ieromonah Makarios Simonopetritul Triodul explicat Mistagogia timpului liturgic Editia a Ia Traducere diac. Ioan I. Ica jr gn. Sidatn [edn A ful. 2005 DEIsIS Sibiu 2008liturgic e&ruia ii apartin si o etapa in vederea celebrarii Patimii care scandeaz& si misoar& continuitatea efortului ascetic. Pe un plan diferit, cele sase s&ptiméni ale Postului Mare propriu-zis reproduc aceste dou dimensiuni ale calificarii timpului prin suprapune- rea ciclului comemortrilor din zilele de simbata si duminic& peste conti- nuitatea efortului urmarit in cele cinci zile de post. in acest caz, aspectul progresului.continuu pana in Saptiména Mare trece in plan secund, pen- tru a ceda primul loc simbolismului centrului, reprezentat de Saptaména Crucii, care determin doud grupuri simetrice. Am putea incerca si reprezentim ansamblul acestor doua dimensiuni prin urmAtorul tablou: Durminica Vamesului i Fariseulut Duminica Fi Rispitor ‘Sémbata Morilor Catehez’ Perioada Duminica Lasatului de came pregatitoare pregititoare a Infricos8toarei Judecati Sambata Ascefilor Duminica Lasatului de branzi a Tzgonirii din Rat Sdmbita Gfintulul Teodor Duminica Ortodoxici cielul dogmatic {| Sambita aa Duminica Sfantului Grigorie Palama ‘Sambata a Il-a Postal Mare | Duminica Sfintei Cruci ‘Sambata a TV-a Duminica Sfintului loan Scdrarul Catehezi Joia Canonutui Mare ciclul ascetic Sambata Acatistului Duminica Sfintei Maria Egipteanca Sambata lui Lazir Duminica Stilptrilor ~Triduum’-ul Mirelui Inijiere | Sptimana Mare | Joia Mare ridwum’”-ul Pascal PASTELE,m2 Perioada pregatitoare Abordand deja, gratie studiului detaliat al ciclului oficiilor, un numar de puncte privitoare la teologia duhovniceasc& a Triodului, ne vom limita studiul structurii sale la evidentierea elementelor ce permit ilustrarea ipotezelor avansate in capitolele anterioare, fara a face o analiz8 aprofun- data a fiecdrei sarbaitori, lucru ce ne-ar duce mult prea departe. ‘Asa cum s-a remarcat deja, trebuie si distingem intre rafiunile istorice ale instituirii s&rbatorilor si perioadelor, ca si ale celor patru sAptimani bregititar, si feta lor duhovniceasck, Oda irate In Trio, cesta au fost asi utand dobandi o semnificatie extrem de diferita de cea pentru care au fost instituite. Astfel, perioada preghtitoare s-a extins progresiv de la a opta sptiméng de post — actuala Saptimdng a Lisatului de brénzi — pnd la a zecea siptiménd inainte de Paste, stituita definitiv abia in secolul XII si care a completat ciclul actual. Dar in planul functional, adic& al Economiei duhovnicesti a Triodului, trebuie mers de la Duminica Vamesului si Fariseului pana la Duminica Lasatului de brénza pentru a infelege cum anume aceast& perioad&, instituit initial din rafiuni mai cu seama politice, s-a armonizat cu ansamblul Postului Mare ca o pregatire treptata in vederea postului gi pocaintei. in acest stu- diu trebuie, asadar, s& distingem intre aspectul istoric, care pleacd de la Saptimana lasatului de brinz’, mergénd pénd la adaugarea finala a Stp- tmanii Vamesului si Fariseului, si aspectul duhovnicese care incepe odati cu Duminica Vamesului si Fariseului L2a Determinarea istoricd a structurii perioadei pregatitoare Potrivit Cronografiei lui Teofan (scrisa intre anii 810/811-814/815), Suptimdna Lasatului de came ar fi fost instituita in secolul VI. Poporul 289Constantinopolului ar fi impus imptratului Iustinian postirea unei sipti- méni suplimentare abjindndu-se spontan de la carne, contrar ordinelor Iimparatului! Dar studiul Cronicii ui [oan Malalas (secolul V1), sursa lui Teofan’, ne permite si corectim informafiile furnizate de aceasta, E pro- babil cd termenul de ,Duminica Lasatului de carne” (apokreo) pe care 0 utilizeazi amandoua nu corespundea actualei sdptiméni a noua inainte de Paste, ci ocupa locul ,Duminicii Lasatului de brinz&” (pyrophagia), progatind astfel instituirea definitiv’ a Saptiménii Lasatului de brénz’ incadrata de aceste dou’ duminici’, intr-adevar, Saptaména Lasatului de branz& era att de solid implantata in secolul IX, c& a putut plrea lui Teofan c& a fost instituitt in epoca lui Tustinian. Mai corect, Sinaxarul Triodului situeaz’ ins& aceasta introducere in epoca lui Heraclie, semna- lind ins c4 adevaratul motiv al extinderii perioadei pregttitoare st in zelul credinciosilor de a se pregati cum se cuvine in vederea postului‘. ‘Marturia araba a patriarhului melchit Eutihie al Alexandriei (933-940) ne aratf c&, daca introducerea unei siptméni suplimentare trebuie legati de Heraclie, motivul nu este anecdota relatatd de Teofan, ci corespunde ‘mai degraba unui eveniment de ordin politic’, {in epoca in care Heraclie a trebuit si duct un rizboi dificil impotriva invadatorilor persani pentru a ajunge s& recucereasca in cele din urmi Terusalimul®, disputele intre adeptii unui Post Mare de gapte sau opt sip- taméni si polemica impotriva monofizitilor legata de aceasta au atins apogeul in Palestina’, Pentru a-si asigura sprijinul pretios al provinciilor »monofizite” pentru campaniile sale, imp&ratul a favorizat tentativele de reconciliere si compromis intre ortodocsi si ,.monofizifi". Acesta a fost motivul fundamental al elaboriri teoriei monotelite ale cireitulburari sunt cunoscute’, precum gi al tentativei de a uni cele doua partide impar- fite in privinja postului, propunind o a opta siptimand de post partial, pentru a mulfumi partizanii ambelor tabere. ,Monofizitii” au refuzat ins& orice compromis atat in plan dogmatic, cét si disciplinar, astfel incat pro- iectul de ,unire” al imparatului Heraclie a esuat lamentabil si n-a avut alt efect decat acela de a provoca in sdnul Bisericii Ortodoxe insesi o tulbu- rare intre partizanii Postului Mare de sapte gi, respectiv, de opt stptamani, Totusi aceasta siptaména de pregatire in vederea postului s-a pastrat, fiindca permitea armonizarea practicilor Constantinopolului si ferusali- mului, favorizdnd astfel viitoarea sintezi a Typikon-ului Sfaintului Sava, si convenea perfect credinciosilor ce voiau s& se preg&teasc& treptat in vederea Postului Mare. La Constantinopol, aceast8 siptiménd de pregitire s-a vazut acum in- cadrata de vechea ,Duminicd a Lasatului de came” i de Duminica Lasa- tului de brinz& care incheia stptimana de pregatire, servind astfel drept deschidere solemnd a postului. E greu de stiut daca temele acestor dou’ duminici, Judecata de Apoi si Izgonirea din rai, au fost legate de ele inc& 290 rnde la originile lor. Lectura din Matei 25, pericopa evanghelica despre Judecata de Apoi, se giseste deja la Constantinopol in secolul X pentru Duminica Lasatului de came, dar Duminica Lasatului de branz& era pe atunci inchinati memoriei marilor ap&ratori ai credinfei impotriva ,.mo- nofizitismului”: Flavian si Leon, Marcian si Pulcheria, fiind in realitate 0 pregitire in vederea sirbatorii restabilirii icoanelor’. Putem, asadar, pre- supune c& autorii Triodului au dat Duminicii Lasatului de brinza 0 sem- nificafie adaptatd introducerii in Postul Mare, inspirandu-se din duminica anterioara si completind tema eshatologic& a acesteia printr-o evocare @ celeilalte extremitafi a istoriei mantuirii: astfel asociate, sfarsitul si origi- | nea timpului pregatesc, agadar, recapitularea timpului si istoriei in timpul Postului Mare. Spre sfarsitul secolului IX, manuscrisul Patmos 266 al Typikon-ului Marii Biserici, indica pentru perioada pregatitoare nu numai Sémbetele si Duminicile Lasatului de brinz& gi ale Lasatului de carne, dar gi 0 Duminic& inaintea Lasatului de carne”, avand ca lectur& evanghelic& parabola fiului risipitor, dar fara a se intitula inca asa'®. Preocuparea bizantinilor de a pregati intrarea in Postul Mare prin doua siptiméni de post parfal s-a intins deopotriva gi Ia o pregitire spiritual. Finalizata deja succint in ce priveste tema cAintei"', parabola fiului risipitor rezuma toate etapele convertrii $i ale pocdinfei cerute in timpul Postului Mare; era potrivit ca ea s& fie evocata in fruntea Triodului, Incepand din secolul X1, ea a fost completati de comemorarea parabolei vamesului gi fariseului, a ccirei important in invayatura duhovniceasc& a Postului Mare a fost si ea evocata mai sus'?, Desi acest grup de dou duminici de ,,pregitire spiri- tuala” in vederea postului reia perlele lecturilor evanghelice ale Dumi- nicilor a Il-a si a Ilf-a din Postul Mare din vechiul sistem al lecturilor evanghelice de la Ierusalim, ele nu depind ins& de el, Intr-adevar, in secolele IX-X, Evangheliarul 210 de la Sinai, care ne informeaza cu pri- vire la acest sistem de lecturi, nu indic& drept perioad& pregititoare decat Saptiména Lasatului de brinz& incadrata de Duminicile Lasatului de carne gi, respectiv, a Lasatului de brinzi'*. Caci, asa cum am observat in introducere, in Palestina s-a dat o mai mare importants dezvoltirii imno- grafiei si oficiilor Saptimanii Mari, apoi, prin extensiune, imnografiei gi ficiilor sistemului duminicilor, in timp ce Constantinopolul a fost la ori- ginea compunerii perioadei pregatitoare, a esentialului imnologiei zilelor obignuite si, desigur, a sintezei finale a Triodului'* Una din constantele evolutiei liturgice find prelungirea perioadelor prin dublari gi imitafii, cele dou& Duminici ale Fiului Risipitor si, respectiv, ‘Vamesului apar limpede ca o dublare a cuplului Lasatului de carne ~ Lasa~ tului de branzi, dar aplicate la un nivel diferit, pregétirea duhovniceasc& i interioard completind si precedénd pregttirea ,exterioara”, ascetic’, Aceste patru duminici constituie, asadar, doua cupluri simetrie 1 291 HFDmVF - DmFR Dmbca~Dmbbr DnyP DER, Dinkca = Dib, pregatirea duhovniceasc& pregitirea in vederea postului Cele dowd Sambete ale Morilor si, respectiv, Ascetilor apar si ele ca un cuplu, Studiul traditiei omiletice permite constatarea faptului c& ele existau deja local in secolul VIII, dar ci nu s-au impus in Triod decat treptat intre secolele IX si X'S. Ele reprezinta o celebrare mai solemna si mai adaptata Postului Mare a comemoririi obisnuite a defunctilor, de simbata: Simbata Morfilor recapituldnd natura umana de la originile sale, iar Sambata Ascefilor cerind mijlocirea tuturor celor ce au parcurs cu succes postul vietii. Dar si aici constatém o dublare favorizata probabil de instituirea cuplului Duminica Lasatului de came ~ Duminica Lasatului de branza, si poate chiar contemporand, pentru c& Triodul Marii Biserici din secolul X-XI cuprinde comemorarea ascefilor inainte de Duminica Lasatului de brinza, dar nu indica totusi comemorari speciale tn sémbata ce precedi Duminica Lasatului de carne'’, E, asadar, posibil ca aceasti smbata, in care se celebra in mod normal memoria defunctilor, si fi fost solemnizata mai mult devenind Sambata Mortilor dintr-o preocupare de simetrie cu simbata si duminica urmatoare, Formarea cuplului Apokreo ~ Tyrophagia s-ar fi Picut, asadar, cu adaptarea temei Judecatii de Apoi Duminicii Lasatului de brinza si prin dublarea temei memoriei colective din Sambata Lasatului de branzi in Simbata Lasatului de came. Perioada pregatitoare e, asadar, structurata dupi imaginea ciclului com- plet al Postului Mare in dou cupluri simetrice si complementare, réndu- ite in vederea intririi treptate in post. Aceast4 continuitate a perioadei pregatitoare si legatura ei cu ansamblul Triodului e subliniata si de apari- fia in Duminica Vamesului si Fariseului, dupa Psalmul 50 de la Utrenie, a idiomelei ,.Portile pocainfei..""*. Aceasta evocd intrarea in Postul Mare si intoarcerea in rai, a carui usd, inchisi de Adam, ¢ deschist din now prin poctint’. Cum este cfntatd in toate duminicile Postului Mare pan in Duminica a V-a, ea contribuie astfel la unitatea Triodului ficdndu-l pe credincios s& se priveasc& in tot timpul Postului Mare ca unul care n-a atins inc’ adevarata ctin(&, ca unul ce este de-abia la inceputul vietii sale duhovnicesti si riméne oarecum mereu in perioada pregititoare si in anticamera ,adevaratului” Post: Un bitrén zicea: «lath glasul care strig8 omului pana la ultima sa su- flare: Intoarce-te astizi!»””, Dar aceast& preocupare de a organiza o intrare treptata in Postul Mare si tranzifie intre ciclul liturgic fix gi ciclul liturgic mobil nu s-a oprit la Duminica Vamegului, Sistemul lecturilor evanghelice prevede, intr-adevar, pentru duminica precedenta celei a Vamegului si Fariseului lectura evan- gheliei femeii cananeence” sau cea a lui Zaheu’’. Tar in secolul XII mo- 292 0 ses el mg 13, u cet 13| din eid ounabul italo-grec Philagathos din Kerame (mai cunoscut sub numele de Teofan Kerameus), intt-o serie de omilii despre perioada pregatitoare a Postului Mare, prezenta omilia lui Zaheu drept prima treapta a scArii sfinte pe care trebuie s& 0 apuce sufletul in timpul Postului Mare”. Potri- vit Typikon-ului grec reformat de la Constantinopol, aceasta introducere in perioada pregititoare variazé dupa gradul apropierii inceputului Triodului de sfarsitul cictutui liturgic al Arat&rii Domnului (Bobotezei). Astfel, dack intre duminica de dupa Ardtare si cea a Vamegului ramane o singuré duminica, nu se citeste decdt evanghelia lui Zaheu, dacd rimén dowd sap- taméni, se citeste evanghelia celor zece leprosi”, apoi cea a lui Zaheu; dac& rimén trei saptiméni, se citesc evangheliile celor zece leprogi femeii cananeence si a lui Zaheu; iar dack e nevoie de patru stptimani pentru a asigura legatura intre cele doua cicluri, atunci se citeste evan- ghelia celor zece leprosi, cea a ténérului bogat din siptimdna a 13-a a lecturilor din Luca (Le 18, 18-27), cea a lui Zaheu neence™, O astfel de organizare a lecturilor evanghelice permite citirea celor mai importante pericope ale ciclului Evangheliei dupd Luca inain- tea intreruperii sale de cdtre Triod gi de cétre ciclul lui Marcu, dar ea ser- veste si drept tranzitie intre ciclul liturgic fix gi ciclul liturgic mobil, pre- gatind in vederea catehezei duhovnicesti si imnografice a Triodului. In fond, aceste patru lecturi se potrivesc foarte bine pregatirii Triodului, sugerdnd necesitatea renunfirii totale (téndrul bogat), a clinfei gi intoar- cerii prin milostivires lui Hristos (Zaheu) gi a iertiri pacatelor dobandite, prin credinp& si rugdciuni stdruitoare (femeia cananeeanca $i leprosii). m2b ——- Duminica Vamesului si Fariseului in plan liturgie, ca gi in ce priveste postul, perioada pregétitoare per- mite adoptarea in mod treptat gi delicat a rinduielii proprii slujbelor Pos- tului Mare. Astfel, aceasta prima duminict ce marcheazA deschiderea Triodului n-are decét céteva particularitiji. Este comparabil& cu prazni- cele plasate intr-o duminicé din ciclul liturgic fix pentru a le solemniza ‘mai mult, cum sunt Duminica P&rinjilor Sinodului VII Ecumenic (intre 13 si 20 octombrie), cele dows Duminici ale stramosilor lui Hristos (intre 11 si 18 si 18 gi 25 decembrie); Duminica de dupa Nastere (intre 26 si 31 de- cembrie) si Duminica Parinjilor celor sapte Sinoade Ecumenice (intre 13 $i 20 iulie). Le este ins usor inferioara, fiindca nu cuprinde lecturi din Vechiul Testament la Vecerie, nici tropar propriu (dovada a institu ci destul de recente) si nu are sedelne proprii la stihologia Psaltirii de la Utrenie. Slujba fnvierii raméne, asadar, dominanta, Slujba sfintului zilei € transferata la Pavecernita vinerii anterioare, fiind inlocuit& de oficiul 293Triodului; in ordinea ierarhicd, acesta corespunde, asadar, celui al unui sffint cu , Slava” la stihirile de la Vecernie si Utrenic, stihiri proprii la Laude gi doxologia mare, cfind cade intr-o duminic&. Singura particulari- tate notabild in planul rubricilor e introducerea la Utrenie dupa Psalmul 50 a idiomelei ,,Portile pocdinfei...” si a dou’ tropare legate de ea. Canonul Triodului se adaugs fn 6 tropare canoanelor Octoihului, ca $i canonul unui sfant obisnuit, iar la oda a 6-a se incepe lectura sinaxarului lui Nichifor Calist Xanthopol ce va continua in toate duminicile si sarbatorile Triodului. jnainte.de a da talcuirea parabolei vamegului si fariseului si de a 0 aplica Triodului, Sinaxarul face o rapida istorie a Triodului evocdnd semnificayia sa de condensare si recapitulare duhovniceasc& a istoriei méntuirii®, Ca si ceva mai tarziu Simeon al Tesalonicului", Nichifor distinge cele trei priznuiri ale Duminicilor Vamesului, Fiului Risipitor si Lasatului de carne, de Duminica Lasatului de brinzi care marcheaz& in- trarea in Postul Mare, Aceste trei priznuiri sunt 0 ,pregatire in vederea luptelor duhovnicesti ale Postului Mare”, in timpul e&ruia fiecare trebuie sf fie asemenea unui general care-si agazi trupele, observa inamicul si mediteazi dinainte asupra armelor pe care le va folosi in ,.rizboiul du- hovnicesc’. Primele arme ale virtufii fiind smerenia si edinja, a fost po- trivit ca Parinfii s& instituie aceste dous siptaméni ale primei parfi ale perioadei pregititoare ca si nu risciim, in lipsa acestor arme, sa fim biruifi ‘inc& de la intrarea in post”, Pentru a intra bine inarmat, credinciosul tre- buie s& se exercite inci de la deschiderea perioadei Triodului in cea dintai dintre virtui: smerenia”, gi sX se recunoasc& in vames”, si-i imite sme- renia fugind ins& de pacatul shu, si st imite virtugile fariseului fugind ins& de mandria lui®. Sau, mai degraba, trebuie ca postul si asceza practicate fn timpul Postului Mare s& devind un mijloc de a smeri sufletul prin sme- rirea gi ostenirea trupului”’. Imnografia acestei zile nu indeamn& numai la smerenie, ci si la toate celelalte aspecte ale viefii duhovnicesti pe care le implic8 aceast& para- bold: strpungerea inimii™”, necesitatea rugdciunii stiruitoare gi fierbinfi”? si imperativul de a ne feri s& judecdm pe aproapele™ ete. pin rugaciune s& cidem la Dumnezeul nostru cu lacrimi si suspine fierbini, urmand smereniei vamesului, celei facdtoare de inalfime [hypsopoion tapeinosin)...""*. ‘Saptiména ce urmeazi Duminicii Vamesului si Fariseului se numeste .,S&ptimana vestirii’*, in ea dandu-se o dispensé totala de la post, ca in timpul Saptiménii Luminate, a Cincizecimii si in timpul celor ,,dowispre- zece zile” dintre Nasterea i Aritarea Domnului”. Dupa typikon, in timpul acestei sptimdni — iar, dupa unii, chiar si in siptaména urmatoare™ — mancim in toate zilele, 7 si miercurea si vinerea, branz& si oud in 294 df. Yoo Rati bien’ / {Foor