© Editura Mitropotia Olteniei Str, Mitropolit Firmilian, ne, 3 Craiova - Dol Tel./Fax: 0251-13246 Redactori: Pr. Sever Negreseu, Pr. dr, Nicolae Rizvan Stan ‘Tehnoredactor & Coperti: Valentin Comeanu: Corecturd: Mirona Comeanu, Corina Ungures Coperta I: Icoana Sf. Ap. Andrei vestind Sf. Bvanghelie in Dobrogea - Manastirea Dervent Deserierea CIP 2 Bibliotecii Nationale a Roménlet Serieri ale “cifugitilor scifi” daco-romani din secolul al Vidiea / tad: pr prof. dr. Nicolae Petrescu, prof. David Popescu; pre pr. prof. dr. Dumitra Stile. Craiova: Editura Miopoia Olienieh, 2006 ISBN (10) 973-7763-16-8: ISBN (13) 978-973-7763-16-7 I. Petrescu, Nicolae (ta) 1M. Poposeu, David (iad) Ul, Stiviloge, Dunit (pret) 232 ‘Tiptritt la Tipografia Eparhiali — Craiova Director: Florin Pargcovean (Tel Fax: 0251/463087, Tel. 0788240992 email: office tipografiadim-ol.r0) SCRIERI ALE «CALUGARILOR SCITI» DACO-ROMANI DIN SECOLUL AL VI-LEA Introducere Pr. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae ‘Traducere Pr. Prof. Nic. Petrescu si Prof. David Popescu ‘Tipairita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN Mitropolitul Oltenici Editura MITROPOLIA OLTENIETINTRODUCERE, Contributia «eitugirilor seiti> Ia precizarea hristologiei ta ineeputul see. al Vi-lea 1. imprejuririle istorice fm care sa produs interventia lor si citeva date despre desfigurarea ei. Nu ne ‘zndim la 0 expunere completa a imprejurarilor in care s-a produs interventia ,cdlugarilor sciti" sau daco-romani dezbaterea hristologici la inceputul sec. al Vi-lea si a tmultelor probleme, ined nedeplin clarificate, referitoare la persoanele si la modul in care s-a produs interventia lor. Aceasta ar cere 0 cercetare si 0 extindere care depises spatiul ce ne sti la dispozijie pentru o simpla introducere la traducerea scrierilor in care s-a precizat aportul lor'. Pe de alta parte, preocuparea noastra principala se refera la continutul dogmatic al interventiei lo. Vom da numai 0 schiff generala a acestor Imprejuriri gi o sumari prezentare a luptei lor pentru a-si impune formula hristologied, sfarsind cu indicarea fazet in care se afla problemele referitoare la dow din persoanele acestor calugari Sinodul ecumenic de la Calcedon afirmase in 0 expunere a acestorimprejurdr gia dateorrefritoare Ia persoarele sila upta,cdluisior sei penira formula for ne-au dat Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolinil Olenici, Primele. sevieri_ parisice Hteranira noastrd in sec. DV-XVI, Craiova 1984, p 74-79; 1, Com Seritor’teologi din Seytia Minor, Bucuresti 1979; 1. Romureanu, Evenimenele istorice inaime ¢i dupa Sinodhd de fa Calecdon, ie “Siti Teologice” 1970, 3-4: Pr, V.G. Sibiescu, Cale sei, Sibiu 1936; lie Fricea, Leomtis Byzantios, Atena 1984, M-am folosit do textul latin al scrierilor lui Maxentiu din PG. 86,1, deoarece numai ‘dupa aceea am ajuns in posesiatextul publica de Fr. Glove si al teaducei lui de Pr, Nicolae Petrescu 3general creda Bisericit cd lisus Hristos este un unie ipostas in doud fri si anume jpostasul ear, find .ndseut inainte de veci din Tatal dupa dumnezeire, in zilele mai de Pe urma s-a nascut din Fecioara Maria, Nasciitoarea de Dumnezeu, dup umanitate. Prin aceasta ve dezaproba att monofizitismul, care afirma amestecarea celor dou fri fntr-una singurd, edt i nestrianismul, care afirma c& fiecare fire isi are ipostasl ei si Hristos nu este unit cu Fiul lui Dumnezew decdt ,prin relaje”. ca un prooroc oarecare. Darin expresia Sinodului ef cele dou’ fri concur intro persoana si Tnt-un iposlas",nestrienl socoteau e& vd lasatd putntaafirmait 8 firea omeneasca se aliturs earecum de I sine la cca dumnezeiascd, deci are in carecare misur un ipostas al ei cd nu sea formato Fil lui Dumnezeu fnsusi ca fire a ipostasulul Siu ddumnezeies; in afar de aveea se dda impresia cd firile se mised prin ele una spre alla ca nite persoane, ct nu ipostasulFiulu ig formeaz fea Sa omeneasea ‘Aceasa inchidea pe deal parte monoTiiilorcalea spre apropierea de Biscicl, clei socoteau ci Biscica sa apropiat prin acest Sinod de nestorinism. lar reprosul acest nt lis pe Toi ortodoesi nepastot Jn special impirativ din Bizan, domici si restabileased unitatea cetienitor in eredint inefinau de accea sB reduct importanja Sinodului de la Calcedon, sau $8 admit ca adaos vreo formula care 88 inkture puting nestorienilor del interpreta intr-un sens favorabil lor ‘Aceasta a ficut pe impratul Zenon, la 482,58 dea ecretul ,Enoticon”, in care, cu aprobarea Patriarhulu ‘Acaciu, cerea tuturor sf se respecte primele trei Sinoade coumenice, dar s8 nu pomeneasca pe al patrlea. Accasta a facut Biserica din Apus sf se rupa de cea din Rasarit, dnd nastere schismei acaciene. Tendinjamonolizitt au 6 ‘manifestat-o si imparatii de dupa aceea. incurajati de ei se cord de unit atentie si adaosului patriarhului monofizit al Antiohici, Petru Gnafeus (488): ,.Cel ce Te-ai rastignit pentru noi” la céntarea ,Sfinte Dumnezeule”. Prin aceasta, se atribuia Sfintei Treimi sau fiintei dumnezeiesti putints patimirii (theopashitismul). Monofizitismul sustinut si de Imparatul Anastasie I a provocat la $12 0 revoltd popular condusi de generalul Vitalian, originar din Zaldapa (Scythia minor), Dar uni ortodocsi, din opozitie fayé de aplecarea autoritailor spre monofizitism, inctinau spre nestorianism Dar ortodocsii adevarati nu voiau s& incline nici spre nestorianism. Se simfca trebuinta unei formule care si precizeze invatitura Sinodului de la Calcedon atat impotriva interpretarii nestoriene, cat si impotriva invayaturii monofizite. Numai aga se putea susfine unitatea intre ctestini, intirindu-se in faja ambelor tendinfe autoritatea Sinodului de la Calcedon* ‘Aceastd formula au aflat-o .cAlugarii scifi". Ea suna «Unul din Treime a patimit cu trupul>. Prin ea se afirma, impotriva nestorienitor, c& nu un om a patimit pentru noi, dar nici intreaga Treime, deci fiinta Ei dumnezeiasc’, ci tuna din Persoanele Ei, intrucdt si-a vat trup, Temeiul pentru afirmarea patimirii Cuvéntului ew trupul au luat ei din J Petru TV, 1, unde se spune cB aHristos a patimit cu trupul”, dar si din mai mul Parint care au stiruit asupra acestei expresii, intre acestia emarcim pe Sf. Atanasie col Mare, care preciza c& Dr. Nestor Vomicescu spune despre derhinarea ce domnea ature intre cretinis .Nestrie s1 monoiziti de diferte muanie aveau un hnumar iasemnat de parizani si print calugaei. La Constantinopol partida influent de nestoranism se spriinea mul pe monahi ui cachimiti (neadormiti) sustinui in chip diseret de Rema”, ap. cit. pues 7-neputinfele i se atribuie Cuvantului din pricina trupului”. Jn acest sens el declara: ,Agadar, cdnd se spune ca flamanzit, a insetat, a obosit, cA n-a stiut, ca dormit, c& a plans, s-a rugat, a fugit si a cerut si fie ferit de patimi si, simpla, toate ale trupului, si se infeleaga.... e& Hristos a ALimanzit, a nsetat pentru noi cu trupul; ed El a spus ¢& nu stie gi a fost palmuit si a obosit pentru noi cu trupul ..c& [La fost frick si s-a ascuns cu trupul.., c@ a fost lovit si a primit bitai cu trupuby (Cuvdntul II impotriva arienilor, cap. XXXII), Afirmatiile acestea s-au precizat la Proclu, Patriarhul Constantinopolului (#448), care a declarat apriat Cuvantul care a patimit cu trupul este ,Unul din Treime”, Calugarii daco-romani igi gaseau astfel formula lor in Intregime in textul acestuia care suna asa: Eu te intreb: Cel care -a ristignit este Unul din Treime, sau din afara Treimii? Dac este cu adevirat din Treime, cearta s-a stins. Dac insi Cel care s-a ristignit este alteineva, fra indoiala pe Kinga Treime Domnul slavei este un al patrulea Domn si El este strain de proslivirea cu care serafimii proskivese Treimea” (Catre Armeni). Prin aceasta Procly latura_nestorianismul. Dar el continud inlaturdind si monofizitismul: Noi nu spunem 4 El (Hristos) a patimit in fiinta in care subzista si este unit cu Tatal gi cu Duhul, ci spunem ca Ela patimit in trupul in care s-a facut din noi i pentru noi. Nu spunem ins c& altul decat Unul din ‘Treime s-a ficut trup si s-a ristignit in trupul in care sa ficut. Dar n-a patimit cu dumnezeirea prin care este unit ‘eu Tatal si cu Duhul, ea sii nu spunem e& si Ei ingisi (Tatal si Duhul) s-au rastignit impreuna cu EL.. Prin aceasta am introduce patimirea in Treime. Dac& insi spunem precum ¢ adevirat ~ c& Cuvintul a luat asupra Sa patimirile in trupul Siu, marturisim c& este Unul din Treime Cel care a patimit, dar natura dumnezeirit a ramas, 8 nepitimitoare” Bazandu-se pe aceste texte ale lui Proclu gi pe altele aseminatoare ale Iui si din Sf. Ciril al Alexandriei gi din Fericitul Augustin, Ioan Maxenjiu, unul din acesti calugari, a aleatuit 0 ,Carticies despre credinta” (Libetlus fidei), care se concentra in dovedirea formule: ,Unul din ‘Treime a patimit cu trupul”. Dar in explicatile lui arata cd acest .Unul” este Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel intrupat si nu alti Persoan’ din Treime. Acesta este Hristos cel ce s-a nascut din Fecioara Maria, ,Fecioara Maria a niscut pe Hristos, Unul din Treime, care a patimit pentru noi in trup si deci Ea n-a nascut Treimea”, Sau: « De aici rezults ea Cel ce s-a nascut dupa trup din Ea este Unul din Treime" Nu s-a niscut din Ea Treimea. .Dar daca s-a nascut din Fa Dumnezeu, de unde este Fl daca nu este din Treime? Fiinded in afar de Treime credinciosii nu cunose alt Dumnezeu™, Prin respingerea ideii ci din Fecioara s-a nascut ‘Treimea, se respingea formula monofizit’ a lui Petru Gnafeus. Formula cdlugarilor daco-romani nu era now’, dar c&pita 0 aplicare noua actualizata pentru necesititile acelui timp. Ea apdira definitia de la Calcedon nu numai de interpretarea nestoriand, ci si de noi interpretari monofizite, A afirma c& toati Treimea sa nascut din Fecioara si s-a rastignit, insemna a identifica Persoanele ‘Treimii in sens sabelian, adicd a le reduce la fiinfa cea una si a afirma putinfa idemtificdri fiintei divine cu cea umana, in sens monofizit sau panteist si a zidamici astfel mantuirea, odata ce fine de fiinfa divind insasi a patimi, Formula: ,Unul din Treime a patimit cu trupul”, deci sa niscut din Fecioara, se indrepta_impotriva * La Maxentiv, De Christo provessio; PG. 86, col. 82. “ibid col. 83. 9nestorianismului, care afirma eX nu ,Unul din Treime s-a rastignit”, ci un om asociat cu Fiul lui Dumnezeu, deci moartea n-a putut fi invinsi definitiv. lar formula se indrepta in acelasi timp impotriva monofizitismului (si special a formutei lui Petru Gnafeus) c& insai fina diving s-a modificat in unire eu cea umand, deci toati Treimea s-a ristignit, nu numai o Persoand din Ea, si anume cea care s-a ‘cut om, Formula daco-romanilor afirma pe de o parte impotriva monofizitilor distinetia Persoanelor in Dumnezeu, pe de alta unitea firii dumnezeiesti si omenesti in unica Persoani a Cuvantului, Hristos, impotriva nestorianismului, De aceea, la sfarsitul expunerii sale Toan ‘Maxentiu condamna nu numai pe Teodor de Mopsuestia $i pe Nestoric, ci si pe Eutihie, Dioscur, Petru Gnafeus si Acachie® Prin formula lor, daco-romanii afirmau att ipostasul divin al lui Hristos, cat si faptul c4 El si-a insusit firea noastra cu tot ce are in ea, inclusiv patimirea, Se inlitura astfel atat nestorianismul, care atribuia cele omenesti unui ipostas uman, dezbracandu-le de orice valoare i neridicénd firea omeneasci din desparjirea ei de Dumnezeu si din starea ei muritoare, cat gi monofizitismul, care le atribuia insisi fiinjei divine, amestecand firea omeneasc’ cu cea dumnezeiasea intt-una singuré si supunind firea dumnezeiasc’ acelorasi neputinfe cArora le este supusd si cea omeneasca si deci neputand-o mantui pe aceasta, Documentele spun cd unii din acesti calugari erau rude cu generalul Vitalian, Poate cd in striduinja lor de a * ,Cirtvica” aceasta de care se vorbeste fn Epistolele referitoare la acesti monahi ca de ,Libellis Fidei", e dat in PAG. 86, I, col. 75-84, sub tll: Epistola ad legatos sedis apostolieae, di care ace parte De Christo professo" 10 tgisi accasti formula ca remediu impotriva celor dou extreme care zidieniceau mantuirea in Hristos s-au sfituit si cu el. in orice caz, Vitalian i-a indemnat si vind la {nceputul anului $19 cu ea la Constantinopol sia intervenit si fie primiti si ascultati de Patriarhul Toan’, dupa ce au avut inainte de accea mai multe discutii vehemente cu diaconul Victor pe care cilugirii il acuzan de nestorianism, La putin timp dupa aceea, la 25 martie 519, a sosit la Constantinopol si o delegatie papala ca raspuns ta invitatia ‘mparatului Justin adresati. papei Hormisdas, in. scopul aplanarii schismei acachiene. Poate cd Vitalian voia ca monahii daco-romani si-sipledeze cauza si in fata legatilor Romei, care inclinau mai mult spre o interpretare 4 definifiei de la Calcedon agreati de nestorieni, Vitalian va fi voit ca impicarea cu Roma in privinta Sinodului de la Calcedon si nu ineline cumpana spre nestorianism, Ea rar fi fost o impacare care si multumeasca toate partie De aceea, Vitalian i-a pus pe cilugirit din provincia sain legatura si cu legati papei ‘Calugariisi-au pledat cauza ins nu numai oral, ci au prezentat si un text scris, aleatuit de amintitul loan Maxenjiu. Este textul de care am vorbit inainte, numit "Despre rudenia dintre Vialan si eMlughri seit gi despre ajutoral ce i La dat acesta ca si fie ascultaji de Pauiach vorbese Epistolele Aiaconului Dioscur, care faces parle din delegati trimigi de papa la CConstantinopol penieu aplanarea schismei acaciene. Aceste epistok Jmpreund cu Epistolee li Justinian cre papa si cu rispunsurilepapet si cu alte documenteprivitoae la aoeasté chestiune sunt publicate in Acta Concliorum Oecumenicorum, Berlin, 1914, Ed. Schwartz, O texpunere a contnutul lor e dats de Fr. lorie in Prolegomena™ la Corpus christanorum, Series lating LXXX A. Maventitaliorumgue sowtarun monachorum nec nom Toannis Tomitanae srbis episcop! opuscita, Brepola, Belgium, 1978, cura et studio Pr. Glorie Prolegomena se extinde pe paginile XX-XLL "Cirticica despre credin{a”, (Libellus fidei). El este alcatuit din mai multe capitole (Capitula fidei). Ei au dat acest text atit Patriarhului cit si delegatilor papali” Dar ceea ce i se paruse poate lui Vitalian si fie 0 imprejurare favorabild, s-a_—_transformat —intr-una defavorabild, Legatii papali, veniti si cearé celor din Constantinopol repunerea in autoritate deplin’ a Sinodului din Caledon, nu admiteau nici un adaos la cele hotiriite de el. Patriathul, dorind si el impacarea cu Roma, a trebuit le spuna ealugirilor daco-romani, chemati la 0 discutie in resedinta lui in fata legatilor, c& nu admite vreun astfel de adaos. Legatii papali au mers pind acolo c& nici n-au voit micar si ia ,Carticiea” Ini loan Maxentiu, Neincrederea fat de formula aceasta mai_era alimentatd. side opozitia pe care 0 provocase intre drepteredinciosi adaosul lui Petru Gnafeus la cintarea »Stinte Dumnezeule” lesiti din schisma acachiana de orientare monofizit autorititi bisericesti din Constantinopol ii era greu si admita din nou o formula care supara pe trimisii Romei ca piirind s& asocieze din nou vrco patimire cu Dumnezcu, fic El chiar intrupat. Se temeau ci formula ar putea zidamnici sau reinnoi iardsi despartirea de Roma, Dar Vitalian nu gasea de bine niei o refuzare a unei formule care oprea pe credinciosi de la lunecare prea faecentuatd spre nestorianism. De accea, la interventia lui pe linga Patriarh si pe kingi diaconul Victor, care la intéinirea eu e&lugarit in resedinga patriarhala si-au aratat nieincrederea fat de utilitatea formulei cilugatilor, Patriarhul si diaconul Victor au evitat si se mai ” Despre aceasta vorbeyte diaconu roman Dioscur, in Episola cite papa Hormisda din 22 iunie 519 (a se vedea in ,Prolegomen” hi FrGlorie la ediia amintit, p. XXV), 12 intdlneasca cu clugirii din Scitia, dar diaconul Vietor mu: s-a mai intalnit nici cu legatii papal. Patriarhul a fost determinat si nu {i se mai opun cilugivilor, dar nici si-i aprobe deocamdata, pentru a nu intra iar in schism cu Roma. A fost determinat poate si astepte o atitudine favorabila fata de aceasta formula din partea papei, in urma unor staruine pe Tinga cl. Aga se face cd monahii daco-romani, sfituindu-se foarte probabil si cu Vitalian, care se bucura de un mare prestigiu gi la Roma, ca unul care inléturase pe implratul: monofizit Anastasie si contribuise la aducerea pe tron a lui Justin, doritor de impaicare cu Roma, au plecat la Roma ‘Se pare ci ei erau plecati la 29 iunie 519 cdnd serie papei Iegatul papal, diaconul Dioscur. La Roma au ajuns spre sfirsitul Iu iulie sau inceputul hui august 519. Ei erau insotiti de Paulin, defensorul papal la Constantinopol (un fel de ambasador) si aduceau 0 recomandare dela Vitalian, ba chiar si una a generalului Justinian, nepotul imparatului Justin, care nu indrdznea si se strice in mod deschis cu Vitalian, cum spune Dioscur.” Dar dupit aceea Justinian trimite o alti epistola pape, la 29 iunie 519, prin Buloghiu, prin care scrie si Dioscur. in aceasta scrisoar Justinian cere papei si-i certe pe cilugari si sd-i trimitt inapoi. El voia ca deocamdata si sprijine eforturile unchiului su pentru impacarea cu Roma prin respectarea exclusiva a Sinodului de la Calcedon, Pe urma va cduta sa castige pe papa si pentru formula calugatilor daco-romani Pana n-a primit aceastd epistold a lui Justinian papa ia primit bine pe calugiri. A acceptat si Ti se lectureze ~Carticiea” prezentati de ei si lui intr-o adunare a Giorie, Pree. p. XXV Fr Glove, Prog. p. XXVIL Bepiscopilor sia senatorilor si ea a fost considerati acceptabila. ins, dup scurt timp, primind serisoarea tui Justinian si a lui Dioscur, papa si-a schimbat comportarea faa de cilueari si a adoptat o atitudine de expectativa. Dar nici nu i-a trimis inapoi poate de teama si nu castige pe cei din Constantinopol pentru formula lor, inainte de @ lua el 0 hotarare in privinja aceasta. lar el isi amin’ mereu hotararea pan la intoarcerea legatilor sai de la Constantinopol pentru o mai precisi informare. Accasta pentru c8 diaconul Dioscur isi manifesta in scrisorile sale © atitudine categorie potrivnicd calugavior scit. in scurt timp ins, Justinian a inceput s& incline spre aprobarea formulei cilugarilor, vazand ci numai ea poate ajuta o reconciliere pe plan mai larg a crestinilor. in serisoarea din 15 octombrie 519, Justinian intreabai pe papa dacd n-ar fi bine, acum dupa impicarea Bisericilor, s& se primeasca formula: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru, Unul din Treime, s-a ristignit pentru a nostri mantuire». Dacd papa’ o va gasi acceptabild sii comunice gi lui" Papa nu raspunde decat la sfarsitul lui martie 520, refuwzind formula pe motiv c& ea ar impirti Treimea", Dar -finta inseparabila si nedeosebita a unicului Dumnezeu nu se poate imparti" (inseparabilis et indisereta substanti tunius Dei non potest dividi)'”, Papa ficea acceasi confuzie intre Persoana si fiintd in Treime, care ducea pe adversari formulei la concluzia nestoriand c& in Hristos a pitimit fnumai © persoané omeneasc’, iar cine sustine formula cilugarilor susfine ideca monofizité c& a patimit toatd "Fr. Glorie, Profeg. p. XXXVI "Adem, p. XXXIV’ "Idem. thi ‘Treimea, Calugarii daco-romaniaritau, dimpotriva, & rnumai formula lor inlaturd att nestorianismul cit si afirmarea monofizitl ci a patimit toaté Treimea, deci fie dumnezeiascd. Maxentiu va arta in eap. XIX. .Dialog. I contra nestorienilor” 8 formula lor nu imparte Treimea gi nici nu afirma patimirea fits Bi La 9 octombrie 520, deci precum se pare dupa intoarcerea cdlugirilor siti, Justinian serie din now pape manifestindu-se definitiv pentru formula daco-romanilor. El cere papei un rispuns elar: ,Caci nout ni se pare cd Fiul lui Dumnezeu cel viu, Domnul nostra lisus Hristos, Cel niscut din Fecioara Maria, pe care fruntagul Apostolilor Tl propovaduieste c& «a patimit in trup», e drept si fie crezut ci e «Unul din Treimen, fiindea stapaneste fmpreund cu ‘Tatil si cu $fntul Duh si c& Persoana Sa preamarita este «in Treime» si wdin Treime», Nu eredem c& aceasta este ceva de necrezui Scrisoarea din 9 octombrie $20 o trimise Justinian papei prin legatii papali care pleacd 1a Roma la aceeasi data $i ajung acolo Ia 12 octombrie 520. Se pare ci Justinian a reusit castige si pe legati papali pentru noua lui atitudine, cei Dioscur socoteste acum acceptabili formula lui pentru indicarea expresi a numelui lui Hristos, ca inceput al formulei ,Unul din Treime a patimit in trup"™. De fapt ,Unul” din formula cilugarilor scifi era totdeauna precizat ca Cel Unul care s-a intrupat, adica Hristos, precum am vizut din expunerea suceinti a lui cLibellus” a lui Ioan Maxentiu. Totusi, Dioscur rimane Ostl formule’ ,sctilor”. ins’ putin inainte de aceasta, prin august 520, papa alungase pe cilugarii scifi” din Roma, dupa ce-i tinuse A se vedea continutulacestr series la Fr. Glo " Lar. Glorie, Prof. cit, p. XXXV, 15 Proleg. cit.acolo 14 luni cu sila, tot amandnd o hotirare'’. Papa ii alunga acum pentru c& nu voia ca venind legatii sti mereu ostili calugirilor acestia, combitind pe Dioscur, si agite ‘mai departe lumea din Roma pentru a presa asupra papei pentru aprobarea formuleé lor, ceea ce el nu voia si faci, dezaproband pe legati". Se pare cd tot in scopul diminuarii autoritati ilugitilor sci, care se puteau plinge la Constantinopol cx nu au gisit infelegere la papa, dar si pentru a da un motiv pentru alungarea lor din Roma, papa serie, la putin timp dupa aceasti alungare, la 13 august 520, catre episcopul african Possesor o scrisoare prin care condamna aspru_,agitatia” intretimuti de monahii scifi” la Roma, agitatie prin care au cAutat si eéstige pe locuitorii Romei prin discutii publice si private pentru formula lor eare nu se giseste in traditia Bisereti loan Maxentiu respinge indata tot asa de aspru aceste critici ale autorului epistolei, apirind cu energie "wo Bardenhewer, Geschiclte der Aliklrehlicher Literatur, Band V, pls Fe Aceasta © spune Maxentia in Réspunsuri la scrisoarea papel tadresati la 13.VIIL520.episcopuluiaffican Possesor aat la Constantinopol,,O mira friosorum caecitas et vertatealienatarum rmentium eriminosa fallaca! Neque enim fas est tam aperte posse ‘mentiriromanum episcopum, Bene eertum est omnibus, Rome de genlibus, quod ipst monachi de his quae cirea se acta sunt, am Imemorato episcopo quim etiam senatribus, nee non universae cecclesiaescripiscontesata sunt. Humana namgue tentatione Pracventus idem romans episcopus, ut pote mortalitatis adhue sarcina Pracgravatus, postquam comperit revert Dioscorum, volens. ci Pracstare hoe beneficium, ne in publica ab eisdem monachis frguerelur hacretieus, missis deFensoribus, eum ingenti violentia eos fb urbe Roma subito exire compulli, quamivis saepius publice el privai. tum in convent eeclesiastco, quam etiam omniun Scnalaaum, eis Neniente Dioseuro audientian dare esse pollcitus” (eG. 108), 16 formula ,scitilor” si criticdnd pe autorul epistolei, care nu proba. aceasta. formula casi pe legatii lui, dela Constantinopol, inclusiv pe episcopul Possesor'”. El se {ndoieste inst ck epistola are ca autor pe papi, cici autorul cei nu poate fi neinvinovatit de erezia nestoriand, odati ce condamna pe cilugirii ,sciti” care au sustinut la Roma formula ,Unul din Treime s-a ristignit”. Prin aceasta vrea si loan Maxentiu, ca si Justinian, 88 atrazd pe papa spre aprobarea acestei formule. De aceea, nui e usor de crezut cf accasti epistolé este a aceluia al cirui nume il poarta, dat fiinded in ea nu se descoperd, cum am spus, nimic rational si conseevent, ei e plind toaté de incriminari si denigriri desarte (ce obignuiesc si porneasca din ranchiuna unui suflet dusmanos)"", E nedrept ea monahii i” sh fie astfel criticaji, Ei au plecat la Roma, infruntind grelele pericole ale drumului, ea s4 primeasct un rspuns de la episcopal Romei. Dar dupa ce papa ina finut la sine, i-asilit si vind in aceste parti (la Constantinopol) cu. mana goald (vaeuos) fra nici un rezultat"”. Acum acest autor scrie unor eretici, nesfiindu-se sa se arate contrar celor ficute de el (et facts suis contraria seribera non confunditur). Papa se feise totus si afirme in cpistold o invatatura opusd. Cauta si evite diplomatic si declare pentru sau contra formulei. De aceca, loan Maxenjiu intreaba: ,Dacd, precum ice, © un lucru drept ca si rispunda cei consulta, pentru ce el, intrebat fiind, nu binevoieste si dea nici un raspuns?... Pentru ce pe aceia pe care propriul stu legat Dioscur i-a prins in laturile perfidici sale, negind cé Fiul lui Dumnezeu ¢ Unul din Sfinta si nedesparjita Treime, nuvi elibereaza prin nicio Fpistola papei Hormisda cite episcopul Possesor gi Rispunsil tl Maxenjiu sunt publica inte altcle sin M@igne P.G. 86, 1, ol, 93-112 "PG, cit 94 PG. cit 95 "afirmare a invatiturit sindtoase?” lar daca acesti cilugari sgresese, de ce nu-i invala adevarul? ,.Dar e sigur ¢& autorul acestei epistole este eretic si dusman al adevarului, oricine ar fiel, precum vom afla mai incolo”™’ ispunsul siu la aceast& epistola, Ioan Maxentiu ‘nu se ocupa si cu respingerea monofizitismului, cum 0 Ricea in Carticica despre credinja", ci numai cu respingerea nestorianismului, pentru c& spre acesta inelinau legatii papei la Constantinopol pe fafa, saw papa ‘mai pe ascuns la Roma. loan Maxenfiu constatd e& acea Epistoki a papei incurajaza 1a Constantinopol partida nestoriana: Jn aceasti cetate, nimeni din cei ce sunt credinciosi cu adevarat nu se indoieste ca Possesor, eatre care si despre care scrie acesta, nu marturiseste ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, e Unul din Treimea nedespirtta, chiar daci adversarii celor ce marturisese aceasta cu credin{a ii acuza, pe baza celor din Epistola, ca necredinciosi si perfizi. De aceea, citeaza aceasta epistola in acest scop pretutindeni cu nerusinare, pe motiv ci ar nega ca Hristes, Fiul lui Dumnezeu, este Unul din Sfinta si nedesparfita Treime si, astfel, riutatea nestoriana poate Si se predice de partizanii ei in mod liber™ Dar Biserica nu va fi clatinati de aceasta predict Fiinde’ Biserica adevarata e nu aceea care marturiseste pe Hristos, Dumnezeu dupa har, si nu prin natura, ci aceca care marturiseste pe Emanuel ca Dumnezeu adevarat si de aceea cA este Unul din Treime... Ea rmane neclatinata pentru c& ¢ carmuita de Dumnezeu cel adevarat”. Toti cei ce neagi pe Hristos ca Dumnezeu prin fire sunt eretci, fic cA sunt in afara Biserieii, fie iniuntrul ei De aceea nu ,,Cilugarii scifi”, care mirturisese pe "PG. cit col. 96, * pbk Hristos ca Unul din Treime, sunt eretici, ei eei ce arun« supra lor tot felul de invinuiti ‘Autorul epistolei declar’ ci tot anul in curs a suportat veninul rispindit de niste scifi” care se ascundeau cu viclenie sub numele de monachi, incereand sii vindece de ana internii cu leacul moderatiei rabdatoare™. Toan Maxenjiu spune ci asemenea venin rispindese nu cei ce marturisese ci .Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Unul din Sfanta Treime cea de o fiinta”", ci mai degraba cei ce neagi aceasta”. .Numai pentru aceastd formula au plecat monachii «sciti» la episcopul roman, cum le este cunoseut nu numai celor din cetatea Romei, ci credinciosilor din toati Italia, Daca episcopul Romei ar opri nu numai prin viu grai, ci si prin epistold, si se ‘mirturisescd invititura eX Hristos, Fiul {ui Dumnezeu, este \nu s-ar mai Unul din Sfanta si neimpirita Treime, Biseri codihni ferm in credinja 3 El este Dumnezeus gi el n-ar mai fi venerat ca episcop al Bisericii universale, ci ar fi repudiat cu totul ca cretion. Cine nu marturiseste aceasta, ¢ flirh indoiali ca unul ce e orbit de pertidia nestoriana si tinde si predice ca pe un al patrulea gi strain de Sfinta si negraita Treime pe Acela care a suportat crucea pentru noi”. . Dupa aceasta Toan Maxentiu trece si mai hotirat la apirarea papei de binuiala ct ar fi adversar al acestei formule, in scopul de a-i objine adeziunea fist la ca. Astiel Ioan Maxentiu spune: Nu se poate ca episcopul = PG. cit, col 99, 23, Tot Raspunsul lui Maxentiu sustine aceeasi formula ca noeea din Libellus fide” si din Epistolele lui Justinian sltisos, Fiul lai Dumnezet, Unul din Treime, care a patimit ew ieupal” 2" Ibidem, * jbidem,Romei sa contrazica aceasta mvteturisire de eredingd. Caci cum ar fi permis in acest caz si se comunice cu acei monachi scifi” care mirturisese 8 Hristos, Fiul lui Dumnezeu, e Unul din Treime (Christum filium Dei unum ex Trinitate confitere) nu numai prin grai, ci i in scrs, fimuti in Roma 14 Juni, dacé, precum spun eretci, papa ar fi considerat aceasté mirturisite a acelora contrard credinfei universale? Papa ,s-a splat pe mini de rautatea Jegatului sau in fafa multor barbati important sia rugat pe comandantul armatei (Justinian), barbat prea slivit, i comunice prea slavitului imparat cuvintele sale care au fost acestea: dacd Dioscur n-a marturisit ci! Hrstos, Fiul |i Dumnezeu, care a pitimit pentru noi in trup, este Unul din Sfinta si nedespartita Treime, si fie inecat in mare” Daco-romanul Joan Maxenjiu se vadeste si un 4iplomat abil si pln de remarcabile resurseintelectuale. EL continua: Saui poate papa a scris aceastepistola ingetat de Dioscur? tucru greu de erezut despre un astfel de intai statitor. in orice az, fie o& epistola aceasta e serist de acesta, fie de oricine altcineva, nu incape indoiald ci autorul ei este eretic, odati ce socoteste e& a marturisi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime, eo imbinare de cuvinte meniti si vatime pe cei ce o aud™ ‘Apoi loan Maxengiu trece la folosirea formule calugitilor daco-romani spre o $i mai hotérta combatere a nestorianismului. El respinge afirmafia nestoriand c& Hristos ¢ 0 persoand din Treime, dar nu este El insuyi Unul din Treime. Nestorienii socoteau acea persoand deo- sebiti de Fiul tui Dumnezcu ficut om. ,Ercticii, dintre care unul e Dioscur (legatul papal), propovaduind pe Hristos ca o persoana din Treime, nu admit s& spun e& BG. cit. 100, “ Ibidem. 20 Hristos insusi este Unul din Treime. Aceasta pentni ef recunose cd Hrists are © persoant din Treime, dar nu c& Insusi Hristos este Cuvintul lui Durmnezcu. Ei fl vad asa cum era vazut un prooroc aviind in sine Persoana lui Dumnezeu... in acest mod, ereticii afirmi ci Hristos e 0 persoand din Treime nu pentru ci acest Hristo este Fl Insusi Unul din Treime, ci penta ca are in sine Persoana Covantului lui Dummnezcu, care ¢ Una din Treime. Ei spun ct Hristos e ca un fel de loetitor (vicars) sau suitor al Cuvantului lui Damnezeu, nu 8 este El Insusi Cuvantul Jui Dumnezeu... Cu aceasta viclen ie declar’ pe Hristos 0 persoand din Treime, dar nu voiese si-] marturiseasc® pe EI insugi Unul din Treime”. ,Dar numai cei ce nu declara ¢ Hristos are persoana lui Dumnezeu-Cuvantul (in sine), ¢i Il cred si Il mirturisese pe Hristos insusi Dumneceu- Cuvantul ca peo Persoani din Treime, il predic’ pe Hristos ca Unul din Treime. Pentru c8 daci Dummezeu- Cuvantul este Hristos si Hristos ¢ Dumnezeu-Cuvantul precum etede crestinatatca universala, cum mu © Hristos Unul din Treime, daca Dumnezeu-Cuvéntul e o Persoand din Treime? Accasta nar putea-o spune decit dact ar afirma cd Dumnezeu-Cuvantul sau Hristos ar fi un termen_ care indica altceva decdt o Persoand dupa fire (naturala), ceea ce cred cd nici unl dintre ereticin-aindrznit nda s& spund, Dar daca nu injeleg cd termenul Dumnezeu- Cuvaintul sau Hristos indicd alteeva, cum nu e Heistos Unul din Treime daca Hristos este o Persoani dupa fire (waturala) din Treime? Dar ei se cufunds in acest intuneric pentru ci nu infeleg pe Hristos ea Unul din Treime, care gira adiugat natura omeneased primitd de El, ci c& 0 Tocuire a unuia in aul, cum am spus mai sus, sau ca uizea sociala a dou persoane, injeleasi ca © persoandprin har™”. Dec nu acei monahi, cit te descoperi mai degra doritor de lucruri noi, tu care incerci si afirmi pe Hristos ca pe un al patrulea si strdin de Sfinta si nedespartta Treime, ceea ce ma incereat si predice in Bisericd nimeni fard de Nestore si de soti lui". Facand asa, wincere vinuiesti ca eretici pe calugarit care urmdind traditiel Pirinflor marturisese pe Hristos, Unul din Sfinta gi eca de © fiintd Treime. De fapt tu gresesti, care printr-o vicleand lergiversare aprobi si se predice ci Hristos nu este Fiul Cel Unul din Treime™ Spui c nu isi putut aduce la aseultare. Dar dela ce eroare ai voit sii tragi? Ar trebui ca s fie spe lauda lor si spre rusinea ta e& nu iti pututatrage de la adevr la eroare” Desi papa nu si-a exprimat o pirere favorabilt nici in rispunsul ete Justinian din martie 521, tind si nu se niciun adaos la definitiile hristologice ale Sinoadelor, iar dup aceea nu mai stim nimie despre aitudinea lu, la 527, Justinian, ajungand impaat, int-un edict din acel an, mentioneazi in treacit formula calugarilor sci: »Dumnezeu-Cuvantul, Unul din ‘Treime, ristignit™- In nul 533 Justinian a ofcializat print-un deeret imperial formuta aceasta”, dupa ce obtinuse de la papa loan Il aprobarea pentru confirmarea formulei calugarilor sci” PG. cit. 102. Din text se vede ed Maxenjin socotea erctic pe Dioscut, pe Possesor si pe toji cei ee eredeau ea ei (in special pe spuseni, care mu admiteau formula lor). Prin ,Persoand natural” Tnjelege persoana care ate fre dumnezciase, ™ Did ® Op. cit col. 104 2. Gh, Sibieseu, art ct, p22. 1. Freea, op itp. 243. Dupa LLM, Zingale, /sert theologici a Giustniano, XIV-XVI, Milan, 1977. 2 si condamnarea cilugirilor achimiti care i se opuneau. Fara indoiala, seria papa in rispunsul tui, c& .Dumnezeu a pitimit in trup™. in sfirsit formula igi primeste aprobarea de care insusi Sinodul V Ecumenic de la anul 533, odata cu condamnarea de catre acel Sinod a celor ,trei capitole” sau a celor trei cipetenii nestoriene Recunousterea oficial’ a formulei a dus in 535 sau 536 la introducerea in Liturghie a troparul antifonului I care incepe cu cuvintele: ,Unule- Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu..."’. in acest tropar credinciosii I se adreseazA lui Hristos, despre care invatd din Crezul Niceo-Constantinopolitan c& e Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, care s-a intrupat pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria si s-a ristignit, in forma de rugaciune. Dar in el se intercaleaz’ cuvintele: ,Unul fiind din Sfanta Treime". Pentru a se evita afirmarea nestoriand c& umanitatea | s-a addugat de la sine se mai pune cuvantul «Si ai primit a Te intrupa”. Tot pentru aceea se adauga Cuvintele din Nasedtoarea de Dumnezeu”, care nu sunt in rez. Tar e& in Hristos nu sunt doud persoane, se aratd, © Fr. Glorie, Prof. p. XVI Totusi in eatolicism a mas si dup coca 9 anumiti ncincredere in formula edlugarilor daco-romani. Baronnivs serie fn sec. XVI despre ei: ,Ca loan Maven spe soi Jui, monahi din Scifa (ale ciror mume precum ceatfiek Justinian Tn Epistolacltre papa Hormisda, sunt: chile, loan, Leontu, Maxenfia) 1 Tost in mod vAdit eutichieni perfizi sie ata au fest condammati de Biserca roman i au provoeat ulburri mari in Biserica universal lat in Constantinopo! cat si in Roma, se vede din multe relat si Epistole ale legatilor papel Hormisda st din diferte Epistole ale accluayi papa, mai ales din cea catre episcopul Possesor. Ei mergeau pin acolo 8 se declarausustnatori ai Sinoduli din Caleedon in mod clean, dar il murdareau eu viclenile for exctice Annal eccles., LW, Fg-anul $19, cap, 26, 81-89 si 97), SV. Grumel, Vautcur et la date de la composition du topaire .O -Monogenes, Echos Orient 22,1933. 2Bspundindu-se Celui ce s-a intrupat: ,impreuna marit eu Tatal si eu Duhul Sfant”. Tot toparul e indreptat impottiva —nestorianismului, dar si impotriva ‘monofizitismului, intrucét se spune e& numai Unul din Treime” s-a rdstigni, in baza faptului cd s-a intrupat ca com; deci nu s-a rastignit toati Treimea. Unui Hristos-om, algturat Fiului, sau unei Treimi care e patimitoare in firea Fi, nu te poti inchina in timpul mai nou, cercetitori, bazaji pe majoritatea codivilor manuserisi, eae, spre deosebire de cel dupa care au fost publicate textele din Migne™, dau ca autor al lor nu pe loan Maxentiu, ci pe Maxensiu simplu, dar 5 pe faptul ci numele Maxenfiu nu apare intre numele calugarilor care au plecat gi au stat intre iulie $19 si august 520, la Roma, socotese cit autorul for a fost Maxentiu si el nea plecat la Roma, ci a rimas la Constantinopol”, Daca luerul ar sta asa, atunci e de cugetat ci Maxentiu, care a dezvoltat prin sctierile sale cel mai larg formula: ,Unul din Treime a patimit cu trupul”, a rimas in Constantinopol, ea si Continue s& pledeze pe King’ autoritajile de acolo si deci si pe lingi Justinian pentru aceasti formula, Astfel, opinia din ce in ce mai favorabild la care a evoluat Justinian in privinja formutei calugtrilor daco-romani se poate datora {in buna parte acestei stiruitoare pledoarii a lui loan Maxentiu. Caci altfel ar fi grew de infeles cum a ajuns Justinian, de capul Iu, la aceast8atitudine diametral opusd celei de mai inainte. $i ar fi greu de infeles gi pentru ce nu 4 plecat Ioan Maxentiu impreuna eu confrati lui la Roma Se pare cd in acest timp a seris Maxentiu i cele doua edt ale Dialogului contra nestorienilor. in care combate subtila doosebire ce o dadea acela intre ,Lnul in Treime” si ,Unul PG. 86,1, 15-164 °° Fr Glore,op cit, p. XLI 24 rei accepta formula lui Justinian dar o refuza pe a calugatilor. Conlucrarea.intre Justinian si loan Maxentiu in ceursul timpului ct ceilaltieSlugari daco-romani au fost la Roma s-ar putea vedea si din faptul cd att Justinian in serisorile sale cate papa cat si foan Maxentiu in Rspunsul su edtre papa nu folosese formula .Unul din Treime” decat numai impotriva nestorienilor, nu si impotriva monofizitilor cum ficea Maxenfiu in ,Carticica despre credinfi". Se vede ci prin incurajarea legatilor papali si prin rejinerea papei de a aproba formula Cilugirilor daco-romani incepea si se intireasca in Constantinopol inclinarea spre nestorianism. Problema persoanei lui loan Maxenjiu e una din problemele ce se pun in legitura cu identitatea persoanelor care au avut un rol mai proeminent in dezbaterea Iristologict din prima jumatate asec. V ‘A doua este cea referitoare la Leontiu. Este caluganul Leongiu care face parte din grupul edlugirilor ce pleacd la Roma side eare se afirm’ in mod general ci era ruda cu generalul Vitalian si unul din conducatoriigrupului acestor cdlugati, identie cu marele teolog care a dat ultima si cea mai profunda dezvoltare a hristologiei in epoca lui Justinian, sau cel din urma ¢ deosebit de accla? Identitatea lor a susfinut-o Fr. Loves" si V. Emnoni. Cercetatorii mai moi au renunfat la accastt identiicare. Leontie de Bian s-aniscut, dup constatrile lor, in Constantinopol pe Ia anul 480 sau 485 sia ficut monah in Lavra SF. Sava de king’ Betleem, dar de pe la 520 venea des fa Constantinopol. in special se * Fr Loofs, Leontior wn Byzanz in Realeneyklopedie fir protestantischeTheologe wn Kirche, Leipzig, 1902 ‘De Leontio Byzantino et de eius doctrine christologica, Pat i 25aduc impotriva identiticarit edlugarului ,scit” Leontiu cu Leontiu de Bizant, cuvintele epistolei lui Dionisie Exiguul serisi la Roma in 519, prin care dedicd lui loan si lui Leontiu, compatriojilor sai din Scytia Minor, traducerea a doua epistole ale lui Chiril din Alexandria catre Succensus, din greceste in latineste, pentru ca avestia si le Poatii folosi impotriva nestorienilor: ,.Fiindcd doriti. si ‘cunoasteti scrierile Fericitului Chir, vi le-am tradus din greceste in latineste™*. Lui Leongiu de Bizant, nascut la Constantinopol, n-ar fi avut nevoie s& i se traducdt serieri ‘grecesti in limba latin’, spun apusenii Ramin insi citeva considerente care fac ca problema sé nu pard cu totul rezolvata in sensul de mai sus. Intdi: Pentru ce accentueaza legatul papal Dioscur in ‘mod deosebit rudenia lui Leontiu .scitul” cu generalul Vitalian?”. Ni se pare c& prin aceasta ii acordi 0 important deosebita in lupta pentru formula cdlugarilor daco-romani. Am vazut apoi ca dupa Glorie, loan 5i Leontiu au fost ,conducitorii delegajillor monahilor” la Roma". Despre Joan se afirma cd a devenit intre 530-540 episcop de Tomis"'. Oare Leontiu nu s-a remarcat in mod real prin nimi? alta intrebare: Ce I-a putut determina pe Leonjiu Si se faci monah chiar in Lavra Sf. Sava de lingi Betlcem? Oare nu faptul c4 in ea, pe lnga 0 biserica de limba greacd si una de limba siriaca era si una de limba ™ La | Frices, op cit p. 46, dupa textul publicat de Fl. Schwa a {etgconlionim oecmericoram V.2, po XI ist din 29.V1.519 cate papa Hormisda, Du Fr. Gore, Prot a Papa pl Fr. Glove, Profeg., idem, op cit, p. XLI Idem, ibidem. 26 (traci)? Faptul cd s-a nascut in Constantinopol nu poate fi un argument decisiv ca n-a fost de origine din Seytia Minor. Cu siguranqa c& in capitala imperiului triiaw si famili traco-romane eu un anumit rol in administrarea centralé a imperiului,intre care a putut fi si familia lui Leontiu. Strnsa inrudire cu generalul Vitalian poate fi graitoare in acest sens, Peste tot, Constantinopolul in acea vreme, desi folosea ca limba scrisi principala limba greacd, era locuit rnu numai de greci, ci poate chiar in o mai mare masura de traco-romani care formau populatia, prin excelent, a intregului teritoriu de la sudul Dunarii pind la portile Constantinopolului si pana aproape de Atena”". De aceea, chiar imparatit din Bizant se recrutau pe atunci in mare parte dintre acesti traci romanizati. (La 457 era imparat Leon Hil Besul sau Tracul). Din aceste parti au fost si imparatii Justin si Justinian ar declaratia lui Dionisie Exigual ct traduce Epistolele Sf. Chiril pentru Ioan si pentru Leontiu a putut avea un infeles mai general: a tradus acesteepistole pentry compatriot si din Seytia Minor, dintre care uni nu stu agrecese, sau nu siau prea bine Dar chiar dacd Leonjiu de Bizanj n-ar fi identic eu Leontie dacoromanul, nu e mai pufin adevarat c& acest calugiri au dat cadrul care a influentat tot scrisul lui be Karl Holl, Das Vorieben dor YolAssprachen in Kieinasien ir nachohrslcker Zeit, in: Gesaramele Aufsitze zur Kirchengeschchte I Der Osten, 2 Halbband, Verlag Mohr, Tbingen, 1928, p. 242-283, © Neindoielni ni se mai pare, pe ling cele spuse, idetitiearea hi Leontia de Bizan{” eu Leongia ,Scita”, fail c& in acelas imp apar doi cilugiri cam de acceasi virst, cu aceleagiidei hrisologice, prtind acclagi name. Mai amintim ci nume eu terminajia -te sunt pain azi deosebit de obignite la romani: Leone, Axente (poate de Ie 3, Arvinte, Melint, Dominte 27Leontiu de Bizany. Formula calugarilor daco-romani a fundamentat constiinfa crestinifor c& sunt in relate directé cu Fiul lui Dumnezeu prin toate cele omenesti asumate de El, Ea a reafirmat si intemeiat teologic conjinutul unei hristologi vii sau a unei relatii vii cu Fiul lui Dumnezeu in Hristo, aga cum e afirmata ea de Hristos Insug side toate serierite din Noul Testament. Datorita ei, Leongiu de ,Bizant” a pputu preciza sensul adnc in care eee ale firii noastre sau Pict proprii ipostasului sau subiectului dumnezeiese fra sii sealtereze De formula ,Unul din Treime a patimit ew trupul” se ocupi Leontie in toati cartea a VIL_,impotriva nestorienilor” si formula aceasta a facut ca Leontitt si-si concentreze toata hristologia in jurul lui Dumnezeu- Cuvantul ca subiect al celor dou firi ale Sale, pentru care el foloscste termenul calcedonian ,,ipostas in spiritul acestei formule, Leontiu, ca si loan Maxentiu, se situeaza in hristologia sa pe aceeasi pozitie de mijloc intre monofizitism si nestorianism si amandoi isi indreapta scrierile atat impotriva nestorianismului edt i a monofizitismului, Eo pozitie spre care atrag si pe ‘impiratul Justinian. Leontiu susfine pana la 535 sau 536 formula ,Unul din Treime s-a ristignit” care pirea contrari nestorianismului. in acet an, un deeret al lui Justinian 0 aproba oficial, Leontiu participa in 536 la un sinod endemic din Constantinopol, care condamna pe Patriarhul Antim, favorit al imparatesei Teodora, care inclina spre monofizitism™ Un studiu mai staruitor al hristotogiei lui Leongiu ar arita, credem, dependenta intreagi a ei de hristologia lui loan Maxentiu, desi el aduce noi aprofundii ale ei. Noi “1. Fricea, op cit, p. $9 arm, 28 Imai indicim aci, in afari de cartea a Vil-a (/mporriva nestorienilor), care se cup’ cu argumentarea formulei Unul din Treime a pitimit cu trupul”, clarificarea Sensului in care atat Leontiu cat si loan Maxentiu (de bun’ seama primul urmind tui loan Maxengiu) atribuie patimirea lui Hristos, lui Dumnezeu in tup. ata mai intai cum expune loan Maxentiu acest sens: FI prezinté intai pe nestorian zicdnd: « Dumnezeu na patimit, pentru ci e un sacrilegiv a spune <8 Dumnezeu ¢ patimitor. Dar Dumnezeu gi-a Ricut proprit patimirile trupului Sau". La aceasta drepteredinciosul rispunde c& termenul ,propriu” are multe sensuri. .Coea ‘ce ¢ propriu se injelege in multe feluri. Cac i de Biserica se spune ca e trupul Lui, precum se mai spune ci Dumnezeu isi face proprii_patimirile Bisericit Sale”, zicdnd chiar si din cer: .Saule, Saule pentru ce ma prigonesti!” (Fapte IX, 4), Dar patimirite trupului asumat sunt in alt sens proprii Cuvantului. Nestorianul rispunde ca Dumnezeu si-a fcut mai proprii patimirile trupului cu care s-a unit, cdci s-a unit eu el ca gi cu un vesmant al Sau. Drepteredinciosul ii raspunde cd Dumnezeu ‘Cuvantul ii insuseste patimirile trupului unit eu El in mod ‘mult mai intim, El nu si le uneste prin relatie. Cac trupul care pitimeste Dommnul nu e trupul altui om, ei al Lui Insusi. Deci e propriu al Lui. El nu e trupul altui om unit cu Dumnezeu, ci trupul Sau propriu, in cazul in care n-ar i trupul Sau propriu, nici Biserica n-ar putea deveni, fle rmacar gi in mod mai putin deplin, trupul lui Hristos, pentru cA nu s-ar impartisi decit de trupul unui om, unit si el cu Hristos® Leonfiu. de Bizan} raspunzind aceleiasi obiectii a nestorianului c& Dumnezeirea nu-si poate insusi cele ale Maxemtius, Dialog contra Nestorianos, Lib. I .G. cit 60. 14S, 29trupului, cu afirmare c& daca nu dumnezeirea, in orice caz © persoana dumnezeiasca igi poate insusi toate cele cu care vine in legiturd trupul ei, deci in primul rind cele ale trupului, dar persoana si le insuseste toate cele ce se Petree cu trupul ei, fie cd sunt patimiri naturale, fie ocd exterioare, fie vreo intimplare petrecuté cu El. Cici asumand trupul in ipostasul propriu, I-a personalizat™ lar rispunzéind afirmatiei nestoriene c& ceea ce nue propriu firii dumnezeiesti a lui Hristos nu e propriu nici Persoanei Cuvantului, ci altei persoane, arata si el diferite sensuri ale termenului ,propriu™ -E propriu sufletului mintea, ca putere; sunt proprii cugetirile, ca lucraris fi e propriu sufletului trupul, ca ‘organ. [i ¢ propriu omului vreun fiu, ca find din el; Tie propriu inst si un teren agricol ca proprietate”. Dar fiecare din acestea © propriu in alt sens, desi toate se refera la acelasi posesor. .,Aceasta se intimpla pentru multele sensuri ale termenului propriu”. Lui Hristos Dumnezeu este propria trupul in sensul cel mai intim, ici a suferit in el euicle si sulita. ,Se socoteste si Biserica trupul Lui propriu” (Ef. V, 29;'1 Cor. XII, 27). Inst pe de alth parte Biserica si membrii ci nu sunt trupul Lui in sensul cel mai propriu, pentru c&.n-a fost ristignit in trupul Bisericii sau al membrilor ei. ,.Biserica nu e proprie Lui, pentru c& nu sa pironit in ea”. ,.Dar Iuati seama e& nici trupul Lui nu e propriu firi Cuvantului, ci s-a ficut in timpurile din urma propriu al ipostasului Lui”. Dar exact aga a infeles si Toan Maxentiu trupul lui Hristos ea propriu Li Acestea leva scris Leontie impotriva nestorienilor. impotriva monofizitilor, care afirmau c& trupul tui Hristos nu era_ca trupul nostru real de dupa c&dere ‘dds: Nestor, lib. Vs PG. 87,1; cl, 1748, © Op. cit ib. VL; PG. it, ool. 1765 30 Leontie serie: « Eu sustin eu indriznealti ct Domnul a twat trupul acesta, care nue numai al primului om ci si al nostru, Cici nea venit numai pentru acesta, csi pentru noi Ar fi foarte absurd si fie asemenca numai cu al unuia, iar cu al tuturor celorlati care aveau nevoie de vindecare si nu fie ascmenea™ De aci se vede cin formula .Unul din Treime a pitimit cu trupul” era implicati conceptia mantuiri contologice, ca intarire a fir noastre slabite prin pacat si ca inviere a ei de cdtre ipostasul dumnezeiese care-ji asuma aceste slabiciuni ca si le vindece aritindu-se mai tare ca ele, nu evitinducle, ci suportindu-le. Crestinismul apusean imindnd cu o inclinare nestoriand, n-a vazut mantuitea in sensul acesta, ci ca o satisfacere data de om lui Dumnezew ce jignit de picatul nostru prin moartea suportata si deci ca iertare a oamenilor. Pe aceeasi linie va merge Sf. Maxim Marturisitorul, spundnd: ,Numai prin asumare, din mila, se poate socoti 8 Cel cee Capul intregului trup si-a insusit ca Doctor bolile celui suferind, pind a ne clibera de acestea ca Dumnezeu, care -a intrupat pentru noi, laindu-le de la noi si desfiingindu-lo»”. in faptul c& insusi Unul din Treime a patimit eu trupul”, se araté.o negrata valoare a trupului si a tuturor celor omenest. Se afirmé o mare conformitate a umanului cu Dumnezeu. Toate devin proprii lui Dumnezeu Cuvaintul si prin aceasta se sfnfese si umanleridicat din moarte in Dummezeu si la viaqa vesnic8, Numai asa noi toi intrim pentru veet in relatie nemijlociti cu Dumnezeu cel in Treime si primim puterea Lui, care prin aceasta devine puterea noastr © Conira nestorienilor $1 eutichienilor, P.G., 86,1; 601. 1348, © PG, 91, col. 237: Tom dogmatic cdtrepresbteral Marin. 3111. Conjinutul hristologie al scrievilor Cuviosului oan Maxenyiu Dar si indicam acum si si rezumam eelealte serieri ale lui loan Maxentiu (pe Kinga Libellus Udei si Raspuns la epistola papei Hormisda. Acestea sunt; Capete impotriva nestorienitor (P.G 87,1, col. 85-88); Alid marturisire de eredina a aceluiasi (P.G. cit. col, 89-90); AV aceluiasi: Cuvint despre unirea Cuvéntulut ew trupul propriu (PG. cit, col. 89-92); A aceluiasi: Carticica impotriva acefalilor (PG. cit. 1L1- 116): Ale aceluiagi: Dialoguri impotriva nestorienilor, in dou carti(P.G. cit. col. 115-158) Dintre Caperele impotriva nestorienilor, noua sunt indreptatc impotriva acclora, iar ecle tei de ta urma mpotriva pelagienilor, cum gi in Libellus fide, partea din unm e inept impotriva acestor, Cilueiri doc Fomani vedeau, pe drept cuvant, in pelagianism 0 concluzie a nestorianismului, amandoud vizind mantuirea realizindu-se prin om, nu prin Dumnezeu. Dar pelagienii vizind in picat ceva natural, ficeau pe de alti parte pe Creatorul insusi cauza raului. Pant Ia urma ajungeau si ei impreuni cu nestorienii la acelasi panteism al unci esente imperfecte, ca si monofzifi in cap. 4 se afirma direct c& ,Hristos este Unul din Treime chiar si cu trupul Sau cu care a patimit pentru noi, desi trupul nue de natura Treimii". Vedem acceasi afirmare a unuia din ipostasurile dumneziesti care asumi firea noasta si luceazA gi pitimeste EI Insusi toate ale ci fd sa le topeasca in dumnezcire, Prin aceasta se respinge atat nestorianismul, care vedea dow Persoane in Hristos, it si monolizitismul, care confunda trupul lui Hristos ca umnezeirea Lui, ficdnd ireali si neméntuité umanitatea, coda ce dumnezeirea insasi e supusa patimiri 32 in cap. 3 se respinge ideca cd unitate de ipostas sau de porsoand a lui Hristos n-a rezultat din unirea cea mai Sfrdnsi intre cele doui fii, ci ar rezuta numai dint-o unite a lor in strilucrc, sau in iubire. Acest ipostas sau faceasti persoana era pentru nestorieni una numai in sens impropriu, aga cum se simt una (0 persoan’) doi oameni care se iubese. Acesta © un capitol indreptat exclusiv impotriva nestorianismului Impotriva nestorinismului sunt indreptate si capetele 6 si 7. Prin cap, 6 se respinge deosebirea ce © ficea acelaintre Hrstos si Dumnezeu, afirmand c& Cel ce ‘a pitimit in trup este omul Hristos, nu Fiul lui Dumnezeu, sau cise poate spune cel mult c@ omul Hristos s2 Picut dumnezew (s-a indurmnezeit); prin cap. 7 se respinge afirmarea nestoriand ci na Dumnezeu s-a facut om, incadrand firea omeneasca in ipostasul Séu cumnezciese, ci ed Hristos, sau omul sa cut persoana ,dumnezciasci™ jn sens de persoané plind de strilucirea dumnezeiasca, asociata cu Persoana dumnezciasc8. Daca nestorianismul na punca pe oameni in relate direct cu Dumnezeu prin umanitatea asumati, loan Maxenti afirma prin toate cd Fiul lui Durmnezeu Insusi a inirat in relajie mantuitoare directa cu noi, prin firea ‘omeneascd de o fiinfii cu a noastra, pe care gi-a insusit-o, in cap. 9 se afirma impotriva nestorienilor si monofizitlor e& Hristos e dupa fntrupare compus din doug fir, dar totusi Unie. ,lpostasul compus” nu e nici dowd ipostasuri, ca In nestorieni, nici un jpostas redus la simpltate. prin contopirea celor dou’ firi, in sens monofizit. Hristos e un ipostas unic gi totusi compus, fiinded ipostasul uni dumnezciese isi insuseste, far a se rultiplica, cele omenesti, fra si alterezecalitatea Lui de ipostas dumnezeiese din vec Cuviosul Ioan Maxentiu va explica mai pe lang 3nojiunea de ,ipostas compus” a Cuvéntului intrupat in ~Dialogurile impotriva nestorienilor". El spune acolo: Desi marturisim pe Dumnezeul nostra lisus Hristos Compus sau unit, evitim totusi confuria naturilor, pentru © socotim c ambele naturi au rimas depline™. La Intrebarea nestorianismului: ,Cum putefi zice ci naturile in Hristos sunt nedespactite Sau neconfundate, 0 data ce spuncji ci Hristos este compus?. Ortodexul rispunde: Daca Hristos e patimitor si nepatimitor, e fir indoial compus”. Pe cand nestorianul, nerecunoseénd 0 singura persoani in Hristos, ei dowd, pentru cin El sunt doua naturi, punea pitimirea pe seama persoanei umane, iar nepatimirea pe seama persoanei dumnezeiesti; ortodoxul, recunoscénd unirea celor dou firi in unica Persoand a Cuvantului, poate spune de aceasta cd e si necompusi ca Dumnezeu, dar si compusi ca una ce e gi purtatoare a fir omenesti. ,Marturisese pe Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu si om, iar pe cei ce mu marturisese pe acelagi Hristos Fiul iui Dumnezeu si necompus.inainte de intrupare, dar compus dupa intrupare, ii ocolese cu totul™ Preluind afirmarea ci Hristos e un ipostas compus”, Leontiu. de Bizan(” stéruie mai mult in explicarea ei, prin distinetia co © face intre ipostas si natur3. La obiecfia nestorianului c8 ortodoesii,afirmand ci ipostasul Tui Hristos e compus, admit prin aceasta ci © Gublu, Leontie arata cu exemple concrete cum elemente variate pot da un Tueru unitar compus, deci nu riman ca ipostasuri deoscbite. Cele simple se cuprind in cele compuse, deci acelasi ipostas al Cuvéintului trebuie cugetat 8 e inainte simplu, iar acum e compus (viv ere) in Hristos. Dar trebuie explicat cum se spune despre ipostasul lui Hristos e@ © compus. Din elemente mai multe © Dial conra nes, ib M;P.G., 87-1, 601. 133-134 34 nipostasul compus din mai multe insusiri nu numai ale ipostatic unul si acelasi compus din mai multe insusiri ale Lui™', Aceasta ne da putinja si infelegem: on er 5 dv. Nest. ib Hi P.G., 87, 60h, 1585. Op, eit col 1598 35‘omenesti, ci ca fire neipostatic’, care nu se activeaza ca posesoare. ~Chiar dacd cunoastem in El insusiri ipostatice variate, nu spunem cd e 0 unire de ipostasuri variate, sau ‘cA sunt in El ipostasuri diferite... Ci spunem cd Ele 0 sintez (0 compozitie) a firilor intr-un prim ipostas al Cuvantului care existé de la inceput si nu intr-al doilea; deci nucL stim format din ipostasuri™®. insusirile (proprietatile) omenesti primite de ipostasul dumnezeiese nu-L. fac mai putin dumnezeiese gi de aceca nu-I modifica calitatea Lui de ,Unul din Treime”. Notiunea de ,,ipostas compus” si totugi unul al lui Hristos o va intrebuinta $i Sf. Maxim Marturisitorul Analizele lor sunt cele dintai gi cele mai profunde analize ale tainei persoanei, care e in acelasi timp unitara ‘i negrait de complexa gi capabilii de a se imbogati. Organic unita cu invayitura ei Hristos e Fiul tui Dumnezeu cel intrupat si nu un om asociat cu El, este invajatura cé Sfinta Fecioara din care s-a niscut El ca om, este Nascatoare de Dumnezeu. De aceca in cap. 2 | Maxentiu spune ca Sfanta Fecioara ,este cu adevarat gi in mod propriu Nascatoare de Dumnezeu”, deci ca nu i se atribuie acest nume ,pentru onoare”, pentra ca a nascut un ‘om, care dupa accea se numeste Dumnezeu, ci pentru ci L-a nascut pe Dumnezeu cel intrupat care s-a ficut om, ____ Daca aceste .,Capetele” au fost indreptate mai ales impotriva nestotienilor, .Altc madrturisire de credingal (PG. 87, 1, col. 89-90) © indreptata atét impotriva ‘monofizitilor cat si a nestorienilor. De fapt, dupa ce se spune in ea ed Fiul sau Cuvantul lui Dumnezeu, care e una din Persoanele Sfintei Treimi, s-a ficut om din Fecioara, ramanand in propria Persoani, se continud: .De aceea © Op. cit, co. 1562. 36 trebuie marturisit cd Dumnezeu s-a nascut din femeie nu dupa dumnezeire, ci dupa umanitate; c Dumnezcu a stat jn jesle... dup umanitate, nu dupa dumnezeire; ci Dumnezeu a flimanzit... nu dupa dumnezeire, ci dupa uumanitate; ca Dumnezeu a fost apucat de mainile nelegiuifilor, judecat, osindit, rstignit, impuns cu sulifa in coast, nu dupa dumnezeire, ci dup umanitate; ci Dumnezeu a murit, a fost ingropat, a inviat, nu dupa dumnezcire, ci dupa umanitate; ch Dumnezeu insusi s-a inaltat la cer cu trupul, a stat de-a dreapta Tatilui de unde farsi va sa vie cu trupul intru slava ca si judece viii si mori, Toate aceste lucruri omenesti le-a facut sau le-a patimit Dumnezeu ca una din Persoanele Treimii, dar nu Te-a patimit in dumnezeirea Lui, cum afirmau monofizit ci in umanitatea Lui, Dar daci nar fi ima Persoan’ dumnezeiased gi nu ar fi ficut sau patimit toate aceste lucruri omenesti Dumnezeu Insusi, ele n-ar avea valoarea si puterea mantuitoare unica. Cu aceasta se respinge si nestorianismul. Dar daca nu le-ar fi facut sau suportat rnumai ,Unul din Treime”, le-ar fi patimit dumnezeirea in fiinla Ei, deci Ea ar fi pitimitoare. $i atunei nu rme-ar fi putut méntui prin ele, Pe de alté parte, nici in eazul ci Persoana care le-a facut $i pitimit n-ar fi fost ,Unul din Treime”, cio persoand omeneased, nu ne-ar fi_putut ‘méntui prin ele. Numai ffcandu-le gi patimindu-le Fiul lui Dumnezeu, dar in trup omenesc, s-a realizat 0 punte adevarati intre Dumnezeu si noi Dar Ioan Maxenjiu continu, afirmand, c& precum toate cele omenesti pomenite le-a ffcut Unul din Treime ‘dupa umanitate, la fel toate cele dumnezeiesti le-a ficut Cel ce s-a ficut om, rimandnd totusi Unul din Treime, Le-a ftcut pe cele dumnezeiesti dupa dumnezeite, nu dupa lumanitate, cdci aceasta iarigi ar fi lipsit cele omenesti ficute de El si ne fie spre méntuire. Aceasta arata din nou 374 dumnezeirea nu s-a confundat cu umanitatea in sens monofizit, dar nici n-a rimas desparjita de umanitate in sens nestorian. Deoarece find ipostasul firii dumnezeiesti S-a fileut si ipostas al firii omenesti De aceea, foan Maxenjiu continua impotriva neslorienilor: ,latdsi trebuie miirturisit c& Tisus Hristos, Fiul omului sau Omul, e nascut dinainte de veci din Tatal cca Unul din Treime si prin El s-au ficut toate cele vazute si nevazute si fara de El nimic nu s-a ficut, dar nu dupa umanitate, ci dupa dumnezeire; c& Unul si Acelasi Om viata veynic’, infelepciunea, puterea Tatilui, dar nu dupa lumanitate, ci dupa dumnezeire; ci Unul si Acelasi Om e hil Fines Tatu. dar nu dupa umanitate, cf dupa Apoi continua reumind: Cel ce e toate acestea ,-2 niscut dupa trup, a patimit, s-a rastignit pe cruce, a murit dupa trup". ,Fiinded precum este Unul din Treime si la inceput... ot asa Acelagi este din noi”, $i pentru aceea nu sunt doua persoane ale fui Hristos, ci o Persoana”. Toata lupta calugarilor daco-romani e pentru sunitatea Persoanei” lui Hristos, dar in dowd firi, sau pentru ipostasul cel vesnic al Fiului, care-si asuma i firea fomeneasca. Acesta va fi $i confinutul hristologiei ui Leontiu din Bizant, care n-a ficut decit si exprime aceasta asumare a firii omenesti de catre ipostasul dumnezeiese, prin termenul de enipostasiere gi si-i dea o explicate mi dezvoltat’, Calugirii daco-romani au deschis in hristologie preocuparea pentru aprofundarea tainei persoanei, care gi in om, dar cu deosebire in Hristos impact unitatea cu complexitatea, a treia scurta dar densa explicare a formulei ,Unul din Treime” o da Ioan Maxentiu in ,Cirvaint despre tnirea Cuvéintului cu srupul propriu” (P.G. cit., col. 89-92). Ea e 38 ‘© si mai clara respingere a nestorianismului, Chiar in expresia trupul propriu” se indied faptul c& trupul sau umanitatea [ui Hristos nu se constituie ca un ipostas parte, ci ¢ format ca 0 umanilate proprie a ipostasului Cuvantului de la insusi inceputul alcatuirii ci, ceca ce inseamna o relajie de Suprema intimitate intre ipostasul dumnezeiese gi umanitatea ce se formeaza Pornind de la expresia ,Fiul lui Dumnezeu. Cuvintul Tatalui, Unul din Treime, de o fiingd cu Tata, nascut din Dumnezeu dinainte de vei”, loan Maxentiu spune, mai intii in mod general, nu ca in Alt marturisire”, e& Acesta s-a niscut gi s-a ficut om fara de saminta din Fecioara ,raménand Dumnezeu in propria Persoana”, ci ,subzistind ca Dumnezeu in propria Persoana” si .rimanand ca Dumnezeu in propria natura”. Dar apoi continua cu 0 nou’ precizare a unirii Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea impotriva_nestorianismului, spundnd cd Fiul lui Dumnezeu nu si-a luat din Fecioara un trup gata format sau insufletit. in avest caz, acest trup ar fi putut fi socotit ,al oric&rui om”. Hristos ar fi fost in acest caz rezultatul unei migcéri atat din partea dumnezeiascé cet gi din partea omeneasc’, Unirea firilor in Hristos ar fi fost ,sociala”, nu natural”. Expresia .unirea naturala” este influentata de St. Chiril din Alexandria eare spunea ca sHristos e firea lui Dumnezeu Cuvantul intrupata’. Expresia aceasta nu s-a permanentizat in hristologia ulterioara. in focul ei s-a permanentizat expresia unirea ipostatica”, sau ,unirea dupa ipostas”. Dar Ioan Maxentiu da expresiei folosite de el un sens ferit de monofizitism. Prin expresia aceasta Maxentiu respingea ideea nestoriand ci Hristos e numai o asociere a doud persoane, BI vrea spuna prin aceasta ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, purtitor al fri dumnezeiesti isi formeaza firea lui omeneascd, deci c& aceasta nu s-a format din inifiativa omeneasca spre a nu se 39