Sudarea in puncte

Se realizeaza in principiu la trecerea unui current electric

important printr-un contact, incalzirea acestuia la temperaturi
inalte, presarea si racirea sub presiune. Se sudeaza simultan
unul sau mai multe puncte. Dupa modul cum este realizat
circuitul electric se disting doua variante principale: sudarea in
puncte din doua parti si sudarea in puncte dintr-o parte.

a) Sudarea in puncte din doua parti (fig.1) se face prin

presarea a doua piese 1 si 2 intre doi electrozi 3 si 4, actionati
cu o forta F de pe ambele parti si conectate la secundarul unui
transformator de sudare.

Fig.1 Schema de principiu a sudarii in puncte din doua parti

1,2 – piese; 3,4 – electrozi; 5 – secundarul transformatorului de sudare
 Contactul electric se stabileste dupa realizarea presarii. Ia
nastere un curent a carui densitate maxima se va afla in
coloana de metal dintre cei doi electrozi, deci va trece si prin
rezistenta de contact intre cele doua piese.
Contactul se va incalzi la temperatura cea mai mare , pe de
o parte datorita valorii relative mari a rezistentei, si pe de alta,
datorita racirii electrozilor. Pe masura incalzirii rezistenta de
contact se micsoreaza, in schimb se mareste rezistivitatea
pieselor odata cu temperatura, asa ca sursa termica se extinde
in jurul rezistentei de contact formand un nucleu sudat, format
din cristale apartinand la amandoua piesele.
Daca se mentine incalzirea, punctul creste odata cu
topirea nucleului. Curentul trebuie interrupt, astfel punctual
topit creste pana la strapungere. Dupa racier se obtine punctual
sudat. Mai multe puncte asezate dupa o traiectorie formeaza o
cusatura in puncte.

b) Sudarea dintr-o singura parte(fig.2)

Fig.2 Schema de principiu a sudarii in puncte dintr-o parte: 1,2 – piese
de sudat, 3 – placa ajutatoare din Cu, 4,5 – electrozi, 6 – transformator

Aceasta sudare realizeaza de fapt doua puncte in serie

drept electrod intermediar folosindu-se o placa ajutatoare de
Cu. Aceasta placa prin conductibilitatea sa electrica buna,
determina inchiderea unei parti importante a curentului prin
punctele presate sub electrozi si realizarea in acest mod a
sudarii.
Tehnologia sudarii in puncte presupune colerarea
parametrilor principali ai produsului: curentul de sudare, durata
de conectare, forta de apasare, diametrul electrozilor de
contact si suprafetelor de contact. Fazele sudarii in puncte se
rezinta in (fig.3)

Fig.3 Fazele sudarii in puncte: a) asezarea pieselor; b) presarea; c)

conectarea curentului; d) deconectarea si racirea sub presiune; e)
desfacerea electrozilor
 Valori orientative pentru curentul de sudare Is (in A),
durata t (in s) si forta de apasare F (in daN) se pot calcula
grosimea S a tablei (in mm) cu relatiile empirice.

Is = 6500 S
t = (0,1…0,2) S, la regimuri dure
t = (0,8…1) S, la regimuri moi
F = (50…250) S
Forta F poate fi calculate si admitand o anumita presiune p
(la otel cu putin carbon p = 7…12daN/mm2) atunci cand se
cunoaste sectiunea electrodului. Cu cat regimul este mai dur ,
cu atat forta de apasare trebuie sa fie mai mare. Regimurile moi
cu densitati de current intre 80…160 A/mm2 se folosesc la
oteluri cu continut redus de carbon si la oteluri calibile, iar
regimurile dure cu densitati de curent intre 120…360 A/mm2 la
oteluri inoxidabile, aluminiu si aliajele sale.
Diametrul punctului sudat este in functie de regimul si de
grosimea tablelor si variaza intre 3…12 mm, fiind aproximativ
egal cu diametrul electrozilor de varf. Daca piesele difera intre
ele prin material sau dimensiuni rezulta un process termic
nesimetric la sudare care se traduce intr-o asimetrie a punctului
(patrunderea este mai mare in table mai groasa sau mai putin
conductoare). Pentru indepartarea efectului de asimetrie se
face prin utilizarea electrozilor de sectiune diferite (cu electrod
mai subtire la tablele groase sau la cea cu conductibilitate mai
slaba). Acelasi efect se obtine si prin intercalarea intre electrod
si piesa subtire sau cea cu conductibilitate buna a unei folii cu
conductibilitate mai mica.
Sudarea in puncte poate fi automatizata. Pentru
imbunatatirea calitatii sudurii atat curentul cat si presiunea pot
fi variate in timpul unui ciclu de sudare, iar durata se comanda
cu intrerupatoare electrice cu precizie de ordinul unei sutimi de
secunda.
Procesul se aplica la imbinarea tablelor si profilelor din otel
si metale neferoase pentru obtinerea carcaselor, invelitoarelor
a unor constructii de configuratie complicate (de exemplu la
usile de automobil).
 BIBLIOGRAFIE

1. Blaga Vasile – Tehnologia Materialelor 2001