a 4 a stn Fete Sie : Ur erue) DuIVU BE FBC TUN TILER) 21 cL[Ragna] era incantata ea pacatele Ini A ESCORT rick OR ents D Isc tss Falsul era, fara indoiala, doar unul dintre delictele sale, dar era eel care fusese desco- Pisses Co roe SCM tect Rie cone a ome elec Se Ro sos cule We emer Unto aroganta episcopului. Il felicita pe Aldred Seopa net CeCe sce Pteoe woe) primul proces important, de cand ajunsese in Anglia, si era nerab- etree eae a CIE UHC ey To mul legislatiy de acolo. $tia ca era diferit COTO Re Most ur Cae mor Ce POET Sy OTs amere eu Res eS Ret ce Bsa aR ee Ro ueomrno tc encutee ca ttm aterm eres omens mer MTT ia »pretul SOO Mec MeOn te ke Pera iar Cd reer) COT eC M eT BRO Orircam lace etenen Rec uy Burnie zcce ic i is a | Ps KEN FOLLETT este unul din- PC MOBUCT ETOCS RUCO emer mbt cu 31 de carti publicate si peste SVU SM eno STRUT Te NTs ere Carder eae RCE NEES parte Stalpii pamantului, O lume Me LAS Caen ree vandut in peste 40 de milioane de copii in intreaga lume. Follett ret CRD Be ten O camels CN ren Scer EMU CMY PB Sr ter eee oh] au cinci copii, sase nepoti sf doi Aye Coen eee eadDe acelasi autor, LA EDITURA RAO AU MAI APARUT: Alb infinit O avere periculoasa Prin urechile acului O misiune riscanta Zhor periculos Un loc numit libertate Bani de hartie Pe aripi de vultur Codul zero Omul din Sankt Petersburg Printre lei Codul Rebecca Al treilea geamin Copiii Edenului Notre-Dame Trilogia Secolului: Caderea uriasilor larna lumii Capatul vesniciei Seria Kingsbridge: Stalpii pamantului O lume fara sfargit Coloana de focKEN FOLLETT SI A FOST SEARA, SI A FOST_ DIMINEATA PROLOG AL VOLUMULUI STALPIT PAMANTULUI RAO BLASSDescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei FOLLETT, KEN Sia fost seard, sia fost dimineafd : Prolog al volumului Stalpii pimantului / Ken Follett. - Bucuresti ; RAO Distributie, 2020 ISBN 978-606-006-429-9 821.111 RAO Distribugie Str. Bargaului nr. 9-11, Bucuresti, Romania www.raobooks.com www.ra0.r0 KEN FOLLETT The Evening and The Morning Copyright © Ken Follett 2020 Toate drepturile rezervate $i a fost seard, si a fost dimineata Traducere din limba englezi Alex Marinescu prin LINGUA CONNEXION © RAO Distributie, 2016 Pentru versiunea in limba romana 2020 ISBN 978-606-006-429-9In memoriam, EECand Imperiul Roman a inceput sa decada, Britannia a intrat in regres. Pe masura ce vilele romane se prabuseau, oamenii construiau locuinte cu o singura camera, fara hornuri. Tehnologia ceramicii romane — impor- tanta pentru depozitarea alimentelor — s-a pierdut in mare parte. Educatia a decazut. Aceasta perioada este numita, uneori, Evul intunecat, caci progresul a fost dureros de lent, timp de cinci sute de ani. Apoi, in sfarsit, lucrurile au inceput sa se schimbe...PARTEA INTAI NUNTA 99? d.H.CAPITOLUL 1 Joi, 17 Nie 997 Edgar descoperi ca era dificil sa ramana treaz toata noaptea, chiar si in cea mai importanta noapte a vietii lui. igi intinsese pelerina peste stuful de pe podea si acum statea peste ea, imbracat cu tunica de lana maro lunga pana la genunchi, care era tot ceea ce purta vara, zi $i noapte. Jarna si-ar fi infasurat pelerina in jurul lui si s-ar fi intins langa foc. Dar acum vremea era calda: miezul verii avea sa fie peste doar o saptamana. Edgar stia intotdeauna ce zi este. Cei mai multi oameni trebuiau sa-i intrebe pe preoti, care fineau calendarele. Erman, fratele mai in varsta al lui Edgar, ii spusese odata: ,Cum de stii cand este Pastele?“, iar el ii ras- Ppunsese: ,,Pentru ca este in prima duminica de dupa prima luna plina, dupa cea de-a douazeci si una zi a lunii martie, evident“. Fusese o greseala sa adauge evident“, pentru ca Erman il lovise in stomac, pedepsindu-i sarcasmul. Asta se intamplase cu ani in urma, cand Edgar era mic. Acum crescuse. Urma sa implineasca optsprezece ani la trei zile dupa miezul verii. Fratele lui nu-l mai pocnea. Scutura din cap. Gandurile aiurite il faceau sa adoarmi. Incerca si se aseze mai putin confortabil, sprijinit in pumn, ca sa ramana treaz. Se intreba cat de mult mai avea de asteptat. intoarse capul si privi in jur, la lumina focului. Casa lui era aproape la fel ca oricare alta din orasul Combe: pereti din scanduri de stejar, acoperis din stuf si o podea de pamant, acoperita partial cu stuf de pe malurile raului din apropiere. Nu avea ferestre. in mijlocul singurei camere se afla un spatiu patrat din piatra care inconjura vatra. Deasupra focului se inalta un trepied din fier de care puteau fi atarnate oalele 11KEN FOLLETT pentru gatit, iar umbrele picioarelor acestuia pe partea inferioara a aco- perisului pareau un paianjen urias. Peste tot, pe pereti, se gaseau carlige din fier de care erau atarnate haine, ustensile de gatit si unelte pentru con- strucfia barcilor. Edgar nu stia sigur cat de mult trecuse din noapte, pentru ca era posi- bil sa fi atipit, poate chiar de mai multe ori. Mai devreme, ascultase sune- tele oragului care se pregitea pentru noapte: un cuplu de betivi care c4ntau un cuplet obscen, acuzafiile amare ale unor certuri casnice in locu- inta vecina, o usa trantita si un caine care latra si, undeva in apropiere, 0 femeie care suspina. Dar acum nu se mai auzea nimic in afara de cantecul de leagin molatic al valurilor care se spargeau pe plaja adapostita. Se holba in directia usii, in cdutarea liniilor revelatoare ale luminii pe langa marginile acesteia, si nu vazu decat intuneric. Asta insemna fie cd luna apusese, deci noaptea era destul de inaintata, fie cd cerul era innorat, ceea ce nu-i spunea mare lucru. Ceilalti membri ai familiei sale erau intinsi prin camera in apropierea peretilor, unde era mai putin fum. Pa si Ma stateau spate in spate. Uneori, se trezeau in miezul nopfii si se imbratisau, soptind si migcandu-se impre- una, pana cand se lasau pe spate gafaind; dar acum adormisera repede, iar Pa sforaia. Erman, fratele lui mai mare, in varsta de douazeci de ani, era intins langa Edgar, iar cel mijlociu, Eadbald, se afla in colt. Edgar le putea auzi respiratiile regulate, netulburate. In cele din urma, batu clopotul bisericii. in partea cealalta a orasului se afla o manastire. Calugarii aveau o metoda de masurare a orelor din timpul nopfii: faceau niste lumanari mari, gradate, care le indicau ora pe masura ce ardeau. Cu 0 ora inain- tea zorilor, trageau clopotul, apoi se trezeau ca s4-si spuna rugaciunile de dimineata. Edgar mai ramase nemiscat putin. Era posibil ca bataia clopotului sa o fi deranjat pe Ma, care avea somnul usor. [i ls timp s4 se scufunde din nou intr-un somn adanc, apoi, in sfargit, se ridica in picioare. Fara zgomot, isi ridica pelerina, pantofii $i centura, de care atarna pum- nalul bagat in teaca. in picioarele goale, travers camera, evitand mobila: 0 masa, doua scdunele si o banca. Usa se deschise in liniste: cu o zi in urma, Edgar unsese balamalele de lemn cu un strat generos de seu de oaie. Daca cineva din familie s-ar fi trezit atunci $i i-ar fi vorbit, el i-ar fi spus ca se ducea afar ca sa se usureze, sperand sa nu observe ca isi ducea pantofii in mana. 12Sia fost seara, si a fost dimineata Eadbald mormii. Edgar inghefa. Se trezise oare Eadbald sau doar scotea zgomote in somn? Nu putea sa-si dea seama. Dar Eadbald era pasiv, dornic intotdeauna sa evite o ciondaneala, Ja fel ca Pa. El nu i-ar fi facut probleme. Edgar iesi si inchise usa cu grija in urma lui. Luna apusese, dar cerul era senin si plaja era luminata de stralucirea ste- lelor. intre casi si marcajul pentru flux se afla un atelier pentru constructia barcilor. Pa era constructor de barci, iar cei trei fii ai sai lucrau impreuna cu el. Pa era un meserias bun, dar un om de afaceri slab, aga cA Ma lua toate deciziile financiare, in special stabilirea pretului care trebuia cerut pentru ceva atat de complicat cum era o barca sau un vas. Daca un client incerca sa traga in jos de pret, Pa ar fi acceptat, dar Ma ramanea ferma pe pozitii. Edgar arunca o privire spre santier, in timp ce isi lega sireturile gi isi prindea centura. Era doar un singur vas in constructie, o barca mica pentru vaslit in amonte pe rau. Alaturi se inalfa o stiva mare si valoroas4 de cherestea, trunchiuri de copac taiate in doua sau in patru, gata sa fie transformate in piese pentru barci. Cam o data pe luna, intreaga familie se ducea in padure si dobora un stejar matur. Pa si Edgar incepeau treaba, lovind alternativ cu topoarele cu cozi lungi gi taind cu precizie o felie din trunchi. Apoi se odihneau, iar Erman gi Eadbald preluau stafeta. Dupa ce copacul era doborat, il curatau, apoi il l4sau sa pluteasca la vale, pe rau, pana in Combe. Trebuiau sa plateasca, desigur: padurea ii apartinea lui Wigelm, aristocratul caruia cei mai multi oameni din Combe ii plateau chirie, aga cd el le cerea doisprezece penny de argint pentru fiecare copac. in afara stivei de cherestea, in curte se mai aflau un butoi de smoala, un colac de funie si o piatra pentru ascutit uneltele. Toate erau pazite de un mastiff legat in lant, numit Grendel, negru cu botul gri, prea batran ca sa le mai poata face rau hotilor, dar inca in stare sa latre si sa dea alarma. Grendel era tacut acum, privindu-l pe Edgar lipsit de curiozitate, cu capul asezat pe labele din fata. Edgar ingenunche si il scarpina pe cap. »Adio, batrane®, murmuri el, iar Grendel dadu din coada fara sa se ridice. In santier se mai afla si un vas terminat, la care Edgar se gandea ca $i cum ar fi fost al sau. fl construise singur, dupa un proiect original, bazat pe un vas viking. De fapt, Edgar nu vazuse niciodata un viking - acestia nu jefuisera Combe in timpul vietii lui -, dar, in urma cu doi ani, pe plaja esuase 0 epava goala si innegrita de foc, cu dragonul de la prora pe juma- tate spart, probabil in urma unei lupte. Edgar fusese uluit de frumusetea ei mutilata: curbele gratioase, prora serpuita si carena zvelta. Cel mai 13Ken FOLLETT mult fusese impresionat de chila proeminenta care se intindea pe toata lungimea navei si care, intelesese el dupa ce se gandise putin, oferea acea stabilitate ce le permitea vikingilor sa traverseze marile. Nava lui Edgar era o varianta mult redusa, cu doua vasle si o panza mica, patrata. Edgar stia ca avea talent. Intotdeauna fusese un constructor de nave mai bun decat fratii lui mai in varsta gi, nu demult, il depasise chiar si pe Pa, Avea un simt intuitiv al modului in care se puteau combina formele pentru a crea o structura stabila. Cu ani in urma, il auzise pe Pa spunan- du-i lui Ma: ,,Erman invafa incet si Eadbald invafa repede, dar Edgar pare sa inteleaga inainte ca vorbele si-mi iasa din gura“. Era adevarat. Unii oameni puteau s4 apuce un instrument muzical la care n-au mai cantat niciodata, un fluier sau o lira, i s4 scoata din el o nota dupa doar cateva minute. Edgar avea astfel de instincte pentru barci si pentru case. El putea spune: ,,Barca se va inclina spre tribord“ sau ,, Acoperisul acesta va curge“ si avea intotdeauna dreptate. Dezlega barca si o impinse in jos, pe plaja. Sunetul carenei ce se freca de nisip era acoperit de freamatul valurilor care se spargeau pe tarm. Fu surprins de un chicotit de fata. La lumina stelelor, vazu o femeie goala intinsa pe plaja si un barbat care statea deasupra ei. Probabil ca Edgar ii cunostea, dar fetele lor nu se distingeau clar, asa ca isi indeparta grabit privirea, pentru ca nu dorea s4-i recunoasca. Presupunea ca fi sur- prinsese in timpul unei intalniri interzise. Femeia parea s4 fie tanara si poate barbatul era insurat. Preotii predicau impotriva unor astfel de aventuri, dar oamenii nu respectau intotdeauna regulile. Edgar ignora cuplul si isi impinse barca in apa. Arunci o privire inapoi, spre casa, simtind un junghi de regret si intre- bandu-se daca o va mai vedea vreodata. Era singura casa pe care gi-o putea aminti. $tia, pentru ca i se spusese, ca se nascuse intr-un alt oras, Exeter, unde tatal sau lucrase pentru un mester constructor de vase; apoi familia se mutase, pe cand Edgar era doar un bebelus, gi isi construise o casa in Combe, unde Pa isi incepuse propria afacere cu o comanda pentru o barca mare cu vasle. Dar Edgar nu isi putea aminti nimic din toate acestea. Era singura casa pe care 0 cunostea si acum o parasea pentru totdeauna. Fusese norocos sa-si gaseasca de lucru in alta parte. Afacerile scazu- sera de cand vikingii isi reincepusera atacurile in partea de sud a Angliei, pe cand Edgar avea doar noua ani. Comertul gi pescuitul erau ocupatii periculoase cand pradatorii se aflau prin imprejurimi. Doar cei curajosi cumparau barci. 14Sia fost seara, sia fost dimineata Vazu la lumina stelelor ca in port se aflau doar trei nave: doua barci pentru pescuit heringi gi o nava comercial a francilor. Trase pe plaja, se mai aflau cateva vase mai mici, nave pentru navigatie costiera gi pe rauri. Edgar ajutase la constructia uneia dintre barcile de pescuit. Dar isi amin- tea vremurile cand in port se aflau zece nave sau chiar mai multe. Simfi briza proaspata dinspre sud-vest, vantul predominant in zona. Barca lui avea o panza mica, pentru ca acestea erau foarte scumpe: 0 panza de dimensiuni normale pentru o nava maritima necesita munca unei femei timp de patru ani. Dar nu merita sd o desfasoare pentru scurta calatorie peste golf. Incepu sa vasleasca, ocupatie care nu il obosea prea tare. Edgar era musculos ca un fierar. Tatl si frafii lui erau la fel. {ntreaga zi, gase zile pe saptamana, lucrau cu topoare, tesle si sfredele, modeland trunchiurile de stejar din care erau facute carenele vaselor. Era o munca grea si forma barbati puternici. Inima ii tresalta. Scdpase. Si urma si o intalneascA pe femeia pe care o iubea. Stelele erau stralucitoare gi plaja sclipea, alba. Jar cand vaslele lui spargeau suprafata apei, spuma dantelata semana cu parul ei, care ii cadea pe umeri. Numele ei era Sungifu, care se prescurta, de obicei, Sunni. Era deose- bita in toate privintele. Edgar vedea constructiile de la malul mirii, cele mai multe dintre ele fiind locurile de munca ale pescarilor si ale comerciantilor: forja unui fierar, care facea obiecte inoxidabile pentru nave; curtea lunga in care franghierul isi impletea funiile; cuptorul urias al celui care facea smoala, in care ardeau trunchiuri de pin pentru a produce lichidul lipicios cu care constructorii de barci igi izolau vasele. Orasul arata intotdeauna mai mare vazut de pe apa: adapostea cAteva sute de oameni, dintre care cei mai multi isi castigau traiul, direct sau indirect, de pe urma miarii. Privi spre destinatia lui, dincolo de golf. In intuneric n-ar fi putut sao vada pe Sunni, chiar daca ea s-ar fi aflat acolo, ceea ce nu era posibil, deoarece vorbisera sa se intalneasca in zori. Dar nu se putea opri sa nu se uite spre locul in care avea sa ajunga in curand. Sunni avea douazeci $i unu de ani, fiind cu trei ani mai in varsté decat Edgar. li atrasese atentia intr-o zi, cand el statea pe plaja, privind spre epava vikingilor. O stia din vedere, desigur - cunostea pe toata lumea care locuia in micul lor oras -, dar nu o remarcase in mod special inainte si nici nu-si amintea nimic despre familia ei. ,,Unde ai gasit epava asta? il intrebase ea. Stateai atat de nemiscat, incat ma gandeam cA esti de lemn.“ 15KEN FOLLETT Trebuia sa aiba imaginatie, observa el imediat, ca s4 spuna asa ceva din capul ei; iar el fi explicase ce il fascinase la silueta vasului, cu sentimentul c& ea il intelegea. Vorbisera timp de o ora gi el se indragostise. Atunci, ea ii spusese ca era maritata, dar era deja prea tarziu. Barbatul ei, Cyneric, avea treizeci de ani. Ea avusese doar paisprezece ani cand se miritase cu el. Cyneric avea 0 cireada mica de vaci de lapte si Sunni conducea laptaria. Era isteata gi facea o multime de bani pentru sotul ei. Nu aveau copii. Edgar aflase repede c& Sunni il ura pe Cyneric. In fiecare noapte, dupa ce mulgeau vacile, seara, el se ducea la o berarie numita The Sailors si se imbata. In timp ce el se afla acolo, Sunni se putea strecura in padure ca sa se intalneasca in secret cu Edgar. Oricum, din ziua aceea n-aveau sa se mai ascunda. Intentionau sa fuga impreuna sau, ca sa fim mai exacti, s4 navigheze impreuna. Edgar primise o oferta de munca gi o casa, intr-un sat pescaresc aflat la vreo optzeci de kilometri pe coasta. Avusese noroc sa gaseasca un constructor de barci care c4uta s4 angajeze pe cineva. Edgar nu avea bani — nu avusese nicio- data, Ma fi spusese ca nu avea nevoie -, dar uneltele lui se aflau intr-un dulap pe care- construise pe barca. Aveau sa inceapa o viata noua. Imediat ce lumea avea sa inteleaga ca ei fugisera, Cyneric urma sa se simta liber s4 se insoare din nou. O sofie care fugise cu un alt barbat practic divortase de el: era posibil ca bisericii sa nu-i placa, dar acesta era obiceiul. Dupa cateva saptamani, spunea Sunni, Cyneric avea sa se duca la tara si sa caute o familie disperat de saracdcioasa, cu o fata draguta de paisprezece ani. Edgar se intreba de ce igi dorea barbatul o sotie: din cate spunea Sunni, nu prea il interesa sexul. ,,li place si aiba pe cineva caruia sa-i comande‘, spusese ea. ,,Problema mea este ca am crescut suficient cat s4-] dispretuiesc.* Cyneric n-ar fi venit dupa ei, chiar daca ar fi aflat unde se instalasera, ceea ce era destul de improbabil pentru o vreme. ,,Jar daca gregim in pri- vinta asta si Cyneric ne gaseste, o s4-] bat mar“, spusese Edgar. Expresia lui Sunni ii confirmase cA asta fusese o lauda prosteasca gi el tia cd ea avea dreptate. Adaugase in graba: ,,Dar probabil ca nu se va ajunge la asta‘. Ajunse pe partea cealalta a golfului si trase barca pe plaja, apoi o lega de un bolovan. Putea sa auda cantecul calugarilor la rugaciune. Manastirea era in apropiere, iar casa lui Cyneric si Sunni se afla la cateva sute de metri mai in spate, 16Sia fost seara, sia fost dimineaya Se aseza pe nisip, privind spre marea intunecata gi spre cerul nopfii, si se gandi la ea. Va putea oare sa se strecoare la fel de ugor ca el? Ce se intampla daca Cyneric se trezea si o impiedica sa plece? S-ar fi putut ajunge la o lupta; ea ar fi putut sd fie batuta. Brusc, se simti tentat sa schimbe planul, sa se ridice de pe plaja si sa mearga la casa ei ca sd 0 ia. Cu efort, isi reprima aceasta dorinta. Ea s-ar fi descurcat mai bine singura. Cyneric ar fi trebuit sa fie intr-o stare de mahmureala de betiv, iar ea s-ar fi migcat asemenea unei pisici. Planuise si se duca la culcare purtand in jurul gatului singura ei bijuterie, un inel de argint lucrat cu miiestrie, care atarna de un gnur de piele. in buzunarul centurii ar fi tre- buit s aiba un ac $i afd, foarte utile, si banda de panza brodata pe care o purta la ocazii speciale. La fel ca Edgar, putea sa ias4 din casa in cateva secunde de tacere. in curand va ajunge acolo, cu ochii stralucitori de emofie, cu trupul ei suplu plin de dorinta si de iubire pentru el. Se vor imbratisa, isi vor strange miinile si se vor saruta pasional; apoi ea se va urca in barc, iar el o va impinge in apa spre libertate. Se gandi cA va vasli putin, ca sa se indepar- teze, apoi o va saruta din nou. Cat de curand puteau oare sa faca dragoste? Ea va fila fel de nerabdatoare ca el. Ar fi putut sa vasleasca dincolo de pro- montoriu, apoi si arunce in apa piatra legata cu funie pe care o folosea drept ancora si s4 se intinda amandoi in barca, pe sub banci; ar fi fost putin cam ciudat, dar ce importan{a avea? Barca se va legana usor pe valuti, iar ei vor simti caldura soarelui care rasarea pe pielea lor goala. Dar poate cA ar fi fost mai intelept s4 desfaca panza si s4 puna mai multa distanfa intre ei si oras inainte sa riste o oprire. El isi dorea sa ajunga la distanta de o zi. Ar fi fost foarte dificil si reziste tentatiei cu ea atat de aproape, privindu-l si zambind fericité. Dar era mai important sa-si asigure viitorul. Se hotarasera ca, atunci cand aveau sa ajunga la noua lor casa, sa spuna ca erau deja casatoriti. Pana atunci nu-si petrecusera nicio noapte in pat. Dar incepand din acea zi, aveau sa cineze impreuna in fiecare sear, sa stea unul in brafele celuilalt toata noaptea gi sa isi zambeasca unul altuia complice in fiecare dimineata. Observa o licarire de lumina la orizont. Zorii erau pe cale sa apara, iar ea ar fi trebuit sa ajunga in orice clipa. Se simtea trist doar atunci cand se gandea la familia lui. Ar fi putut sa traiasca fericit fara fratii sai, care inca il tratau ca pe un copil prostut si care incercau sa pretinda ca nu crescuse, devenind mai destept decat amandoi. 17KEN FOLLETT Avea sa ii lipseasca Pa, care ii spusese toata viata lucruri pe care n-ar fi putut sa le uite vreodata, cum ar fi: ,,Nu conteaza cat de bine prinzi doua scanduri intre ele, imbinarea va fi intotdeauna punctul cel mai slab“ Jar gandul ca o parasea pe Ma ii aduse lacrimi in ochi. Era o femeie puternica. Atunci cand lucrurile mergeau prost, ea nu pierdea timpul sa se vaicareasci pentru soarta ei, ci se apuca sa indrepte treburile. In urma cu trei ani, Pa se imbolnavise de febra si aproape ci murise, dar Ma preluase conducerea gantierului - le spunea celor trei baieti ce s4 fac, aduna datoriile, se asi- gura ca niciun client nu anula comenzile — pana cand Pa isi revenise. Ea era un conducator - si nu doar al familiei. Pa era unul dintre cei doispre- zece batrani din Combe, dar Ma era cea care ii condusese pe sateni s4 pro- testeze atunci cand Wigelm, stapanul, incercase sa creasca chiriile tuturor. Gandul ca o parasea ar fi fost insuportabil daca nu ar fi existat posi- bilitatea fericita a unui viitor plin de Sunni. in lumina slaba, Edgar vazu ceva ciudat in mare. Avea privirea buna si era obisnuit si recunoasca vasele de la distanta, distingand forma unei carene de cea a unui val sau a unui nor; dar acum nu era prea sigur de ceea ce vedea. Se stradui s4 auda macar un zgomot indepartat, dar tot ce reusis4 desluseasca fu zgomotul valurilor care se spargeau pe plaja, exact in fata lui. Dupa cateva clipe, ise paru ca vede capul unui monstru gi fu strabatut de un fior rece. Pe fundalul cerului, care stralucea slab, crezu cA vede niste urechi ascutite, niste falci uriage si un gat lung. O clipa mai tarziu, infelese ca lucrul la care se uita era chiar mai rau decat un monstru: era o nava a vikingilor, cu un dragon in varful prorei lungi si curbate. Pe urma mai vazu una. Apoi 0 a treia si o a patra. Velele lor erau umflate de briza din sud-vest care se intetea, facand navele usoare sa se miste rapid peste valuri. Edgar sari in picioare. Vikingii erau hoti, violatori si criminali. Ei atacau atat de-a lungul coastei, cat si in interior, pe rauri. Dadeau foc oraselor, furau tot ceea ce puteau sa duca si ucideau pe oricine, cu exceptia tinerilor, barbati si femei, pe care-i luau s4-i vanda ca sclavi. Edgar ezita inca o clipa. Acum putea sa vada zece vase. Asta insemna cinci sute de vikingi. Oare chiar erau nave ale vikingilor? $i alti constructori adoptasera inovatiile lor, copiindu-le proiectele, la fel cum facuse si Edgar. Dar el putea sesiza diferenfa: la vasele scandinave exista o curbura ameninta- toare, pe care nu reusise s4 o obtina niciun imitator. 18Sia fost seard, sia fost dimineata Oricum, cine altcineva s-ar fi apropiat de {arm in zori, intr-un numar atat de mare? Nu, nu exista nicio indoiala. Tadul venea la Combe. Trebuia sd o avertizeze pe Sunni. Daca ar fi putut sa ajunga la ea la timp, ar fi reusit inca sa scape. Vinovat, isi dadu seama ca primul lui gand fusese la ea, mai degraba decat la familia lui. Trebuia sd-i avertizeze si pe ei. Dar ei se aflau in cea- lalta parte a oragului. Avea s4 0 gaseasca pe Sunni mai intai. Se intoarse si incepu sa alerge pe plaja, scrutand drumul in fafa lui, ca sa descopere obstacolele pe jumatate ascunse. Dupa un minut se opri $i privi inapoi, spre golf. Fu ingrozit cand vazu cat de repede se migcasera vikingii. Deja aprindeau torte in timp ce se apropiau rapid. Unele vase inca se oglindeau in marea schimbatoare, dar altele erau deja purtate pe nisip, debarcand. Pareau insa tacuti. Edgar putea inca sa-i auda pe calugarii care se rugau, nestiutori in legatura cu soarta care-i astepta. Ar fi trebuit sa-i avertizeze si pe ei. Dar nu putea preveni pe toata lumea! Sau poate ci ar fi putut. Privind catre turla bisericii calugarilor, ce se profila pe cerul tot mai luminos, descoperi o cale de a-i anunta pe toti: pe Sunni, familia lui, cdlugarii si intregul oras. Se intoarse catre manastire. Din intuneric aparu un gard jos, iar el sari peste acesta fara sa-si incetineasca goana. Cand ateriza pe partea cealalta, se impiedica, dar isi regasi echilibrul si incepu din nou sa alerge. Ajunse la usa bisericii si arunca o privire inapoi. Manastirea se afla pe o mica ridicatura si de acolo putea sa vada intregul oras, dar si golful. Sute de vikingi inaintau prin apa putin adanc, indreptandu-se spre plaja, spre oras. Vazu un acoperis din stuf, cu paiele uscate de arsifa verii, izbucnind in flacari; apoi altul si altul. Cunostea toate casele din oras si pe proprieta- rii lor, dar, in lumina difuza, nu putea sd-si dea seama care dintre acestea erau si se intreba intristat daca si propria lui casa luase foc. Deschise violent usa bisericii. Nava era luminata de numeroase luma- nari. Cantecul calugarilor deveni furios atunci cand unii dintre ei il vazura fugind spre baza turnului. Apuca funia clopotului gi trase de ea. Spre dezamagirea sa, clopotul nu scoase niciun sunet. Unul dintre cdlugari se desprinse din grup gi se indrepta spre el. Crestetul sau ras era inconjurat de bucle albe si Edgar il recunoscu pe sta- retul Ulfric. — Pleaca de acolo, baiat nebun! spuse preotul indignat. 19KEN FOLLETT Edgar nu se putea obosi sa dea explicatii. — Trebuie sa trag clopotul! spuse el disperat. Ce nu e in regula? Slujba se intrerupse gi toti cdlugarii il privira. Un al doilea barbat se apropie de el: bucatarul, Maerwynn, un barbat tanar, mai putin pompos decat Ulfric. - Ce se intampla, Edgar? intreba el. — Au venit vikingii! striga Edgar, tragand din nou de funie. Nu mai incercase niciodata sa traga clopotul si greutatea lui il surprinse. — O, nu! striga staretul Ulfric. Expresia lui dojenitoare deveni speri- ata. Domnul sa ne ajute! — Esti sigur, Edgar? intreba Maerwynn. —I-am vazut de pe plaja. Maerwynn alerga la usa si privi afara, intorcandu-se apoi cu fata alba. ~ Eadevarat, zise el. — Fugiti! Toata lumea! striga Ulfric. — Asteptati! spuse Maerwynn. Edgar, trage de funie in continuare! E nevoie de cateva balansuri ca s inceapa sa sune. Ridica-ti picioarele si agata-te. Noi, ceilalti, mai avem doar cateva minute pan ca ei s4 ajunga aici. Apucati cate ceva inainte sa plecati. In primul rand, relicvariile, apoi ornamentele impodobite cu pietre pretioase gsi cArtile - pe urma, fugiti in padure! Agatat de funie, Edgar isi ridicd trupul de la podea si, 0 clipa mai tar- ziu, auzi bubuitul marelui clopot. Ulfric apuca o cruce din argint si disparu, iar ceilalti calugari incepura s4-l urmeze, unii dintre ei adunand cu calm obiectele pretioase, alii stri- gand panicati. Clopotul incepu sa se balanseze si si sune repetat. Edgar tragea frene- tic de funie, folosindu-se de toata greutatea propriului corp. Dorea ca toata lumea sa inteleaga imediat cA nu era o simpla chemare pentru calu- garii adormiti, ci un strigat de alarma pentru intregul oras. Dupa un minut era sigur ca facuse destul. Dadu drumul funiei si se repezi afara din biserica. fi ajunse la nari mirosul intepator al stufului care ardea: briza vioaie din sud-vest raspandea flacdrile cu o iuteala teribila. In acelasi timp, lumina zilei crestea. In orag, oamenii iegeau din casele lor strangandu-si la piept copiii, dar si orice altceva era pretios pentru ei, unelte, gaini si pungi de piele cu bani. Cei mai rapizi deja traversau campurile spre padure. Edgar se gandi ca, datorita clopotului, unii aveau s4 reugeasca sa scape. 20Sia fost seara, gia fost dimineata Porni impotriva curentului, imping4ndu-si prietenii si vecinii, indrep- tandu-se spre casa lui Sunni. Il vazu pe brutar care probabil se dusese devreme la cuptorul lui: acum alerga dinspre casa lui, cu un sac de faina in spinare. Beraria The Sailors era inca linistita; ocupantii ei se trezeau greu, chiar si dupa alarma. Wyn, bijutierul, trecu clare cu un cufar legat de spate; calul galopa panicat, iar el avea bratele in jurul gatului acestuia, finandu-se cu disperare. Un sclav numit Griff trecu pe langa el ducand in spate o femeie batrana, stapana lui. Edgar scruta fiecare fata care tre- cea pe lang el, in caz ca Sunni ar fi fost printre oamenii care alergau, dar nu o vazu. Apoi se intalni cu vikingii. Avangarda fortei lor era compusa din doisprezece barbati voinici si doua femei care aratau inspaimantator. Erau toi imbracati in pieptare de piele, avand sulite si topoare in maini. Edgar observa ca nu purtau casti si infelese, in timp ce frica i se ridica in gat ca o vom, ca nu aveau nevoie de prea mult protectie in fata orasenilor slabi. Unii carau deja prada: 0 sabie cu garda batuta in pietre pretioase, facuta mai degraba pentru parada decat pentru lupta, un sac cu bani, o roba de bland, 0 sa scumpa, cu harnasamentul montat in bronz poleit. Unul dintre ei ducea un cal alb, pe care Edgar il recunoscu ca fiind al proprietarului barcii de pescuit heringi; altul cara o fata pe umar, dar Edgar vazu fericit ca nu era Sunni. Se retrase, dar vikingii veneau in continuare. Nu putea sa fuga, pen- tru ca trebuia sa o gaseasca pe Sunni. Cativa oraseni curajosi opuneau rezistenfa. Stateau cu spatele spre Edgar, asa ca nu putea sa spuna cine erau. Unii foloseau topoare si pum- nale, altul, un arc si sageti. Timp de cAteva clipe, Edgar continua sa se hol- beze, paralizat de felul in care lamele ascufite taiau in carnea oamenilor, de tipetele oamenilor ranifi, care urlau ca animalele in suferinta, de miro- sul orasului incendiat. Singurele violente la care asistase vreodata erau bataile cu pumnii intre baiefi agresivi sau betivi. Tot ce vedea era ceva nou: sange care {4gnea gi intestine ce se varsau, alaturi de urlete de agonie si de teroare. Era intepenit de groaza. Negustorii si pescarii din Combe nu le puteau face fata acestor ataca- tori, a caror pasiune era violenta. Localnicii fura spintecafi in cateva momente, iar vikingii igi continuara inaintarea in spatele liderilor, venind din ce in ce mai multi. Edgar isi veni in fire si se ghemui in spatele unei case. Trebuia sa scape de vikingi, dar nu era atat de speriat incat s4 uite de Sunni. 21KEN FOLLETT Atacatorii se deplasau pe strada principala, urmarindu-i pe oamenii orasului, care fugeau pe acelasi drum; dar in spatele caselor nu erau vikingi. Fiecare casa avea cam o jumatate de hectar de teren: cei mai multi oameni aveau pomi fructiferi si o gradina de legume, iar cei mai bogati aveau un cotet de gaini sau o cocina de porci. Edgar alerga dintr-o curte in alta, indreptandu-se spre casa lui Sunni. Sunni si Cyneric locuiau intr-o casa la fel ca oricare alta, cu exceptia laptariei, o extensie sprijinita de aceasta, construita din coceni, un ames- tec de nisip, pietre, argila si paie, cu un acoperis din placi subtiri de piatra, toate cu scopul de a pastra locul racoros. Cladirea se ridica la marginea unui mic camp, pe care pasteau vacile. Edgar ajunse la casa si deschise usa, repezindu-se inauntru. il vazu pe Cyneric pe podea, un barbat greu, scund, cu parul negru. Paiele din jurul lui erau imbibate in sange, iar el statea perfect nemisgcat. Intre umiar si gat avea o rana deschisa, care nu mai sangera, si Edgar nu avu niciun dubiu ca era mort. Cainele alb cu maro al lui Sunni, Brindle, statea intr-un colf, tremu- rand si sughitand, asa cum fac cainii atunci cand sunt speriati. Dar unde era ea? In spatele casei se afla un culoar ce ducea spre laptarie. Usa era des- chisa si, cand Edgar se indrepta intr-acolo, o auzi pe Sunni plangand. Intra in laptarie $i vazu spinarea unui viking inalt, cu parul galben. Se petrecea un fel de lupta: pe podeaua de piatra se varsase o galeata de lapte, iar troaca lunga din care mancau vacile fusese rasturnata. O fractiune de secunda mai tarziu, Edgar observa ca adversarul vikin- gului era Sunni. Fata ei bronzata era schimonosita de furie, gura larg des- chisa lasa sa i se vada dinfii albi, iar parul negru fi flutura. Vikingul avea un topor intr-o mani, dar nu se folosea de el. Cu cealalta mana incerca sa 0 tranteasca pe Sunni la pamant, in timp ce ea se repezea la el cu un mare cutit de bucatarie. Era clar ca el dorea sa o prinda, mai degraba decat si o ucida, pentru ca o femeie tanara si sanatoasa era un sclav valoros. Niciunul din ei nu-l vazu pe Edgar. Inainte ca Edgar sa se poata mica, Sunni il atinse pe viking cu 0 lovi- turd de cutit peste fata, iar el mardi de durere, in timp ce sangele ii fagsnea din obrazul taiat. Infuriat, isi arunca toporul, o prinse cu mainile de umeri si o arunca la podea. Ea paru sa cada greu si Edgar auzi o bufni- tura neplacuta cand capul ei lovi treapta de piatra din prag. Spre oroarea lui, ea paru sa-si fi pierdut cunostinta. Vikingul se lasa intr-un genunchi, 22Sia fost seara, sia fost dimineata baga mana in pieptarul de piele si scoase o bucata de curea de piele, cu intentia evidenta de a o lega. Cu o usoara rasucire a capului, il observa pe Edgar. Pe fata lui se citi ingrijorarea si se intinse dupa arma cazuta; dar era prea tarziu. Edgar smulse toporul cu o clipa inainte ca vikingul sa poata pune mana pe el. Era o arma asemanatoare cu unealta pe care Edgar 0 folosea pentru a dobori copaci. Stranse manerul si, intr-un ungher intu- necat al mintii lui, observa ca lama $i manerul erau foarte bine echilibrate. Se trase un pas inapoi, unde vikingul nu-| putea ajunge. Barbatul incepu sa se ridice, iar Edgar balansa toporul intr-un cerc larg. il duse in spate, apoi il ridicé deasupra capului si, intr-un final, il cobori rapid, puternic, precis, intr-un arc perfect. Lama ascutita ateriza exact in varful capului barbatului, trecand prin par, piele si craniu gi taind adanc, imprastiindu-i creierul. Spre oroarea lui Edgar, vikingul nu cazu mort imediat, ci paru, pen- tru o clipa, ca se straduieste sa ramana in picioare: apoi viata disparu din el, ca lumina dintr-o lumanare stinsa, si cazu la pamant intr-o ingrama- deala de membre flasce. Edgar las toporul sa cadi si se aseza in genunchi langa Sunni. Ochii ei erau deschisi si holbati. El fi murmura numele. — Vorbeste cu mine, ii spuse el. ii prinse palma si ii ridica braful. Era moale. O saruta pe gura si realiza 4 nu respira. fi cauta inima imediat sub curba sanului moale, pe care-I adora. isi finu mana acolo, cu speranta disperata cd avea si simti o bataie de inima, si suspina cand intelese ca nu exista. Ea plecase, iar inima ei n-avea sa mai bata niciodata. o tandrete nemarginita, ii atinse pleoapele cu varfurile degetelor - cu blandefe, de parca s-ar fi temut s4 nu o raneasca — si ii inchise ochii. Incet, cdzu in fafa pana cand capul i se lipi de pieptul ei si lacrimile lui inmuiara lana maro a rochiei ei modeste. O clipa mai tarziu se umplu de furie la adresa barbatului care-i luase viata. Sari in picioare, apuca toporul si incepu sa cioparteasca fata vikin- gului mort - ii zdrobi fruntea, ii taie ochii gi ii spinteca barbia. Aceasta stare dura doar cateva momente inainte sa inteleaga inutilita- tea macabra a gesturilor sale. Cand se opri, auzi strigate afara, intr-o limba care semana cu cea pe care o vorbea el, dar nu chiar aceeasi. Asta il 23KEN FOLLETT readuse abrupt la realitate, constientizand pericolul cu care se confrunta. Era posibil sa fie aproape de moarte. »Nu-mi pasa, 0 sa mor‘, se gandi el. Dar starea asta nu dura mai mult de cateva secunde. Daca dadea peste un alt viking, era posibil ca propriul lui cap sa fie despicat precum cel al barbatului de la picioarele lui. Desi indurerat, inca putea simfi frica la gandul ca putea fi ciopartit si omorat. Dar ce putea sa faca? fi era teama ca avea sa fie gsit in interiorul lap- tariei alaturi de cadavrul victimei sale, care striga dupa razbunare; dar daca iesea afara, cu siguranta ar fi fost capturat si omorat. Privi salbatic in jurul sau: unde se putea ascunde? Ochii ii cazura pe troaca rasturnata, o constructie grosolana din lemn. Era intoarsa cu fundul in sus, iar jgheabul ei parea suficient de mare ca sa-l ascunda. Se intinse pe podeaua de piatra si 0 trase deasupra lui. Dupa ce se gandi mai bine, ridicd marginea, apuca toporul gi il lua langa el. Prin crapaturile dintre scandurile troacei intra putina lumina. Edgar ramase nemiscat si asculta. Lemnul atenua oarecum zgomotele, dar putea sa auda o mulfime de strigate si de fipete de afara. Astepta cu teama: in orice moment putea sa intre un viking si sa fie suficient de curios incat sa se uite sub troaca. Daca s-ar fi intamplat asta, se hotari Edgar, ar fi incer- cat sa-l ucida imediat cu toporul; dar ar fi fost in mare dezavantaj, intins pe pamant cu inamicul in picioare, deasupra lui. Auzi scancetul unui cdine si intelese ca, probabil, Brindle statea ala- turi de troaca rasturnata. - Pleaca, sopti el. Sunetul vocii lui nu reusi decat sa incurajeze cAinele, care incepu sa scanceasca mai tare. Edgar blestema, apoi ridica marginea troacei, se intinse si trase cai- nele inauntru, langa el. Brindle se intinse pe jos si tacu. Edgar astepta, ascultand zgomotele oribile ale macelului si distrugerii. Brindle incepu sa linga creierii vikingului de pe lama toporului. Ok Nu stia cat de mult ramasese acolo. Incepu sa simta caldura si presu- puse cd soarele trebuia sa se fi ridicat mult pe cer. In cele din urma, zgo- motul de afara se reduse, dar el nu putea fi sigur ca vikingii plecasera si, de fiecare data cand se gandea sa priveasca afara, se hotara sa nu-si riste viafa inca. Apoi in minte ii reveneau gandurile la Sunni si incepea din nou sa planga. 24Sia fost sear’, sia fost dimineata Brindle mofaia langa el, dar, din cand in cand, scancea gsi tremura. Edgar se intreba daca si cainii aveau cosmaruri. El avea uneori cogmaruri: se afla pe un vas ce se scufunda, sau statea sub un stejar care se prabusea si nu putea sa se dea la o parte, sau fugea de un incendiu in padure. Cand se trezea dupa astfel de vise, traia un senti- ment de usurare atat de puternic, incat ii venea sa planga. Acum se tot gandea ca atacul vikingilor ar fi putut sa fie un cogmar din care avea sa se trezeasca imediat, gasind-o pe Sunni in viata. Dar nu se trezi. In sfarsit, auzi voci vorbind in anglo-saxona curata. Dar tot mai ezita. Cei care vorbeau pareau tulburafi, dar nu panicati; indurerati, mai degraba decat inspaimantati pentru vietile lor. El se gandi ca asta insemna, cu sigurana, ca vikingii plecasera. Pe cati dintre prietenii lui ii luasera cu ei, ca sa-i vanda ca sclavi? Cate cadavre ale vecinilor lasasera in urma lor? inca mai avea o familie? Brindle scoase un zgomot optimist si incerca sa se ridice. Nu reugi sa 0 faca in spatiul ingust, dar simfea, cu certitudine, cd se putea misca acum in siguranta. Edgar ridica troaca si Brindle iesi imediat afara. Apoi se rostogoli si el, inca finand in mana toporul viking, si las4 troaca inapoi pe podea. Se ridica in picioare, cu membrele dureroase de la nemiscare. fsi agata topo- rul la centura, apoi privi afara prin usa laptariei. Orasul disparuse. Pentru o clipa, fu dezorientat. Cum putea sa dispara Combe? Dar stia cum, desigur. Aproape fiecare casa arsese pana la temelie. Unele inca mai fumegau. Ici si colo, structurile din piatra ramasesera in picioare si avu nevoie de ceva timp ca sa le identifice. Manastirea avea doua cladiri din piatra, biserica si un edificiu cu doua niveluri, cu o sala de mese la parter si un dormitor la etaj. Mai existau inca doua biserici de piatra. Ii lua ceva vreme sa identifice casa lui Wyn, bijutierul, care avea nevoie de zidarie de piatra ca sa-1 protejeze impotriva hotilor. Vacile lui Cyneric supravietuisera, adunandu-se inspaimantate in mijlocul pagunii lor, ce era inconjurata de garduri: vacile erau valoroase, dar, se gandi Edgar, prea voluminoase i prea agitate ca sa fie transpor- tate la bordul unei nave - asemenea tuturor hofilor, vikingii preferau banii pesin sau obiectele mici, de valoare, cum erau bijuteriile. Locuitorii orasului stateau printre ruine, ametiti si abia vorbind, ros- tind sunete monosilabice de suferinga, de oroare gi de uluire. In golf erau ancorate aceleagi vase, dar cele ale vikingilor disparusera. 25KEN FOLLETT In cele din urmi, se decise s priveasca spre trupurile din laptarie. Vikingul era aproape de nerecunoscut ca fiinta umana. Edgar se simti ciu- dat stiind ca el facuse asta. Aproape ci nu-i venea sa creada. Sunni arata surprinzator de linistita. Nu era niciun semn vizibil al ranii care-i adusese moartea. Ochii fi erau pe jumatate deschisi si Edgar fi inchise din nou. ingenunche gi incerca s4-i simta bataile inimii, desi tia ca era o prostie. Trupul ei era deja rece. Ce ar fi trebuit s4 faci? Poate ca putea sa-i ajute sufletul sa urce la ceruri. ManAstirea era inca in picioare. Ar fi trebuit sa o duca la biserica. O ridica in brate. Era mult mai grea decat se asteptase. Ea era subtire, iar el era puternic, dar trupul ei inert il dezechilibra gi, in timp ce se stra- duia sa stea in picioare, o stranse la piept mai tare decat si-ar fi dorit. Sao fina intr-o imbratisare atat de stransa, stiind cd ea nu mai simfea durerea, ii aminti cu duritate ca ea nu mai era in viafa i il facu sa planga din nou. Trecu prin casa pe langa trupul lui Cyneric si iesi pe usa. Brindle il urma. Parea sa fie jumatatea dupa-amiezii, desi era greu de spus: aerul era plin de cenusa, de fumul taciunilor gi de mirosul dezgustator al carnii de om arse. Supraviefuitorii se uitau in jurul lor dezorientati, de parca nu puteau sa inteleaga ce se petrecuse. Alfii isi croiau drum afara din padure, unii dintre ei ducand animale. Edgar se indrepta spre manastire. Bratele incepeau sa-l doara de la greutatea lui Sunni, dar el se bucura, in mod pervers, de aceasta durere. Oricum, ochii ei nu stateau inchisi si, cumva, lucrul acesta il tulbura. {si dorea ca ea sa arate de parc ar fi fost adormita. Nimeni nu-i acorda prea multa atentie: aveau si ei propriile lor trage- dii. Ajunse la biserica si igi croi drum in interior. Nuera singurul care avusese aceasta idee. In nava se aflau trupuri intinse pe jos, cu oameni care stateau in picioare sau in genunchi alaturi de ele. Stareful Ulfric se apropie de Edgar, aratand tulburat, si intreba preventiv: ~ Moarta sau vie? - Este Sungifu. Este moart, ii raspunse Edgar. — Mortii, la capatul dinspre est, spuse Ulfric, prea ocupat ca sa se poarte cu blandete. Ranitii, in nava. - Vrei sa te rogi pentru sufletul ei, te rog? ~ Va fi tratata la fel ca toti ceilalti. ~ Eu am dat alarma, protesta Edgar. E posibil sa-ti fi salvat viata. Te Tog, roaga-te pentru ea! 26$ia fost seara, si a fost dimineata Ulfric se indeparta grabit, fara sa raspunda. Edgar il observa pe fratele Maerwynn, care ingrijea un barbat ranit, bandajandu-i piciorul, in timp ce acesta scancea de durere. Cand Maerwynn se ridica, in cele din urma, Edgar ii spuse: - Vrei sa spui o rugaciune pentru sufletul lui Sunni, te rog? - Da, sigur, zise Maerwynn si facu semnul crucii pe fruntea lui Sunni. - Mulfumesc! — Deocamdata, agaz-o la capatul dinspre est al bisericii. Edgar merse prin nava spre altar. La capatul dinspre est al bisericii, vreo douazeci sau treizeci de trupuri erau intinse pe jos, in randuri stranse, cu rudele indurerate uitandu-se la ele. Cu blandete, Edgar o lasa pe Sunni jos. fi indrepta picioarele si ii incrucis4 mainile pe piept, apoi ti netezi parul cu degetele. Isi dorea sa fi fost preot, ca sd poata avea grija chiar el de sufletul ei. Ramase ingenuncheat multa vreme, privindu-i fafa nemiscata si luptandu-se sa inteleaga ca ea nu-l va mai privi si nu-i va mai zambi niciodata. In cele din urm, il coplesira si gandurile despre cei vii. Parintii lui erau oare in viafa? Fratii sai fusesera oare luati ca sclavi? Cu doar cateva ore in urma, fusese pe punctul de a-i parasi pentru totdeauna. Acum avea nevoie de ei. Fara ei ar fi ramas singur pe lume. Mai zabovi alaturi de Sunni inca un minut, apoi iesi din biserica, urmat de Brindle. Afara, se intreba de unde sa inceapa. Se decise sa se duca acasa. Casa se prapadise, desigur, dar poate isi mai gasea parintii si fratii acolo sau vreun indiciu despre ce se intamplase cu ei. Drumul cel mai rapid era pe plaja. in timp ce se indrepta spre mare, spera ca isi va gasi barca la farm. O lasase la oarecare distan{a de cele mai apropiate case, aga ca exista o sansa destul de mare sa nu fi fost arsa. jnainte sa ajunga la malul marii, se intalni cu mama lui, care mergea in oras, dupa lemne. Cand vazu trasaturile ei puternice, hotarate si pasul voluntar, se simi atat de coplesit de usurare, incat aproape se prabusi. Ea ducea o oala de gatit din bronz, poate singurul lucru pe care reusise sa-l salveze din casa. Fata ii era marcata de amaraciune, dar gura ei exprima o hotarare sumbra. Cand il vazu pe Edgar, expresia ei se transforma in bucurie. fl lua in brafe si isi lipi fata de pieptul lui, oftand: - Baiatul meu, of, Eddie al meu, ii mulfumesc lui Dumnezeu! 27Ken FOLLETT El o imbrafisa cu ochii inchisi, mai recunoscator pentru prezenta ei decat fusese vreodata. Dupa o clipa, privi peste umarul ei si ii vizu pe Erman, intunecat ca Ma, dar incapatanat mai degraba decat hotarat, si pe Eadbald, care era blond si pistruiat, dar nu si pe tatal lor. — Unde este Pa? intreba el. — Ne-a spus sa fugim, raspunse Erman. El a ramas in urma sa salveze santierul. Edgar ar fi vrut sa-i spun: ,,$il-ai lasat?“ Dar nu era momentul pen- tru reproguri - si, in orice caz, si Edgar plecase. Ma ii dadu drumul din brate. — Ne intoarcem la casa noastra, spuse ea. La ce a mai ramas din ea. Se indreptara spre tarm. Ma mergea repede, nerabdatoare sa afle ade- varul, bun sau rau. Erman spuse acuzator: — Ai disparut rapid, frafioare, de ce nu ne-ai trezit si pe noi? — V-am trezit, spuse Edgar. Eu am tras clopotul bisericii. — Nu se poate. Era stilul lui Erman sa incerce s4 porneasca o galceava intr-un astfel de moment. Edgar privi in alta parte si nu spuse nimic. Nu-i pasa ce cre- dea Erman. Cand ajunsera pe plaja, Edgar observa ca barca lui disparuse. Vikingii o luasera, desigur. Puteau si recunoasca un vas de calitate. $i era usor de transportat: puteau, pur si simplu, sa o lege la pupa unuia dintre vasele lor gi sa o remorcheze. Era o pierdere grea, dar el nu simti nicio durere: in comparatie cu moartea lui Sunni, era un lucru trivial. Mergind de-a lungul {armului, dadura peste mama unui baiat de var- sta lui Edgar care zacea moarta, si el se intreba daca fusese ucisa in timp ce incerca sa-i impiedice pe vikingi sa-i ia baiatul ca sclav. La cativa metri distanfa, se afla incd un cadavru, iar altele ziceau mai departe. Edgar cerceta toate fefele: tofi erau prieteni si vecini, dar Pa nu se afla printre ei si incepu prudent sa spere ca tatal lui putea sa fi supravietuit. Ajunsera apoi la casa lor. Tot ce mai ramasese era vatra de foc, cu trepiedul de fier inca in picioare, deasupra ei. intr-o parte a ruinelor se afla trupul lui Pa. Ma scoase un strigat de oroare si de durere si cazu in genunchi. Edgar se las jos alaturi de ea si isi puse braful in jurul umerilor ei, care tremurau. 28$ia fost seara, si a fost dimineaya Braful drept al lui Pa fusese taiat de langa umar, probabil de lama unui topor, si parea sa fi sangerat pana la moarte. Edgar se gandi la forta si indemanarea care existasera in acel brat si vars lacrimi de furie pentru aceasta pierdere si risipa. Il auzi pe Eadbald spunand: ~ Priveste la santier! Edgar se ridica si isi sterse ochii. La inceput, nu fu foarte sigur de ceea ce vedea, aga ca se sterse din nou la ochi. Santierul arsese. Nava care se afla in constructie si stocul de cherestea fusesera transformate in cenusa, impreuna cu smoala si funia. Tot ce ramasese era piatra pe care o folosea ca sa-si ascuta uneltele, Prin cenusa, Edgar descoperi niste oase arse, prea mici ca sa fie umane, si presupuse ca batranul Grendel arsese la capatul lanfului sau. Toata averea familiei fusese in santierul acela. Nu numai ca pierduser santierul, infelese Edgar, dar ramasesera i fara mijloacele de trai. Chiar daca un client ar fi dorit s4 le comande o barca celor trei ucenici, nu mai aveau lemn cu care sa o construiasca, nici unelte cu care s4 lucreze lemnul si nici bani ca sa cumpere ceva din cele necesare. Ma avea, probabil, cativa banuti de argint in geanta ei, dar familia nu avusese niciodata prea mult de economisit, iar Pa folosise mereu orice surplus ca sa cumpere cherestea. Lemnul de calitate era mai bun decat argintul, fi placea lui sa spun, pentru ca era mai greu de furat. - Nune-a ramas nimic gi nici vreo cale ca sa ne cAstigam traiul, spuse Edgar. Ce naiba o sa ne facem?CAPITOLUL 2 SAmBATA, 19 1unie 997 Episcopul Wynstan de Shiring isi struni calul pe varful unei movile si privi in jos, spre Combe. Nu mai ramasese prea mult din oras: soarele de vara stralucea peste o salbaticie cenusie. ~ E mai rau decat ma asteptam, spuse el. Singurul semn de speran{a erau cele cateva nave si barci in stare buna din port. Fratele sau, Wigelm, i se alatura si spuse: — Tofi vikingii ar trebui arsi de vii. Era un aristocrat, un membru al elitei, si detinea multe pamanturi. Cu cinci ani mai tanar decat Wynstan, avand treizeci de ani, obignuia sa se infurie repede. Dar de data asta, Wynstan fu de acord cu el. - La foc mic, spuse el. Fratele lor vitreg, mai in varsta decat ei, ii auzi. Dupa cum era obiceiul, fratii aveau nume care sunau asemanator, iar cel mai in varsta, de patru- zeci de ani, era Wilwulf caruia i se spunea, de obicei, Wilf. Era conte de Shiring si conducator al partii de vest a Angliei, care includea si Combe. - N-ati vazut niciodata o localitate dupa un raid viking, spuse el. Asa arata. Intrara calare in oragul devastat, urmati de o escorta de barbati inar- mati. Erau o aparitie impunatoare, Wynstan stia asta: trei barbati inalti, in haine scumpe, calarind cai de rasa. Wilf purta o tunica albastra, lunga pana la genunchi, si cizme din piele; Wigelm avea 0 tinuta asemanatoare, dar rosie. Wynstan purta o roba complet neagra, pana la glezne, dupa cum se cuvenea pentru un preot, dar tesatura era de calitate. El mai purta si o cruce mare de argint, atarnata pe o curea de piele in jurul gatului. Cei 30Sia fost seara, si a fost dimineata trei frati aveau mustati blonde, stufoase, dar nu i barbi, in stilul la moda printre englezii bogati. Wilf si Wigelm aveau parul blond si des; Wynstan isi rasese varful capului, asa cum facusera tofi preotii. Tinuta lor demon- stra cat de bogati $i de importanti erau. Oamenii din orag se miscau nefericiti printre ruine, alegand, sapand si facand gramezi patetice din bunurile lor modeste, recuperate: bucati contorsionate de unelte de bucatarie din fier, piepteni din os innegriti de foc, oale de gatit crapate gi unelte distruse. Gainile ciuguleau gi porcii scurmau dupa orice putea fi mancat. Era un miros neplacut de foc stins si Wynstan se trezi cu respiratia intretaiata. Pe masuri ce frafii se apropiau, oamenii din oras ridicau privirile spre ei, cu fetele stralucind de speranta. Multi ii cunosteau pe frati din vedere, iar cei care nu-i vazusera niciodata isi puteau da seama, dupa aspectul lor, ca erau oameni puternici. Unii le strigau saluturi, alfii ovationau gi aplau- dau. Toti lasara balta ceea ce faceau gi ii urmara. Cu siguranta, spuneau expresiile oamenilor, asemenea fiinfe marefe puteau sa-i salveze cumva. Fratii isi strunira caii pe o bucata de teren deschis, intre biserica ¢i méanastire. Baiefii se intrecura care sa le tina caii cand descalecara. Staretul Ulfric isi facu aparitia ca s4-i salute. [n parul lui alb erau fulgi negri. — Domnii mei, orasul are nevoie disperata de ajutorul vostru, spuse el. Oamenii... — Asteapta, zise Wynstan cu 0 voce care ajunse la toata multimea din jur. Fratii lui nu pareau surpringi: Wynstan ii avertizase despre intentiile sale. Orasenii tacura. Wynstan isi scoase crucea din jurul gatului si o ridica deasupra capului, apoi se intoarse si se indrepta cu pasi ceremoniosi si lenti catre biserica. Fratii lui pornira dupa el, iar multimea ii urma. El intra in biserica si se indrepta cu pasi rari spre altar, observand randurile de raniti intingi pe podea, dar fara sa-si intoarca privirea. Cei care erau in stare se inclinara sau ingenuncheara pe masura ce trecea, finand crucea inca ridicata. El observa mai multe trupuri la capatul din- spre est, unde erau cei morti. C4nd ajunse la altar, se prosterna si ramase complet nemigcat, cu fata in jos, pe podeaua de pamant, cu bratul drept, care tinea crucea ridicata, intins spre altar. Ramase asa un moment lung, in timp ce oamenii priveau in tacere. Apoi se ridica in genunchi, isi deschise bratele intr-un gest de implorare gi spuse cu vocea sa puternica: 31KEN FOLLETT — Cuceam gresit? Din multime se auzi un suspin colectiv. — Cu ce am pacatuit? declama el. De ce meritam asta? Cum am putea sa fim iertati? Continua o vreme pe acelasi ton. Cuvintele lui erau pe jumatate ruga- ciune, pe jumatate predica. Avea nevoie sa le explice oamenilor din orag ca ceea ce se intamplase era vointa lui Dumnezeu. Raidul vikingilor tre- buia sé para o pedeapsa pentru un pacat. Oricum, erau treburi practice de rezolvat, iar asta era doar 0 ceremo- nie preliminara, asa ca o scurta. - Cand vom incepe reconstrucfia orasului, spuse, ca o concluzie, vom face legamantul de a ne dubla eforturile, fiind, totodata, evlaviosi, umili, crestini cu frica Domnului, in numele lui Iisus, Domnul nostru. Amin! Congregatia spuse: - Amin! Apoi se ridica si se intoarse, aratandu-si spre multime fata scaldata in lacrimi. [si agit crucea din nou la gat. - $i acum, sub privirile Domnului, ii cer fratelui meu, contele Wilwulf, sa fina sfatul. Wynstan si Wilf se trasera deoparte, in lateralul navei, urmati de Wigelm si de Ulfric. Apoi iesira afara si oamenii fi urmara. Wilf privi in jur si spuse: — Voi tine sfatul chiar aici. - Prea bine, domnul meu, raspunse Ulfric. Pocni din degete catre un calugar. Adu scaunul cel mare. Se intoarse din nou spre Wilf si adauga: Aveti nevoie de cerneala si de pergament, domnule conte? Wilf era capabil sa citeasca, dar nu sa si scrie. Wynstan putea sa si citeasca, sa gi scrie, precum cei mai multi clerici. Wigelm era analfabet. — Ma indoiesc ca voi avea nevoie sa scriu ceva, spuse Wilf. Wynstan fu distras de o femeie inalta, in jur de treizeci de ani, care purta o rochie rosie, rupta. Era atragatoare, in ciuda obrajilor murdari de cenusa. Ea vorbi cu o voce scazuta, dar in tonul ei se putea simfi disperarea. - Trebuie sa ma ajutafi, stapane episcop, va implor, spuse ea. - Nu vorbi cu mine, curva proasta, raspunse Wynstan. Ocunostea. Era Meagenswith, cunoscuta drept Mags. Locuia intr-o casa mare impreuna cu zece sau douasprezece fete - unele sclave, altele volun- tare -, si toate faceau sex pe bani. Wynstan fi raspunse fara sa se uite la ea. 32Sia fost seara, sia fost dimineata ~ Nu poti sa fii prima persoana din Combe cAreia sa-i plang de mila, spuse el vorbind incet, dar imperativ. ~ Dar vikingii mi-au luat toate fetele si toti banii! Toate erau sclave acum, se gandi Wynstan. - Voi vorbi cu tine mai tarziu, murmur el. Apoi ridica vocea, pentru urechile oamenilor din jur. Pleaca din fata mea, pacatoasa mizerabila! Ea se retrase imediat. Doi calugari adusera un scaun mare, de stejar, si il agezara in mijlocul spatiului deschis. Wilf se lasa in scaun, cu Wigelm in picioare in stanga lui si cu Wynstan in dreapta. tn timp ce oamenii din orag se adunara in jurul lor, frafii purtara o con- versafie ingrijorata, pe un ton scazut. Tofi trei aveau venituri din Combe. Era al doilea cel mai important oras de pe domeniul contelui, dupa orasul Shiring. Fiecare casa ii platea chirie lui Wigelm, care impartea veniturile cu Wilf. Oamenii plateau o dijma si bisericilor, care o imparfeau cu epis- copul Wynstan. Wilf aduna taxe vamale pentru importurile si exportu- rile ce treceau prin port. Wynstan beneficia de un venit de la manastire. Wigelm vindea lemnul din padure. Cu doua zile in urma, tot acest flux de bogatie secase. ‘Wynstan spuse suparat: - Va dura multa vreme pana cand cineva va putea sa plateasca vreun lucru. Va trebui sa reducem cheltuielile. Shiring nu era 0 dioceza bogata. ,,Acum, se gandi el, daca ag fi arhie- piscop de Canterbury, n-ar trebui si-mi mai fac griji niciodata: toate bogitiile bisericii din sudul Angliei ar fi sub controlul meu.“ Dar fiind doar un amarat de episcop de Shiring, avea limite. Se intreba la ce putea sa renunte. Ura sa renunte la o placere. Wigelm spuse dispretuitor: ~ Toi acesti oameni au bani. fi gasesti cand le despici burtile. Wilf scutura din cap. ~ Nu fi prost! Era ceva ce ii spunea adesea lui Wigelm. Cei mai multi dintre ei au pierdut totul, continua el. Nu au mancare, nu au bani sa cumpere ceva si nici mijloace sa-si castige existenja. Cand va veni iarna, vor incepe sa adune ghinde ca sa faca supa. Cei care le-au supravietuit vikingilor vor fi slabiti de foame. Copiii se vor imbolnavi si vor muri; cei in varsta se vor prabusi si isi vor rupe oasele; doar cei tineri si puternici vor supravietui. Wigelm se bosumfla. 33