«NU EXISTA SCHIMBARE LINGVISTICA-* RGENTO COSERIU .Una lingua come sistema di segni & un ergon, ... frutto della cnérgeia ossia delWattivita di gene- razioni di parlanti, volta per volta facenti tso dell’ergon a loro gitunto”’ (V. Pisani, 1980) 1, Obieetive gi concepte fundumentale L.A. im aceastA prelegere nu-mi propun si ofer solujii pentru proble- mele ‘concrete ce fac obiectul acestei conferinfe, probleme cum ar ft Simplitatea, caractert] mazcat [al opozifillor lingvistice] ete. a5 dori tratate aceste chestiuni in contestel problemel mai Jargi a schimbirilor din limba** privite din perspertiva infelegerii dinamice a timbajului drept creativitate (Evéysta). Bint ins’ convins c& aspectele teoretice ale acestor probleme concret vor fi elucidate tocmai prin punerea in evidenjé a statutului ontologic § epistemologic; atunci ele vor deveni pur si simplu probleme generale ale descrierii istorice. fn acest scop voi prezenta ints-o formi noua liniile esenfiale ale teo- rici mele despre schimbirile din Simba. Depl schifatt deja co 25 de, ani ju wma in cartea mea Sintcronia, diacronta e historia (Montevideo, 1957/58), teoria na fost intotdeauna bine infeleast, cazele find: pe deo parte, \Hispanicum est, non legitur”, iar pe de alti parte, caracterul neobis ‘tuit al formatici mele in raport cn ,,spiritul timpului”, mai ales pentru fumea anglofond, Astizi, in bund misura datorit® unor concepte ale gra- maticli generative, dar si gratie unei mai bune infelegeri a lui Humboldt, gai degraba si arat unde si cum trebui T Lingus Change Does Not Exist, tm Tangnistion nuows ed antica”. Rivista dit aulstica detica modiowale © mederaa, T, 1983, p. 51-6. ‘Nota autorun: veasts Iucrare « fost presentatd iniial la Conferinja CCEA Wniver- sity of ulitamin st Los Angeles) cu temo Sebimbirite din linba 9s covzoitatea (hos Angeles, a ofoga) Chas conflautul ef este in rare milsura concotdant cu idrilesavantuful pe care Feary ce einant], tnt face o denscbta placere 64 0 dedic, in sem de ndsiratie tora opera Wu, dat si co doveds a aecHiunii meie profunde gi constante, ou Nota traducstorulu, Pentsu a respecte tsipartiia coseians « platritor(spstarsls) liovboputal sextoeaul Tonguage din verioaea orighnaa, meu In raport cw aceaot tripatiiey aa eer tere fanefitaic context, duph exam stmenad (2) limbo %— cud se refer ta pla ae rae tes uilversdk=umend de vorbire); (b) dinb# — clad se xefers to plone! IT aaa caer es catone conetiaita a Une) comuntayi Lngsiatice); (0) idiom (Cimbe ek GGonfes de vorlge a fiecirui snembra ol commssitjillisavistics). CL, amet XXSVIL, nr 1. fe 20, Cluj-Napoca, 199220 UCENIO cossRIY timpurile sau schimbat in bine, astiel incit sper si nu vA. surprind eu © conceptie total heterodox .2. Drept baz pentru infelegerea problemei majore la care m-am seferit, sau, mai exact, a tezelor care ti corespund, avem nevoie de citeva concepte categeriake si/sau distincfii fundamentale, Prima dintre aceste distincfii este aceea dintre ,,Natura” si ,,Cultura”, sau dintre Necesitate si Libertate in sens Kantian. Limbajul aparfine domeniului activitatilor Productive inteufionale ale omului, cum ar fi arta, stiinta, tehnologia, filozofia ete. Aceste activitafi mt sint doar eseritial’ productive”, cf si noreative’. Prin creativitate infelegem 0 dubld productivitate- producti- Nitate iu raport cx ,obiectcle” produse si productivitate in taport eu inses}, procedeele de producere corespondente (ee pot fi la rindul lor . pro- duse"). Asticl itatea este proprictatea specifics a acelor activitati unane care nu aplic’ pur si simpht reguli de producere, ci, in acelasi timp, le si modifica. In slinsit, aver nevoie de un concept de ,,Cauzalitate” die nit; mai exact, trebuie si distingem cauzalitaica, im seusul ei strict, de fingbitute 33 de conditionare. De Japt, in cauul schimbarii lingvistice, ca de altfcl si in caztil producctii oriearai abiect cultural, este posibil sine intrebam care siut cele patru ,cauze” definite de Asistotel ; catza eficionta, cauza material, cauza formal si canza finals. In cazul obiectelor cultus tale, causa eficienta este omul ca subiect creator, adics, in termeni genereli, insisi libertatea, Este 5i motivul pentru care conceptual de ear’ cficieut& este inutilizabil in stiingele calturii. Cu alte envinte, in acest domeniu este lipsit de rast si caufi asemenca pentru cd ea, catia enti, este cunoscuti, Cauza materiala este’ materia din care © aledtuit obiectul cultural, iar aceasta nu pune decit probleme de ordin istoric, referitoare Ja originea sa (de escmplu, in cazul schimbérilor din limbi, substratul, superstratul ete,). Cauza formal, daca exista, coin- Gide cu finalitateaa, iar finalitatea o reprezinta insusi obiectul pri dus, cu valoarea sa cultural’ 3i funcfionalé. Asticl, finalitatea activitatii de producere a Mliadei este instsi Tiada ca cperi de arti, iar finalitatea timpului viitor din timbile romanice nu este altceva decit insusi timpal viitor in Iunctionarea sa ca timp intr-un sistem verbal oarecare. De accea vom aplica nofiunile de cauzd si cauzatitate exclusiv cauzelor eficiente din domenitl naturii, adicd, acelor ,,catze care, in conditii (circamstante) identice, produc in mod necesar accleasi cfecte”. Pe de alt parte, Von vumt condifionare totalitatca cireumstanfelor in care are loc 0 acti: Vitate creativ’, circnmstanfe care determin’ istoriceste realizarea acelel activitati (adicd circumstantele de care Hibertatca, sub forma dnteligenfei practice, fine seama in crearea obiectelor culturale: in cazul schimbirilor Ingvistice este vorba de asa-numipii factori ,imtralingyistici” si ,extra- lingvistici”) 1.3. Chestiunea propriu-zisi a schimbarilor din limba privite din pers: pectiva conceperii [imbajului ca o activitate creativa poate [i infeleasa cel mai bine, dup plrerea mea, daca pomim de la presupunerea asemenca schimbari nt exist’. Prin inexistenfi inteleg: a) inexistenta schimbisilor in forma geuetal acceptata in lingyistica; b)' impercepti- bilitatea existenfei lor in modul imeare au intr-adevar loc; si ¢) faptala sNU EXISTA, SeHTMBARE LINGVASTICR. u c& un fenomen lingvistie nou-creat poate fi adesca interpretat in acclasi timp ca schimbare si ca non-schimbare : ca inmoire si ca aplicare. De fapt, inexistenta a ceea ce s-a numit ,,schimbari in limba” are trei_aspecte : in primul rind, acestea nu existi ca modificari ale vreunti nabiect” concepat drept continu, ca proces de schimbare a unor fe- nomene externe (de ex., «> [devine] ¢}; in al doilea rind, de obicc. cle au exist’ pentiu vorbitorii unei limbi, convinsi ca ei continua, fra ao modifica, o anumit& traditic Hingvistica ; si, in al treilea rind, adesea ele nu existi’ in limbaj in ipostaza sa de Svauis (sistem de procedce), [devine] ¢). Ansamblitl unor asemenca diietenfe este apoi_privit ca un singur fenomen (din nou o ,,schimbare” sat ,cvolufie”” a limbiij, cdutindu-isse ,,cauzele” obiective. In final, din momient ce ,,rezultatul’” obiectiv (,,schimbarea”’) este conceput ca find ui singur fenomen, unitar, si cauzcle vor fi reunite intra singurd, general si cu acfiune continu’, 2.21. Totusi, o mb’ nu existé asemenea unui object sau organism natural, deci nu are o continuitate organicd independent& de constiinfa vorbitorilor ci. © limba este o ,,tehnic&” de vorbire istorie constituita ea existi doar ca traditie a capacitafii de a vorbi, cu alte cuvinte ca o cunoagtere tehnica, o ,competenfi” transmisi de si cdtre mem- brii individuali ai comunitatilor lingvistice. Ca urmare, procesul interpre. tat ca ,,schimbare in limba’ nu este unul de schimbare a produselor limbii (amu devine ¢'j, ci unul de creare a tradifiilor lingvis- tice, de obiectivare istoried a ceea a fost produs in vorbire. El nu este altceva decit limba in procesul credrii sale. B adevarat c& in acest fel unele traditii dispar (adica sint abandonate), ceea ce nu inseamni inst “chaceste tradifii ca atareau devenit noile traditii cu care cele vechi ati fost inlocwite. 22.2. Inainte de toate, fiecare fapt de ,devenire” in limba este in tealitate o , inloeuire'. Nu este vorba de o simpla diferenpa de formulare,» EvGEMIO cosentu 4 Ciel de ex depinde infelegerea multor aspecte ale dezvoltarii limbilor, cum ar fi, de exempla, faptat cd noite tradi pot coexisa cu veehile tadifi din care par s& se fi dezvottat (ca de pilda ai — oi ~- c, in spaniola veche, tneori chiar in acclasi text), sau faytul e& nu exista nicl o diferent intre schimbarile fouetice (aude se presupune o continuitate) $i cele rama, Heale st lexicale (unde nu se susfine de obieci o ascmenca continuitate), Ca toate acestea, este mult mai important ca problema schimbarilor din limbs si ns fie fnteteash ca tin fenomen de inlecuire a unui fapt mal vecki (panindu-se astiel intrebarea de ee a tost A inlocuit eu 2), et ca fenomen de sparifie a unui fapt nou; deci au din punctul de vedlese al Broduselor, ci din cel af procesnin’ creativ; jintrebatea ttebule sa fie] deci-mn De ce A= (B)?”, ci De ce ~- B?"” In cazul Hnbii tradigia deja data prevaleazA in asemenca m&suri, incit produsul istorie se cone dera ea ilind primar, iar schimbarea ca secundaré. In alte domenit ale culturli, acolo ande creativitatea apare in psim-plan, ne intrebam mai degrab’ cum se ivese si se impun fapte noi, nu cum’ sint inlocaite cele Nechi, Totusi, in parautez’ fie spus, a pune problema din. punctill de wee dete al produrelor ant este absolut nejustificat in cazul limbii, deoareca, fe de o parte, creativitatea lingvisticd se manifesta practic intotdesong in interior unei tehnici lingvistice limbi] date, iar pe de alta. parte, faptele nou create trebuie de asemenea si se’integreze in aceastl tehnieh, Cit toate accstea, ce © adevirat pentrn alte forme ale oulturil este wale: Dil si pentra limhaj: si in limba ,schimbarea’” i deavoltarea siut even mentele primare, jar pradasil astfel sezaltat cste-secundar; 5i fu longer fied ar trebui st privim. inainie, nu inapoi. . Din acest punct de vedere, schimbirile din limba nu siut ,schine- » ¢l construivea, faccrea limbii, acel fenomen originar prin are Prin care se naste o limba. De aceea formula ,.d este inlocuit cu BY trebuie infeleasd corect: ca priveste limba ca produs, mu ca proces de schimbare. Elementele A si B sint echivaiente in dowd stadii Giferite ale mbit ca produs, dar sia 5i in insigi schitmbarea lingvistica. Ele sint de acelasi rang, adick ocapi acceasi poritie in limba deflaita ca ausamblu de tradifii; dar in cadrat schimbirii tingvistice (— ivirea uma fapt de limba nou) “A constituie doar materialul din care este crest B. Acste decicauza materiala a iui B. In treacat He spas, eveta tradifii lingvistice — mo numai din doméniel lexiculai — cate’ dispar fark a ti fnlocuite, dupa cum exist si tradifii nowaparute care nu ie loctiese altcle mai vechi, In astfel de sitaafii este un simplu artificiu formal a considerim stingerea unci tradifii cao. ,,inlocuire en zero”, iar apar Tifa uncia far a 0 intlocui pe alta ca o ..inlocuire a tui zero” In plus, materiaiul unei ,,schimbari” (= creatii) in limb& poate proveni dintr-o alta limba, situajie in care nu se mai poate afirma, de exempl, cd semni, Hieagia lat. comprehendere 0 inlocuieste”” pe accea a gr. auddaapiva, 2.24. Astfel, schimbarile din limba constitiie procesul isterie prin care disparc sau se crevaza’ nba, prin cate tradijiile lingvistice se sting ori Se nase si prin cate, adesea, traditii noi iat ,Jocul", parfial sau total celor pe cale. de disparitie din sistemal de. tradifii pe care il reprecinta © limba. Desigue, ceca ce se modified prin schimbate este insist limba Tespectiva infeleasa ca produs istoric, ca ansamblu de tradigit $i, in acest5 {NU EXISTA SCInMeARE LINGYISTICA, 13 eso sens, putem vorbi despre schimbiri inty-o Himba sau in diferite limbi, Dack rem sa fim exacti, vom sublinia ins c% de fapt timb’ ca produs objec tiv (ergo) ma ,se schimba”, ci se creeazil, Privite dintr-o perspectiva corect’, limbile tau se afl intr-o continn’ schimbare, ci intr-o continu’ facere 3. Cele tret probleme ale sehimbarii Iingvistice 30, Astfel definit, procesul istoric de schimbare a limbilor au im- plica o singura problemi, ci trei probleme diferite, situate ficcare la cite in nivel: a) problema universali a schimbarilor in limbaj (de ce se mo- dificd limbile?); b) problema general @ schimbirilor in Himb& (cum si in ce condifii intra- 51 extralingvistice se modifica de obigci 0 limbA?) ; ©) problema istoriel a fiecarei schimbiri in parte, adica justificarea credit unei atiumite tradifii, care, eventwtal, inlocuieste o tradifie anterioar’. Aceste trei probleme trebuie privite ca deasebite uncle fap’ de celelalte ; cu alte cavinte, rispunzind la prime intrebare nu am rispuns automat si la @ dowa, sau invers. Doar prima chestinne este de ordin teoretic. ‘A doua este o chestiune empiricd de istorie generalizats a limbilor, te- feritoare la ce se intimpla én. xb 7075, de cele mai multe ori, In istoria limbii, A treia este in fiecare caz in parte o chestivne de istorie a limbii it sensul strict al termemalui, 3.1.1. La prima intrebare se rispunde satisftiedtor prin identificarea esetifei schimbarilor din limba, adici prin aflarea principiilor universale care stan la baza conceptulvi corespunzator : schimbirile din limb’ sint obiectivarea istoric a creativitajit Tnigyistice, Limba devin creata — istoric, pentra ci ca este, de fapt, o activitate creativ’ i in acclagi timp una indreptati spre aif? oameni: accastd altima dimensiune a limbajului, direcfionarea catre celdlalt, ew 0 numese alleritate, Schimba- File din limba nu sint un rezultat produs de anmnite cauze, ei manifes- tarea imediata, emergenja primard, a creativitayii si alteritagii limbajului Ca pura creativitare, schimbisile reprezintd cearca limbajului; dzept creativitate intr-o limba particulara gi drept obicctivare istoric’, ‘ele re- prezintA crearea wei limbi annme. In consecinta, nu este deloc adevarat C4 in sine, in planvl universal, schimbarile din limb& ar fi un fenomen enigmatic, ,,\ explica” schimbarile lingvistice inseamaa, in acest, plan, a le infele ge, a infelege ce sintele. Cei care cauta cauze (sau 0 cauza) la acest nivel, far a gasi vreuna, infeleg pur si simplu gresit_ natura schimbiirilor lingvistice, ca de altfel si natura limbajulai insusi, ciel sohim- birile fingvistice nu sint altceva deeit lmbajul in facerea lui. Aici nu este deloc nevoie si ciutam vreo cauz4 eficientd: aceasta este omul ca su- biect creator; mu este nevoic nici si ciutim vreo finalitate obiectiva generala: accasta 0 reprerinté fiecare schimbare in parte, In realitate, teea ce nu stim inci sigur si deci ceca ce trebitic sA faca obiectul cerve- LArii lingvistice este: care motivajii sint wai freeveute in istoria limbilor. Tnsd ia aceasta intrebare nu poate rispunde teoria limbajului ca atare. 312. fn acest plan putem doar deduce tipul de motivatic si preciza acti trebuie presupuse nna sen mai multe motivagii, Pentru a face aceasta este ins necesar sh mm desffignrarea obignuita a fiecirui proces de schimbare din limba si sa operim citeva distine}ii. Am propus ncesteia FucsRO cose a distinetii in forma de mai jos cu destul de mult timp in arma, iar apoi ele au fost ficute si de alfii intr-un mod foarte asemiinitor, astfel c& in prezent atit ele, cit si implicapiile lor sint bine cunoscute. Trebuie to- tusi si le mnenfionez aici, nu pentru a pretinde vreo prioritate, ei pentria 4 in lingvisticd: mai cireuli fue’ uncle concluzii false si unele presupu- heri gresite. In primul sind, trebuic 98 distingem uct novafia tu disears (in performangi) de schimbarea in limba (in compctenga), Tar in Baliota schimbérilor lingvistice ca proces ce se desfiisoara intro comunitate Vorbitori trebuie s& distingem patra etape: adoptarea (unei inovagii de Gitre un vorbitor individual), difucarea (adoptarea ci de ciitre mai mulfi Norbitor), seectarea (folosirca. alternant& a tradifiel mai vechi $i a celal noi), mutatia (abandonarea uncia dintre traditii si retinerea celellalte ori stabilirea unei anumite distribufii a ambelor tradifii in acclasi dialect” Sait in cele din urmé, in ,,dialecte”’ diferite). Rezulta ch forma fundamen- tala schimbirilor lingvistice este adoptarea, aceasta fiind intotdeauna un act individual (chiar dac& mai mulfi vorbitori accepta simultan acecasi inovatic). Difwzarea este doar o serie de adoptari suecesive ; selectarea este, in sine, un fapt de discurs; mutafia este doar punctul final al proce- sulni de schimbare in limba unei comunitifi de vorbitori. 9.1.9. Aceste distincfii faciliteazd infelegerea anumitor aspecte ale schimbirii lingvistice si rezolvarea corcet’ a unor probleme, in special a celor privind gradualitatea si regularitatea schimbirilor lingvistice. Adop- tarea are loc in langue saussurean’, adick intro tehnica de limbaj, $i de aceea nu se poate petrece gradual si ,,pe nesimtite!’, ci intotdeauma instantaneu. In aceastd privingd schimbarile sunetelor un diferé de schim- barile gramaticale, iar schimbarea fonetied nu diferd de schimbarea fo- nemied. Thuzia de gradualitate provine din folosisca alternanta in etapa selectirii si din difuzare. in mod similar, orice adoptare care mu priveste © forma izolata, ci un procede sistematic, este regulat’, adich goncral aplicabila. Cit priveste regularitatea, se pot ivi diferenfe legate de nivelul structural [al schimbarit], ca si diferenfe cantitative: de exemplu, 0 schimbare poate sa vizeze sistemul sau norma, 0 Singur unitate sau soncateniri de unitasi, o unitatejserie de unitapi in orice context sau numai i anume context si asa mai departe, Diferenfe calitative insi ou De: aceea trebuie si facem o deosebire neti intre genevalitatea inten= sivd (regularitatea, adicd generalitatea intr-o tehnicA de limbaj, intr-un- sistem de procedee) si generalitatea extensivd (generalitatea simpli. adic generalitatea intr-o comunitate de vorbitori). Schimbarile lingvistice sint csen}ialmente , generale” (regulate) din punct de vedere intensiv, dar nu gi extensiv: din aceasté a doua perspectiva, cle sint intotdeauna generalizati prin difurare, adic’ prin adoptiri succesive. Huzia existentel de la butt incepnt a gencralitafii extensive provine in primul rind din taptul e& inovafii _analoge se pot ivi si impune in aproximatiy cel: isi timp (dar cricum intotdeauna in mod individual) in puncte diférite ale unei zone lingvistice. Mai mult, in ctapa selectavii, regularitatea poate fi suspen dat& in cazuri izolate sau chiar in serii intregi de situatii- de aici se nase nexcepfiile”, cum sint, de exempla, excepfiile de la asa-numitele legit fonctice'’. In consecinja, principiul tradigional conform céruia regulari-7 -aa ,,se extinde”. de Ja participii la alte forme (sau de a participii mai trecvente la altele mai pufin frecvente). 3.1.4 Diterenta dintre inovafic $i adoplare ne ajutd si sa formulam corect problema motivatiei schimbarilor. In prineipit, inovafia ca atare Poate fi si non-intenfionala, adiet poate fi condifionata ,,cauzal” in ade~ varatul sens al cavintului, cici vorbirea este si ca 0 activitate condifio- nati psihofizic. Ca sigurant ins o inovafie conditionaté cauzal are pufine sanse de a fi adoptata si difuzati. Nu se cunosc, de exemplu, greseli de vorbire (in original, slips of the tongue | care si se fi generalizat, Dim- potriva, adoptarea este tin act exclusiv mental cc are loc in limbaj in ipostaza sa tehnicd, adica Ia nivelul ,,cunoasterii lingvistice”; de accea €2 este intotdeauna intentionala, chiar daca intnitiva (ceca ce nu diferd, in principiu, de invafarea obismtita a limbii), astfel tncit nu poate avea yreo ,cauzi”, ci doar 9 motivatie finala (functionala, culturala, social’ Sait esteticd). Pe de altd parte, este din principiu exclus existenta unei singure motivafii pentru toate schimbirile lingvistice, deoarece acestea nu vonstituic un singur fapt, ci o clas’ generala de fapte, euprinzind, in wltimé instanji, limba in intregimea sa. Mai mult decit atit: schim= barea consti in inovatic 31 adoptare, iar o schimbare in limba unei co- munitaji este o suecesiune de adoptari; altful spus: ew fiecare adoptare, Schimbarea este produsi din nou. Astfel, nu se poate presupune ci mo- tivafia inovafiei sia adoptarii trebuie si fle meren aceeasi si nici ch in ctapa de raspindire a schimbarii o aceeasi motivafie ar sta la baza fiecdzei adoptari, Desigus, motivafia subiectiva general este intotdeauma valteritatea” (prelim idioml alteniva), ins’ exist diverse tipuri de al-16 teritate concreti. Motivatia obiectiv’ geueral% este intotdeanne finalitatea (insusi_produsal final), dar, comparind faptul nou-creat eu cel inlocuit, se disting citeva tipuri diferite de finalitate, Un asemenea tip de finali- tate obicctiva este simplificarea; adoptarea idiomulai unui_grup cx prestigin corespunde umiti tip de finalitate subiectiva, de motivafie sovio-culturalé. Cit despre circuistantele in care vorbitorit isi imoiese idiomul, acestea sint doar conditii, nucauze ale schimbarilor din limba. Ble ne indick de fapt ci este ‘posibil s4 se produc’ o schimbate Tingvisties, dar nu ei ea se va produce in mod necesar. Pentru producerea efectivi a schimbarii, circumstantele trebuie si fie realmente luate in considerare de citre vorbitori : numai finelitatea le transforma in condifii propriu-rise ale schimbirii. In acest sens, condifiile sint © formi demo- tivatie secunda, dependent’. © schimbare nn este adoptatd pentru ca existh diferente de prestigin intre vorbitori, ci pentru a cigtiga prestigia nu pentra ci 0 regulé oareeare este complicat’, ci pentru ao simplifica. Fara indoial4, finalitatea are valoare absolut, dar numai ca finalitate realizata, actualizet’. Din acest motiv, mi se poate presupune unul si acelasi tip de finalitate in toate cazurile in care el ar putea fi imaginat pe bara vreunei situafii obiective, Daci, de exemplu, 0 opozitie neutralizabili este zedusi la un singur membru, atunci foarte frecvent acest membru este cel neutral, dar mu intotdeauna si nu in mod necesar. Adesca regulile complicate sint simplificate, iar cele’ ew aplicabilitate res- trinsi sint generalizate, dar chiar si in asemenea cazuri nu este deloc obligatoriu ca respectiva schimbare s& se produc ; pe de alt& parte, schim- area poate urma, in mod neasteptat, tocmai directia opusa. 3.2.1, In cea de-a doua chestiune, putem sé ne intrebtim doar asupra lui cum’ al schimbisilor din limba si s4 incereim explicarea ritmului acesiora in istoria limbilor. De exemplu: care categorii de inovafii se raspindesc cel mai frecvent si in ce condigii ritmul in care att Toe scbim- Darile este vizibil accclerat ? In acest context ne intereseaz cele mai obig- nuite categorii de finalitate subiectivA si obiectiva ce motiveazd schimba- rile lingyistice si tipurile de condifii de care, asttel, vorbitorii fin seama; alte cuvinte: ne intereseazi s& determina cum acfioneaz’ de obicei ibertatea in producerca limbilor, deci care sint not me le respectivel activitati. Intrebarca propriu-zisi, nu este deci, in acest caz, care sint cauzele schimbirilor din limbi?”’, ci mai degreb’ cum acfioneazi de obicei Hbertatea in construirea si teconstrairea limbilor?” 8 explica’” schimbirile lingvistice inseamna, la acest nivel, a identifica cele mai frecvente categorii de motivatie finali. Din acest motiv, normele pe care le stabilim ca rspuns la acest al doilea aspect al problemei noastre | Pot face doar obiectul cercetarii empiric-istorice, nu 3i al celei tcoretice. De exemplu, peutru a demonstsa norma simpiificirii ca atere, trebuie dovedit ci simplificarea se petrece mai frecvent sau mult mai freevent decit opusul ei, Pe de alta parte, o trasaturé esenfiala acinor ascmenca norme este faptul ci cle nu sint absdlute, ci permit exceptii, cici intr-adevar uu sint ,,cauze” cu ,efecte” necesare. Faptul ci, in stiiafele culturii, mu se pot formula decit asemenca legi nu este 0 slabiciune a acestor stiinfe, ci, dimpotriva, constituie insisi forfa lor, trisiitura respectiva fiindule specifica, adic 4rd echivalent in stiintele naturale,8 -Au Suisrh Scurhinake Linevirtehe a 2.2, In privinja ritmului de evolugie a limbilor, convingerca noastra este cf un ritm accvlerat depinde de dona conditii generate: nea (lipsa de stabilitate a) tradifiei lingvistice — datorata, de cxemplu, in- terferenfei limbilor sau revolufiilor socio-culturale cc atrag dupa cle de- clderca culturii tradifionale — 5i coexistenfa, la nivelul tipului lingvistic @ nor principii contrarii (privind istorie: tranzitia de la un tip lingyistic Ja altul), cum sa intimplat in cazul evolufitior latina > limbt romanice, iranceza veche ~+ franceza moderna ; engleza veche ~- engleza. Atunci cind aceste condifii nu sint intrunite, sau cind este prezenti doar una din dowd, cum se intimpli in comunititile izolate si cultural omogene sau in cazul limbilor tipologic omogenc, ritmul evolutie! este mult mai lent; mn ovempla fn acest sens sint limbile islandez’ si tured, 3.3. fn ceea ce priveste al treilea aspect al problemet, cereviarea vi zeazi intotdeauna justificarea exhaustivA a unei anumite schimbiri din ‘storia unci limbi ‘particttlare, intrebarea noastra Iuind forma: Cum a acfionat creativitatea si cum a fost ea integratd intr-o anumita limbi, Ja un moment bine definit? Raspunsurile respective fac posibila identi carea unor clase si tipuri de motivafic, constituind astfel baza Tispun- sului fa cea de-a doua intrebare. La sindul lor, clasele si tipurile oferd cadrul si fundalul (,,ipotezcle de Iucru”) pentru aflarea rispunsului la in- trebari de acest al treilea tip. 4, Limba ea proceden si limba ca produs 41. In mod curent yorbitorii unei limbi sint convinsi ch nu schimba limba, ci doar o actualizeard, si nici macar nu secumose drept noi faptele in mod obiectiv ,.noi’’, pe care ei ingisi le-au creat, ci ke considers ca deja _,cxistente” sau, cel putin, ca simpl continuare si aplicare a tra- Cifiei’ lingvistice. 4.2. Cu siguransa, faptul se leagh in primul rind de ponderea si statutul Pe care tradifia le are in limbs comparativ cu alte forme ale culturii, torme unde creativitatea si originalitatea creatici individuale sint extrem de izbitoare. In acelasi timp ins% aceast’i convingere a vorbitorilor ex. prima intuiree naturii specifice a limbii, anume distinctia fundamentald intre ,facerea”” limbii i limba ,,data”, intre Iimbi ca tehnick deschisa, ca sistem de procedee, gi limb ca produs, ca ceva feat cu ajutorul atestor procedée, sau intre limba ca sistem de reguli cu diverse grade de generalitate si limba ca aplicare implinité, pe un material dat, a acestor Teguli. Limba ca sistem de procedce, deci de posibilitai tehnice, confine iutotdcauna mai mult decit fiecare iustanja de limbi actualizatl, ‘produsa, adicé ficcare limb& confine o ,dimensitine viitoare”. Acesta cate sensul th care consider ci trebuic interpretat® teza lui Willieln yon Humboldt 4 limba nu este niciodati in intregime ,,prezenta’”: denn die Sprache Kann ja nicht als cin daliegender, in seinem Ganzen iibersehbaret oder Bach und nach mittheilbarcr Stoff, sondern muss als cin sich ewig. erzeugen der angeschen werden, wo die Gesctze der Erzeugung bestimmt sind, aber dex Umfang und gewissermasseu anch die Art des Erzcugnisses giinz- lich unbestimmt bleiben” (Werke jn filuf Banden, TH, Stuttgart, 1963 p. 431). 2— cercest de tingvntics18 crMIO coseait) io Problema ridicat’ aici nu este, evident, aceea a asa-numitei produceri de enunfuri pe baza unor reguli date, ci accea a producerii limbii insesi, deci a producetii de ,,reguli” pe baza unor reguli mai generale. Accasta inseamnd cA ceea ce reprezint, dintr-un punct de vedere, un procedeu de producere constituie, din alt punct de vedere, un produs, si c& vorbi- torii discern intuitiv asemenea raporturi in limba lor materi. 5. Norma, sistom gi tip. Aplicare si interpretare 5.1. Conceperea schimbirilor lingvistice ca_,non-schimbiisi”” (cn sims pla aplicare a unor reguli sau procedee date anttrior) presupune de fapt s& distingem nivelele de tehnick Tingvisticd. Aceste nivele sint : tehnica cfectiv actualizat, care poate fi transinis’ ca limba deja produsi (norma Tingvisticd), tehnica in ipostaza de sistem de opozifii fanetionale si de pro- cedee (sistemul lingvistic) 31 tebnica in ipostaza de sistem al tipurilor de functii si procedee sau, mai degrabi, de sistem a! principiilor de producere a timbii, principii cure stau Ja baza functitlor si procedeclor dintr-tan sis+ tem lingvistic (tipud lingvistic) 5.1.2. Majoritatea schimbarilor din norma lingvistied — dintr-o anu- mit perspectiva, toate — corespund unor funefii $i procedee (deja date) din sistenmal lingvistic, dupi cum majoritatea schimbirilor din. sistemul Hingvistic corespund «mor principii deja existente in tipul lingvistic res- pectiy. Astfel, ampericctul romanie din jocurile copiilor, aya-numitul int parfait préluligue, de exemplt, in spaniol’: ,,entonees so era el rey y tu eras la tema (in jocul pe care-l vom juca acum)” pare a fi de data re~ lativ recent in miajoritatca Timbilor romanice, reprezentind in acest sens © schimbare in norma lingvistica ; ea corespunde ins unni spectra fun fional, deja dat, al imperfectutui romanic ca timp al , non-actualitatit Un now derivat precum firmamental, citat de Saussure ca forma ,,posi pila” in francezi, er fi de asemenea wm fapt nou, o schimbare in norma lingvistics, dar ca simpla aplicare (instangé de functionare) a sistemului Imgvistic. ‘In acelasi mod, extensiunile san schimbérile din sistemul ling- yistic aplic& tipal lingvistic, Astiel, tipul limbilor romanice (cu excepfia francezei moderne) este gnvernat de un. principiu general: ,,determinari interne (paradigmatice) pentra funefii interne (non-relationale), determinari externe (Gintagmatice) — adicl expresii_ ,perifrastice” — pentru funcfii externe (relationate)”. Principiul se aplicl im aceste limbi incepind cu latina vulgar’ : in cazal innctiilor non-relationale cum ar fi nundrul, geno, timpurile verbale primare, expresia paradigmatic a fost menfinuté sam refacuta si Largité sistematic, pe cind la funcfiile relationaie, cum at fi eaaul 53 comparatia, cxpresia paradigmatic’ a fost in mod consecventaban- donat’ sau restrins ; aceste procese continud partial pind in zilcle noastre {de exempli: la formele promumelui personal), Limbile romanice, mai ales cele sudice, de la portughez’ la romani, se ascamana atit de izbitor mu numai datorita bazzi lor matciiale comune si influentei tecivroce, ci, in primul rind, pentru c@ an fost create istoric prin aceeasi telmic& de jim haj, mai alcs Ja nivelul tipalai lingvistic. S-a utilizat, in acest context, termenuil de ,,tendinsi"", Dar ,,tendinga” este, ca atare, un concept formal ; in termeni conetefi este verba’ de aplicarea progresiv a acelorasi principit productivea ‘ {A ESISTA scvaNAR MCVESTICA. is + 5:lB. Accasta inscamni: dezvoltare (schimbare) a normei, dar sin- pli aplicare a sistemului lingvistic; dezvoltare a sistemmlui lingvisti dar simpli aplicare a tipului lingvistic. O consecinga metodolagic’ impor tant este ed distinctia intre sincronie (functionarc} si diacronie (schimbare), san mai degrab& aceca intre aplicarea si modificarea regulilor, trebuic abandonat’ ca neadevarata pentru asemenca transformant ale limbii. In ealitate exist’ o diacronie 2 normei inlauutrul sincronie’ (Lanctionale) sistemului si o diacronie a sistcmului inléuntrul sincronici tipului lingvistic. 5.2. Cu toate jor presupune © interprétare intuitiva a lor. Interpretarea aceasta poate fi si o ,nein- terpretare’” sau poate diferi de interpretarea_,obiectiva’” (mai generald), Astiel, unii vorbitori de francez’ au interpretat pe [2] din liaison ca prefix de plural; de aici forme ca ziewx, quatre ~ : — officiers, sau, chiar in franceza standard, Vous ées Tlalien far liaison si Vous és Italiens cu liaison. In roman’, imperativele in ~1 si -e au fost reinterpretate drept corespuuzind opozifiel intranzitivjtranzitic, pentra ci din intimplare 0 asemenea corespondenfi exista la multe verbe (a se compara, de exempla, dormi, fugi, cx scoate, bate} ; ca utmare, in prezent multe verbe de conjue garca a 3-a sia 4-a, care pot fi 5i tranzitive si intranaitive, an doul forme de imperativ (plingi, dar plinge-l). Obiectiv vorbind este cert 0B, in ase~ menea situafii, 2 avut loc 0 ,,schimbare”. Dar, pind si in cazul unei rein texpretari, vorbitorii nu att Sentimentul ck ar schimba limba, find con- Vingi cA interpretarea lor este corect’, cualte cuvinte, cf procedecte im- plicate de sclimbare ,,cxistd’” deja in limba. 3. Cerectari mai aninunfite vor arta, cred, ci norma lingvistica se modifica aproape in exclusivitate prin aplicarca sistemului ; sistemul, la rindul Ti, se sehimba in mare masuri prin aplicarea tipului lingvistic si partial prin reinterpretare, iar tipul lingvistic se modifict aproape in exclusivitate prin reinterpretare. 6. Coneluzii Schimbirile Tingvistice sist, daca infelegem limba ea évépyeu, un fenomien lingvistic primar; cle na sint ,schimbiri”, ci chiar procesul de construire istorici 2 limbilor. Acesta se desfiigoara in mare misura prin aplicarea unor procedee de producere date in limba insigh Din acest punct de vedere, conceptele discutate aici aparjin unor niveliri concep- tuale diferite si unor aspecte diferite ale problemiei schimbarilor lingvistice Concepicle de finalitate si cauzatitate apartin teoriei schimbirilor lingvis- tice. In adeviratal sens al termemulni, cauzalitatew este un concept ile- githa in raport ca limbajul, deozrece schimbirile lingvistice na pot avea nici un fel de ,cauze”. Acest concept .ar trehui inlocuit cu acela de mo- livafie, Finalitaica, dimpotriva, igi gaseste locul aici, céci motivatia schin- barior din limba este, intr-adevir, una finalista ; este tatusi recomandabil Sh distingem finalitatea ob de cea subiectiva. Concepte ca simplitate, economic si caracter mareat [al opozifiilor litgvistice | viveaz’ forme ale finalitafii objective case fin de cercétarca empiric-istorien. In mésura in care se refer la activitatea vorbiterulsi, acesli tormeni demumese norme ale respectivei activithfi, Aceste norme ne araté nu de ee. ef cium at loc schimbérile din timbi; dar nu in mod absolut si necesar, ci dai tb zon: estea, aplicatea procedeslor si prinelBr AUCENIO coseRIU 12 de cele mai multe ori, $i tocmai aceste norme constituie objectul_unei cercetiri a schimbarilor din limb&: problema lingvistich uu este de ce, Gi in ce scop si cum. Condifiile obiective ale schimbarilor (de ex. ,,presiunea sistemulni”) apartin de asemenea cercetarii empiric-istorice ; totusi, aceste condifii nu trebuie infelese drept,,cauze” sau drept ,,motivatie”” de tip aparte: ele sint incluse in motivatia secundara. Fara indoialii cd. am putea nnmi ,.cauze” atit riormele, cit si condifiile, dar atunci am folosi termenul eauza”” in doua sensuri diferite. Tendinfelc, in misura in care sint intra~ Tingyistice in sené strict, adica in masura in care privese structura intern’, 4 limbii, sint_manifestiri ale functionirii istorice a tipurilor lingvistice In sfirsit, aplicarea si reinterpretarca trebuie sii completeze setul nostru de concepte ; aceste ultime dowi concepte vizeaz cele mai generale tipuri formale de inovatii acceptate, deci cele mai generale tipuri de schimbati Jingvistice (Traducere de EMMA TAMAIANU)