NE VORBESTE PARINTELE DUMITRU STANILOAE NOUA CONVORBIRI REALIZATE DE ARHIMANDRITUL IOANICHIE BALAN Cu binecuvantarea P. S. EFTIMIE Episcopul Romanului si Husilor 1993,CUVANT INAINTE Cubinecuvintarea Prea Sfintitului Eftimie, Epis- copul Romanului si Husilor si cu ineuviintarea Prea Cucernicului Parinte Profesor Dumitru Stiniloae, reeditam o parte din convorbirile realizate cu P. C. Sa in ultimii ani, la solicitarea tinerilor studenti sia tuturor iubitorilor de Hristos. Aceste dialoguri au fost deja tiparite in volumul Il de Convorbiri Duhovnicesti, aparute in 1988. Dar, intrucat sfaturile atat de profunde ale Parin- telui Dumitru Staniloae sunt intotdeauna vii, actuale si pline de har, ele oricdnd lumineazi, intaresc si mangéie pe tinerii nostri doritori de mntuire, care cauta cuvinte de folos si parinti sufletesti. in acest scop reeditim sfaturile si invazdturile marilor nostri parinti si teologi intr-o serie noua accesibili tuturor. Cartea de fafa apare sub titlul Generic: Ne vorbeste Parintele Dumitru Staniloae. Pe drept cuvant putem numi aceasta carte un Adevarat catehism liturgic gi teologic, intrucdt ne €xplica la un inalt nivel duhovnicesc cele mai adanci Mmomente ale Sfintei Liturghii. Pentru aceea recomandim aceasti carte tuturor eelor ce doresc un idspuus competeut Ia warile6 NE VORBESTE intrebairi ale vietii crestine din zilele noastre; in duhul patristic al Ortodoxiei, prin jertfa liturgic’, prin rugiciune si dreapta credinta. Fic ca aceasta carte sd cilauzcascA sufletele tuturor pe calea cea buna si mAntuitoare a Evan- gheliei lui Hristos. Arhim, Ioanichie Balan CONVORBIREA INTAIA 1, Care sunt cauzele ce v-aul indemnat si scrieti cartea Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa? ‘Am voit si scriu cartea despre Spiritualitate gi comuniune in Liturghia Ortodoxd ca scopul de a atrage atentia credinciosilor nostri asupra impot- tantei pe care o are Sfanta Liturghie pentru menti- nerea vie a credin{ei si a comuniunii cu Hristos si intre ei, intrucdt multi dintre ei au inceput sé nu mai inteleag’ rostul sacru, divin al Sfintei Liturghii gi participa foarte rar la sivarsirea ei. Am voit sA-i ajut si injeleag’ ca Sfanta Liturghie este mediul in care Hristos este prezent intre noi, in modul cel mai accentuat, cu invatatura, cu jertfa sicu inyierea Lui; ba este chiar locul spiritual in care Hristos ni se ‘impartaseste cu Trupul gi Sangele Lui, plin de dum- nezeire side putere, prin care nise intireste credinta si dragostea intre noi dupa pilda gi voia Lui. Prin Santa Liturghie Domnul nostru Iisus Hristos [si continua viata si faptele Lui mAntuitoare pe pamant, in toate timpurile, deci i in timpul nostru, de cate ori venim la Sfanta Liturghie unde ne da intalnire. Sfanta Liturghie nu este numai intalnirea dintre crediuvivgi Ia nigte rugaciuni comune, ci intalnirca8 NE VORBESTE lor comuna cu Hristos. Ei igi intiresc prin Sfanta Liturghie, atat unirea cu Hristos, ct gi unirea tntre ei cu Hristos. Nu ma pot uni sufleteste cu semenul meu, treednd peste motivele care ne despart, decat in Hristos; si nu ma pot intélni cu Hristos ca un ins Singuratic, fnchis in egoismul meu, cici inima care nu se Geschide altora, nu se poate deschide nici fui Hristos. De aceea, am. intitulat cartea aceasta »Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa”, Pentru ca ea ne da prilejul s& artim ch ne socotim uniji in Hristos, cerand tmpreuna mila Lui, cerand figeare mila Lui pentru ceilalti, cind spunem: »Doamne miluieste!”, la inidemnul preotului adresat tuturor de a se altura Jui in Tugaciune cand zice: -Domnului sf ne rugim!? ; Cei ce se adunii intr-un sat impreund la’ Liturghie $i Se roagd unii pentra altii, igi iartd uni altora supararile ce sile-au fcut in cursul sAptimanii giies Gin bisericd impacati si infratiti. De aceea nu sunt in sate certuri gi dezbinari durabile intre locuitorii lor. La orag cei ce se aduna impreund tn biserica din cartierul lor, se imprietenese gi nu se mai simt sin. guri. Cand membrii unei.familii lipsesc, cei ce sunt prezenfi intreaba pe membriirespectivei familii care sunt de fat: Ce face cutare care lipseste? Este cumva bolnav?” Liturghia a avut, de aceea, un mare rol in menti- nerea unitatii de credinga si spiritualitate a neamului nostru, caci ea n-a mentinut numai unitatea dintre locuitorii fiecdrui sat, sau a fiecdrui cartier dintr-un Oras, ci si unitatea sufleteasca dintre cei ce par- ticipau in diferite orase si sate la Sfanta Liturghie, care este 0 marturisire uniforma de Tugiciune 2 PARINTELE DUMITRU STANILOAE 9 adelciasi credinte, a unirii cu acelasi Hristos. Litur- ghia a mentinut nu numai unitatea etnicd si religi- asa a poporului romén intr-un anumit timp, ci si unitatea celor de azi cu mogii gi stramosii lor, unitatea neamului de-a lungul istoriei. Jn Liturghic nu fine fiecare si-si spund o parere personala deosebita de a celorlalti, ca in alt fel de adunati, ci tofi canta in comun aceleagi rugiciu aduc lauda aceluiasi Hristos pe Care fl laudi Biserica, incepand din primele veacuri crestine, gise impartagese din Trupul lui Hristos, Fiul lui Dum- nezeu, intrupat ca om din Fecioara Maria, rastignit gi inviat pentru tofi cei ce au fost, sunt si vor fi. Tntdlnindu-ne cu acelasi Hristos, ne intdlnim in El, ‘eu mogii si stramogii nostri, Pe tofi fi are gi ne are adunafi in Sine, tn grija si iubirea Lui. Cei ce nu participa la Sfanta Liturghie, cei ce nu se mai unesc prin impartasire cu acelasi Hristos, slibese in credinti si in iubirea divina, slabeste gi unitatea lor spirituala cu neamul nostru care a fost, este gi va fi. O mare slabire a credintei adevarate gi a unitatii neamului, si o faramifare a lui, produc si membrii formatiunilor sectante, care nu-L numesc pe ,lisus” - de Care vorbesc in adunarile lor - Dumnezeu, sau Fiul ui Dumnezeu. Nu-L numese nici Hristos (traducerea greaca a lui Mesia), sau M@ntuitor; si nu-I mulfumese pentru crucea ce a primit-o din iubire pentru noi ca Pastorul cel bun, Care-Si pune viata pentru oile Sale (Ioan 10, 11), si nu vorbese nici de invierea Lui. Ce au atunci de la acest ,Isus”, care mu e Dumnezeu gi pe care nici nu-L lauda in adunarile lor, ci igi canta in ele doar simtamintele lor subjective? Cum se pot uni in El daci nu e Dum-10 NE VORBESTE PARINTELE DUMITRU STANILOAE nezeu, ci poate doar un simplu prooroc? Jar neunin- du-se prin Sfanta_Liturghie si fmpartaganie cu Hris- tos, nu se pot m&ntui, nici uni cu neamul nostru stribun din trecut, de azi side maine, unit in Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat. iturghia e cea mai mare forta de mentinere a unitatii de credinta gi etnice a neamului nostru. Cei ce nu participa la ea, lucreazi impotriva Sfintei Evanghelii, care ne porunceste: Sd facefi aceasta intru pomenirea Mea, si se opun unititii noastre de credinfa si de viata, ca si nu mai spun ca lucreaz’ impotriva unit&tii Bisericii si se tin departe de Hris- tos. 2. Ce trebuie sa inteleaga credinciosii nostri prin biseried, ca locas de cult, de aducere a jertfei euharistice? Biserica, in intelesul de cladire,este locul unde ne intélnim cu Hristos. In Sfanta Masa din altarul ei sunt agezate moaste ale sfintilor, cdci prin jertfa mucenicilor s-au unit oamenii cel mai mult cu Hris- tos, formAnd trupul Lui; si-au insusit duhul lor de jertf din puterea jertfei lui Hristos ce sustine Biserica. Pe Sfanta Masa din altar se atla antimisul cu alte jertfe ale mucenicilor, dar si cu chipul ador- mirii Domnului zugravit pe el, care ne face intr-un fel tainic prezenta jertfa Lui ca temelie a Bisericii. Jar fn chivotul de pe Sfanta Masi se aflé permanent Trupul si Sangele lui Hristos, rimase din sarbatorile Pastilor, care dau cea mai inalt sfintenie locagului bisericesc. Prin aceasta Sfanta Masa este intr-un fel tainic mormantul permanent al Domnului, in care El este continuu intr-o stare de jerifa pentru noi in fata Tatalui ceresc, dar si scaunul de slava al Tatalui, CSruia Fiul Su Cel fntrupat [Se aduce jertf pentru noi. Cei ce nu cred c& sub chipul pAinii gi al vinului este prezent in chivotul de pe Sfanta Masa insusi Trupul si Singele Lui Hristos, si deci El insusi, nu cred nici in starea de jertfa neincetata pentru noi - din iubirea Lui nefntrerupta -, nu cred ca El ramane puntea sau Mijlocul real dintre cer si pamant, pentru noi $i Dumnezeu; si nici cA El, prin jertfa Lui, inter- yine neincetat pentru mantuirea noastra. Prin act ta, nu mai cred in Hristos ca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat, Care riméne mereu intre noi prin trupul Lai jertfit si inviat. Fi socotesc rupta orice legatura intre Dumnezeu gi oameni. De fapt, ci nu mai cred nici in puterea ruga- ciunilor ce ne’ aduc de la Dumnezeu ajutorul gi sfintirea. De accea, nu cred nici in sfintii plini de puterea Lui, Pentru noi, insa, locagul bisericesc este locul special de intdlnire cu Hristos si cu toti stintii in frunte cu Maica Domnului. Lumea lor nevazuta e intr-un anumit fel prezentii in locasul bisericesc, in jurul lui Hristos. Aceasta nu e deci numai un loc de adunare intre oamenii care vin in ea si-si exprima sentimentele lor. 3. Poate omul sa se indumnezeiascd, si devina locas al Preasfintei Treimi, fara Biserica si fru Liturghie?NE VORBESTE Omul nu se poate uni deplin cu Fiul Ini Dum- nezeu Cel intrupat, jertfit si inviat, decat prin imp&rtigirea cu Trupul si Sangele Lui, care nise dau sub chipul painii gi vinului prefacute in cadrul Sfintei Liturghii savargite de preotul bisericii, Deci, omulnu se poate umple de Hristos in afara Bisericii gi fara Hristos nu se poate face fiu al Tatailui gi purtator al Duhului lui Hristos. 4. Cum il ajut’ Biserica intemeiata de Hris- tos pe om, pe crestin, si devin el insusi biseried vie a lui Dumnezeu? Omul devine el insugi locas al lui Hristos i al Duhului Lui cel Sfant, care se aduce jertfa Tatalui pentru el prin rugiciune si impartasirea cu Trupul gi Sangele Domnului. Prin aceasta cregtinul este ridicat si el intr-o relatie filial fata de Tatil. Dar intrucat painea si vinul au devenit chipuri ale Trupului si Sangelui lui Hristos in cadrul Sfimei Liturghii sAvargite tn locagul bisericesc, omul devine si el locas al lui Hristos gi al Preasfintei Treimi, numai daca ramane in Biserica gi crede ci in Sfanta Liturghie are loc prefacerea de care am amintit. Astfel, credinciosii devin locasuri sau incaperi ale lui Hristos in locagurile comune ale Lui gi fn locagul cel mare al Lui care este Biserica. Pe aceste locaguri si pe noi ca locasuri in ele ne-a pregatit Hristos prin moartea Lui, prin care S-a predat Tatalui ca jertta, venind apoi la pogorarea Sfantului Duh in aceasta stare, dupa invierea si inalyarea la cer, ca sd ne ia gi pe noi in acele locasuri si sa ne prefaca in cadrul lor in locaguri alc Lui. Ne-a spus-o aceasta insusi Hristos PARINTELE DUMITRU STANILOAE 13 prin Sfintii Sai Apostoli: fn casa Tatalui Mew multe locasuri sunt... si daca Ma voi duce si va voi gati loc, iardsi voi venisivat voi lua la Mine, ca sa figisi voi unde sunt Eu (oan 14, 2-3). Ca venirea aceasta va avea Joc curdnd, o spune, zicand: Pugin si nu Md veyi mai vedea, $i iariisi putin si Ma vefi vedea (Ioan 16, 16). 5. Crestinii care nu participa Ia Sfinta Litur- ghie, la viata duhovniceasci a Bisericii, se pot mantui? Crestinii care nu se intalnese ct mai des cu Hris- tos in Sffinta Liturghie, rugdndu-se impreun’ Lui, iaudandu-L impreuna,-impartasindu-se de El din cand in c4nd, nu pot spori in viata duhovniceascai, ba nu se pot nici chiar mAntui, dac4 ocolesc Liturghia permanent si din dispret, si nu numai cAteodat, din niscai piedici pe care nu le pot invinge. 6. Ce trebuie si stie credinciosii despre biseric%, ca locag al Preasfintei Treimi? Dac4 Altarul este indljimea nevazuta pe care Hristos Se aduce jertfa Tatalui pentru noi gi de pe care coboar pentru a Se dirui nov’ in aceasti simtire de daruire jertfelnica Tatalui, ca sa ne-o insusim gi noi, iar naosul este totodata o parte a biscricii in care se aduna credinciogii, se poate spune cd locagul bisericesc se umple de lumina a ceea ce se savargeste in altar, adica a iubirii jertfelnice a lui Hristos fat de Tatal, in numele nostru, sia dragostei cu care Tatal priveste la Fiul care Ise aduce ca om jertfa pentru noi. De aceea, chiar credinciogii care nu se impartdigesc in timpul Sfintei Liturghii de14 NE VORBESTE Trupul si Sangele lui Hristos, se aduc duhovyniceste, fntr-un anumit grad Tatilui, mpreund cu Hristos, si se bucurd de dragostea cu care Tatal priveste la Fiul Sau Cel ce Se aduce jertf in numele nostru, 7 tn ce fel ni se descopera Dumnezen prin rick si taina Preasfintei Treimi prin Sfanta Liturghie? Prezenta lui Dumnezeu ni se descopera in locagul bisericesc, intrucdt prin cantarile de laud’ ce I le aducem, ne inaltém la El, sau Il induplecam sa se coboare la noi gi s& ni se facd simtit tn cildura cAntirilor noastre sifn struinta rugaiciunilor noastre dupa ajutorul Lui. Hristos, Care e Fiul lui Dumnezeu sicare s-a facut i ramane om, deci aproape de noi, ne face simtit4, in mod deosebit, apropierea Lui in Sfanta Liturghie, bucurdindu-Se s& ne vada pe toti deveniti una in credinfa in El, in dragostea fati de El] gi in dragostea Lui fara de Tatal. Si aceasta este adevarata stare de mantuire a noastr, care e si cea mai mare bucurie a noastri, De aceea, se roaga Tatalui: Pétzeste-i in numele Tit pe cei pe cure Mi i-ai dat Mie, ca sé fie una, precum suntem si Noi (loan 17, 11), Iar, ficandu-se simita prezenta Lui, ne-o face simtita si pe a Tatalui si pe 8 Duhului Sau cel Sfant, prin care Iucreaza in noi, cAci a spus c4 daci fl jubim, va veni la noi cu Tatal Sau. Dar iubirea ne-o aritim ldudandu-L cu insufletire si fag’duindu-I in Sfanta Liturghie si-1 ‘mplinim poruncile: Daca Md iubeste cineva, va pazi cuvdntul Meu, si Tatell Meu il va iubi si vom veni la el si Ne vorn face locas Ia el (loan 14, 23). PARINTELE DUMITRU STANILOAE 15 8. Cum ar putea intelege mai bine credin- ciosii sensul, orientarea Bisericli spre transcendent si spre eshatologic? Biserica suntem noi, intrucat suntem in Hristos, sau madulare ale lui Hristos, sau este Hristos in noi. Ea este punte intre imanent gi transcendent; ca inalt imanentul in transcendent. E atarnarea noas- tr de Hristos, care ne atrage spre transcendenta Lui, spre starea indumnezeit% a umanitaqii Lui, unita cudumnezeirea Lui. Biscrica lucreaza astfella trans- figurarea umanitZtii gi a lumii. $i chiar prin aceasta ne duce spre desavargirea noastri vesnici esha- tologica. Res in aceasta consti méntuirea noastra, adicd in conducerea noastra spre desavarsirea si fericirea vegnicd, ca membri ai lmpérdtiei destivargitei comu- niuni si iubiri a noastre in Hristos, aratandu-ne intre noi jubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi, simtind iubirea Fiului fafa de Tatal gi iubirea Tatalui fata de Fiul si prezenta ei in jubirea noastra de fii fata de Tatal si in cea a Tatalui fata de noi, uniti cu Duhul Sfant in bucurie de Fiul si de Tatal. 9. Cum am putea intelege mai bine cuvintele Domnului, Care zice: Casa Mea, casa de rugaciune se va chema pentru toate neamurile (Marcu 11, 17)? Cuvintele acestea trebuie intelese in sensul cain casa lui Dumnezeu nu se vor mai aduna numaievreii, ci toate neamurile. Dumnezen cel adevarat, Cel in Treime, nu va mai fi cunoscut numai de evrei, ci prin16 NE VORBESTE Hristos se va face cunoscut tuturor neamurilor. Toti se vor simi in rugaciune c&tre acelasi Dumnezeu, intruct a venit prin Fiul Siu in maxima apropiere de oameni, in calitatea lor de oameni, facuti, prin intruparea Fjului Stu, tofi frati cu El gi fii ai Tatalui, avand impreund cu Fiul pe Dubul Sfant, ca purces din Tatal si odihnindu-Se peste ei, cei uniti cu Fiul, 10. Care sunt adevaratii membri ai Bisericii lui Hristos? Numai cei drepti si ortodocsi sau toti credinciogii care cred in Dumnezeu? Membrii plini ai Bisericii lui Hristos sunt cei ce cred in Hristos ca Fiul lui Dumnezeu facut om, peste care Se odihneste Duhul Sfaint; deci cei ce cred prin aceasta gi in Sfanta Treime gi se unesc prin Hristos cuSfanta Treime prin harul primit dela Elin Tainele Bisericii. Cei ce nu cred si nu primesc pe Hristos astfel inteles, nu primese nici pe Sfanta Treime prin Tainele de totdeauna ale Biscricii. Bi pot avea doar 0 oarecare legatura imputinata cu Hristos, potrivit cu putinul pe care fl primesc din Ei. Ei nu sunt incorporati deplin in Trupul lui Hris- tos, nu sunt in interiorul ,,casei” Lui, ci se aflé in jurul casei in care este El, mai aproape sau mai departe, primind din casa fn care este El o lumina imputinata, nedeplin clara $i care nu le-da puterea de a fnainta spre unirea cu umianitatea Lui desavargita, deci cu El fnsugi. Fericirea de care se vor bucura ei va fi pe msura luminii ce au primit-o de la El prin Taine si a infelegerii ce au avut-o fata de El. PARINTELE DUMITRU STANILOAE 11 11. Ce trebuie s& stie credinciogii nostri despre sfintele icoane? Care este rolul lor in biserica si acasa? Sfintele icoane ale Bisericii Ortodoxe sunt marturii zugravite ale credinfei ei in Domnul nostru isus Hristos, in Maica Domnului — ca cea care L-a niscut ca fecioara — si in efectul cel mai deplin al fncrrii Lui, in sfinti. Si dacd primim si ne tnsusim marturia Bisericii transmisa de la Apostoli prin cuvinte despre Hristos, nu vedem pentru ce n-am primi si nu ne-am fnsugi si marturia data de ea din cele mai vechi timpuri despre acelasi Hristos zugravit in icoane? Si daca, auzind cuvintele despre EI, ne ducem cu gandul la Persoana Lui, de ce nu ne-am putea duce cu gindul la Persoana Lui gi Ja Maica Lui si cand fl vedem zugravit in icoane? fn timpurile cand multi credinciogi nu stiau a citi, se spunea cd icvanele sunt Scriptura celor ce nu gtiu a citi. Dar chiar pentru cei ce stiu a citi, icoanele prezint{ mai concret, mai concentrat si mai im- presionant Persoana si faptele lui Hristos. Altfel ma impresioneaz’ chipul lui Hristos vazut rastignit pe cruce, decAt descrierea acestui fapt prin cuvinte. In afar& de aceasta, icoana ne prezinta con- centrat fapta lui Hristos, pe cAnd desericrea ci fn Scriptura sau in predic are nevoie de multe cuvinte si fiecare din cititori sau ascultaitori igi concretizeaz tn alt chip in minte pe Hristos cel rastignit descris prin cuvinte. Subiectivismul cu varietatea lui in- dividual joacd un rol mai mare in chipul dat de fiecare Ini Hristos cu ajutorul cuvintelor scrise sau18 NE VORBESTE vorbite. Poate de accea la alte cultes-au ivit mai ugor tot felul de diferente in cugetarea referitoare la Hris- tos, cei ce se gandesc la El nefiind tinuti in unitatea gandirii cu El prin infitigarea identicd ce I se da in toate icoanele. Vrand-nevrand noi nu putem scipa de nece- sitatea de a cugeta Ja un chip al Ini Hristos cand auzim despre El. Aceasta ar tnsemna si nu mai gAndim peste tot la El. Nu putem scapa de noi ingine in relatia in care vrem sa fim cu El prin credint’, sau in care suntem de fapt datorita harului Lui. Dar nu putem sa nu gandim la un chip al Fiului lui Dumnezeu cel intrupat, pentru cd nu putem trece peste faptul ci El S-a intrupat cu adevarat. Aceasta ar insemna sa dispretuim aratarea Lui in trup sau Trupul lui, pe care Eln-a dispretuit si-Iimbrace sau in care n-a dispretuit si Se arate. Ar insemna s4 Tefuzdim a cugeta la fapta Fiului lui Dumnezeu de a fi binevoit sa intre la un moment dat in istorie side a fi produs prin faptele Lui svarsite in trup intr-un anumit moment al istoriei o inriurire hotdratoare asupra fntregii istorii de dup’ aceea. Cum am dis- prefui vointa de a cugeta la aratarea Luitn trup, cand El insusi n-a dispretuit aceasta? Pana ce Fiul lui Dumnezeu nu Se intrupase, Vechiul Testament interzicea inchinarea in faja chipului omului pentru cd fata oricdruiom era numai fata lui. Dupa tntruparea Fiului lui Dumnezeu, existé 0 fati omeneasc’, care nu este numai a omului, ci este a Fiului Ini Dumnezeu. Cand vedem cA © zugravita obiectiv fafa omeneascd, 0 putem vedea ca chip al Lui, dar nici atunci nu ne inchinam PARINTELE DUMITRU STANILOAE 19 ee EAE LE chipului, ci prin el ne inalfim Ja Cel ce a ramas purtatorul ei cel viu, pentru ve : fe Fata omului avea tn constiinta si tn indefinitul spiritului manifestat prin ea gi in deschiderea ei spre infinit capacitatea sd fie facuta fat a lui Dumnezeu cel infinit. Mai mult, fata omului reflecta ca chip calitatea Fiului iubitor al Tatalui, congtient de a-gi avea obargia din El. lar aceasta calitate implica tn ea si constiinta de a fi iubit de Tatal asemenca Fiului. Omul era, ciutitorul nesfarsit al Tatalui prin yatiunea care niciodata nu-gi termina urcusul ei. Dar el nu poate avea jinta lui niciodata deplin satis- fAcitoare decat in Tatal. Toate aceste se vid prin fata omului. : : Dar capacitatea aceasta nu s-a actualizat deplin dct in lisus Hristos. fn Hristos omul vede nu numai pe Dummezen coborand la sine, ci si pe omul desfvarsit cu care tinde sA devina gi el tot mai asemenea. Si le vede acestea in trupul Lui. Jar in trupul pe care |-a asumat gil-a purtat gi prin care s-a ardtat Fiul lui Dumnezeu, este data virtual siicoana Lui, odati ce in trupul Lui era data putinja gi trebuinta de a fi retinut in memoria celor ce-I priveau chipul Lui, si de aceea gi putinfa de fi redat prin linii gi culori pentru a raspunde dorintei celor ce-au auzit despre Hristos, dar n-au avut fericirea sa-L vada. Sfantul Teodor Studitul spune: ,,Dac& oricarui trup ii urmeaza inseparabil umbra proprie si nu ar putea spune cineva, avand minte, ca fara umbra, ci fn trup e vazuti umbra, iar in umbri trupul ca origine, aga nu ar spune cineva de Hristos ci nu poate fi redat in icoane daca este fn El un trup20 NE VORBESTE definit. Ci trebuie vazuta de aceea tn Hristos existand icoana Lui, iar in icoani e vazut Hristos ca prototip. Iar pentru ci sunt date impreuni, se poate spune cd gi atunci cnd s-a vazut Hristos, S-a aratat virtual si icoana Lui, pentru cf ea s-a nat din El, intiprindu-se in oarecare materie” (Antir. IIl Adv. Iconomachos, P. G. 90, 429 A). Orice om se face cunoscut tn mod voit prin cuvinte. Decisi Fiul lui Dumnezeu, intrucat S-a facut si om, S-a facut cunoscut prin cuvinte. Dar orice om se face cunoscut, chiar fard s& vrea, si prin chipul lui, care redi persoana lui, dar in mod concret in momientul savarsirii anumitor fapte, sau al suportarii anumitor stari gi acte prin care are de trecut. La fel S-a faicut cunoscut $i Fiul lui Dumnezeu ficut om in momentul savargirii actelor Sale mantuitoare, sau al suportarii unor astfel de stari si acte in yederea mantuirii noastre. fn aceasta se arata cA orice ome pentru oameni. Cu atat mai mult Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru oameni. Apostolii I-au retinut chipul, in timpul cand nn L-au mai avut Jang’ ei in mod vazut, in sAvargirea sau suportarea anumitor acte-mAntuitoare chiar daca n-ar fi voit El, pre- supunere care este ins absurda., Dar daca cuvintele gi chipul oamenilor de rand sunt refinute numaide cei ce au fost in relatie directa cu ei, pentru c& urmagii acestora n-au avut interes pentru ele, cuvintele si chipul unor personalitati care pot avea o importanta pentru viata tuturor oameni- lor se cer retinute prin seris si prin picturd gi pentra cei urmitori. Iar neaseminat mai mult se cer refi- aute prin scris si prin pictur’ cuvintele si chipul tui Hristos, nu numai pentru importanta mAntuitoare a PARINTELE DUMITRU STANILOAE 2 cuvintelor si faptelor Lui pentru toti oamenii urma- tori ci si pentru ci Hristos e viu si lucrator in con- tinuare asupra noastr prin prezenta Sa. Si dacd fiul, la ale cirui cuvinte nu gindeste mama ¢i a cdrei fotografie el o priveste, ¢ proyocat in mod misterios s4 vind cu gandul la ea, printr-o unda spirituala a fiintei lui, prin cuvintele ce i se repet, sau prin imaginea ce o priveste, neasemuit mai mult vine Hristos cel vesnic gi in grad maxim viu tn mod mistic la cei ce-I repet cuvintele si-l privesc chipul. infelul acesta, generatiile de credinciosi primesc, prin repetarea cuvintelor Lui si pria privirea cu adanca afectiune @ icoanei Lui, ajutor, har gi efici- enta mantuitoare. Cand Hristos a spus: Cerul si paméantul vor trece dar cuvintele Mele mu vor trece (Matei 24, 35), a inteles ci El insusi nu va inceta sa fie viu ca sd dea putere cuvintelor Sale. De aceea se poate spune cé nici icoana Luinu va trece, pentru ci EI {nsusi nu va inceta si fie viu ca sd lucreze prin ea. Principal © ca icoana si ne dea prilejul sa cugetim pe Hristos cét mai obiectiv sau cét mai conform cu modul in care a binevoit Elsa se arate in istorie, luand firea omeneasca. SA se arate ca Per- soand unici prin faptele Sale unice, care-L disting de orice alt om; si ne dim prin aceasta seama indata ci icoana reprezinta pe lisus Hristos Cel din: Evan- ghelie sinu pé altcineva. Aceasta face icoana nasterii Lui, aratandu-L ca prunc in ieslea unui staul, incon- jurat de vite, de pastori si luminat de raza luminii de sus, in care se vad ingerii aplecati peste El; 0 face icoana care-L prezinti in bratele Maicii Sale care La nascut ca fecioara; 0 face icoana care-L repre-22 NE VORBESTE zintd raistignit intre doi talhari, cu coasta strapunsa de sulita ostagului; o face icoana care-L reprezint& inviind din morti, Astfel, daca cuvintele care nu ne spun prin intelesul lor definit, dect pe rand ceea ce arita fata lui lisus gi faptele savargite de El ca intreguri con- crete, icoana prezinta prin fata si faptele zugravite in spatiu vazut, deodata concret si intreg, toate trasaturile fetei Sale, si o faptd sau alta a Saca un intreg concret. Desigur cA gi cuvintele, care exprimé pe rand injelesurile fetei Sale si ale faptelor Sale, au o impor- tant prin explicitarea acestora, dar si icoana are o alta important& prin prezentarea fetei Lui ca o unitate virtualé a tuturor cuvintelor si faptelor Lui. Cuvintele gi icoanele se intregesc astfel in mod reciproc. Dar nu numai prin ceea ce reprezinta icoana, ne ajutd si ne intdlnim spiritual cu Hristos, ci si prin depagiri pe care le operim privind-o. fntii e depdsirea lemnului sau a materici gi apoi a chipului zugravit in ea, Oricine realizeaz& aceasta depisire, privind o persoana fotografiatd sau pictata, deci si pe Hristos cel diti icoand. Dar depigirea nu e de ordin spatial, ci spiritual, cu mintea. Mama rade fiului ei pe care il priveste in fotografie, dar nu rade imaginii ca atare, cifiului, care e in realitate departe, dar spiritual aici, in fata ei, c&ci ea uitd cd e departe: Cu atat mai mult nu se poate spune cA Hristos ¢ departe spatial de cel ce-I priveste chipul in icoandi, odata ce El este spiritual oriunde. Daca Hristos ne este aproape cand I ne rugim, cum nu-ne-ar fi aproape si cand I ne rugim privindu-I chipul in PARINTELE DUMITRU STANILOAE 23 ieoant si cand El vede atentia spre El? Dar prin depagirea aceasta cugetam la Persoana Ini Hristos asa cum a fost in istorie, Ins El exist si acum dupa inviere cu un trup inundat de lumina dumnezeiasc&. $i, privind la icoana Lui, ne gandim sila El cel de acum, care ¢ altfel decdt a fost in istorie. E a doua depasire. ns’ nici in starea Lui de acum n-a parisit trupul si faja Lui omeneased, ci numaile-a transfigurat. De aceea ne gandim la Hris- tos cel de acum, care desi e altfel, in acest altfel pastreaza fata Lui din istorie. Nu ne putem ridica la cugetarea lui Hristos cel de acum, umplut de lumina; fra convingerea cd in lumina aceasta este tot El, Cel al clrui chip ne-a rimas din istorie. Se manifest’ in aceasta credinta in persistenta identitatii Lui de Dumnezeu facut om gi deci in apropierea Lui méntuitoare de noi. De altfel, chiar in privirea lui Hristos cel din istorie, in timpul savarsirii si suportarii anumitor fapte, ¢ 0 anumit Gepisire a umanului Lui spre divin, prin faptele Lui unice. Aceasta iL face credinciosului pe Hristos in alt mod apropiat de icoana Lui, decat i+] face mamei fotografia fiului pe fiul ei. fl face apropiat prin lumina si puterea dumnezeirii care se fntinde pretutindeni prin trupul Sau si care copleseste cir- cumscrierea lui si a chipului lui, lucrand asupra noastra mai ales cand I ne rugam. Aceasta 0 exprima in mod deosebit icoana ortodox4 prin nimbul de lumina ce inconjoara capul lui Hristos si prin spiri- tualitatea fefei Lui. Aceasta da temei inchinarit noastre inaintea Lui in fata icoanei. Astfel, ne intalnim cu Hristos Cel de acum prin depagirea ne indreptim prin icoanawa NE VORBESTE materiei pe care e zugravit chipul sia chipului insugi, dar aceasta depiigire ne-o prilejuiegte icoana insisi. Prin ca strabatem dincolo de ea. Dar icoana ne ajuta la intdinirea cu Hristos, nu numai printr-o depasire pe care 0 provoacd chipul Lui in cugetarea noastra, ci si datorita venirii lui Hristos oriunde este chemat de credinciogi prin Tugiciune. Dar Hristos vine la chemarea credin- ciogilor datoritd legdturii deosebite in care intra El cu icoana Lui prin rugiiciunea ce o face Biserica, in numele tuturor credinciogilor, la sfintirea ei. El stie ca aici I se vor adresa in mod deosebit chemérile credinciogilor gi sta gata s& le rispunda acestora. El se atinge la sfintirea icoanei prin Duhul Sau cel Sfant de ea, iar prin aceasta raméne fntr-o legiturdi activa permanenti. O spune aceasta rugaciunea prin care ¢ sfintitS icoana. In aceasta rugaciune se cere Tatalui puterea pe care a dat-o Hristos chipului pe care L-a imprimat pe mahrama lui Avgar de Edesa, transmigindu-iprin acest chip vindecarea; ,,O, Bunule Stapane, cauti cu indurare spre noi si spre icoana aceasta... gi trimite asupra ci binecuvantarea Ta ceb cereascd si darul Prea Sfantului Duh gio binecuvinteaz& si o sfinjegte pe ea sii di ei putere de timaduire, si de toate uneltirile diavolesti izgonitoare; umplé-o pe ea de binecuvantarea gi de taria Sfantului celui neficut de mani chip, care dintru atingerea prea sfintei si prea curatei fetea iubitului Tau Fiu din destulo a cAstigat, ca printr-insa sd lucreze puterile si minunile pentru intarirea dreptei credinfe si mantuirea credin- ciosului Tau popor”. PARINTELE DUMITRU STANILOAE 25 Rugiciunea este adresatd Tatalui, darse cere Lui sa faca sa ise dea icoanci puterea FiuluisiaSfantului Duh, deci puterea Sfintei Treimi. Sfintei Treimi I se inchind preotul in numele credinciogilor, in fata icoanei, si Sfintei Treimi fi cere si primeasca inchinarea lor si si le implineascd cererile facute »inaintea icoanei”: C4 Tie, Celui Atotputernic si Unuia Nascut Fiului Tau gi Prea Sfintului Duh, inaintea i inchinandu-ne gi cu credinti chemfndu-Te, si cu dinadinsul rugdndu-ne, auziti si fim si mila iubirii Tale de oameni sa aflam gi har s4 castigim”. Toate cele spuse sunt temeiuri pentru ca Litur- Ghia sf nu se sAvargeasc& in Biserica Ortodox’ fara cel putin dowd icoane: una a lui Hristos ca Arhiereu, agezata de-a stinga ugilor imparatesti ,,credinciogii o vad de-a dreapta”, si alta a Maicii Domnului‘cu Pruncu! lisus in brate. Se arata prin aceasta ca Hris- tos Cel adevarat, adica Cel nascut din fecioara, siCel ce ram4ne in veci Arhiereu, care Se aduce jertfi ‘Tatdlui pentru noi, e prezent tn locasul bisericesc nu numai prin Trupul si angele Sau din chivotul de pe altar, ci si prin icoancle Sale, in care se rezumii gi se actualizeazi mereu toate faptele Sale mAntuitoare, ca temei nevazut al Liturghiei vazute si rostite din locasul bisericesc. Dar credinciasii ortodocsi obignuiesc si aiba si tn casa lor o icoana sfintita a.lui Hristos gi a Maicii Domnului cu Pruncul lisus tn brate, precum gi a vreunui sfant, pentru a-gi face rugiiciunile in fata lor. Prin aceasta au oarecare prezenti si putere sfintitoare si in casa lor, facindu-i sd se sileasci sa duc o viata infranata de la pacate, ferindu-i de rele si ajutindu-i in rezolvarea greutdtilor vietii lor.26 NE VORBESTE Biserica in calitate de trup al Domnului, se intinde din locagul bisericesc $i in casele credinciosilor si in toata viata lor. 12. Cum putem cinsti mai cu evlavie icoanele si Sfanta Cruce? Din cele spuse s-a vazut cum cinstim sfintele icoane. O deosebita cinstire se da de catre Biserica Ortodoxa gi de catre credinciosii ortodocgi Sfintei Cruci. Formatiunile sectante resping cinstirea Sfin- tei Cruci, nu numai cu afirmatia luati din protestan- tism, cum cé aceasta cinstire e o inchinare la un idol, ci si cu afirmatia c& lui Hristos mu-I place si I se aminteasc de crucea pe care a suferit. Biserica Or- todoxa, urm4nd tradifiei nefntrerupte de Ia Apos- toli, stie ca Domnul Hristos nu S-a ferit de cruce, chci in primirea ei S-a ardtat, mergand pani la capat, dragostea Lui sia Tatalui Sau pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu nu S-a muljumit numai si Se facd om pentru noi, ca si ramana Frate cunoiin veci, cia mers in dragostea Lui pentru noi pana la a-Sida Viata pentru noi, pentru ca, primind fn Sine - ca om -moartea, s& o si invinga prin inviere, ca si ne dea $i noua puterea sa inviem. De aceea, invierea Sa a fost legata de El strans cu moartea. Primind moartea, a fnvins moartea. Biserica Ortodoxi pomenegte tot- deauna invierea lui Hristos tmpreun’ cu crucea, Tnalyand crucea, céntam: ,,Crucii Tale ne inchinim, Hristoase, si sfinti invierea Ta o ldudim gi o cinstim”. Hristos este pentru ea ,,Cel ce a inviat din morfi”. Daca n-ar fi murit, n-ar fi inviat. PARINTELE DUMITRU STANILOAE 27 Hristos, fiind nu numai om, ci si Dumnezeu, ros- tul mortii cu trupul a fost si faci din moarte nu o scufundare in extrema imputinare a vietii, ci un act de predare lui Dumnezeu gi deci o trecere spre viata. Astfel, Ela spus: Parinte, in mdinile Tale fmi dau sufletul Meu (Luca 23, 46). Tar Sfantul Pavel zice: $i daca trim, si dacd murim, ai Domnului suntem (Romani 14, 8), sau: Caci mie a vieui este Hristos, si a muri, dobandd (Filipeni 1, 21). Moartea Lui a fost astfel de viatA facatoare” (Rugaciune Ja sfintirea Crucii). Prin moartea primité de bun&voie gi dif iubire pentru noi, a omorat Fiul lui Dumnezeu moartea, deci prin ea s-a ardtat puterea Ini Dumnezeu, mu prin omorarea al- tora, cum socotesc slujitorii raului. O spune aceasta Sfintul Apostol Pavel: Cuvdntul crucii pentru cei pieritori este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne méntuim, este puterea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1, 18). Prin Crucea lui Hristos ne-ami mdntuit, nu prin infelepciunea cuvintelor omenesti (I Corinteni 1, 19). Crucea lui Hristos a ardtat lumii marea alter- nativa: crucea mortii pentru altii, careia fi urmeazi viata, sau egoismul care omoara pe altii, sau sta indiferent in fafa ei, careia ii urmeazi moartea sufleteascd. Biserica vede in Cruce puterea dragos- tei lui Dumnezeu fafa de noi si 0 laud ca atare. Ea vede in moartea pe cruce a lui Hristos pentru oameni, cea mai mare iubire a lui Dumnezeu fata de ei, intemeindu-se pe insusi cuvantul Mntuito- rului: Eu sunt pdstorul cel bun. Pastorul cel bun ist pune viata pentru oile Sale (loan 10, 11), Pentru ‘aceasta Md iubeste Tatal, pentru ca Imi pun viata Mea, ca iardgi sd 6 iau (Ioan 10, 17).28 NE VORBESTE Nu face aceasta furul, adicd diavolul gi cei ce slujesc lui. Acestia in loc s4 moar pentru oameni, fi omoara. Putem socoti pe Hristos privind cu in- diferenta la cei omoriti de diavolul gi de slujitorii lui? Mai este Hristos cel adevdrat cel ce se fereste de cruce, tolerand omordarea oamenilor de c&tre diavolul gi de slujitorii lui? De fapi, sectele cugets aga pentru c& ele nu cunose pe Hristos ca Dum- nezeu; de accea, nici nu-i spun Hristos, adici Mesia, sau Mantuitorul, ci simplu "Isus", sau un oarecare prooroc, aga cum nici fariseii si crturarii nu L-au socotit Mesia, sau Hristos si L-au dus la moarte, pentru cé& se socotea Hristos. $i cine dispretuieste Crucea lui Hristos, dac& nu cel ce fuge de El gi de Ctuce? Dar acesta nu urmeazi lui Hristos, ci alipit de cele ale lumii. Mantuitorul fnsugi o spune aceasta, declarand c& cel ce nu-L iubegte pe El si nu-I ur- meaza Lui - Care a primit Crucea pentru noi, din iubire - este un egoist cate se lasi amigit de plicerile trecStoare ale lumii: Dacd vrea cineva si vind dupd Mine sd se lepede de sine, sd-si ia crucea sa sisd-Miurmeze Mie; cd cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine igi va pierde sufletul pentru Mine fl va afla. Penira cat ce-i va folosi omului dacd va cdstiga lumea tireaga iar suflenul si-l va pierde? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? (Matei 16, 24-26; Marcu 8, 34-37). Cei ce dispretuiesc moartea lui Hristos, ca si-si poata intemeia prin aceasta fuga de cruce, socotind Crucea lui Hrristos sia celor ce-i urmeaza un lucrual neputin{ei de a sc4pa de sub puterea vrajmasilor, deci un Iucru de rusine pentru Hristos, Care a supor- PARINTELE DUMITRU STANILOAE 29 tat-o, si pentru oricine altul care o suport’ siel, sinu o vad ca 0 fapta a puterii Lui primita de bunavoie, degi ar fi putut zdrobi pe vrajmagi (Matei 26, 53), vor plati pentru aceasta la Judecata din urma. Caci a spus Hristos, dupa ce a fagaduit viata celor ce-L urmeazii-in purtarea Crucii: Caci de cel ce sé va rusina de Mine in neamul acesta desfranat si pdcdtos, si Fiul Omului se va rugina de el, cdnd va veni tniru slava Tatalui Sdu cu ingerii Sai (Marcu 8, 38). Aga cum pentru primirea mortii pe Cruce a fost preamirit Hristos (Filipeni 2, 8-9), side aceea va fi laudat de toata creatia, aga vom fi slaviti si noi datorita ei, cum spune Sfantul Apostol Pavel, nu prin ceva al nostru, ca de pilda prin thierea imprejur. De aceea, nu trebuie si ne ruginam de Crucea lui Hris- tos, ci sA ne laudam, cinstind-o (Galateni 6, 14) Datorita Crucii lui Hristos gi crucii purtata de noi prin imitarea Lui, ne vom impartagi de slava la Judecata din urma, dacd Hristos va vedea cd nu ne-am rusinat pe pamént-de Crucea Lui, ci am simtit c& cinstirea ei ne este spre lauda. Dar daca unii dispretuiesc insasi jertfa lui Hristos pe Cruce pentru noi, alfii refuz% inchinarea in fata Crucii, ca pe o inchinare la idol. Ei refuza sa se gandeascd la Cruce, sau nu asociazi gindirea la ea de gandirea la Hristos cel rastignit pe ea. Dar poti sa nu te gandesti la Crucea lui Hristos, cAnd te gindesti la El? i poti sa desparti gandirea la Cruce de gfndirea la Hristos cel ristignit pe ea? Aga ceva e nenatural. Dar ei, forfand lucrurile, despart pe Hris- tos de Cruce. Eun lucru firesc pecare il fac crestinii, negandind la o cruce despartita de Hristos, sau la un Hristos despargit de cruce.30 NE VORBESTE C4nd vad Crucea, ei se gandesc tn mod firesc la Hristos cel rastignit pe ea. $i astfel, tot ce-am spus despre prezenta lui Hristos nedespartit de icoana Lui, cu atét mai valabil este pentru Crucea Lui, Inchinarea ce o fac credinciogii este o inchinare adresatti lui Hristos, pe care-L vid cu cugetul lor rastignit pe cruce. Edrept cA spun uneori gi: ,Sfanta Cruce, ajuti-mil!”, dar totdeauna subinteleg prin aceasta: ,Sfanta Cruce a lui Hristos, nedespartitfi de EL, ajuti-mil” Biserica spune de aceea: ,,Crucii Tale ne inchinam, Hristoase”, adicd faptei Tale prin care aj fost ristignit pe cruce si intiparirii Tale de crucea pe care ai suferit-o pentru noi. Nu se poaté desparti fapta sivargita de cineva de persoana Ini. Ea aramas intiparita in persoana respectiva. Deci, spunand: ,,Crucii Tale ne inchinam, Hris- toase”, spunem de fapt: ,,Crucii care gi-a isat urma in Tine, Crucii care este in Tine gi-n care esti Tu m@ntuindu-ne prin eal” Caci aga cum, continuand s& zicem: Si sfainta Invierea Ta o laudam sio cinstim”, nu ne gandim la o fnviere oarecare, ci la invierea intiparita in El sau la trapul Eui inviat, aga vedem gi Crucea nedespartit& de Hristos. lar inchinandu-ne astfe! in fata Crucii lui Hristos, Cel ce poarti in Sine urmele rastignirii in ea, primeste El Insugi inchinarea noastra gi raspunde chemérii ce J-o facem prin aceasté rugiciune, mAntuindu-ne prin jertfa sau prin Crucea Lai mereu actualizata. Astfel, cand credinciosii ortodocsi igi fac semnul ctucii, odatA cu chemarea in amintire a faptei rastig- nirii lui Hristos, igi exprim& recunogtinja fa de Hristos Cel rastignit pentru ei pe Cruce si-L roagi PARINTELE DUMITRU STANILOAE 31 sA vind la ei fn aceasta calitate al Lui gi sa Se inti- pareasca in ci cu puterea Crucii Lui cu care a invins moartea afirméndu-si nadejdea cf prin credinta in puterea cu care a invins moartea primind Crucea, va tnvinge si in ei moartea, ducdndu-i spre inviere, dandwle si lor puterea si invingi toate faptele egoiste ce-i {in gi-i afunda in moartc. Odata cu recunostinta fat de Hristos cel ce s-a lsat rastignit ca si-i asigure omului invierea gi odata cu nadejdea cd va invia si el, unindu-se prin credin{a cu Hristos Cel ce are in Sine urmele crucii prin care a invins moartea, promite sa-i urmeze gi el lui Hristos care si-a intiparit in Sine Crucea pentru veci, si-si poarte crucea prin care omoara in sine plicerile si intere- sele egoiste ce-l tin in moarte. Facdndu-gi semnyl Crucii, crestinul igi intareste nu numai nddejdea invierii, ci isi insuseste si un program de viatA curata si de sine daruitoare, aseméandtoare celeia lui Hristos, din puterea aratata de El in primirea morjii. Hristos vine cu puterea Lui Ja cei ce nu se rusineaza de Crucea Lui. Insd credin- ciosul, facdndu-si semnul Crucii, se gandeste, nu numai la Fiul lui Dumnezeu, Care din iubire pentru oma primit Crucea ca s&-i asigure invierea, ci gi la Tatil Lui, care s-a bucurat de primirea mortii de cdtre Fiul Sau pentra oameni (Joan 10, 17), sila Duhul Sfant, care s-a odihnit tot timpul asupra lui Hristos, nu numai ca Dumnezeu, ci gica om, fiind cu Elin purtarea crucii gi vine in oamenica Duh al Lui fn cate este intiparita Crucea, pentru a-i face si pe oameni si-gi insugeasca pornirea Lui spre jertfa. De aceea, faicandu-gi semnul erucii, credinciosul ortodox da slava Tatalui gi Fiului si Sfantului Duh.32 NE VORBESTE C&ci din iubirea lor de oameni s-a facut Fiul om gia primit moartea pentru ei. In Crucea Iui Hristos s-a ardtat si se arata iubirea de oamenia Sfintei Treimi, care este o revarsare a iubirii existente intre Per- soanele Ei. Deci Sfintei Treimi se tnchin’ credin- ciosul cand igi face semnul Crucii. Crucea este numai mijlocul si prilejul in care s-a aratat iubirea lui Dum- nezeu fata de cameni si credinciosul o face pe fata sa si se inchina, facénd semnul Crucii in numele Preasfintei Treimi, chem4nd asupra sa sia semenilor s&i dragostea Preasfintei Treimi, Sfanta Treime nue straind de Crucea lui Hristos, caci in Crucea lui Hristos s-a ardatat iubirea Sfintei Treimi faté de oameni. Treimea s-a milostivit de noi, vazandu-ne stipaniti de moarte. E o mare taina mila simfité de Sfanta Treime fafa de noi, mild din care s-a produs intruparea Fiului Sau gi moartea Lui ca om pentru noi. Dumnezeul credintei crestine nu este un Dumnezeu lipsit de simfire, de mila fati de Oameni, odata ce este un Dumnezeu al iubirii, El exist totodata in fericirea iubirii desavarsite dintre Persoanele treimice, dar si in simtirea milei fata de oameni, aratand in aceasta negraita pretuire cu care ne-a imbracat. Intr-un fel, crucea simtitd de ipos- tasul Fiului lui Dumnezeu in umanitatea Sa nu TamAne cu totul nesimtita de Tatal side Duhul Sfant. E mai mult putere in simtirea persoanei care par- ticipa la durerea altor persoane, decat in simtirea picireisau a oricarei esente inconstiente. Unde si-ar avea originea:simtirea omeneascd daca nu in Dum- nezeu?. Puterea lui Dummezeu este att de legata de Cruce, c& prin ea se sfintegte orice fn Biserici. Dar PARINTELE DUMITRU STANILOAE 33 puterea oricdrei cruci vine de la Crucea pe care s-a rastignit Domnul nostru lisus Hristos, varsandu-$i SAngele Lui cel Sfant, iubitor si biruitor al morfii pe ea. De aceea orice cruce se sfinteste stropindu-se cu apa care 2 fost sfinfit4 cu o cruce sfingita anterior si aga pana la Crucea Domnului de pe Golgota. Dar prin aceasta insisi puterea SAngelui lui Hristos gia Trupului Sau rastignit se transmite in mod nevazut de la Crucea de pe Golgota la orice cruce ce se sfinteste ulterior gi prin care se sfintesc toate. De aceea orice sfintire se face, nu numai prin cruce, ci si prin Duhul Sfant, Duhul comuniunii, iar Duhul coboara de Ia Tatal prin Fiul Siu Cel intrupat. Deci in Ele Treimea intreag’. Astfel, in rugaciunea de sfintire a crucii se cere Tatalui: ,Cauta spre Crucea aceasta... si cu Duhul Tau cel Sfint, gi prin stropirea 2pei acesteia sfinfite, binecuvinteaz-o gi o sfinteste, si vars spre dansa binecuvantarea Ta cea sffint, si puterea aceea pe care prin stropirea Sangelui si rastignirea Trupului preaiubitului Tau Fiu, acel preabinecuvantat lemn‘a dobandit-o, si o daruieste acesteia, ca s& fie credinciosului Tau popor zid si acoperémant gi turn de trie tmpotriva fetei vrajmagului, spre izgonirea a toata rautatea celui potrivnic, spre timaduirea bolilor celor sufletesti si trupesti”. Dar puterea Crucii sfintite care este una cu puterea Sangelui lui Hristos, plin de iubirea Lui, varsat pe Crucea de Ia Golgota, si a Trupului rastignit pe ea, se déruieste numai celor ce se inchind inaintea ei lui Dumnezeu fnsusi, ,,ca sé fie auzite rugiciunile tuturor celor ce cu credinta se vor ruga Tie, ‘naintea crucii acesteia”.4 NE VORBESTE Crucea ce se sfintegte este adusa la randul ei ca dar Ini Dummezeu de catre unii credinciosi, din credinta in Crucca mantuitoare a Domnului de'la Golgota. Deci din Crucea aceea s-a nascut credinta lor gi, ca urmare, ei alcdtuiesc 0 nou’ cruce pe care o daruiesc lui Dumnezeu si o adue spre sfintire: ,Cu umilinta ne rugim... si caugi spre crucea aceasta pe care credinciosii robii Tai, din osardie si credintacea tare gi dragostea ce 0 au c&tre Tine, au facut-o... $10 sfinteste pe ea si o umple de puterea gi de binecu- vantarea lemnului aceluia pe care a fost pironit preacinstitul Trup al Domnului nostru lisus Hris- tos... prin care puterea diavoluluis-asurpat”. Umplut’ de puterea Trupului rastignit al lui Hristos pe Crucea de pe Golgota, Cricea mijlocul prin care preotul sfinteste toate obiectele si actele Sfintei Liturghii, binecuvinteaz’ pe credinciosi si toate ale lor. Nimic nu face preotul fra Cruce. Nici el, nici credinciosii nu incep gi nu fneheie vreo rugéciune, far Cruce. Crucea e arma de care nu se desparte preotul niciodaté si nici credinciosul in relatia lui cu Dumnezeu, Prin Cruce se revarsd si se slaveste iubirea lui Dumnezeu fa{4 de oameni, prin ea se revarsa toate bunatatile Lui asupra lumii. Dumnezeul nostru este Dumnezeul Crucii, pentru c& este Dumnezeul iubirii, al milei si al darniciei Lui fat de noi. La aceasta ne gindim cfind vedem Crucea, cAnd ne insemnam cu ea, cand suntem binecuvantati prin ea, cand ne inchinam ei. Nu vedem si nu cugetzim o crice fara si cugetm la Dumnezeul Treimii iubi- toare, atotmilostive, aratata in gradul culminant pe Cruce de citre Fiul si rimas& ca semn gi mijloc al PARINTELE DUMITRU STANILOAE 35 smilei Lui permanente fata de noi. In Cruce vedem fata simfitoare a lui Hristos catre noi, prezentarea continua a jertfei Sale caitre Tata, in numele nostru, in care ne vrea asaciati cu Sine in aceeagi predare Tatalui, ca s simtim si noi tmpreuna cu El privirea inbitoare a Tatalui, fata de noi impreuna cu El, ca sa ne umplem si noi de Duhul cel Sfant care raspunde precum Fiul jubirii Tatalui, ca raspuns al iubirii ardtate Fiului de c&tre Tatil prin acelagi Duh. Prin Cruce ne simtim indemnati gi intariti de Fiul 1a iubirea semenilor. Crucea nu poate fi despartita de Treimea jubitoare si de Fiul cel in continua stare de jertfa pentru nci, insufletit de aceastd iubire fata destarea nefericit’ a noastra, ajunsi in stare de moarte, prin slbirea legaturii cu Dumnezeu, izvorul vietii. lar avand in orice cruce puterea Crucii de pe Golgota si Sfintind prin ea toate, crestinii au pe acelasi Hristos neschimbat, revarsandu-si-o prin harul Duhului Sfant, peste toate, cu bunivoirea Tatalui. Aceasta di o unitate timpului. Timpul este o succesiune de alte gi alte momente care aduce la existenta alte gi alte persoane, cu alte gi alte probleme, dar ele o unitate, cAci, acelasi Hristos, Care prin Duhul Sfaint i umple cu puterea Lui pe toti si toate ale lor, ii ajuta sa-si tezolve problemele lor diferite. Succesiunea aduce o varietate in unitate, per- soane diferite de valoare egala, in cadrul aceleiasi naturi umane, cu probleme diferite, dar inrudite. Ramanand in identitatea speciei si primind pe Acelasi Hristos, oamenii, desi diferiti, sunt uniti Printr-o traditie, experienta si nadejde comuna a vietii de veci. Biserica rispunde nevesititilor oame-