Camila de-amiaruntul isi spune scarba toata. — Cunosc — raspunde vulpea — ca mare ai cuvant, Dar eu am mijloc sigur ca si te fac cornata. Colo-n padurea ceea un loc e in pamant, De drum prea departe; il vei afla sub zare: Se cheama vizunie: la ea oricine-a mers Si capul sau plecdndu-si a stat pazind rabdare, Fara de prelungire cu coarne s-a ales, Precum berbecii, boii si tapii dau dovada. Aceasta sfatuire camilei a placut; Ea nici gandea ca leul in vizunii sa seada, Dar cine cata coarne, la minte e cam scurt. C&mila iute-alearga, cu mare bucurie 34Giseste acea bort sub niste frasini vechi, Si capul isi afunda indati-n vizunie, Tar leul cu cruzie o prinde de urechi. Ea trage, el nu lasa, pin’ ce-n sfarsit scapand, Acasa se intoarce urechile lisand. O iubitori de slava! Pre voi v-am ariitat, Fiinta de camila spre laudi v-am dat. Cunoasteti ci acela ce fala tot goneste Cu rasul si ocara ades se pomeneste. 35GRIGORE ALEXANDRESCU (c, 1810 — 1885) ToporuL $1 PADUREA Minuni in vremea noastra nu vaz a se mai face Dar ci vorbea odata lemne si dobitoace, Nu rimane-ndoiala; pentru ci de n-ar fi, Nici nu s-ar povesti. Si caii lui Ahil, care proorocea, Negresit c& au fost, de vreme ce-l tragea. {ntmplarea ce stiu si voi s-O povestesc, Mi-a spus-o un batran pe care il cinstesc Si care imi zicea CA si el o stia De la stramosii lui, Care strimosi ai lui zicea si ei c-o stiu De la un alt stramos, ce nu mai este viu Si p-ai carui stramosi, zau, nu poci sa vi-i spui. jntr-o padure veche, in ce loc nu ne pasa, Un tran se dusese si-si ia lemne de casa. Trebuie sa stiti ins, si poci sa dau dovada, Ca pe vremea aceea toporul n-avea coada. Astfel se incep toate: vremea desivarsaste Orice inventa omul si orice duhul ne Asa tiranul nostru, numai cu fieru-n mana, incepu sa sluteasca pidurea cea batrana. Tufani, palteni, ghindari se ingrozira foarte: — Trista veste, prieteni, si ne gatim de moarte, — incepura sa zic& — toporul e aproape! 36in fundul unei sobe tiranu-o si ne-ngroape! —E vreunul d-ai nostri cu ei si le ajute? Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute Si care era singur ceva mai la 0 parte. —Nu. — Asa fiti in pace: asta data-avem parte; Toporul si tiranul alt n-o si izbuteasca, Decat sa osteneasc: Stejaru-avu dreptate: Dupa multi silinta, cercari indelungate, Dand in dreapta si-n stanga, cu putina sporire, Taranul se intoarse fara de izbutire, Dar cfnd avu toporul o coada de lemn tare, Puteti judeca singuri ce trista intémplare. Istoria aceasta, d-o fi adevarata, imi pare ca arata Ca in fiesce tara Cele mai multe rele nu vin de pe afara, Nu le aduc streinii, ci ne le face toate Un pimantean de-ai nostri, o ruda sau un frate. ELEFANTUL in vremea de demult, dobitoacele toate, De impiratul Leu satule, dezgustate, {si alesera lor Un alt stapanitor, Pe domnul Elefant, cu nasul invartit, Puternic indestul, dar insa necioplit, Si de cap tare, gros, cat vreti si socotiti. insi ca si puteti si vi-l inchipuiti, MA& griibesc sa va spui O judecati-a lui. Noul stapanitor,Cat s-a oranduit, Puse-n slujba pe boi, Tar lupu mancator Se facu favorit Si ministru la oi. Va las sa judecati, CAti miei fura mancati, Si cate oi slutite De fiarele cumplite! in zadar fac strigare Oile-mpovarate, Chip nu e de scapare, Si plangeri necurmate Ce vin de pe la turme Raul nu pot sa-l curme. Lupul dar isi urmeaza A sa nelegiuire, Caci, de ce se lucreaza Craiul n-are de stire; Ba cate lupul spune Le ia toate de bune. A! cand 0 sa ne vie O zi de bucurie, Zi foarte asteptata, Si scumpa in nevoi, Ca si vedem odata Pe lupi mancati de oi? ,,O! asta nu se poate”, Zic unii-alti in lume. Domnii mei, se pot toate, Desi le spui drept glume. Apoi, stiti dumneavoastra Ca oaia este proasta, Si ca nadejduieste Aceea ce doreste. Eu cu incredintare 38Am auzit odata, La o turma cam mare, O vorb-asa_ ciudata. Dar cum poci sti ce spune Oile intre ele? Pentru asta minune Am cuvintele mele. Acum, sa venim iar la vorba inceputi: Vazind bietele oi ca toate o sa piara, Dupa lungi chibzuiri s-alesera 0 suta Si mersera la crai izbavire si ceara. Craiul sta ocolit d-o numaroasa curte: Cerbii cu coarne lungi, ursii cu coade scurte Alcatuia un stab! vrednic a fi privit. Un berbece-nvatat, ce stia si citeasci, Se-nfatisa smerit, si-ncepu sa vorbeasca: — Ne rugam sa ne-asculti, craiule stralucit! Si si intorci spre noi mila mariei-tale. Starea-n care ne-aflam e vrednica de jale, Pentru ca domnu Lup, ministru ce ne-ai dat, in loc a ne pazi, de tot ne-a-mputinat. Domnul Lup, intrebat, Raspunse cu glas mare: — Stapane luminat! Nici un cuvant nu are: Cand le-am napastuit? Cand am scos biruri grele? Eu iau obicinuit De oaie cate-o piele. Dar prostimea ciudata Asa e invatata, | Stab — stat-major.Si far-a sti ce cere Va nencetat sa zbiere. Maretul elefant, dupa ce se gandeste, Da de trei ori din cap si lupului vorbeste: — Asculta, zice, si ia aminte La ale noastre craiesti cuvinte. Cat pentru-o piele, treaca si mearga, Fiindca singur spui c-ai dreptate. Dar pentru c-astazi oaia alearga La mila noastra, care mult poate, O iert: de dajdii fie scutita; Ale ei plingeri voi sa le-ascult; Si decat pielea obicinuitd Sim poti cere un par mai mult. SOARECELE $I PISICA Un soarece de neam, si anume Raton, Ce fusese crescut su’ pat la pension, Si care in sfarsit, dupa un nobil plan, Petrecea retirat! fntr-un vechi parmazan, {ntdlni intr-o zi pe chir? Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Cum ca domnul Raton indata s-a gatit Si o ia la picior, nu e de indoit. Dar smeritul cotoi, cu ochii in pamant, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfant, {ncepu a striga: - De ce fugi, domnul meu? Nu cumya iti fac rau? Nu cumva te gonesc? Binele soricesc cat de mult il dorese Si cat imi esti de scump, 0 stie Dumnezeu! Cunosce ce riutati v-au facut fratii mei, Si ca aveti cuvant sa va plangeti de ei; " Retirar—retras (de la ft. retiré). 2 Chir (grecism) — domn, jupan. 40Dar eu nu sunt cum crezi; caci chiar asupra lor Veneam sa va slujesc, de vreti un ajutor. Eu carne nu mananc; ba inca socotesc De va vrea Dumnezeu, si ma cilugaresc. La ast frumos cuvant, Raton induplecat, Vazand ci Dumnezeu de martur e luat, {si ceru ierticiuni si-] pofti a veni, Cu neamul soricesc a se-mprieteni. Il duse pe la toti, si il infatist Ca un prieten bun ce norocu’ le da. Sa fi vazut la ei jocuri si veselii! : Caci soarecii cred mult la fisionomii, S-acestui strain atata de cinstit Nu le infatisa nimic de banuit. Dar intr-o zi, cand toti fi detera un bal, Dupa ce refuza si limbi si cascaval, Zicand ca e in post si nu poate manca, Pe prietenii sai ceru a-mbratisa. Ce fel de-mbratisari! Ce fel de sarutat! Pe cati gura punea, Indata ii jertfea; inct abia doi-trei cu fuga au sciipat. Cotoiul cel smerit E omul ipocrit. 41PRIVIGHETOAREA $1 MAGARUL Nenorocita privighitoare CAnta-n padure a ei durere, Natura-ntreaga da ascultare, Tot imprejuru-i era tacere. Altii in locu-mi ar descri poate Acele tonurt neimitate, Glasul acela-nmladiitor, Ce c-o-ntorsura! lina, usoara Treptat se urci si se coboara, Plin de simtire, plin de amor. Eu va spui numai ci despartirea Si suvenire pline de jale, Ca nedreptatea, nelegiuirea, Bra sujetul cantarii sale. Un miagar mare ce-o ascultase, Sica un aspru judecator Capul pleostise, sau ridicase CAte-o ureche,-n semn de favor, Tesi-nainte si-i dea povata, Si c-o neroada incredintare: — Am fost, ii zise, aci de fata, Dar zau nu-mi place a ta cantare. Cu toate-acestea, am nadejdi bune, De nu iti pare lucru prea greu La niste reguli a te supune, Luand de pilda cantecul meu. 1 Mlidire, m@dulatie a vocii cand se céntiAtunci incepe cu bucurie Un cAntec jalnic si necioplit, incat de aspra lui armonie Toata padurea s-a ingrozit. Privighetoarea, fara sfiala, Zise: — Povata e in zadar; Caci d-as urma-o, nu e-ndoiala Ca eu in locu-ti as fi magar. CAINELE $1 CATELUL — Cat imi sunt de urate unele dobitoace, Cum lupii, ursii, leii si alte cdteva, Care cred despre sine ca pretuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntaémplare: Si éu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place. Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste, Numai pe noi mandria nu ne mai pariseste, Cat pentru mine unul, fiestecine stie C-o am de bucurie Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta, Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra. Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulau de curte ce latra foarte tare. Catelul Samurache, ce sedea la 0 parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, Si ca nu au mandrie, nici caprit S-apropie indata Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: — Gandirea voastrd — zise — imi pare minunata, 43 i desarte,Si simtimentul vostru il cinstesc, fratii mei. — Noi, fratii ti — raspunse Samson plin de manie — Noi, fratii tai, potaie! O si-ti dim o bataie Care s-o pomenesti. Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie, Lichea nerusinata, astfel si ne vorbesti? — Dar ziceati... — $i ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevarat vorbeam C4 nu iubesc mandria si ca urasc pe lei, CA voi egalitate, dar nu pentru catei. Aceasta intre noi adesea 0 vedem, Si numai cu cei mari egalitate vrem. DREPTATEA LEULUI Leul, de multa vreme, radicase ostire, SA se bata cu riga! ce se numea Pardos’; CAci era intre dansii 0 veche prigonire, Si galcevire mare, pentru un mic folos. Vrea, adica, sa stie Cui mai mult se cuvine Sa tie pentru sine Un petec de cimpie Si un colt de padure, de tot nensemnator, Ce despartea tinutul si staturile lor. Acum sfnge mult curse, si multe luni trecura, Far-a se putea sti - Cine va birui. Elefantul nasos, Si bivolul pieptos, ! Riga — rege. 2 pardos — denumirea popular’ a leopardului. 44Cu lupul coada-lunga, Multe izbanzi facura. Fiescare tulpina era plina de singe. Ici se vedea un taur jumatate mancat; Langa el un tovaras ce zbiara si il plange; Colo, un pore silbatec fara doua picioare; Si mai la vale, vulpea se tavaleste, moare, Oftand dupa curcanii ce inca i-au scapat! lar mai vrednic de jale era viteazul urs, De doua coarne groase in inima patruns. Leul, vazand ca lupta nu se mai ispraveste, Trimise la maimuta, vestita vrajitoare, Ce spun ca stie multe, si ci proorocea intamplarile toate, dupa ce se trecea; Trimise, zic, la dansa sa-i faci intrebare Cum poate sa ajunga itul ce doreste. Ea se puse pe ganduri, tusi, apoi raspunse, Rozind cu multumire darurile aduse: — Ca si poata-mparatul lesne sa biruiasca, Trebuie sa jertfeasca Pe acel ce in oaste e decat toti mai tare, Mai vestit in razboaie, mai vrednic si mai mare. Auzind astea leul stranse.a sa ostire: — Lighioanelor! — zise — viu sa va dau de stire Ca astazi din noi unul trebuie sa murim: Asa va proorecul. Ramane-acum si stim Cine este mai tare. Ct pentru mine unul, cum vreti... dar mi se pare CA nu prea sunt puternic, caci patimesc de tuse. Vulpea era aproape: — Ce-are a face! — raspunse — inaltimea-ta esti Oricat de slab poftesti. — Dar si puterea noastra E indestul de proasta, Strigara tigrii, ursii, si cu un cuvant toate Lighioanele-acelea ce erau mai coltate. 45—Nu ramane-ndoiala, le raspunse-mparatul. lepurile, sirmanul — crez ca-l tragea pacatul, Sau picate mai multe De mosii lui facute — Veni si-si dea parerea. Dar toti cat il zarira Asupra-i navalira. —Ia vedeti-i! strigara. Cu buna-ncredintare El este cel mai tare! S-ascundea urecheatul, si nu-i placea sa moara Ca si ne faca noua biruinta mai usoara! Pe el, copoi! Loati-l: el era si-mplineasca Ce ne-a zis proorocul din porunca cereasca! CAinii atunci sarira Si-n grab’ ti-l jupuira. Se afla vreo tara, unde 1- Sa se jertfeasca leul? Nici una, mi se pare. Nu stiu cum se urmeaza, nu pricep cum se poate, Dar viz ca cei puternici oriunde au dreptate. LUPUL MORALIST V-am spus , cum mi se pare, de nu iti fi uitat, CA lupul se-ntamplase s-ajunga imparat. Dar fiindca v-am spus-o, voi inca sa va spui Ceea ce s-a urmat subt stapanirea lui. Auzind imparatul ca-n staturile sale Fac napastuiri multe parosii dregatori. CA pravila sta-n gheare, ci nu e deal sau vale Unde sa nu vezi jertfe mai multi prigonitori', Porunci sa se stranga obsteasca adunare, Langa un copaci mare; Caci vrea pe unii-altii si ii cam dojeneasca, Si-n putine cuvinte : Sa le-aduca aminte Prigonitor — aici cu sensul de: impricinat. 46Datoriile lor. Toti se infatisara: si-naltimea lupeasca incepu sa vorbeasca C-un glas dojenitor: —Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate? Datoriile slujbei astfel le implinit Nu aveti nici sfiala, nici frica de pacate, Sa faceti nedreptate si si naépastuiti? Toate slujbele voastre tara vi le plateste: inca, pe la soroace, Cte un dar va face. Dar reaua naravire, Ce o aveti din fire, Nu se tamaduieste. Vedeti cu ce morti grele Se ispravesc din lume, Si cum lasa rau nume Acei care fac rele. Ganditi-va ca poate veti da cuvant odata, La-nalta judecata. GAnditi-va la suflet, si luati de la mine Pilda a face bine. Ast cuvant minunat, Pe care domnul lup auz ca |-a-nvatat, Trecand pe langa sat, La ziua unui sfant, cand preotul citea Si propoveduia, Pe multi din dregatori sa planga i-a-ndemnat. —E! ce ati hotarat, jupani amploiati? Oare-o sa vi-ndreptati? — fi intreba atunci inaltimea-mblanita, Ce purta o manta de oaie jupuita — Spuneti, o sa schimbati purtarea-va cea proasta? — Sa traiti la multi ani, dobitocia-voastra — Raspunse un vulpoi, in slujbe laudat — Ne poate fi iertat 47SA ya-ntrebim smerit, de vreti a ne-arata, De unde-ati cumpirat postavul de manta? Cand mantaua domheasca este de piei de oaie, Atunci judecatorii fiti siguri cd despoaie. Bou. 1 VITELUL * Un bou ca toti boii, putin la simtire, in zilele noastre de soarta-ajutat, Si decat toti fratii mai cu osebire, Dobandi-n cireada un post insemnat. ,,Un bou in post mare?” Drept cam ciudat vine, Dar asta se-ntampla in orcare loc: Decat multa minte, stiu ca e mai bine Sa ai totdauna un dram de noroc. Asa d-a vietei vesela schimbare Cum si de mandrie boul stapanit Se credea ca este decAt toti mai mare, Ca cu dansul nimeni nu e potrivit. Vitelul atuncea plin de bucurie, Auzind ca unchiul s-a facut boier, CA are clai sumi si livezi o mie: »M& duc, zise-ndata, nitel fan sa-i cer." Far-a pierde vreme, vitelul porneste. Ajunge la unchiu, cearca a intra; Dar pe loc o sluga vine si-l opreste; —Acum doarme — zice — nu-l poci supara. —Acum doarme? ce fel! pentru-ntaia data Dupa pranz si doarma! Obiceiul lui 48Era sa nu saza ziua niciodata; Ast somn nu prea-mi place, si 0 si i-o spui. ~ Ba sa-ti cauti treaba, ca mananci tranteala, S-a schimbat boierul, nu e cum il Trebuie-nainte-i si mergi cu sfiala, Priimit in casi daca vrei sa fii. La 0 mojicie atata de mare, Vitelul raspunde ca va astepta; Dar unchiul se scoala, pleaca la plimbare, Pe langa el trece far-a se uita. Cu mahnire toate baiatul le vede, insa socoteste ci unchiu-a orbit; Caci fara-ndoiala nu putea a crede Ca buna sa ruda sa-l fi ocolit. A doua zi iarasi prea de dimineata, Sa-i gdseasca vreme la dansul veni: O sluga, ce-afara il vedea ci-ngheata, Ca sa-i faca bine, de el pomeni. — Boierule — zise — asteapta afara Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu. — Cine? a mea ruda? mergi de-I N-am astfel de rude, si nici voi si-1 stiu. VULPEA LIBERALA Vulpea fara-ncetare Striga in gura mare Ca de cand elefantul peste paduri domneste Trebile merg la vale si lumea patimeste. Ca este nedreptate 49Sa va sa cheltuiasca Veniturile toate Pentru masa craiasca. D-acestea elefantul, cat a luat de stire, Teméndu-se, cu dreptul, de vreo razvratire, Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise, CO invita la curte, o-mbratise si-i zise: — Am aflat, jupdneasa, ca ai mare talent. Voi sa te pui in paine; Si incepind de maine iti dim cu multumire, Ca un semn de cinstire, Al gainelor noastre intins departament: Cauta-ti bine treaba. — Pe seama mea te lasa, R&spunse oratorul si, sarutdndu-i laba, Se intoarse acasa. in ziua viitoare, Vulpea ca totdeauna veni la adunare; Dar ins oblojiti, pe subt barba legata, Si cu un lipan mare la cap infasurata. — Ce ai, de esti astfel? 0 intrebara toate. — {mie rau de aseara, imi e rau cat se poate, Si cu trebile tarii si ma lasati in pace. Craiul stie ce face; El nencetat gandeste la al obstii folos. Adio! sunt bolnava: m-am inecat c-un os. Cunosc multi liberali, la vorba ei se-ntrec, Dar pana in sfarsit cu oase se inec. Cu urechea pleostiti, cu coada-ntre picioare, CAinele, trist si jalnic, mergea pe o carare. 50