POVESTI ) MINUNATE PENTRU ADORMIT COPIII Cu Mos Ene pe la gene, Pleoapele se-nchid alene llustratii de Allwright, Debbie e Barthe, Jean-Paul e Cresswel, Ray e Davidovic, Zora e Embiem, Michelle e Graham-Johnstone, Anne Gregor, Sigrid e Hoffmann, Anny e Kuhn, Felicitas e Lichtl, Gertie Mayrl, Willy @ Meier-Albert, Erika e Mills, Angela e Moseley, Dud e Platzer, Rotraut e Sillaber, Margit e Smith, Frank @ Soyka, Hella eWinnlen, Isabelle Editura Crigan - Deva, RomaniaFrumoasa din Padurea Adormita (1) Un rege, si o regina nu@vgau copii, desi isi doragu@tat de mult unul Odgha, pe cand regirG)se imbaf) din@pa iesi un fac si fi spuse: "Dorinta ta sé va implini in curand, vei duce pe lume o fata” Cele prezise se implinird. Regele fu(@pat de fericit de (agtereft/printesej, incat dadu mére petrecere’ La pétrecere furd invitfXe si ursitagrele din 86) ‘i DSF, déaGrece Gu treisprezece si el nu avea decat douasprezede farfurii de aur, una nu fu invita UrsitBrele veniré @petrecere. $i pe cand aceasta se apropia de sfarsit, fi daruiré copilului harurile lor minunate. Una fi darui virtutea, cealalta frumusetea si asa primi tot ce-si poate dori cineva pe lumea aceasta. Chiar cand a unsprezecea ursitoare isi rostea darul, intra a treisprezecea. Era foarte manioasa si vroia s se rézbune pentru ca nu fusese invitata la petrecere. Fara s salute si s& priveasca pe cineva, se apropie de leagain si striga cu voce tare: “Cand va implini cincisprezece ani, fata regelui s se intepe intr-un fus si sé cada moarta!” Apoi, fara sa mai spuna un.cuvant, pardsi sala de festivitati. ‘ Regele, regina gi toti oaspetii fura foarte infricosati Atunci iesi in fata cea de a doudsprezecea ursitoare, care inca nu-si rostise dorinta Desi nu putea ridica blestemul, putea sa-l usureze. De aceea spuse: “Fiica regelui nu va muri, ci doar va dormi timp de o suta de ani”. Regele, dorind sa-si apere odrasla iubita de nenorocire, dadu poruncé ca toate fusele din fara sa fie adunate gi arse. Fiica regelui crescu si, cu timpul, toate dorintele ursitoarelor se implinira: se facu frumoasa, cuminte, prietenoasd, desteapta si toaté lumea 0 iubea. intr-o zi, pe cand implinea cincisprezece ani, regele si regina iesisera dis-de-dimineata si ea ramasese, fr supraveghere, singura acasa. Atunci se plimba curioasa prin castel. Intré in camere si odai pe care nu le vézuse pana atunci. In fine ajunse gi la un turn vechi Curioasa, urcé scara in spirala si se opri in fata unei mici usi. In broasca se afla o cheie ruginita Cand fiica regelui o intoarse, usa se deschise.3. lanuarie Frumoasa din Padurea Adormita (3) in odaia mica se afla o femeie batrana care torcea in. “Buna ziua maicutd, zise fata. Ce faci aici?” “Torc’, raspunse batrana “Si ce este obiectul acesta vesel, care se invarte?”, intreba fata, dorind si ea s& toarca. De indaté ins ce atinse fusul, se implinira dorintele fermecate ale celor doua ultime ursitoare: se intepa in deget, se ageza pe patul ce se gasea in cémarula si cdzu intr-un somn, adane. Somnul se intinse peste tot castelul Regele si regina, care tocmai se intorsesera, adormira gi, odatd cu ei, intreaga curte adormi, Adormira si caii in grajduri, porumbeii pe acoperiguri, cdinii de vanatoare in curte, mustele pe perefi, ba chiar focul care ardea in vatra, se stinse. Friptura inceta s& se prajeasca si bucatarul dadu drumul ajutorului sau, pe care tocmai se pregatea sé-l traga de par, si adormi Siyjnica scdpa gaina pe care o jumulea Vantul se linisti si nici o adiere nu se mai simtea > prin copaci Frumoasa din Padurea Adormita (4) ‘In jurul castelului incepu sa creasca un gard de mardcini, inalt, tot mai inalt, pana ce aproape nu se mai vazu nimic. in toata tara se raspandi povestea despre Frumoasa din Padurea Adormita, cum era acum numita fiica regelui. Din cnd in cnd, fii de regi incercau sa strabata prin maracini pana la Frumoasa Adormita, pentru a o elibera. Ei nu reugeau ins, deoarece parca maracinii aveau brate cu care se tineau strans. Fiii de regi ramaneau pringi in maracini si sfarseau jainic. Dupa multi, multi ani aparu din nou un fiu de rege. Un batrn ji povesti cd in spatele gardului de maracini se gasea un castel. O prea frumoasa printesa dormea acolo cu intreaga ei curte. Bunicul sau fi povestise c& multi fii de regi venisera si incercasera sa strabata prin maracini, la Frumoasa Adormita, ins& ramaseserd pringi in spini si murisera.6. lanuarie Frumoasa din Padurea Adormita (5) Printul insa nu se sperie si zise: “Vreau sa trec prin mardcini si s8 o eliberez pe Frumoasa Adormita!”. Se impliniré atunci cei suta de ani si sosise ziua in care Frumoasa Adormita urma sd se trezeasca. Cand printul se apropie de gardul de méracini, nu erau decat flori. Acestea se dadurd la o parte, il asara sd treacé si se inchisera din nou in urma lui Cand fiul de rege intra in castel, vazu cai dormind in grajd si cdinii in curte. Pe acoperig sedeau porumbeii care-si tineau capsorul sub Cand intra, mustele dormeau pe pereti, focul in vatra, bucdtarul si slujnica in bucatarie. Merse mai departe si-i vazu dormind pe rege si intreaga curte. Era o liniste att de profunda ‘incat isi auzea propria rasuflare. in fine ajunse lao odaita in care dormea Frumoasa Adormita. Era atat de frumoasa incat printul se apleca si © saruta. in clipa aceea ea se trezi. Frumoasa din Padurea Adormita (6) Regele, regina si intreaga curte se trezira. Caii din grajduri se ridicara si se intinsera. Porumbeii de pe acoperisuri isi scoasera cApsoarele de sub aripi, privira in jur si isi luard zborul, focul din bucatarie incepu sa arda si sd fiarbé mancarea. Bucatarul il trase pe ajutor de par si slujnica isi termina de jumulit gaina. Fiul de rege o ceru in casatorie pe Frumoasa Adormita. $i in curdnd fu sarbatorita nunta cu tot fastul De atunci traird fericiti pana la sfarsitul zilelor.Uriagul Wotan A fost odata un urias cumsecade. El se numea Wotan si traia intr-o pestera intunecoasa. Era atat de mare si urat, incat oamenii si animalele fugeau cand il zreau. $i pentru c Wotan era din acest motiv foarte singuratic, isi dorea din toata inima sa fie asa cum erau oamenii, O zanai bund a aflat aceasta. Fiindu-i mila de urias, i-a aparut in vis. “Asculté Wotan, zise ea, trebuie sd gasesti o fata care sd te sdrute, fra sa-i fie frica. Atunci te vei transforma intr-un om”. Cand Wotan se trezi, fu si mai trist ca inainte. Unde sa gaseasca el 0 fata careia sa nu-’ fie frica de el? “Trebuie sa raman pentru totdeauna un urias urat si singuratic’, suspina el. Se asez4 pe un bolovan gi incepu sa planga atat de puternic, incat din lacrimile sale se forma un rau mare. “Ajutor, ajutor, ma inec!”, striga dintr-o data cineva afiat in mare nevoie. Wotan o lua imediat la fuga. Vazu un smoc de pair auriu in apa, il prinse si salva din apa 0 prea frumoasa fata. Aceasta deschise ochii si il sdruté pe Wotan, plina de recunostinta. Deodata se auziré tunete de credeai c-a venit sfarsitul lumii. Si cand, in fine, fu din nou liniste, uriagul se transformase intr-un flacdu chipes. Fericiti, Wotan gi fata se imbratisara si trairé multumifi pana la sfarsitul vietii, Seminte in urechi? Pentru c mama este la spital, matusa Cristina a venit sd dea o mana de ajutor in gospodarie Matusa Cristina este o persoana sprintena care nu face multe fasoane. De acest fapt si-au dat seama repede gi cei doi baieti - Radu care merge deja la scoala si micul Mihai. Acesta din urma pierde deseori timpul. Cu apa pentru spalat este, de cele mai multe ori, foarte ‘econom. Matusa Cristina a descoperit asta chiar din prima seara cand a gasit murdarie in urechile lui Mihai. Ea striga: “Doamne Dumnezeule! Aici pot fi semanati morcovi! Atunci in timpul noptii vor creste din urechi smocuri verzil". $i il freca atat de puternic, cu apa si spun, incdt urechile lui Mihai devenira rosii si fierbinti. Cand Mihai se trezi a doua zi dimineata, gasi pe perna sa 0 floare de talpa- gastii. O arata lui Radu. Acesta zambi si spuse cu fatamicie: “Da, probabil asta {i-a crescut din ureche in timpul noptil. Si apoi s-a rupt cand te- ai intors pe cealalta parte!” - “Dar matusa Cristina mi-a frecat doar atat de tare urechile!” strigd Mihai. “Poate cd totusi jos de tot a mai ramas ceva’, isi da Radu cu parerea Bineinteles ca Radu a pus floricica pe pera! $i Mihai banuieste asta. insa floarea nu spune nimic. $i deoarece Mihai nu este pe deplin sigur cA nu.a rasarit totusi din urechea sa, acum el se spala zilnic in urechi9. lanuarie Despre Mos Ene Seara, cand vine vremea culcatului, Mog Ene merge la copii si le pune putin nisip in ochi, pentru ca ei s8 poata dormi Astézi, carandu-si saculetul din casa in casa, i se facu si lui somn. “Doar cateva minute, casca el, apoi trebuie s& ajung la micutul Martin si mi-am incheiat misiunea”. Se sprijini de un bustean aflat la marginea drumului, puse sacul langa el si adormi. Fips i Pips, doi simpatici goricei de cmp, iesiré curiosi din vizuina lor si chiteaira: “Un strain cu un sac! Cu siguranté ca in el sunt multe bunatati!", zise Fips si incepu a rontai saculetul. Cand vazura ca din acesta nu se scurse decat putin nisip, ei plecara dezamagiti Mos Ene se trezi, isi lud sdculetul si cénd ajunse la micutul Martin, observa ca sacul era gol Martin topaiia fericit in pat si nu vroia s8 doarma. Mos Ene era disperat in acest moment intra in camera mama: “Cum? Inca nu dormi? Haide, o s-ti spun o poveste”. Cand povestea se sfarsi, Martin dormea adanc. Mos Ene era foarte mirat de faptul ca te poate lua somnul si cand fi se spun povesti. Despre strengarul goricel Chit Trei soricei inghetau de frig in culcusul lor: “E timpul, zise tatél, s& ne mutam la cofetarul Zanarila, la el in beci este cald si placut" “Si eu vreau sa vin!", striga strengarul sorice! Chit, 0 ruda a familiei. "Nu, nu, chitcaira cei trei soricei, ne innoada tot timpul coditele.” Ins parintilor le fu mila de strengarul Chit si astfel cu totii fugird repede, printr-un geam deschis, beciul cofetarului Zaharila Acolo, pe etajere se gaseau pr de ciocolata si soriceii incepura imediat sa le rontaie. “Dracia dracului!, strigd cofetarul ZAharila, cAnd intra in beci, cine a mancat din prajiturile mele de ciocolata? Daca pun mana pe el...!" Cdlc4nd greoi, el iesi cu o strachina cu stafide. “Ce 0 sa facem acum?", intreba speriata mama soriceilor. Strengarul soricel Chit avu 0 idee buna. Deoarece soriceii strengari, care se mai numesc si Chit, au deseori idei bune: “Rontaim prajiturile de ciocolaté pana cand devin inimioare!”, sopti el Vreti sd aflati ce a spus cofetarul Zaharila cand a intrat din nou in beci? “Oh, ce frumos! Inimioare de ciocolata! in sfargit ucenicului meu i-a venit o idee noua!” “Chit, chit", rase soricelul ascuns dupa un sac cu fainaTill Buhoglinda merge pe franghie inc& de mic copil Buhoglindd era un adevarat strengar, pus tot timpul pe sot. Cand crescu mai mare, nu vru sa invete vreo meserie. In schimb exersa mersul pe franghie. Intr-una din zile el intinse o franghie deasupra strazii Curiosi, oamenii se strdinserd. "Vreau sd va arat © acrobatie!” - “Ha, ce-o sd ne distram!", se bucurara spectatorii. Bucurosi, fi aruncara lui Till pantofii. Acesta ti agat de franghie unul dupa altul. Apoi le striga de pe coama acoperigului: “Atentiune! Acum fiecare isi poate cauta pantofull” Has! Taie franghia si pantofii cézura pe strada. “Asta-i pantoful meu! *- * Ba nu, al meu!” se certara oamenii, ludndu-se chiar la bataie. Till ins isi radea in barba. Ziua de nastere a ursuletului Teddy oO lei i & Micul ursulet Teddy sedea trist pe patul sdu Nimeni nu se juca cu el. $i astézi era ziua lui de nastere. Implinea patru ani. Micului ursulet fi curgeau lacrimile pe obraji. Cu dosul palmei incerca sa le stearga. Nu era nimeni aici care 8 faca asta in locul lui, nimeni care sé-l ia in brate si sa-I consoleze. $i doar Teddy avea un prieten minunat. Acesta era micutul Mihai, céruia fi apartinea ursuletul Cei doi erau nedespartiti. Peste tot unde se ducea Mihai, il lua pe Teddy cu el. Daca Mihai iegea din casa, iegea impreuna cu Teddy; daca Mihai facea dus, Teddy statea intr- un colt, privindu-t Astazi dimineata, Mihai plecase impreuna cu parintii sai cu magina, fara a-| lua si pe Teddy cu el. Il sase pur gi simplu singur. Teddy era atat de trist, ca nu se putea opri din plans. Dar ce-i asta? Usa fu deschisa brusc si Mihai intra in fuga. El sari imediat la micutul sau ursulet, il lua dragastos in brate, il mangéie si fi sterse lacrimile. Acum Teddy era fericit. “Prietenul meu este iaragi cu mine! In sfargit! Totusi nu m-a uitat, cum crezusem." Mihai scoase dintr-o cutie mica de carton o minunata basméluta albastra, pe care/-o leg ursuletului fn jurul gatului. Un cadou mai frumos de ziua lui nu primise probabil niciodata vreun alt ursulet! 1Foc! Foc! (1) Tocmai se crapa de ziua. In satul piticilor, de lang poiana cu flori, toti piticii dorm inca. Deodata tacerea este sparta de strigatele: “Foc! Ajutor! Arde!” Piticul Bodo se trezeste brusc din somn. Se ridica in pat si ascult. Oare i s-a parut numai ca s-a strigat “Foc!"? Intr- adevér, se aude din nou strig&tul acela Bodo sare din pat: “Sper ca nu arde casa lui Cheliuta’, fi trece prin cap. Dintr-o sdritura ajunge la usa, 0 deschide si cu toaté puterea trage clopotul de alarma: “Foc! Foc!”. Imediat se deschid obloanele ferestrelor si usile. “Arde!”. “Casa piticului Cheliuté arde cu valvatail”, striga un pitic, celuilalt. “Ce nenorocire, tocmai casa cea noua a lui Cheliuta arde!”, suspiné Bodo. Bodo este seful piticilor si totodata si capitanul pompierilor. Foc! Foc! (2) Luati galetile si agezati-va cu ele in rand!", le spune el piticilor. Apare si carul cu pompa condus de gemenii Gateala, Vioiu si Veselie. Géteala indreapta capatul furtunului spre locul incendiului iar Veselie pompeaza din rasputeri “Ferifi-va din calea noastra!”, striga cei trei. Dar e prea tarziu! Jetul puternic de apa il loveste pe Cheliuta drept in cap si fi azvarle peruca de pe cap. In sfarsit, focul este stins. Din casa lui Cheliuta n-a mai ramas mult. “Nu te ldsa coplesit, il consoleazé Bodo pe Cheliuta, cu totii te vom ajuta s&-ti construiesti o noua casa”. Dar Cheliuta se vaita: “Daca cel putin mi-as gsi peruca, fara par capul mi se pare foarte gol”. “Cheliuta’, striga deodata Gateald - “Uita-te intr- acolo”, st iu - “Uitd-te, ce a gasit ariciul!”, adauga Veselie. Fata lui Cheliuta se lumineaza: “Peruca mea’, suspina el fericit. Toti se bucura impreund cu el.Concursul de alergare dintre iepure si arici (1) S-a intémplat intr-o duminica de toamna. Ariciul sttea in fata usii sale fredonand un cantecel. Deodata ji trecu prin cap ca ar fi bine ca, in timp ce nevasta-sa fi spala si-i imbraca pe copii, el s8 dea o raitd pe ogor, sa vada cum se dezvoltd sfecla. Pe drum 11 intalni pe iepure care si el pornise pe ogor sd-si cerceteze varza. Ariciul il saluta pe iepure cu “Buna dimineata!”, dar iepurele, care-si dadea aere de domn mare si tare, nu-i raspunse salutului, ci i se adres direct: “Cum de te afli asa de dimineata pe ogor?”. La care ariciul a raspuns: “Ma plimb.” RazAnd ironic, iepurele igi continua vorba: “Cred cd ai putea sa-ti folosesti picioarele pentru un scop mai bun.” Aceste vorbe Iau indignat pe arici. Nu suporta ca sa se lege cineva de picioarele sale care din nastere erau strambe. “Iti inchipui, desigur, c poti realiza mai multe icioarele tale’, fi spuse el iepurelui. “Sunt sigur de aceasta”, a fost raspunsul acestuia. {i-as lua-o inainte cu viteza vantului", deciara ariciul. “Ma faci s& rad! Cu picioarele tale strambe?!, replica iepurele. Dar, din partea mea, daca vrei neaparat sd te intreci cu mine, n-am nimic de obiectat. Sa fie precum doresti! Pe ce pariem?” “Pe un taler de aur si o sticld cu vin’, zise ariciul si iepurele fu de acord 16. lanuarie Concursul de alergare dintre iepure si arici (2) Inaintea startului ins, ariciul dorea sa dea o fuga pana acasd, si imbuce ceva fiindca in acea dimineata inca nu mancase si stomacul ii era gol. il asigura pe iepure ca se va intoarce intr-o jumatate de ord. Mergand spre casa isi spunea ca jepurele se bazeaza pe picioarele sale lungi. Dar o sa-i arate el acestuia. Se crede domn distins, dar este un increzut prost. Trebuie sa-i dea 0 lectie! Ajuns acasa, ariciul fi spuse nevestei: “Imbraca-te repede, trebuie sa vii cu mine pe ogor.” “De ce esti atat de grabit?”, i il intreba ea. “Am pariat cu iepurele ca alerg mai repede decat el si tu trebuie sd fii de fat.” “Vai de noi, striga doamna Arici, ti-ai pierdut mintile? Cum iti inchipui cd te poti lua la intrecere cu iepurele?”, “Taci, nevasta, spuse ariciul, asta ma priveste pe mine.” Ce era sa facd doamna Arici? N-avu incotro. Vrand-nevrand ea trebui s&-si urmeze sotulConcursul de alergare dintre iepure si arici (3) Pe drum ariciul ji explicd nevestei sale: “Asculta- ma, pe fasia aceea de ogor urmeaza sa ne ‘intrecem. lepurele alearga pe una din brazde, eu pe cealalta. Sus Iam startul, Tu nu ai altceva de facut decat sa te asezi in capatul de jos al brazdei. Cand iepurele se apropie, tu il intampini strigand: Eu am ajuns deja!” Ariciul ii arata nevestei sale locul unde sa stea, iar el urc in susul brazdei unde iepurele se instalase deja, asteptandu-l. Se asezara fiecare in brazda sa siiepurele numaré: “Unu, doi, treil”, gonind apoi, a trasnetul, in josul brazdei. Ariciul facu doar trei pasi, se ghemui in brazda si ramase nemigcat. Cand iepurele ajunse la un pas de capatul celailalt al brazdei, nevasta ariciului 7 intampina strignd: “Eu am ajuns deja!”. Nu mica a fost uimirea iepurelui. Nu se indoi nici o clipa ca ariciul in persoana il intampinase la capatul brazdei, si asta pentru c, precum se stie, d-na Arici seamana cu sotul ei ca un ou cu celalalt. Totusi, iepurele era de parere ca la mijloc nu este lucru curat. “Alergém inca o daté!”. $i din nou tasni la drum ca din pusca Astfel iepurele alerga de saptezeci si trei de ori si de fiecare data cand ajungea la unul din capetele brazdei dl. sau d-na Arici il intampinau cu strigatul: “Eu am ajuns deja!”. Sleit de puteri, dupa atata alergare, iepurele se prabusi la pamant. Ariciul isi lua castigul si nevasta gi se intoarse vesel acasa lepurasii merg cu placere la gradinita. Merg acolo in fiecare zi, chiar si pe ger si gheala Bineinteles, daca e frig, ei se imbraca cu haine mai calduroase. Noaptea trecuta a nins si dimineata totul a fost acoperit cu o patura groasa de zpada. lepurasii se reped afara. De bucurie unii fac tumbe pe zpada. Oare ce vrea sa facé Puc? El aduna zpada, la repezeala face cativa bulgari, tinteste si ji arunca. Ceilalti iepurasi arunea inapoi si iat se incinge o frumoasa batdlie cu zdpada. Firile s-au infierbantat! “Prinde! - Pac! - Au! - Stai ca te nimeresc! - Aga! - Asal”, rasuna prin padure. Bum! Pe Pim il nimereste un bulgare drept in cap. “Huuu!”, incepe el sA boceasca. “Hai, nu te vaita asa, Pim!", ji spuse prieteneste un iepuras inghiontindu-| usor in coaste. “Drept revanga poti sd ma arunci si tu in zApada!” Lui Pim nu trebuie sa-i spui acelasi lucru de doua ori, $i iaté ca este ajutat si de ceilalti iepurasi!19. lanuarie lonut la dentist Lui lonut nu-i prea place sa se spele pe dint. Cateodata spune cd nu-i place gustul pastei de dinti, alté data periuta este prea aspra Totdeauna gaseste un moti. “Daca nu te spel pe dinti, ti se vor gduri si dentistul va trebui s& {ii sfredeleasca. Vai ce 0 sA te mai doara!”, i il avertizeaza mama. Dar micul lonut este de alta parere: “Ha, mamico, dintii mei nu vor avea niciodata gauri!" si evita in continuare spalatul dintilor. Intr-una din seri lonut o implora pe mama sa sa-i dea o prajitura. “Dar numai dacd te speli pe dinfi dupa ce ai mancat-o.” lonut promite mamei c& se va spaila pe dinti si apoi mandinea cu pofta o turta dulce - hmm! Ce buna e! Numai ca iaragi uité de spalatul pe dinti. in toiul noptii ins, lonut se trezeste cu dureri de dinti. $i pentru ca durerile continua si peste zi, mama se duce cu el la dentist. Acesta controleaza dinti ui lonut cu ajutorul unei ogiinzi mici. El atinge usor dinfii si, cu ajutorul unei pensete asculite, scoate dintre dinti o bucatica de migdala. “Ei, ei, spune dentistul, e posibil sa nu-ti fi spalat dintii?” lonut nu scoate nici un cuvant, dar fi promite mamei cd de acum incolo se va spala intotdeauna pe dinti Poveste din satul urgilor (1) Petrica a venit in satul ursilor si in onoarea sa ursii au organizat o mare sarbatoare. Petricd impreuna cu cel mai bun prieten al su, ursul Pet, stau in casa lui confortabila si fac planuri pentru constructia unor linii de cale ferata, una ingusta si una cu cremaliera. Petrica deseneaza o harta exacta de pe tara ursilor. Fiecare deal, fiecare apa curgéitoare sunt trecute pe aceasta hart, Apoi se va desena cu rogu traseul liniei de cale ferata ingusta. Pentru desenarea pe harta a traseului caii ferate cu cremaliera, Petricd foloseste un creion albastru. Pet este prezent cu sfaturi bune. Localnicii din satul ursilor sunt entuziasmati de ideile lui Petricé. Cu puteri de ursi se apucd de treaba. Cei mai indemAnatici ursi construiesc doua locomotive cu aburi: una pentru calea ferata ingustd, iar cealalt pentru calea ferata cu cremaliera. Ei ciocanesc, sudeaza si strang suruburile cu surubelnita. Unii dintre ei lucreaza sub locomotiva, alti au de lucru pe acoperigul ei. Si pentru toti aceasta munca este o placere. “Sa speram ca vor functiona locomotivele”, glumesc ursii in timpul lucrului. Cand sunt gata, locomotivele sunt vopsite in multe culori 1522. lanuarie Unii dintre ursi asaz deja, pe dealul Urechea Frumoasa, sinele pentru calea ferata cu cremaliera Deodata se iscd o furtuna mare. Ursii sunt inzapeziti! Dupa ce vijelia a trecut, Petrica si ceilalti ursi pleaca in cdutarea prietenilor inzapeziti. Ei adulmeca si ciulesc urechile, atenti la fiecare zgomot. Cu ghearele lor fac gauri adanoi in zdpada si striga in ele dar nu primesc nici un rspuns. Sus de tot, in varful dealului, sub greoiul urs de salvare Pat, se sparge zApada si ursul se scufunda. Un picior de-al lui std acum pe capul lui Pletosu. “Lam gasit! Iam gasit!”, striga Pat bucuros nevoie mare si face semn cu bratul celorlalti ursi de salvare. Eise aduna cu tofi, in graba mare, si, cu mult atentie incep operatiile de salvare 16 Poveste din satul ursilor (3) Ursii salvati sunt sleiti de puteri, Pe targi sunt transportati la vale de echipa de salvare. Acolo ii agteapté. magina salvarii. In timpul transportului doctorul Mormaila-Prietenosu le administreaza celor epuizati o injectie de fortificare. Se simt deja cu mult mai bine! Sora Laba de Matase i ingrijeste pe ursi la spital. Li se da de mancare si apoi sunt consultafi In sfarsit, totul este pregatit. Petrica da startul! Trenul porneste gafaind! Numele celor doud lo- comotive este Gafaila si Infoiala. Ele au pomit in calatoria de proba. Fiecare dintre ursi poate lua parte o saptamana la aceasta cAlatorie fra sa plateasca. Localnicii din satul ursilor au lucrat cu srg. Acum e timpul sa sarbéitoreascé.Michi si spiridugul televizorului (1) Cu rasuflarea grea_venea in fuga Michi pe strada. Era foarte grAbit fiindea pentru nimic in lume nu vroia sa intarzie de la ora copiilor, transmis de televiziune. Nerabdator, suna la usa de la intrare si cand, in sfargit, mama a deschis usa, se strecura grabit in camera de zi Dadu drumul televizorului si urmari cu mare interes filmul care tocmai era difuzat... Seara parintii sai urmau sa plece in vizita la nigte prieteni. Michi statea intins in pat si se facea ca doarme... igi trasese plapuma peste cap si astepta cu atentie ca parintii s plece. Cand in casa se instala o liniste totala, arunca plapuma de pe el si se duse in camera de zi. Cu picioarele goale, numai cu pijamaua pe el, se ageza in fotoliu si urmari programul de seara al televiziunii. Timp indelungat, foarte indelungat, a ramas Michi in fata televizorului. Se freca somnoros la ochi si aruncnd apoi o privire in sus, Zari deodata in mijlocul camerei un omule{ neobignuit. Inima lui Michi, batand de frica, parea sé-i sparga cosul pieptului. Repede se ascunse in spatele unui fotoliu. Omuletul era aproape cat Michi de mare si se furiga fara zgomot prin camera. Corpul omuletului era dreptunghiular ca un cubulet din cutia sa de joaca. $i ochii erau dreptunghiulari, cu infatigarea a doua mici televizoare. Curand Michi si-a invins frica sia trecut in fata fotoliului “Tu cine esti?", il intreba pe spiridus. lesi la iveal ci omuletul era de fapt Tevi, spiridusul televizorului, Venise de pe alta stea si avea de gnd sa faca din pamantul nostru 0 planeta-televizor. *O planeta-televizor vrei s& faci din pamantul nostru?, il intreba mirat Michi, ce vrea sa fie aceasta?” Ei, in tinutul natal al spiridusului de televizor se pot vedea programe de televiziune in orice loc. In bucatarie, in baie, in dormitor, in autobuz sau in tramvai. Aceasta este o planet: televizor pe care oriunde te-ai afla poli urmai programele. Lui Michi ji pierise graiul de mirat ce era. “Trebuie sd fie chiar raiull”, se gandea si foarte atent asculta povestile lui Tevi, spiridusul televizorului. “Planeta mea se mai numeste si planeta spiridusilor de televiziunel, continua s4 povesteasca Tevi. De altfel, este numai la 3 ore si 10 minute de aici - daca se calatoreste cu viteza mea. Primul meu drum a fost in aceasta casa. Unde ar fi mai bine s& incep? Poate in bucatarie! Unde este bucataria?”, “Bucataria?, repeta uimit Michi, ai de gand sa instalezi si in bucatarie un televizor?’. “Sigur!”, exclama Tevi. 725. lanuarie Michi si spiridugul televizorului (3) Mare a fost mirarea lui Michi auzind ca Tevi are de gand sa instaleze si in bucatarie un televizor. “Oare e cu putinta ca in acelasi timp sa si gatesti sis si urmaresti emisiunile TV?", intreba Michi nedumerit. “Sigur c& dal, raspunse triumfator omuletul. De cate ori sotia mea deschide la bucatarie o cutie cu pireu, are gi televizorul in priza, afirma spiridugul, si bineinteles, ca si urmareste programul ca nu cumva sa-i scape ceva.” “Mmmh!’, face Michi ingandurat. “Este cert c poti urmari programul in timp ce deschizi © cutie cu pireu, dar poate sotia ta sa urmareasca programul si in timpul cat face o prajiturd, frige came, fierbe legume sau pune marmelada in borcan?” Era acum randul lui Tevi 8 rada din toata inima si corpul sau in forma de cubulet se clatina in dreapta si in stanga “Toate acestea noi nu le cunoastem, replica el. La noi totul este preparat gata in cutii!”. “Si cine prepara mancarurile sile pune in cutii2”, intreb& Michi. “Computerul!”, raspunse scurt Tevi. Rase din nou $i-gi arata gura in care nu era nici un dinte. Atunci Michi jl intreba: “Tevi, de ce nu ai dinti2”. “La ce s&-mi foloseasc&?, raspunse spiridugul de televizor. Pentru mancat pireuri nu ai nevoie de dinti! $i nici pentru a urmari programele de televizor". “Deci tu nu esti in stare s& musti dintr-un mar si s& rontai covrigi crocanti?", intreba disperat Michi, fiindca la acestea nu vroia nicicum sa renunte “Bineinteles ca nut”, ji raspunseTevi. intre timp spiridugul a cercetat intreaga camera. S-a oprit mai mult in fata unei biblioteci de lang unul din peretii camerei, 18 hi si spiridugul televizorului (4) Tevi, spiridugul televizorului, nu vazuse pan& atunci nici o carte. “Ce ar putea sa fie astea?”, mormai, dus pe ganduri. “Carti, numai cari!” explica scurt Michi. *La ce se foloseste o carte?”, intreba curios Tevi “O carte poate fi citita", zise Michi si scoase din dulap cartea sa preferata. “In doar cateva minute, cele mai grozave povesti ma poarta in jurul pamantului si in adancurile junglei africane.” Tevi urmari spusele lui Michi in tacere si cu multé atentie. “Cum sa inteleg toate astea?, oft el nedumerit, Lanoi aga ceva nu exista. N-am vazut niciodata 0 carte!” ‘in camera de zi se instalase tacerea, Tevi statea cu capul aplecat, cu ochii in pamant. Era dus pe ganduri. $i Michi tacu fiindcd nu vroia s&-1 deranjeze pe spiridusul televizorului dus pe ganduri. in cele din urma Tevi zise incet: “Poate ar fi mai bine s& nu fac din acest pamant o planeta - televizor’. Se uitd pe ferestra si zise: “Trebuie s plec!”. Isi lua ramas bun ca de la un prieten si se indeparté zburand prin fereastra deschisa. in dimineata urmatoare, razele caldute ale soarelui il trezira pe Michi din somn. “Bund dimineata!, ii spuse mama. Aseara ai adormit in camera de zil". Imediat Michi si-a amintit de cele intémplate si hotari sd nu mai petreacd asa mult timp in fata televizorului. $i in nici un caz nu vroia sa devina un spiridug al televizorului!O tulburatoare zi de baie (1) intre timp se facu vara. “Of, suspina piticii si animalele, ce canicula!". Bodo are un plan: “ascultatil, zice el, astazi este pentru toti o zi buna pentru baie, chiar si pentru cei care nu stiu s& inoate!”. “Excelent!” Toti sunt entuziasmati, in special, bineinteles, cei care nu stiu s& inoate, deoarece ei nu au voie s& faca singuri baie in lac. In fuga se pregatesc cosuletele pentru picnic si costumele de baie. Curand, un convoi multicolor se indreapta spre lac. Da, aici langa apa, cdldura se suporta mai sor. Baiesul Bodo trebuie sa fie atent ca nu cumva sa fie cineva sub trambulina cand se sare in apa sau sa se aventureze vreunul cu barca in larg. Bodo priveste in toate partile. “ajutor! Ma inec!”, se aude de undeva. Asa o nesocotinta! Intr-adevar, sd vezi gi sa nu crezi, ariciul s-a culcat cu spatele pe salteaua pneumatica si, bineinteles, acum aerul tasneste afard. "Aluneca ugor in apa si tine-te de salteaua pneumatical’, ti strigé Bodo. © tulburdtoare zi de baie (2) Apare deja echipa de salvare. Ea este compusd din piticii gemeni Gateala, Vioiu si Veselie. La mal plange in hohote harciogul: “Frumoasa mea saltea pneumatica! Acum nu mai e bund de nimic! Huu!” “Ajutor!” Ariciul se zbate disperat. Deodata se desprinde de saltea, se scufunda, apare sufland si scuipand ap, dispare din nou. “Trebuie s-o iau inaintea voastrd, sa inot pana la arici gi sa- I tin deasupra apei pana veniti voi cu barca’, exclama Vioiu si plonjeaza in lac. A facut-o in ultimul moment! Ariciul inghitise deja o porfie bund de apa. Hei-rup! Il ridic& Gateala, Vioiu si Veselie in barca si-| aduc la mal. Vail Vai! Ariciul este fara cunostinta. Imediat incep piticii cu exercitii de reanimare. In sfarsit, ariciul deschide ochii. Of! Toti rasuflé usurati iar harciogul face roata de fericit ce e.Despre soricelul dansator Miti Soricica Miti visa s8 devina o mare dansatoare. “Te rog, taticule, se ruga, daruieste-mi de ziua mea o pereche de papucei de dans”. Si aga se facu ca primi o pereche de papucei dragalasi, de culoare roz, cu care chiar si pe varful labelor de goricel se putea dansa. Miti se roti prin pivnita, ceea ce de fapt era neobisnuit pentru un goricel si de care se mirau si ceilalti goricei. Dar soricelul dansator dansa si se roti, sari gratios pe treapta pivnifei si se uitd’- ce sperietura! - in ochii scanteietori ai motanului Muc. Dintr-o saritura Mili se salva pe etajera pivnitei, exact unde era agezata cursa de soareci. $i in aceasta cursa se incalcira panglicile papuceilor ei. Mii tragea de ele si se zvarcolea dar nu a reusit sd se elibereze. Ce in cazul acesta motanul Muc? Acesta se plictisit din pivnitaé pentru ca un soricel dansand balet i se parea din cale afara de prostut. "Mamico! Mamico!”, chitcai soricelul speriat foc iar soarecele-mamé fl elibera din situatia lui neplacuta. “Este prea periculos s& dansez”, recunoscu Miti si se descailta de papucei. “Mai bine voi deveni cantaret’, zise, si incepu sd cante cdntecul despre roata de cascaval. $i daca veti avea ocazia vreodata sa auziti cantand un soarece “Cantecul cascavalului”, aceea este, cu siguranta, Miti, care a devenit o vestité cantareata. 20 Spiritul apei din fantana primariei Ani de-a randul spiritul apei a trait in lacul Castelului Weichenstein. Acum zidurile vechi au devenit 0 ruina iar locatarii castelului s-au imprastiat in toate directiile. De aceea, spiritul apei hotaraste sd se mute intr-o locuinta mai mica. Fantana din fata primariei este adapostul potrivit. Fiind pensionar, spiritul apei are de gand sa realizeze de acum incolo numai minuni mai mici. O buna ocazie pentru o asemenea minune se iveste intr-o zi in care tandrului Daniel ii este sete. Elis fine gura sub jetul de apa care curge din coloana in bazinul fantanii. El bea si se mira: “Ti, dar este suc de lamaie!” Micuta Johanna il aude si gusta siea apa. Surprinsa, exclama: “Mmm, sirop de zmeura!” Povestea fantanii minune face ocolul lumii Localnicii scot din fantana cafea gi lapte, chiar i vin dulce. Trebuie doar sa si-| doreasca. Dar intr-o noapte, un cetatean din Tangelhausen se furigeaza la fantana cu géleti. El umple galetile iar acasa toarna lichidul in sticle, gi le vinde in localitatea vecina. Spiritului insa aceasta activitate nocturna nu-i este pe plac. Dimineata urmatoare, sticlele vandute sunt toate goale! Pe elichetele sticlelor sta scris “Aer din fantana primarie’”. De atunci la Tangelhausen, numai o data pe luna mai exista apa-minune si anume in a 34-a zia lunii1. Februarie Re aD Jandarica e disperat. Cand a venit in teatru, unde urma sa fie jucata piesa “Ziua de nastere a bunicutei”, crocodilul disparuse. Radu, Alin, bunicuta, printesa si regele se mirau: “Unde o fi plecat?”. Aparu politistul si anunt&: “Crocodilul nu e de gasit, iar afara asteapta deja copii.” “Nu stati degeaba, ajutafi-ne s&-| cdutam!”, spuse Tandarica, Astfel, in orag a inceput goana dupa crocodil. In sfarsit La gasit Tandarica. Statea linistit in cofetaria “Gurita - Dulce" si se delecta cu 0 prdjituré de cépsuni. “Copiii asteapta iar tu stai linistit gi te indopi cu prajitura de capsunil", striga Tandarica. Crocodilul planse varsand cateva lacrimi de crocodil si zise: “In piesa pe care o jucam, prajitura de cépsuni este intotdeauna din ipsos. De aceea am vrut s& aduc bunicutei o préjitura adevarata, dar trebuia s-o gust intail”. “Dar ai mancat-o aproape toata! Acasa cu tine!”, zise Tandarica si ceru s&-i fie impachetate céteva préjituri. Una pentru bunicuta iar celelalte drept consolare pentru copii, pentru c& piesa “Ziua de nastere a bunicute’”, din pacate, nu a putut fi jucata din cauza durerilor de burt care au fintuit crocodilul fa pat. Hansel si Gretel (1) Un taietor de lemne traia cu sotia si cei doi copii la marginea unei paduri mari, intunecoase. Baiatul se numea Hansel iar fata Gretel. Familia era atat de saracd, incat intr-o buna zi n-a mai avut nimic de mancare. Seara, femeia ji trimise pe Hansel si Gretel mai devreme la culcare $i fi spuse sotului ei: “Maine, dis-de-dimineata, vom duce copiii adanc in padure. Obositi, vor adormi iar noi fi vom parasi acolo. Nu mai avem ce sa le dam de mancare. Poate vor fi gasiti de cineva milos, care-i va ajuta’. Cei doi copii, neputand adormi de foame, auzisera tot ce hotarasera parinti, Gretel planse amarnic. Hansel ins iesi pe asouns pe fereastra si stranse pietricele, umplandu-si cu ele buzunarele. Apoi se urcd din nou in pat. Cand se crapa de ziua, femeia fi trezi pe cei doi copii si le spuse: “Sculati-va, mergem in padure s& aducem lemne". Dadu fiecdruia o ultima bucata de paine si apoi pornira toti patru la drum. Hansel ramanea tot timpul in spate, aruncand cate o pietricica in urma sa, pe drum. Parinfii ti dusera pe copii adanc in padure si plecara s& strdnga lemne. Nu se mai intoarsera. Intre timp in padure se intunecase de-a binelea 24Hansel si Gretel (2) Cand rasari luna, pietricelele pe care Hansel le aruncase pe drum luceau si copii gasira drumul spre casa. Cateva zile mai tarziu, au fost din nou dusi de parinti in padure si lsati singuri acolo. De aceasta data, Hansel nu avusese timp 8 stranga pietricele. De aceea arunca firimituri de paine pe drum, in speranta ca acestea le vor arata drumul inapoi. De oboseala, Hansel si Gretel adormira Cand se trezira, era noapte adanca si erau singuri, Luna strélucea din nou luminoasa printre varfurile copacilor, dar vai... pasarile padurii ciuguliserd toate firimiturile de paine, nu se mai putea recunoaste drumul spre casa Copili rétacira incoace $i incolo, dar se afundara tot mai adanc in padure. Erau deja foarte obositi si flamanzi si nu mai aveau vreo speranta. Atunci Hansel zari o pasdirica alba, stand pe un copac. Batea din aripi ca si cand ar fi vrut sa le spuna ceva. Apoi zbura inaintea lor, iar copiii 0 urmard. Dintr-o data zarira intr-un luminis o casuta si fugird bucurosi spre ea. Acoperigul era din turté-dulce iar geamurile din glazura de zahar. “Aici vom manca pe saturate!”, zise Hansel. “Eu mananc din acoperig, tu din geamuril”. Hansel isi rupse o bucata sanatoasa de turt-dulce. Gretel gusta din glazura de zahar, apoi lua o inimioara de turta-dulce si mugca cu pofta din ea 22 Se iy i if t Hansel mancase deja o bucaté mare din acoperis iar Gretel igi rupea si ea 0 bucata de turta-dulce, cand copiii auzira o voce subtirica strigand din casuta’ “Cront, cront, cront, ce hot rontaie a mea cascioara?” Copiii raspunsera: “Vantul, vantul, azi inconjura pamantull” si mancara linistiti mai departe. Dintr-o data se deschise usa si o femeie foarte batrand iesi. Migcnd din cap, ea le spuse cu voce subtire: “Ei, copilasilor, de unde veniti? Intrati la mine, o 8 va fie bine!” Ii lua de mana si fi conduse in cdsuta. Le servi mancare buna, clatite cu zahar, mere si nuci si cnd copili se saturara, batréna le pregati doua patuturi frumoase. Copiti credeau ca sunt in rai Batrdna era insd o vrdjitoare rea ce construise casuta de zahar pentru a atrage copii. Cand punea mana pe vreunul, il omora, il fierbea si apoi il manca. De aceea era foarte fericita ca Hansel si Gretel ji iesisera in cale Sarmanii copii nu banuiau nimic rau4. Februarie Hansel si Gretel (4) A doua zi, dis-de-dimineala, vrajitoarea lua pe Hansel si il inchise intr-un grajd. Cand se trezi, era inconjurat de gratii, nemaiputand sa se miste. Gretel fu trezita de vrdjitoare, care striga la ea: “Scoala, leneso, adu apa si fierbe o mancare buna pentru fratele tau! Vreau s&-| ingras $i apoi sd-1 mandinc. De aceea l-am inchis in grajd’. Cat de mult s-a speriat sarmana Gretel! insa, lrebuia sa facd ceea ce ii cerea vrajitoarea Hansel primea mancarea cea mai buna \Vrajitoarea venea zilnic si spunea: “Hansel, scoate degetul ca sa vad daca te-ai ingrigat destull”. Dar Hansel scotea de fiecare data doar un oscior de pui. Dupa cum se stie, vrdjitoarele stau prost cu vederea si de aceea ea nu observa siretlicul. Ea se mira cum de nu se mai ingraga Hansel Dupa patru saptamani, vrdjitoarea isi pierdu rabdarea si fi zise intr-o sear lui Gretel: “O fi fratele tau destul de gras sau nu, maine vreau sal tai si s-I fierb. Tu adu apa. intre timp eu voi pregati aluatul ca sd-I coacem”. Plangand, Gretel aduse apa Hansel si Gretel (5) Dis-de-dimineata Gretel a trebuit s8 aprinda focul in soba gi sa atarne cazanul cu apa intre timp ea plangea cu lacrimi amare si se ruga: “Dumnezeule, ajuta-ne sa scdpam de neca: \Vrajitoarea ji porunci: “Gretel, intra in cuptor si vezi daca painea este deja coapté!”. Batrana avea de gand sa inchida usa cuptorului si s-o rumeneasca pe Gretel pe jaratic. Gretel igi déidu seama ce are de gand batrana si spuse: “Nu stiu cum sd fac. Arata-mi, te rog!” “Gasca proasta!”, o ocdiri baba si intra in cuptor pentru a-i arata. Atunci Gretel ji daidu un branci snatos, inchise repede usa de fier si trase zavorul Valeu, ce mai urla vrajitoarea in cuptor! Dar nu avu scapare, arse pana se prefacu in scrum. 237. Februarie Hansel si Gretel (6) Gretel dadu fuga la Hansel si striga: “Am scpat, vrajitoarea a pierit!”, si-l elibera. Copiii se imbratigaré de bucurie. Acum nu mai trebuia s le fie teama! Fugira la csuta vrdjitoarei si scotocira din pivnita si pana in pod Peste tot gasira lazi cu aur, perle si pietre nestemate. Luara cat putura duce si pornira bucurosi spre casa Dupa ce o rata fi trecu peste un lac mare, padurea li se paru cunoscuta gi... in curand vazura casa parinteasca Cand Hansel si Gretel il zarira pe tatal lor in fata casei, fugira spre el. Cat de bucuros era tatal s8-si vada din nou copii! De cAnd ji parasise in padure, nu mai avusese © Zi linistit8. Sofia murise intre timp. In odaie copii igi desertara comorile, perlele si nestematele sdrind incoace si incolo. Acum erau foarte bogati, saracia luase sfarsit. 24 Broscoiul Florian gi cioara Broscoiul Florian sedea pe o frunza de nufér, nemaifiind multumit cu oracditul sau. “Tot timpul cae, oac, ce plictisitor!”, oréicai el si... se sperie. Pentru cd pe mal vazu 0 cioara. “Ce verde-palid esti, croncani ea. Nu-fifie teama, nu-tifac nimic. Pe tine te enerveaza oracaitul? Eu m-ag distra sA oracai o zi intreaga. In schimb ti-as imprumuta minunata mea voce.” ‘ac, pai vocea ta sund ca o galeata ruginita’, rase Florian. Ins cioara zburase deja in padure si o aduse pe z4na. Aceasta spuse: “Cine a cAntat pana acum, sé ordcaie timp de 0 zi; cine a oracait, acela sa cante. Vraja implineste-te!” Si iat& c& acum broscoiul croncanea, iar cioara zbura oracaind. In dimineata urmatoare cei doi se intalnira din nou, cioara cu penele ciufulite, iar Florian cu o vanataie la cap. “Vrei sa mergi la parada modei cu palarioara ta vanata?", il lua in deradere ciara. “Nu, oracai broscoiul, credeam c& daca cAnt, pot sa si zbor.” “lar pe mine m-a confundat barza cu tine gi mi-a ciufulit frumusetea de pene,” spuse inciudata pasdrea. “lar eu care crezusem cé ai fost la curatatorie si au uitat sa te calce" o tachind Florian, facu un salt si disparu printre frunzele de nufar.Tina asteapta primavara Tina se sdturase de iarna friguroasa. In fiecare dimineata isi lipea nsucul de geam pentru a vedea daca zdpada disparuse. Dar aceasta nici nu se gandea sé-ifacd pe plac. “Cand o sa vind odat primavara?", o intreba ea pe mama ei , foarte nemultumita si morocénoasa. “Ag vrea s ma joc din nou afara in iarba gi sa culeg flor.” Mama se gandi o clipa si spuse: “Primi soli ai primaverii sunt ghioceii. Du-te in fiecare dimineata in gradina gi vezi dacd poti sa descoperi vreunul! Ce parere ai?” Tina a gasit propunerea foarte bund. Repede si-a imbracat paltonul si a fugit afara, s caute ghiocei. Din pacate, la inceput nu avu deloc succes. Dar, intr-o buna zi, gasi intr-adevar sub batrana tufa de liliac primii ghiocei. Cu atentie culese o floricica gi fugi la mama ei “Mama!, strigé ea radiind de bucurie, solii primverii au sosit, acum iarna se va sfarsi in curand!". Razand, mama o lua in brate, bucurdndu-se impreuna cu ea. Si, intr-o dimineaté, ce sA vezi? Zapada disparuse in timpul nopfii iar soarele strdlucea, Ce importanta mai avea ca paméntul era incd noroios $i umed datorité zdpezii topite? Multumita, Tina privi afara si spuse incet de tot: “Bund dimineata, primavara!” Felix, poneiul, traia multumit pe pajistea sa imprejmuitd, la marginea orasului. Felix apartinea unui baietel pe care-| chema Stefan. Acesta era foarte dragastos cu poneiul sau si de aceea si Felix tinea mult la Stefan. intr-o buna zi se intampla ceva neobisnuit. Stefan uitase sa inchida poarta. Curios, Felix scoase capul pe poarta si apoi iegi. Felix se simtea minunat, liber si fr griji galopa peste pajisti si ogoare cu grau. in cele din urma ajunse in oras si vazu acolo multi oameni, multe strazi si piete. Felix se Indrepta spre o intrare mare, deasupra care sttea scris, cu litere mari, “Gradina Zoologica 2510. Februarie Felix poneiul (2) Felix pai la trap prin gradina zoologica si ajunse la locul unde se gaseau elefantii. Emotionat, privi marile animale. “Ce trompa minunata ail”, spuse el cu admiratie unui elefant gras. Marinimos, acesta ti dadu poneiului trompa sa. Acum Felix era posesorul unei trompe. Plin de mandrie se indrepta spre locul unde se gaseau porcii. “Ce codita vesela ail”, zise el unui pore. Acesta fi dadu poneiului codita sa. Si plin de bucurie Felix pleca, avand acum o trompa de elefant si o codita de purcel Dupa catva timp ajunse la rinoceri. “Ce fiinte ciudate exista!”, se gandi Felix si privi mai indeaproape animalul cu cornul mare pe nas. [i povesti rinocerului cd ar vrea si el sa aib& un corn atat de minunat. Rinocerul il privi pe Felix ctva timp gnditor si apoi fi darui comul sau 26 Felix poneiul (3) Fericit, Felix fugi mai departe. Descoperi apoi camilele cu cocoasele lor mari Dupa ce admirase suficient timp o camila, aceasta fi darui o cocoasa. Mandru se ridica cornul, vesel se incarliga codita, trompa scotea sunete de trambitd gi la fiecare pas cocoasa se legaina. Leul ii darui si el coama sa saibatica. Felix, fericit, porni spre casa Stefan se sperie zdravain cdnd il vazu pe Felix. “Ce monstru e asta?, strigd el ingrozit. Ce s-a intamplat cu bunul si dragul meu Felix?” Atunci poneiul intelese dintr-o data ca actionase prosteste. ‘Acum nu mai era deloc bucuros pentru cadourile primite!Felix facu cale intoarsa si o zbughi inapoi in oras. Intra din nou in grdina Zoologica si ajunse la elefant. “Tine, ti-am adus trompa inapoil”, zise Felix cu rasuflarea taiata, atat de repede fugise. “Cum vreil", mormai acesta si isi lua trompa inapoi. Felix vizita si porcul, pentru a-i inapoia codita. “Cum doresti!”, grohai acesta si isi relua coada Astfel Felix trecu pe la toate farcurile gi inapoie tuturor animalelor ce ii daruisera acestea Elefantului trompa, porcului codita, rinocerului cornul. Camila primi inapoi cocoasa si in final leul igi reprimi coama. Apoi Felix trecu din nou prin oras si se simti atat de fericit, cum nu mai fusese de multa vreme. Nechezand puternic si plin de bucurie, galopa spre grajdul sdu. Acolo Stefan sedea abatut langa usa, gandindu-se la poneiul lui. Cand ins& auzinechezatul, ridicé capul si il vazu pe fugarul su, intorcandu-se. Felix galopa bucuros spre el si in acel moment si Stefan incepu s& rada de bucurie. “Dezertorulel, striga el spre Felix. In sfarsit te intorci acasa!”. Felix igi freca capul de umérul lui Stefan si il Ids pe acesta sé-l mangaie tandru. “Lumea este minunata si tulburatoare!, gandi Felix, insé aici este totusi cel mai frumos. Si sunt fericit cd totul e din nou ca inainte! Aceasta este pajistea mea, acesta e grajdul meu, iar eu sunt Felix, un ponei - si nimic mai mult!”. 27Till Buhoglinda gi hot Cea mai mare bucurie a lui Till era sé mearga la sdrbatorile hramurilor bisericesti. Cu cat era invélmageala mai mare, cu atat fi plécea mai mult. Pe cand se intorcea de lao astfel de sarbatoare, simti oboseala apasandu-. “Imi caut un locsor linistit pentru somn’, hotari el. Pe o pajiste, in spatele unei gospodarii tardnesti, descoperi niste stupi mari. Cautd unul gol, se strecura rapid in el si adormi imediat ca un prunc. In toiul noptii, se trezi. Cum se auzeau soapte in imediata apropiere, Till ciuli urechile. “Care stup il luam?", auzi el. "Pe cel mai greu, bineinteles. Acolo e cea mai multa miere!”. Hotii ridicara un stup dupa altul si, in sfarsit, ajunsera la cel in care se gasea Till “Ha, asta-i bun!”, se bucurard ei. Ridicara stupul si plecard cu el. Till tacu chitic tot drumul. El se gandea cum sd joace celor doi hoti un renghi, Nu trecu mult timp pana gsi ceva. 28 Till Buhoglinda si hotii de miere (2) Dupa ce hofii mersera o bucata de drum, Till i trase pe hotul din fata de par. “Au! Ce-ti veni?, striga acesta. De ce ma tragi de par?" “Eu? Nu esti normal! Cum si te trag de par cand car stupul cu amandoua mainile?”, se supara celalalt. Till gi rase in barb. Se parea c& merge! Dupa un timp il apuca pe hotul din spate de par si smuci puternic. “Prefacutulel, striga acesta. Sustii c& eu te trag de par! Cand colo ma tragi tul". Bombanind i injurnd, cei doi isi vazura de drum Curand dupa aceea, Till il trase de par pe cel din fata atat de puternic, incat acesta se lovi cu capul de stup. "Asteaptal", urla el de durere si furie. Dadu drumul stupului si se arunca asupra celuilalt. Acesta dadu si el drumul stupului. Se incinse o bataie zdravana. Tillo sterse. $i pentru c& nu gasea drumul spre casa, se hotarl s& plece in lume. “Lumea e plind de prosti, pe care- i pot pacaiIntotdeauna cand in “Marele Magazin" se sting luminile, in toiul noptii, ursuletului de plus albastru i se face foame. El striga: “Haidelj, prieteni!” si o ia spre raionul de produse alimentare. Aici goleste un borcan mare cu miere, sau bea din vinul gustos, facut din miere. lepurasul roz roade, savurand morcovii proaspeli, veverita grasuté devoreaza nucile. “Rici-raci” se aude cénd maimuta maro descojeste bananele. Pinguinul, care umbla leganandu-se, are nevoie de ajutorul ursuletului albastru. Singur nu reugeste sé deschida borcanul cu heringi. Cand toti sunt satui, se indreapta incet, multumiti, la locul lor de pe etajerele raionului de jucairi. Curios este faptul ca vanzatorii nu remarca nimic. Doar céteodata, cand ursuletul bea prea mult vin, il ia somnul si trebuie sa se culce. Acest fapt provoaca totugsi mirarea vanzatorilor. 17. Februarie Concursul barcilor Pe cat isi pot aminti piticii, in fiecare an are loc un conours de barci, pentru Cupa Luncii. Sunt permise toate tipurile de barci, cu exceptia celor cu motor. “Cine doreste sa mai parieze?”, striga harciogul. “Atentie! Atentie!, rasuna vocea lui Bodo prin portavoce. “Toti concurentii sunt poftitila start! Cursa incepe in cteva minute! Le doresc concurentilor mult, noroc, iar spectatorilor o cursa palpitanta!” “Bravo!”, striga spectatorii. lar harciogul inchide biroul de pariuri. Barcile au pornit. “Mai, zice ariciul si il inghionteste agitat pe harciog, cred cd 0 s& cstige broastele”. Harciogul igi fred multumit labutele. “Excelent, in acest caz am facut 0 afacere extraordinara cu biroul meu de pariuri. Cei mai multi au mizat pe trigemeni”. Spectatorii ii incurajeaza pe acestia: “Asa! Hail”. Deodaté. Bum! Scandura de surfing s-a ciocnit de barca broastelor. Cheliuta, surferul neindemanatic, cade urland in apa. “Natafletule!", zbiara broastele. Peruca {i zboara de pe cap si aterizeaza... pe o broasca. “Ha-Ha”, face aceasta si inceteaza sa mai strige. Spectatorii incep sa rada gi ei in hohote. $i Cheliuta? El se scuza in fata broastelor: “Broscutelor, va rog, nu fiti suparate pentru victoria ratata! Vedeti cd mi-am pierdut si eu perucal”. Razand, broscoiul ji inapoiaza lui Cheliuta peruca. Apoi toti sarbatoresc impreuna victoria lui Gateala, Veselie si Vioiu.Craiasa Zapezilor (1) A fost odata un spiridug rau. Avea o singura dorinta si anume sa imprastie cat se poate de mult din rautatea sa in lume. De aceea el deschise 0 scoala pentru spiridusi. Acolo ii invata pe elevii sai cele mai neimaginabile rautati Spiridugul era foarte mandru de oglinda sa. Cine se privea in ea, devenea pe loc la fel de rau ca siel intr-una din zile, elevii lui au vrut sa le supere pe zAnele care traiau deasupra norilor. Pentru aceasta au dus oglinda sus, in cer. Pe drum iinsa aceasta le-a scapat, a cazut pe pamént si s-a spart in milioane de cioburi. Aceste cioburi s-au imprastiat in intreaga lume. Unele au lovit, ochii sau inimile unor oameni Din acea clip, acestia au devenit rai si nemilogi. in acest timp, intr-un mic oragel, trdiau doi copii Gerda si Karl, care erau vecini. Vara, locul lor preferat era terasa comuna. Acolo se jucau intre cele doua gradini, una cu ierburi pentru gatit, alta cu trandafiri. lana, bunica lui Gerda le citea basme si povestiri dintr- 0 carte groasa. 30 intr-o sear, pe cnd Karl privea de la fereastra jocul fulgilor de nea, s-a intémplat ceva curios: un fulg s-a transformat dintr-o data intr-o femeie foarte frumoasa. Ea purta o manta de catifea, garnisita cu bland. Il privi pe Karl cu ochii ei limpezi si nelinistiti. Karl se sperie si plecd repede de la fereastra. Primavara, cand Karl si Gerda se jucau din nou pe terasa lor, Karl simi dintr-o data o durere ascutita. Din acel moment el deveni rau gi artégos. Rupea ramuri de trandafiri i le cdlca in picioare. Pe scurt, era total schimbat. Gerda se mira de transformarea prietenului sau. N-avea de unde s stie ci il lovisera doua cioburi ale oglinzii sparte. Siiarna Karl era in continuare schimbat. Cand nu facea nazbatii rautacioase, privea ore in sir fulgii de zApada cu o lupa. Intr-una din zile, cand Karl se intorcea de la sAniug, se intalni cu o sanie minunata. Repede, Kari agata sania lui de ea si se lds tras. Deodaté, caii incepura sa fuga atat de repede, incat Karl nu reusi sa mai sara jos de pe sania lui. In sania trasa de cai, imbricata in alb, se afla Craiasa Zapezilor.20. Februarie Craiasa Zapezilor (3) Ea il lua pe Karl in regatul ei. Cand sania opri, ea cobor! $i il sdruta pe Karl pe frunte. Inima sa ingheta si o uit pe Gerda. Aceasta il astepta pe Karl pana primavara. Atunci porni sa- caute In curand ajunse la o femeie batrana. Batrana 0 pieptana pe Gerda cu un pieptene fermecat si de indata ea il uité pe Karl, deoarece pieptenul alunga toate gandurile triste. Dar cand inflorira trandafiri, ea igi aduse aminte de Karl si porni din nou in cdutarea lui. Aga au trecut vara si toamna. Acum iarna se apropia, iar Gerda era aproape inghetata. O cioara fi arata drumul spre o printesa binevoitoare. Aceasta ti darui lui Gerda imbracaminte cdlduroasa si 0 caleasca. ins Gerda nu ajunse departe cu ea. Niste talhari o atacara si fi luard caleasca. O fata de talhar, care vazuse totul, o ajuté pe Gerda imprumutandu-i un ren. Acesta era nascut in regatul Craiesei Zépezilor si cunostea foarte bine drumul intr-acolo. O purta pe Gerda pe acest drum lung si o duse pana inaintea palatului Craiesei Zapezilor. Gerda intra si trecu printr-un sir de sali mari, sclipitoare. Craiasa Zapezilor (4) Si apoi il vazu pe Karl. Sedea in una din sali si incerca sa formeze din litere de gheata cuvantul “vegnicie’. “Daca reugesti, spusese Crdiasa ZApezilor inaintea plecari intr-o calatorie in jurul lumii, atunci poti pleca”. Bucuroasa, Gerda il ‘imbratisa pe prietenul ei. Ins el o privi cu o privire goala gi indiferenta. Atunci Gerda incepu s& planga amarnic. Lacrimile ei topir inima inghetata a lui Karl, ducdnd in acelasi timp cu ele si un ciob al oglinzii rele. 3123. Februarie Dintr-o data Karl o privi prietenos. Gerda fu atat de bucuroaséi, incat incepu sa cante. Cantecul ei ji aduse aminte lui Karl de casa. Incepu s& plang. Lacrimile lui scoasera al doilea ciob al oglinzii din ochiul sau. O recunoscu pe Gerda si améndoi planserd si rdsera de bucurie. Chiar siliterele de gheata topaiau de fericire. Si cand se simfira obosite, se culcard si formara singure cuvantul “vesnicie”. Acum Karl era liber. Copii se luara de mana si iesira din castel. Acolo fi astepta rabdator renul. Acesta fi duse pe Karl si Gerda acasa la bunica. Aici trandafirii de pe terasa infloreau, intrand pe fereastra, Pasarile cantau. Si era vara, o vara calda si binefacatoare. 32 Adulmici cauta fericirea (1) Adulmici, catelul, se plictiseste. Mama si fratii lui dorm la soare si nimic nu migca in gospodaria taraneasca Adulmici casca si priveste posac inaintea lui. “De ce esti atat de trist?", ciripeste o pasdre $i priveste de sus, de pe copac, la el. “Trist?, intreaba Adulmici uluit. Cum adic trist?”. “Asa arati", raspunde pasarea Adulmici se ridicd. “Dar nu vreau sé fiu trist! Ce 8 fac ca sa fiu din nou vesel?”, intreaba el nedumerit. “Incearcé s& zbori!", propune pasarea. “Dar nu stiu sa zbor!” Dintr-o daté Adulmici devine intr-adevar trist. Pasarea tine capul inclinat si spune cu compatimire: “Atunci inteleg de ce esti nefer Adulmici priveste dezamagit dupa pasarea care igi ia zborul. "Trebuie s8 gasesc ceva care sma faca din nou fericit’, hotaraste el Sa fie trist nu-i place deloc. Porneste deci si alearga spre marginea padurii, unde se gaseste o familie de cAprioare. “Hei, cAprioarelor!, striga Adulmici. Cum pot deveni din nou fericit?”. CApriorul sta 0 clip pe ganduri. “Trebuie sa manénci iarba", spune el si cprioara care priveste de dupa copaci, aproba. “Cu burta pina de iarba e imposibil sa fii nefericit" Adulmici incearca pe loc gi, neindemanatic, caut sd prinda firele de iarba. “Pfui, are un gust ingrozitor!". Se scutura, ls cprioarele in pace i fugi mai departe.Adulmi aut fericirea (2) Tot mai adanc intra Adulmici in padure. Cu nasul pe pamant, el adulmeca o urma, pana ce, dintr- o dat, se afla in fata a doua vulpi. Acestea il privesc cu giretenie si Adulmici se sperie putin. insa prinde curaj si mormaie timid: “Buna ziua, vulpilor. Stiti cumva ce trebuie sa fac pentru a fi fericit?”. Vulpile igi fac una alteia cu ochiul. “Fericit?", intreaba una taraganat “Daca ne intrebi pe noi, suntem fericite cu ceva gras in burt.” “Catel tanar, de exemplu, nici nu-i aga rau’, adauga cealalté. Sdracul Adulmici se simte dintr-o data jalnic. “Trebuie s-o sterg!”, se gandeste el si porneste precum un fulger. Mult timp mai aude vulpile razdnd. Nu le era foame, au vrut doar sé-| necdjeasca. “Pe cine s& mai intreb?", se gandeste Adulmici, in timp ce fuge mai departe. Cu rasuflarea taiata intalneste doua veverite cu cozi stufoase. Aratau vesele, deloc nefericite. “De ce alergi asa?, strigara ele de departe Rami aici si joacd-te cu noi”. Adulmici isi trase intai sufletul. “Alerg, suspind el, pentru ca sunt nefericit. Voi ce faceti ca sa fifi vesele si fericite?”. “Noi? Foarte simplul, rd veveritele. Noi sérim prin copaci! Mai fericite de atat nici nu se poate!” Adulmici priveste trunchiurile copacilor. S& incerce, s4 nu incerce? Apoi incerca totusi. Bineinteles cd nu reusi sa se catére. Veveritele asteptara cteva clipe, dar vazand ca el nu vine, plecara. Sa incerce singur sa fie fericit! $i Adulmici al nostru se afla in aceeasi situatie ca si inainte. 3326. Februarie Adulmici cauta fericirea (4) Merse mai departe pana ce ajunse la un lac linistit din padure. Curios, se apleca dar sari speriat inapoi. In lac se afla un animal care-| privea! Adulmici se gandeste. Cu animalele de apa n- are nici un fel de experienta. Dar poate ca tocmai acesta stie unde sa-si gaseasca fericirea? Se apleca din nou peste mal si intreba: “Hei, tu! Stii cum se devine fericit?”. Animalul necunoscut tace. Priveste din adancuri la fel de nedumerit precum Adulmici si se uita la el de jos. Adulmici prinde curaj. "Hei, spune ceva!" striga el. Animalul clipeste doar. Adulmici vrea s&-| atinga cu labuta si atinge apa. Dar fiinta cludata a disparut! “Ce urdcios!, zice Adulmici. Ar fi putut spune macar buna ziua!”. Incet, incet, catelul oboseste Merge mai departe pana ce intalneste un iepuras. Adulmici nu crede cA micutul saltaret are prea mult minte, dar intreaba totusi: “Sti, cumva, cum pot deveni fericit? Sunt atat de nefericit!”. lepurasul jl priveste cu mila. “Saracul de tine! Cu siguranta ca te pot ajuta! Cand sunt nefericit, sap un nou coridor spre vizuina mea. Vezi, ai de exemplu, Ajuta-ma! Cu siguranta o s&-tifaca bine” Adulmici sapa alaturi de iepurag cu atata zel incat bulgarii de pamant zboara in toate directille. $i, intr-adevar - pentru un timp nu se simte deloc nefericit! Apoi insa igi d& seama c& nici spatul nu-I ajuta prea mult. il lasé pe iepuras sd sape mai departe si fuge din nou prin padure. 34 cauta fericirea (5) Dintr-o data 0 voce striga: “De ce lagi sa-ti atarne urechile?” ‘Adulmici se intoarse si vazu doi bursuci stand in fata vizuinii lor. “A, voi erati! Ag vrea atat de mult sa fiu din nou fericit. Dar nu reusesc’. “Hm, mormai unul din bursuci Cum poti deveni fericit nu stiu nici eu Dar stiu cum poti face pe cineva fericit - pe mama ta Cu siguranta cd te cauta de catva timp sii este teama oA ti s-a intamplat ceva. Sau stie cumva ca esti in p&dure? Probabil cé Mama! Dintr-o data Adulmici stie ce are de facut. Porneste precum fulgerul $i poti s4 ma crezi, copile, cand o vede in curtea taraneased, este cel mai fericit cael din lume!Vrajitoarea Primavara A fost odata o tara, unde nu era decat ploaie si ceafa, nu era cer albastru, nu erau razele calde ale soarelui. Nu infloreau lcramioarele, nu ciripeau pasarile, copacii erau lipsiti de frunze siflori. Si - ce era mai rau - copiii nu puteau sa se joace afara, fara gaped, manta de ploaie si cizme de cauciuc. Din aceasta cauza oamenii erau tristi. Ei au ales un rege bun si sperau ca el s ajute fara. Acest rege a chemat la el pe cei mai buni si cunoscuti vrdjitori din lume. Pe fiecare |-a rugat s& faca ca ciresii si meri s& infloreasca, iar pajistile sa fie impodobite cu ghiocei si alte flori. Dar oricat se straduiau vrajitorii, nici unul nu La putut ajuta pe rege si poporul ui, Oamenii voiau s& abandoneze si s& emigreze in alta tara. Atunci regele a auzit de o vrajitoare Primavara Aceasta Primavara, asa se spunea, reusea s& transforme o tara intr-o adevarata mare de flori. Regele auzi din alte tari: “Pe noi ne-a vizitat deja, a imprastiat mireasma sa peste tot.” “Spuneti-i va rog sa vina si pe la noi’, se ruga regele. Sice sa vezi! Intr-una din zile, in mai, Primavara intr incet si in aceasta tara gi o transforma intr- © gradina infloritoare. Copiii iesiré afara cu strigate de veselie si de atunci Primavara este socotité cea mai mare vrdjitoare. Marioneta Neta si curatenia de primavara “Neta, fa te rog curat in odaia mare, eu trebuie sd merg la cumpératuri’, o ruga Gretel “Oricdnd, daca e vorba doar de atat’, raspunse Neta bine dispusa. inainte de a pleca, Gretel ii dadu galeata si stergatorul, “Ei, atunci, tri-ra- ra, la treaba”, cnta Neta si lud géileata plina cu apa. Hei, rup! - vars apa pe podea. “Hei, hei, ce distractie!”, striga ea, cdnd apa stropi peretii Goli inca o gdleata plind cu apa si inca una. “Hei, ce vesel e, striga ea, ma simt ca un marinar pe corabia sa! Dar poate ar fi mai bine s8-mi iau cizmele de cauciuc!” Neta statea in apa pana la glezne. “Oare cum face Gretel? Cand face ea curatenie, inca nu s-a intamplat sa aiba picioarele ude leoarca. Asta-i un mister, trebuie s-o intreb pe Gretel, sper sa nu uit”. Neta hotari s8-si noteze acest lucru, Razbaitu prin apa pana la masa de scris si, alunecdnd, era ct pe-aici A cada in apa. “Hopa, isi zise ea, asta-i o munca periculoasa, Gretel trebuie sé ma recompenseze in plus! Dar si asta trebuie notat!". Nu mai avu timp s-o faca. Pleosc! Dintr- © data cazu si acum sedea pe podea, ca intr-o cada. Cand veni Gretel, constata cd marioneta araté ca un caine plouat. “Am vrut sé te intreb ceva, bolborosi Neta, dar acum am uitat ce anume!” 35