PESTERA MARE DE LA SORONISTE be 1 POVARA, N. SCHMIDT gi L SCHEUSAN 502.7 (498) Semnalatd penteu prima dat in anul 1862 gi citatd in peste 25 de lucrivi, Peytora Mare de la Soronizte constituie un important obiectiv turistic yi de cercetare, amplasat in rezervatia naturals’ Domogled din preajma statiunii balneo: terice Baile Herculane. Lucrarea sintetizeaza observatiile ficute de autoriintre 1968 91 1971, Pitoreasca regiune a Bailor Herculane este dominata spre sud-est de muntele Domogled, care cu cei peste 1 100m reprezintd cel mai inalt virf din ramura vestict a Muntilor Mehedinti. Masivul Domogled (rezervatie naturalA) limitat spre nord de ogasul Jelerau, iar spre sud de valea Feregari atrage atentia oamenilor de stiinfi nu numai prin endemisme floristice si faunistice ci si prin marea varietate de forme endo- si exocarstice. Dintre cele 12 pesteri Citate pink in prezent in literatura, Pestera Mare de la $oroniste (cunoscuta si sub denumiri ca Tatarcsibarlang, Pestera din Domogled, Gaura Dracului etc.)-reprezinti obiectivul principal din Domogled. Prima mengiune legatt de fauna din aceasti pesterd este facut in anul 1862 de citre Frivaldszky (citat de L. Botosaneanu, §t.Negrea si A. Negrea, 1967). De la aceasti dati si pini in prezent un mare numir de luctiri cu caracter biospeologic citeaz’ si descrie fauna din galeria superioari, dind indicatii sumare asupra morfologiei si genezei pesterii. Dificultatile de explorare au determinat cunoasterea pesterii in trei etape distincte; intre 1862 si 1962 numai galeria superioari in lungime de 120 m; in 1962 0 echipa a Institutului de speologie « Em. Racovitin (St. Negrea, A Negrea,siL. Botosineanu), impreunt cu Emilian Cristea, coboari primul put, de 31 m, atingind Sala cu peibusiti situatt In -56 m fati de intrare; in 1968 autorii, impreund cu A. Petcu si D. Chiriac, ating adincimen maxima a pesterii la -91 m prin coborirea putului nr. 21 Pestera Mare de la Soroniste se dezvolta in peretele vestic al Muntelui Domogled, in calcare recifale albe-palbui, de virstd jutasic superior-cretacic inferior, Ia o altitudine de 630 m. Ea are o lungime totala de 192 m si o denivelare verticals maxima de 91 m din patul galeriei superioare pin’ la baza putului nr. 2. Drumul de acces spre pesteri este dificil, in special in ultima parte, De la fabrica de var, situati intre loca- litagile Pecinigca si Baile Herculane, o poteck abrupt duce pe sub cariera de calcar in cheile vaii Feregari. Dupa 60—70 minute de drum, avind permanent in stinga Rezervatia naturali Domogled, poteca coteste brusc spre nord, pe un afluent al vaii, pe care-l urmeazi aproximativ 200 m pina intr-o inseuare dintre virful Domogled si vieful Soimului. Poteca devine in continuare nesiguri, ocolind pe la obirsie valea suspendata de la nord de Vitful $oimului si conduce, dupa 600m, deasupra unui abrupt orientat cu fata spre sud-vest, inalt de 10—12 m, la baza cdruia se gaseste intrarea in pesterd, inalta de 5 m si larga de 11 m (fig. 1 si 2). Pesteta se compune din 3 parti bine diferentiate (fig. 1): a) galeria superioari, orientati V—-E, suborizontali, fosila, in lungime de 120 m, cu inilyimi ce variazt intre 1,5 (la intrare) si 11 m in zona pugului nr.t si lagimi de 6—12 m. Modificarea profilului si dimensiunilor acestei galerii se poate urmiri in sectiunile aa’-ce’ Patul in roc al galeriei este acoperit cu materiale eterogene (sol, nisip argilos, argili, material clastic de 1—1,5 cm, pribusiri si crusti de calcité) avind o inclinare usoara spre est. Dupa 100 m de la intrare, o nist dezvoltata spre nord-vest, pe o lungime de 14 m si latime de 6 m, adaposteste 0 mare cantitate de con- ctetiuni. Din acest punct, patul galeriei suporti o cidere de 16 m pind la partea superioari a putului nr. 1, care sectioneazt complet galeria superioara, Formatiunile concretionare reprezentate prin stalactite, stilolite, © © iinscriptie din Sala cu prabusiti, datind de Ia inceputul secolului, atesth atingerea acestui punct si inainte de 1962, Fars cx explorarea si fie mentionaté in vreo lucrate. De asemenea A. Parco deserie vizitarea unei peyteri in care s-a coborit o verticala Ge 32m. Mai multe neconcordanfe in descrierea ei fac nesigued identiticarea pesterii Soronigte cu cea descris de Partos, crete mal, to 15, mr. 2, p. A7S179, Bucuresti, 1971. 1 aFig. 2. —Intearea in Pestera Mare de la Soroniste stalagmite, curgeri parietale, perle de cavern etc.) sint mai frecvente in partea centrala si estici a galerici, ornind indeosebi peretii si tavanul (Fig. 3 si 4) b) pugul nr.1, o deschidere oval de 6/8 m, conduce, dupa o vertical de 31 m, in « Sala cu prabusiri », a carei extremitate vesticd este situata la -56 m, fata de patul galeriei superioare. Axa mare a silii este orien- tata V—E gi are o lungime de 53 m, in timp ce ligimea variaza intre 2 si 15 m Denivelarea maxima a acestei sili intre extremitatea estici obturati de o curgere stalactitie’ de 12 m inalyime si extremitatea vestici astupati de material clastic si prdbusiri este de 22m. In partea centrala, sub verticala pugului de acces, o mare cantitate de bolovani avind dimensiuni apreciabile, proveniti din galeria superioara, acoperi patul silii. In peretele nordic, dou deschideri cu diametrul sub 1 m, suspendate deasupra patului, permit aecesul in pugul nr. 2, ¢) pusul nr. 2, dezvoltat initial la punctul de intretiiere a trei diaclaze, conduce di circular’ de 6m din care porneste o galerie ingusti, in curs de colmatare cu argili. P, acesteia se giseste la -91 m-faga de patul galeriei superioare. Verticala puyului in formi de cupoli este pA 39 m inte-o sala ornat& cu impresionante curgeri parietale, stalactite, stalagmite si coloane, dezvoltate pe neregularitatile peretilor (fig. 5). Un mic diverticul suspendat Ia 4,5 m deasupra silii terminale alimenteaz’ continuu cu api o suprafara de peste 3 m* ocupati de gururi. 176Fig. 3. Perlite in galeria superioari. Daci in prezent pestera nu mai prezinti posibilititi de explorare pe verticald, este totusi posibili o ontinuare orizontali Ia nivelul galeriei superioare, peste puful nr. 1, continuare justificati de dimensiunile galeriei in acest sector. Oscilatiile temperaturii aerului au o amplitudine de peste 5° C in prima parte a galeriei superioare si 3,5° C in zona putului ne. 1, in timp ce sala peabusita si pugul nr. 2 inregistreazd constant temperaturi de 7,5 - 8,5° C. In perioada rece a anului apar formatiuni de gheat’ in primii 10—15 m de la intrare. Se constati de \Semenea prezenta apei de picurare pe toat lungimea pesterii si in special in baza putului nr.2. Stabilirea genezei acestei pesteri este dificil, elementele morfologice necesare unor interpretati lipsind aproape complet, find distruse de pribusiri sau acoperite cu materiale de podea si concretiuni. Se poate presupune evolutia initial’ a galeriei superioare de la est spre vest, in regim de curgere perma- nenti, dovedit si de existenta a trei nivele slab schigate din galeria superioari. Sursa de alimentare cu api trebuie in infiltragiile precipitatiilor in zona Domogledului, iar iesirea lor pe céutat’ in ogasul Jelertu, precum § rctuala guri de intrare in pestera Aparitia pufului or. 1 a fosilizat treptat galeria situata in aval de el, canalizind apele in actuala «Sala cu pribusiri », din care erau drenate prin extremitatea vestici. O evolutie identici se poate presupune si pentru purul a Adincirea ogasului Jelera in regim de umplere. in propria albie, a determinat fosilizarea galeriei superioare i intrarea ei 177> ight = WP pm Mw aims fit WV. ity sahil) hari oy Put 2 Intrare PR ® FABRICA DE VAR Pesteriie dele intre Retr ZG Pecenisce Fig 1. -- Pestera Mare de la Soronigte. A, Schita de amplasare: 1, retea “hidrograficd permanenté; 2, reyea hidrograficd temporard; 3, abrupt calcaros; 4, inseuare; 5, pestera; 6, poteci. B, Sectiune longitudinali. C, Plan. fa, galeria superioari; 6, galeria inferioard; 2: a, msipurt si nisipuri argiloase, &, argua de de caleifere. 3 @, marerial clastic, 6, prabusir:: 4, crusta de podea; 5, perlite; 6, concretiunt panetale, °: 2, vas colector pentru apa, 6, sonday, 4 a, put; hora, 9, mndlumea galeries, 1U, reaptd; 11, diaciaza; 12, sectuune.DIE HOH LE VON SORONISTE ZUSAMMENFASSUNG Die Hobe befindct sich auf dem SW-Abhang des Domogledberges in einer Héhe von 630 m, sie hat cine Gesamtlange vom 192 m, einen senlkrechten Niveauunterschied von 91 m. Sie wurde von dem Wasser des Tales Jeleriu und von der Infiltration gebildet. Die ersten schriftlichen Informationen Uber ihte Existenz stammen aus dem Jahre 1862. Die Hole besteht in ihrem oberen ‘Teil aus einer tiber 90 m langen Galerie, woher man vermittels eines 56 m ticfen Schachtes einen unteren Saal kommt und von hier aus weiter in einen aweiten Schacht det bis xu —91 m zum Hableneingang geht. Die Hhle ist fossil. Die schonsten und interessantesten Konkeetionen sind in der oberen Galerie, so wie an den Wanden der ersten unteren Galerie ERKLARUNG DER ABBILDUNGEN Abb. 1. Die Hohle von Soroniste. A, Die Skizze der Gegend; 1, Das permanente hydtographische Netz: 2, Das zeitweilige hydrograpbische Netz; 3, Steller Abhang; 4, Satel; 5, Hable; 6, FuB-Steig; B, Langsschnitt; C, Plan; 1a, Die obere Galerie; b, Det luntere Stal; 24, Sand und conhaltiger Sand; b, Entkalkte Tonerde; 3a, Zersetztes Gestein; b, instura; 4, Keuste; 5, Hoblenperlen; 6, Wandkonkretionen; 7a, Wasyersammler; 7b, Boheloch; 8a, Schacht; 8b, Loch (Horn); 9, Hihe der Galerie; 10, Stufe; 11, Diaklas 12, Schnitt, Abb. 2.— Der Eingang in die Héhle von Soroniste. Abb. 3.—Hoblenperlen in det oberen Galerie Abb. 4,-- Stalaktitische Mondmilchformationen im oberen Teil der Hohle. Abb, 5. Wandkonkretionen im unteren Teil des 2weiten Schachtes. BIBLIOGRAFIE 1967 Botoyineana L, Negrea A, Negres St, Recherehee sur ler Grottes du Banat et D'Oltinie (Roumanie 1959-1967), Pacis. 1929 Jeanne! R, Racoviti E.G. Biaspeologica, emumération dec grottes vtites (1918-1927), Cluj, vol. LIV. 1905 Partog A., Baile Herculone si igyoarle téméduiteare, Ghid pentea medici si pentru curanti, Budapesta 1961 4%q_ Ghidul excursilor. Carpotit Meridionali, Stapinmen de cerctéri geografice Orjora Primie in redacyie la 11 martie 1971