3

Cursul numărul 1 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N E EG GI IP PT T

1. Mărturii implicite asupra matematicii egiptene
Opinia curentă este că nu vom şti niciodată cât de mult datorăm antichităŃii
egiptene. În Egipt, încă de timpuriu, societatea a făcut mari progrese deoarece a
cunoscut lungi perioade de pace, Ńara fiind uşor de apărat (datorită barierelor
naturale: mare, deşert) şi deoarece Ńara era fertilă, graŃie Nilului şi a climei plăcute.
Complexitatea treburilor administrative, negoŃul înfloritor, sistemul de irigaŃii,
inundaŃiile au avut nevoie de scriere şi de numere.
Grecii recunoşteau că matematica, alias geometria, venea din Egipt. Herodot
spunea că egiptenii au inventat geometria, necesară lor din cauza inundaŃiilor
anuale ale Nilului, pentru a şti când vin inundaŃiile şi pentru refacerea loturilor de
pământ. De fapt, cum spunea Plutarh, cei mai înŃelepŃi greci (Pythagoras, Platon,
Thales din Milet) s-au format în Egipt, învăŃând de la preoŃi, între altele, secretele
matematicii.
Însă, egiptenii credeau că matematica le-a fost dăruită de zeul Toth (sau
Teuth), cel care i-a învăŃat şi scrierea. Există două idei asupra originii matematicii,
grecii împărŃindu-se în cei care cred că matematica este: operă a omului
(Aristoteles) sau inspirată de divinitate (Platon).
Una dintre sursele istoriei matematicii la capitolul referitor la Egiptul antic,
Aristotel s-a interesat de civilizaŃia egipteană, remarcând că “ştiinŃa matematică s-
a înfiripat mai întâi în Egipt, căci acolo era îngăduit castei preoŃilor să aibă răgaz
îndeajuns”.
Monumentalele construcŃii ale piramidelor, palatele somptuoase, templele
minunate, Sfinxul, toate acestea nu ar fi putut fi concepute şi ridicate dacă egiptenii
nu ar fi avut cunoştinŃe avansate de matematică, deoarece, aşa cum spune Francis
Bacon: “ştim atât cât putem”, iar grecii “puteau”! Au construit încă în 2778 – 2723
î.Chr. marea piramidă în trepte de la Saqqara(h), care avea baza 109m × 125m,
înălŃimea 61m, 6 trepte, un zid de incintă înalt de 10m şi lung de 1600m. În
4
perioada 2723 – 2563 î. Chr. a fost construită o piramidă romboidală, putând cita,
pe lângă, aproximativ, 150 de piramide mai mici, marea piramidă de la Gizeh,
anume, piramida lui Kheops, una dintre cele şapte minuni ale lumii, singura rămasă
până azi. Această piramidă înaltă de 147m, are panta de 51

52’, feŃele orientate
spre cele patru puncte cardinale. Singura sa intrare, la Nord, are axul culoarului de
acces orientat spre Steaua Polară. SuprafaŃa feŃelor este egală cu pătratul înălŃimii
piramidei. Raportul dintre baza şi înălŃimea triunghiurilor isoscele care sunt feŃele
este chiar numărul de aur, şi lista “coincidenŃelor” ar putea continua. Există şi
păreri contrare, printre acestea este şi cea a lui C. C. D. Shute, care cred că toate
aceste coincidenŃe pot fi explicate simplu, şi anume, piramida era altfel când a fost
construită, egiptenii au mai luat pietre din ea pentru a-şi construi casele, iar vântul
a contribuit şi el la şlefuirea piramidei.
Calendarul egiptean, creat în mileniul al IV – lea î. Chr., este un calendar
solar şi este cel mai bun calendar din antichitate, fiind preluat de Iulius Cesar în
calendarul iulian. Lunile şi zilele se “numărau”, nu se numeau: anul 2, luna a 3 – a
etc. După ocuparea Egiptului de către persani (525 î. Chr.), lunile capătă nume. În
1937, la Liga NaŃiunilor a fost prezentat un proiect de calendar universal bazat pe
calendarul egiptean.
Tot de la egipteni s-a moştenit împărŃirea zilei în 24 de ore, dar acest lucru
era acceptat şi de asirieni şi babilonieni, contemporani cu egiptenii.
CunoştinŃele de astronomie ale Egiptului antic sunt mărturisite de surse
indirecte, cum ar fi: reprezentările de evenimente astronomice de pe morminte,
“calendarele în diagonală” de pe sarcofage, calendarul egiptean, orientarea
piramidelor, cunoaşterea anuală a începutului inundaŃiilor.
Egiptenii făceau distincŃia între planete şi stele. Ei cunoşteau Steaua
dimineŃii (planera Venus), Astrul strălucitor (Jupiter) ş.a. Cupola cerului era
împărŃită în 36 de sectoarea, fiecare fiind dominat de un astru sau o constelaŃie.
Orele erau indicate prin instrumente de observare astronomică noaptea şi era
necesară cunoaşterea lor pentru evenimente religioase; pentru zi, se utilizau
clepsidre cu apă.
5
2. Surse scrise pentru cunoaşterea matematicii egiptene
După ce Champollion a reuşit să descifreze scrierea egipteană, mărturiile
scrise, mai întâi cele săpate în piatră, au devenit utile. În piramide şi siturile
arheologice s-au găsit texte scrise pe papirusuri, acestea parvenind de acum
aproape 4000 de ani, enorme cantităŃi de documente fiind nimicite de clima umedă
şi de depunerile anuale de mâl.
Textele egiptene de înŃelepciune propun modele de existenŃă, persoane vii ca
exemple de urmat şi nu expun virtuŃi abstracte şi calităŃi ce trebuie admirate,
învăŃământul egiptean desfăşurându-se mai degrabă prin prezentarea de exemple
concrete, decât prin expunerea unor teorii generale. În mulŃimea papirusurilor ce
conŃin hieroglife reprezentând numere, puŃine sunt interesante din punctul de
vedere al unui matematician, majoritatea conŃinând date comerciale. Dintre
papirusurile interesante se disting “papirusul de la Moscova” şi “papirusul Rhind”
din care aflăm probleme de matematică care se învăŃau într-o şcoală de scribi.
În muzeele lumii se mai află texte matematice de pe cele două tăbliŃe din
lemn de la Cairo şi papirusurile demotice Carlsberg 1 şi 9 (sec. al II – lea î. Chr.).
În continuare vom face câteva observaŃii asupra sistemului de numeraŃie
egiptean (care a fost de la început în baza 10) şi asupra notării numerelor. Egiptenii
aveau şapte hieroglife care reprezentau numere:

Astfel, pe o piatră găsită la Karnak, au fost săpate numerele 276 şi 4622 în
hieroglife, pe la 1500 î. Chr. Piatra se află la Muzeul Louvre în Paris.

6
Este clar că adunarea numerelor se face uşor, înlocuind zece simboluri de
acelaşi fel cu un simbol de valoare superioară.
FracŃiile la egipteni erau fracŃiile cu numărător 1 (singura excepŃie,
3
2
).
Simbolul reprezenta hieroglifa pentru “parte” (o gură).

Hieroglifele nu au rămas neschimbate de milenii, ci se schimbă mai mult sau
mai puŃin, se trece la alt tip de scriere, după cum istoria Egiptului antic se separă în
trei perioade distincte.
Egiptenii au avut şi un alt sistem de scriere a numerelor, aşa – zisa scriere
hieratică, cu simboluri distincte pentru: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 20, 30, 40, 50,
60, 70, 80, 90, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900, 1000, 2000, 3000,
4000, 5000, 6000, 7000, 8000, 9000. Cele două scrieri au fost utilizate simultan.
Papirusurile Rhind şi Moscova sunt scrise cu simboluri hieratice, în vreme
ce numerele săpate în piatră (pe temple, morminte, monumente, vase) sunt scrise
cu hieroglife.
Papirusul Rhind, numit astfel după
numele egiptologului scoŃian Alexander
Henry Rhind care l-a cumpărat la Luxor în
1858, are o lungime de 6m pe o lăŃime de
3
1

dintr-un metru; a fost scris de scribul Ahmes
pe la 1650 î. Chr. Acesta afirmă că el copiază
un document de data de 200 de ani. Acest
papirul conŃine 87 de probleme, fiind o
colecŃie de probleme rezolvate care promite
cititorului “un studiu adânc al tuturor
7
lucrurilor, o privire asupra a tot ceea ce există, cunoaşterea tuturor secretelor
obscure”.
Papirusul de la Moscova, achiziŃionat de
V. S. Golenişcev, adus la Muzeul de Artă din
Moscova, a fost scris tot pe la 1850 î. Chr. şi
conŃine 25 de probleme.
Dintre operaŃiile aritmetice (înmulŃire şi
împărŃire) aflăm din papirusul Rhind, fiind
ilustrată înmulŃirea a două numere: 59 41× ; ea se
face utilizând dublarea unuia dintre ele şi scrierea
celuilalt ca sumă de puteri ale lui 2, începând cu 1 2
0
= .
41 59
1 59 V
2 118
4 236
8 472 V
16 944
32 1888 V
2419

41 = 1 + 8 + 32

2419
1888 472 59 59 41
=
+ + = ×

Papirusul lui Rhind dă un tabel pentru scrierea fracŃiilor
n
2
pentru n între 5 şi
101, ca sumă de fracŃii cu numărător 1.
Celelalte fracŃii se pot exprima utilizând tabelul în felul următor:
.
1 2
2 2
9
;
2
2 2
8
;
1 2 2
2
7
;
2 2
2
6
;
1 2
2
5
;
2
2
4
;
1 2 3
n n n n n n n n n
n n n n n n
n n n n n
+ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = + + ⋅ =
+ ⋅ = + ⋅ =
⋅ = + =


8
Iată tabelul pentru 17 5 ≤ ≤ n :
FracŃia unitară FracŃia dublă
5
1

15
1
3
1
+
7
1

28
1
4
1
+
9
1

18
1
6
1
+
11
1

66
1
6
1
+
13
1

91
1
7
1
+
15
1

30
1
10
1
+
17
1

68
1
51
1
12
1
+ +

Tabelul este utilizat în probleme. Iată un exemplu:
Problema 21. Completează
3
2
şi
15
1
la 1.
Azi am scrie 1
15
1
3
2
= + + x . Metoda din papirus este să scape de fracŃii prin
înmulŃirea cu 15 (ceea ce facem şi noi azi) şi să scrie cu roşu (“ecuaŃia în roşu”):
10 + 1 + y = 15
(de fapt, Completează 10 şi 1 la 15).
Răspunsul este 4 = y , adică
|
¹
|

\
|
× ×
15
1
2 2 ; din tabel,
15
2
este
30
1
10
1
+ , pe
care dublând-o, găsim:
15
1
5
1
+ , care este soluŃia problemei.
Vom da acum o problemă de geometrie din papirusul lui Rhind.
Aria triunghiului se calculează încadrându-l într-un dreptunghi, care are o
latură egală cu baza şi alta egală cu înălŃimea triunghiului.

A
B C
9
Se află aria dreptunghiului (produsul laturilor) şi se împarte la doi. Pe cazuri
concrete se calculează volume de piramide, cuburi, paralelipipede, cilindri
circulari.
În papirusul de la Moscova, Problema 14 cere volumul unui trunchi de
piramidă cu baza un pătrat de latură 4 cubiŃi, cu latura pătratului de sus de 2 cubiŃi
şi cu înălŃimea de 6 cubiŃi.
De fapt se cere “piramida trunchiată”, subînŃelegându-se volumul ei.
Calculul este făcut astfel: aria bazei este 16 4 4 = × ; aria bazei mici este
4 2 2 = × ; produsul laturilor bazelor: 8 2 4 = × . Adunate dau: 28 8 4 16 = + + .
3
1

din înălŃime este 2.
Se face produsul 28 2 × .
Răspunsul este 58.
După cum se vede se aplică binecunoscuta formulă:
) (
3
2 2
b ab a
h
V + + = .
Problemele din papirusul de la Moscova se termină cu observaŃia: “aşa este”
(“ai socotit bine”).
Alte cunoştinŃe matematice neaşteptate relevate de papirusuri sunt: progresii
aritmetice; rezolvarea ecuaŃiilor liniare, chiar mai complicate; extragerea rădăcinii
pătrate; rezolvarea unor sisteme de tipul
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
x y
y x
4
3
100
2 2
; aria sferei (“Socoteşte un
coş, când Ńi se spune că are lărgimea la gură
2
1
4 + . Fă-mă să cunosc aria lui”).
Deoarece scrierile matematice găsite sunt “caiete de teme” dintr-o şcoală de
scribi, şi nu manuale sau tratate de matematică, putem să ne întrebăm retoric: Dacă
Biblioteca din Alexandria nu ar fi fost mistuită de flăcări, ce ne-ar fi “povestit” ea
despre matematica egipteană?



10
Cursul numărul 2 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N M ME ES SO OP PO OT TA AM MI IA A

Acum aproape şase milenii, în câmpia dintre râurile Tigru şi Eufrat, înflorea
civilizaŃia sumeriană; era o civilizaŃie avansată, sumerienii construind oraşe şi un
sistem ingenios de irigaŃii, o administraŃie eficientă, un sistem de legi care a rămas
exemplar (codul lui Hammurabi), un serviciu poştal organizat, un comerŃ activ.
De aceea, sumerienii au simŃit nevoia scrierii şi aritmeticii şi drept urmare,
le-au inventat şi pe acestea. Din argila existentă din belşug au modelat tăbliŃe, pe
care, umede fiind, scriau cu calam de trestie. Au inventat scrierea cuneiformă şi au
utilizat sistemul de numeraŃie cu baza 60.
Între 2300 şi 2100 î. Chr, Mesopotamia a fost invadată de akkadieni. Aceştia
au adoptat cultura avansată sumeriană cu care şi-a amestecat cunoştinŃele,
inventând abacul.
Pe la 2000 î. Chr., babilonienii semitici i-au absorbit pe sumerieni şi
akkadieni, invadând Mesopotamia şi stabilindu-şi capitala la Babilon (pe la 1900 î.
Chr.). Au adoptat scrierea cuneiformă pe tăbliŃe de lut umede, coapte apoi la soare.
Printre sutele de mii de tăbliŃe conŃinând calcule de tot felul, acte comerciale, acte
de administraŃie, câteva vorbesc despre viaŃa unui “elev” în casa tăbliŃelor. Scribii
babilonieni trebuiau să socotească numărul de muncitori şi numărul de zile
necesare săpării unui canal, hrana şi cheltuielile aferente (canalele fiind utilizate la
irigaŃii, dar şi la transport, de aceea săparea şi întreŃinerea canalelor a fost o
activitate prioritară). Multe astfel de tăbliŃe chiar rezolvă astfel de probleme.
Precizăm câteva alte surse de cunoaştere a matematicii babiloniene. Mai
întâi, construcŃiile babiloniene, masive, formate din prisme dreptunghiulare
suprapuse, tot mai mici, cu scări de acces, cu drumuri exterioare, cu mari
posibilităŃi de apărare. Astronomia sumero – babiloniană era, de fapt, astrologie.
PreoŃii observau şi notau eclipsele. Calendarul sumero – babilonian avea ani cu 12
luni lunare de 29 şi 30 zile, luna lunară având 29 zile, 12 ore şi 44 minute. Un an
avea 354 zile şi o treime de zi. Pentru concordanŃele necesare, se introducea a 13 –
11
a lună, intercalată. Cifra 7 era sacră; a şaptea zi era nelucrătoare (la egipteni, a
zecea). Babilonienii cunoşteau Pleiadele, cele douăsprezece constelaŃii ale
zodiacului. Se utilizau ceasuri cu apă, inventate de babilonieni şi numite de greci
“clepsidre” (hoŃi de apă). Deoarece mulŃi împăraŃi şi prooroci evrei au avut legături
cu Babilonul, aflăm mai multe informaŃii din Biblie. Pe lângă alte mărturii, Biblia
vorbeşte de încercarea păcătoasă de a construi un ziggurat “care să ajungă la cer”
(Turnul Babel), încercare pedepsită de Dumnezeu.
Numerele babiloniene sunt scrise poziŃional, baza fiind 60, dar păstrând
reminiscenŃe de bază 10.
O problemă mai dificilă o constituie scrierea fracŃiilor. Numărul
3 2
2
60
30
60
52
60
1
5 60 12 60 10 + + + + × + ×
s-ar putea scrie 10, 12, 5; 1, 52, 30, dar babilonienii nu aveau separarea părŃii
întregi 10, 12, 5 de partea fracŃionară 1, 52, 30.
Cât despre cifra zero, pe tăbliŃele de lut din jurul anului 1700 î. Chr. nu se
face deosebirea între
132 şi 1302.
Pe la 700 – 400 î. Chr., apare în tăbliŃe, pentru 0 aflat în interiorul numărului,
o notaŃie:
2 ' ' 13 sau 2 ' ' ' 13 sau 2 ' 13 ,
dar nu se scrie " 132 pentru 1320.
De la babilonieni provine împărŃirea orei în 60 minute, a minutului în 60
secunde.
Există tăbliŃe utilizate în rezolvarea problemelor ce conŃin
3
3 2
, , , a a a a şi
1 −
a , scrise, desigur, în baza 60:
4 , 1 8
2
= (adică 64), 1 , 58 59
2
= , etc.
ÎnmulŃirea a două numere se făcea după formula:
2
) (
2 2 2
y x y x
y x
− − +
= ⋅
12
sau
4
) ( ) (
2 2
y x y x
y x
− − +
= ⋅ ,
uşor de calculat utilizând tăbliŃa cu pătrate.
ÎmpărŃirea
y
x
se făcea prin înmulŃirea lui x cu
y
1
; existau tăbliŃe cu
1 −
y
pentru y de la 2 la câteva milioane.
Pentru rezolvarea ecuaŃiilor algebrice, scribii utilizau tabele. Spre exemplu, o
tăbliŃă conŃine numerele
2 3
x x + şi ea ajută la rezolvarea ecuaŃiilor a x x = +
2 3
.
EcuaŃii mai complicate, de forma C Bx Ax = +
2 3
, se reduc la aceasta prin
transformări:
3
2 2 3
B
C A
B
Ax
B
Ax
=
|
¹
|

\
|
+
|
¹
|

\
|
.
Se aflau
B
Ax
y = şi apoi
A
By
x = .
Pentru ecuaŃia b ax = , având soluŃia
1 −
⋅ = a b x , se consulta tăbliŃa cu
1 −
a şi
se făcea înmulŃirea cu b.
O problemă ce apare pe tăbliŃă este următoarea:
“Aria dreptunghiului este 0 , 1 (adică 60), iar lungimea este întrece lăŃimea
cu 7” (Se cere lungimea). EcuaŃia, nescrisă de scris, este: 0 , 1 7
7
= + x x . El
calculează astfel: se ia jumătate din 7, adică ' 30 ; 3 , apoi pătratul acesteia, anume
' 15 ; 12 . Se adaugă 0 , 1 şi se obŃine: ' 15 ; 12 , 1 . Din tabel, se ia rădăcina pătrată: ' 30 ; 8
şi se obŃine 5, lungimea.
Problemele de volum (de pământ excavat) conduc la ecuaŃii cubice; astfel,
pe o tăbliŃă apar 36 de probleme de acest tip. Pe o tăbliŃă de 8cm pe 4cm, deci
32cm
2
, puteau fi scrise şi 200 probleme, cărora li se dădea numai rezultatul.
Extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr a, a , se face cu tabele şi cu
aproximare, utilizând formula
13
2
1
n
n
n
a
a
a
a
+
=
+
,
cu
1
a numărul întreg cel mai mare inferior lui a sau cel mai mic superior lui
a .
Pentru 2 , de exemplu, se obŃin 2
1
= a ,
) 60 ( 2
' 30 ; 1
2
3
= = a , ' 25 ; 1
12
17
3
= = a
adică ... 4166 , 1 , iar ' ' ' ' 35 , ' ' ' 10 , " 51 , ' 24 ; 1
4
= a , adică ...) 4142 , 1 (
408
577
= , aproximând
surprinzător de bine 2 .
Acest procedeu este ştiut din descrierea dată de Heron, in “Metrica”, prin
anul 60 d. Chr. Totuşi, pe o tăbliŃă aflată acum la Universitatea Yale, se află
următoarea diagramă


care pare a conŃine următoarea problemă:
“Pătratul cu latura 30; se cere diagonala”.
Se ia ' ' ' 10 , ' ' 51 , ' 24 ; 1 2 = şi înmulŃindu-l cu 30, găsim ' ' 35 , ' 25 ; 42 .
Această valoare este
19
a , dacă interpretarea tăbliŃei este corectă. Se deduce
de aici că babilonienii făceau calcule lungi, cu numere mari, dacă era nevoie.
Pe tăbliŃe s-au găsit rezolvate sisteme de ecuaŃii cu două necunoscute:
¦
¹
¦
´
¦
= +
= +
¹
´
¦
=
= +
b y x
a y x
b xy
a y x
2 2


30
1,24,51,10
42,25,35
14
17100
) ( ) (
2
3
) (
2
1
13
1
) 2 3 (
50
2
2
2
=
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
+ +

− − + ⋅ + +
= +
y x y x y x y x
y x

(cu soluŃia ) 20 , 30 = = y x ,
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
=
+ = +
x z
x y
xy xyz
12
3
2
6
1
1

(cu soluŃia 6 ,
3
1
,
2
1
= = = z y x ).
Babilonienii utilizau formulele:
. 2 ) (
), )( (
2 2 2
2 2
ab b a b a
b a b a b a
+ + = +
+ − = −

Metoda de rezolvare a sistemului
¹
´
¦
=
= +
b xy
a y x
, echivalent cu ecuaŃia de gradul
al doilea ax b x = +
2
, cea aplicată, nu explicată sau demonstrată, era următoarea:
◙ formează
2
y x +

2
a

◙ formează
2
2
|
¹
|

\
|
+ y x

4
2
a

◙ formează xy
y x

|
¹
|

\
|
+
2
2

b
a
− 4
2

◙ formează
2 2
2
y x
xy
y x −
= −
|
¹
|

\
|
+

b
a
− 4
2

Se găsesc x, y din
2 2
a y x
=
+
şi
b
a y x

=

4 2
2
.
15
Deci, b
a a
y x −
|
¹
|

\
|
± =
2
2 2
, , formulă bine ştiută astăzi.
Din tăbliŃe se deduce că geometria babiloniană avea anumite achiziŃii
incontestabile, cum ar fi:
► teorema lui Pitagora şi triunghiuri pitagoreice (4 este lungimea şi 5
diagonala. Cât este lăŃimea? cu rezolvarea
25 5 5
16 4 4
= ×
= ×

Scade 16 din 25, rămâne 9. 3 este lăŃimea);
► lungimea şi aria cercului.
Pe o tăbliŃă găsită în 1936, π este luat egal cu " 30 , ' 7 ; 3 , adică 3,125, în baza
10.
Pe o tăbliŃă găsită în 1939, descifrată în 1950, se calculează raza cercului
circumscris triunghiului isoscel cu baza 60 şi laturile egale cu 50; aceasta este
' 15 ; 31 . Apoi, se calculează raza cercului înscris în hexagonul regulat, folosind
' 45 ; 1 3 ≈ (adică 1,75).
Iată care este soluŃia dată pe o tăbliŃă pentru triunghiurile “pitagoreice”, în
limbaj actual: Dacă u, v sunt numere întregi relativ prime cu v u > şi se iau
2 2 2 2
, , 2 v u c v u b uv a + = − = = , atunci a, b, c sunt relativ prime şi
2 2 2
c b a = +
(o veritabilă teoremă).
Triunghiurile babiloniene au u şi v numere cu singurii factori primi 2, 3, 5.
Se exemplifică pentru 125 = u , 54 = v ; triunghiul dat în tăbliŃă este
) 18541 , 12709 , 13500 ( . Triunghiul ) 106 , 60 , 59 ( este babilonian, cu 9 = u , 5 = v , dar
) 53 , 45 , 28 ( nu ( 2 , 7 = = v u ).
Să observăm că reciproca teoremei de mai sus este valabilă, ceea ce nu apare
în tăbliŃele găsite şi, probabil, nici nu se ştia.
Ştiind câte ceva despre matematica din Egipt şi din Mesopotamia, miracolul
matematicii greceşti este mai uşor de înŃeles.

16
Cursul numărul 3 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N I IN ND DI IA A Ş ŞI I C CH HI IN NA A

Matematica în India antică
În antichitate, la est de Mesopotamia, între valea Indului şi valea Gangeului
se afla India. CivilizaŃia descoperită acolo s-a dezvoltat pe la 2500 î. Chr. şi a
supravieŃuit peste 800 ani (1700 î. Chr.). În scriere se utilizau vreo 500 de
caractere, unele încă nedescifrate. CivilizaŃia de pe Ind este rivală civilizaŃiilor
contemporane ei de pe Nil, Tigru şi Eufrat. ComerŃul înfloritor cerea un sistem
uniform de măsuri şi greutăŃi. Aceste măsuri utilizau multipli zecimali şi diviziuni
zecimale: 0, 05; 0, 1; 0,2; 0, 5; 1; 2; 5; 10; 20; 50; 100; 200; 500. S-a descoperit o
scală de lungimi cu unitatea de 3,35 cm foarte corect marcată; 10 unităŃi de acest
fel dădeau următoarea măsură de lungime.
O anexă la Vedele religioase aduse de indo – arienii veniŃi spre India dintre
Iran pe la 1500 î. Chr., anume “Sulbasutras” conŃine toate texte matematice cu
geometria necesară construirii altarelor. Aceste cărŃi au fost compuse de preoŃi; ele
nu conŃin demonstraŃii ale regulilor pe care le descriu: construirea unui pătrat cu
aria egală cu aria unui cerc dat (construcŃie aproximativă); construcŃia unui unghi
drept. Aici găsim dependenŃa latură – diagonală în pătrat, cazuri particulare ale
teoremei lui Pitagora ( ) 37 , 35 , 12 ( ), 25 , 20 , 15 ( ), 17 , 15 , 8 ( ), 20 , 16 , 12 ( ), 13 , 12 , 5 ( ,
|
¹
|

\
|
|
¹
|

\
|
2
25
, 10 ,
2
15
,
2
13
, 6 ,
2
5
), 39 , 26 , 15 ( ), aproximarea lui 2 şi π cu fracŃii ordinare:
( ). ... 088 , 3
) 2 2 3 ( 18
8 6 29 8
1
6 29 8
1
29 8
1
8
1
1 4
), 4142516 , 1 (
34 4 3
1
4 3
1
3
1
1 2
2

− ≈
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅
+
⋅ ⋅


+ − = π

⋅ ⋅


+ + =

Tot în aceste cărŃi se construieşte un pătrat a cărui arie este egală cu suma
ariilor a altor două pătrate, deci se obŃine teorema lui Pitagora.
17

găsită, în altă carte, sub forma:

Pe la 250 î. Chr. au apărut numeralele Brahmanice, care conŃineau semne
pentru numerele 1 – 9.
Mai înainte, existau simboluri pentru numerele 1 – 9, 10, 20, …, 100, 200,
…, 1000, 2000, ..., etc.; scrierea era nepoziŃională, dar baza de numeraŃie era 10,
apoi trecându-se la scrierea poziŃională.
Indienii vechi erau fascinaŃi de numerele mari; Gautama Budha era
examinat, pe când era tânăr, la matematică; el listează puterile lui 10 până la
53
10
şi, la a doua întrebare, ajunge până la
421
10 .
În “Sulbasutras” apare metoda de cuadrare a cercului care constă în
construirea unui pătrat cu latura
15
13
din diametrul cercului. Se ia, deci,
... 00444 , 3
15
13
4
2
=
|
¹
|

\
|
⋅ = π . Problema inversă a “circularizării pătratului” apare şi
ea în cărŃi.
A B
C D
P Q
R S
X
Y
Z
A
B
C
D
X
Y
E
F
P Q
18
Între 400 – 300 î. Chr. apar idei legate de teoria numerelor, operaŃiile
aritmetice, geometrie, operaŃii cu fracŃii, ecuaŃii simple, ecuaŃii cubice şi cuartice,
permutări şi combinări. Se studiază, din motive religioase, împărŃirea cercului prin
drepte paralele în regiuni de grosimi prescrise, ale căror arii se calculează pe baza
unor formule. Cosmologia Jaina (jainismul fiind religia apărută în 500 î. Chr. şi
existentă şi azi) cuprinde o perioadă de
588
2 de ani (
588
2 , în sistemul zecimal,
este un număr de 178 cifre). Şi aici, ca şi în religia vedică, se observă o pasiune
pentru numerele mari: se calculează numărul seminŃelor de muştar alb ce pot fi
plasate într-un container cilindric de rază foarte mare,
q
r (raza Pământului). În
matematica Jaina apar formule de tipul:
( )
( ) .
,
3
3
|
¹
|

\
|
=
|
¹
|

\
|

= ⋅
a a a
a a a

Într-un manuscris matematic indian, aflat la Biblioteca Bodleiană de la
Oxford, găsim amănunte asupra modului de rezolvare a problemelor şi asupra
operaŃiilor cu fracŃii ordinare. Apar acolo şi ecuaŃii cu numere întregi:
“O persoană are 7 cai asaya, alta 9 cai haya şi alta 10 cămile. Fiecare dă câte
un animal celorlalŃi doi şi, după ce vând animalele cu preŃuri ce trebuie
determinate, au aceiaşi bani”
sau
“Doi paji ai regelui primesc
6
13
dinari pe zi şi, respectiv,
2
3
dinari. Dacă
primul datorează celui de al doilea 10 dinari, calculează şi spune-mi când au pajii
aceeaşi sumă de bani”.

Matematica în China antică
Chinei antice îi datorăm inventarea cifrelor utilizate apoi de indieni şi de
arabi. Se ştie că, pe la 475 î. Chr., în China se utiliza un sistem de şapte beŃişoare
de bambus pe care fiecare chinez interesat (comerciant, înŃelept, călugăr,
19
funcŃionar) le avea asupra lui, într-o mică legătură, înşirându-le la nevoie pe table
sau pe pământ. Numerele erau notate poziŃional şi se puteau face uşor operaŃiile
aritmetice, în mod ce aminteşte de maniera noastră de lucru, atunci când nu
utilizăm calculatorul.
Texte matematice apar în “Cartea schimbării” apărută în secolele al VIII-lea
şi al VII-lea î. Chr. Aici este semnalată existenŃa pătratului magic
4 9 2
3 5 7
8 1 6
şi regăsirea unor nu, mere scrise zecimal. De altfel, se ştie că astfel de numere apar
în China în jurul anului 2000 î. Chr.
Primele cărŃi matematice supravieŃuind până azi, scrise pe hârtie de bambus
sau pe scoarŃă de copac, datează, cel mai devreme, din perioada 200 î. Chr. –
220 d. Chr., unele reproducând, probabil, experienŃe mai vechi. În aceste cărŃi sunt
descrise una dintre teoriile despre cercuri, teorema lui Pitagora utilizată în
astronomie şi o demonstrează, calcule cu fracŃii ordinare. Aceste cărŃi au influenŃat
matematica timp de mii de ani. ConŃinutul unei asemenea cărŃi, scrisă pe la 100 î.
Chr. – 50 d. Chr., denumită “Nouă capitole ale artei matematice” este următorul.
Capitolul 1 se consacră măsurării loturilor de pământ, dar discută sistematic
algoritmi de găsire a celui mai mare divizor comun şi a celui mai mic multiplu
comun, operaŃii cu fracŃii ordinare, arii ale figurilor plane (pătrat, dreptunghi,
triunghi, trapezoid, cerc, segment de cerc), aria segmentului de sferă, coroana
circulară, ultimele cu aproximaŃii foarte bune. Capitolele 2, 3, 6 prezintă proporŃii
şi distribuŃii proporŃionale, aplicate la taxe şi la cereale. Capitolul 4 pune
următoarea problemă: care este mărimea (latura) dacă se dă aria / volumul unui
corp geometric, descriind algoritmi pentru rădăcinile pătrate şi cubice. Capitolul 5
dă sfaturi asupra construcŃiilor şi apar în acest capitol volumele cubului,
paralelipipedului dreptunghic, prismei, piramidei, piramidei triunghiulare,
tetraedrului, cilindrului, conului, sferei, pentru π luându-se valoarea 3. În capitolul
7, despre exces şi defect, este prezentată metoda falsei ipoteze şi aceea a dublei
20
false ipoteze. Capitolul 8, despre matrice dreptunghiulare, dă algoritmul eliminării
pentru rezolvarea unui sistem cu trei sau mai multe ecuaŃii liniare. Apar aici şi
numere negative, funcŃionând regula semnelor. Capitolul 9 se referă la triunghiuri
dreptunghice: teorema lui Pitagora şi aplicaŃii, triunghiuri asemenea; sunt rezolvate
ecuaŃii pătratice de forma b ax x = +
2
, b a, pozitive, cu aplicarea algoritmului de
extragere a rădăcinii.
În jurul anului 250 d. Chr. apare lema chinezească a resturilor:
“Să se determine n care la împărŃirea cu 3 dă restul 2, la împărŃirea cu 5 dă
restul 3 şi la împărŃirea cu 7 dă restul 2”.
SoluŃia dată este: la 140, 63, 30, adună-le (233), scade 210 şi ai 23.
În alte cărŃi, din 263 d. Chr. până în 450 d. Chr. este enunŃat pentru cerc
principiul exhaustive, sugerându-se principiul lui Cavalieri pentru găsirea
volumului cilindrului; apare suma progresiei geometrice şi rezolvarea sistemelor
liniare cu două ecuaŃii şi trei necunoscute; π este utilizat cu valoarea 14 , 3 ; apare o
formulă mai buna pentru volumul sferei. Matematica următoarelor cinci secole,
până în anul 1000, aduce, interpolarea pătratică şi rezolvarea ecuaŃiilor cubice.
Recapitulând, contribuŃiile majore ale matematicii Chinei antice, avem:
▓ Teoreme: Pitagora, triunghiul lui Pascal (numere triunghiulare), lema
chinezească a resturilor;
▓ EcuaŃii rezolvate: regula de trei, metoda falsei ipoteze, sisteme de
ecuaŃii liniare;
▓ Combinatorică: permutări şi combinări, serii şi progresii;
▓ Numere: numere negative, fracŃii;
▓ Jocuri: pătrate magice, probleme şi jocuri.










21
Cursul numărul 4 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A E EB BR RA AI IC CĂ Ă Î ÎN N P PE ER RI IO OA AD DA A A AN NT TI IC CĂ Ă

Mărturii despre matematica poporului evreu în perioada antică se găsesc în
Biblie (Vechiul Testament), precum şi de cărŃile de înŃelepciune ale sale.
Talmudul, cartea de bază, conŃine cunoştinŃe acumulate de-a lungul mileniilor prin
studiile întreprinse de învăŃaŃii evrei. Talmudul are două părŃi: Mishna şi Gemara.
ÎnvăŃăturile din Mishna au fost editate abia la sfârşitul secolului al doilea, până
atunci fiind transmise din generaŃie în generaŃie, prin grai viu. Gemara constă din
discuŃii şi dispute despre Mishna. Există două şcoli principale, babiloniană şi
palestiniană, cărora le corespund Talmudul Babilonian (TB) şi Talmudul
palestinian (TP).
O ediŃie completă a TB a fost publicată la VeneŃia, între 1520 – 1523, prin
Daniel Bomberg. Cea mai cunoscută ediŃie a Talmudului a fost tipărită de fraŃii
Romm, în 1880, la Vilna.
TP, în afara problemelor de ordin religios, tratează ştiinŃa intercalării lunilor
şi matematica, conŃinând învăŃăturile lui Rabbi Yohanan Ben Nappaha (180 – 279),
cel mai mare comentator al Mishnei.
În TB se tratează, de exemplu, aproximarea rabbinică a lui π. Mishna enunŃă
regula: “Oricare (cerc), a cărui circumferinŃă este trei coŃi, are distanŃa (diametrul)
de un cot”. Urmează 3
0
= π .
Gemara întreabă: “De unde se ştie aceasta?”. Rabbi Yohanan citează
autoritatea biblică unde, “distanŃa de la o margine la alta a bazinului circular de
aramă este de 10 coŃi, iar circumferinŃa este de 30 de coŃi”. Gemara argumentează:
“Dar el (bazinul) are o grosime”, adică diametrul poate fi măsurat din afară, iar
circumferinŃa din interior. Rabbi Yohanan sugerează că grosimea este neglijabilă.
Gemara obiectează: “Dar există o grosime!”, astfel că 3 nu este raportul
căutat între circumferinŃă şi diametru.
22
Concluzia este că trebuie luată drept buna valoarea dată de Talmud pentru
π, adică 3. În aceeaşi perioadă, egiptenii şi babilonienii aveau aproximări mai
bune pentru π.
Alte reguli din Talmud atestă aceeaşi valoare pentru π. În Talmud se spune:
“Cât de mare este pătratul faŃă de cercul înscris în el? Un sfert!” (adică, lungimea
cercului înscris în pătrat este
4
3
din perimetrul pătratului), “Un cerc într-un pătrat,
un sfert” (din aria pătratului, pentru diferenŃa ariilor).
Autorii preocupaŃi de această temă au observat că dacă s-ar Ńine seama de
valorile numerice ale literelor cuvintelor care apar în textul Bibliei, atunci valoarea
lui
H
π , faŃă de 3
0
= π este:
106
111
0
=
π
π
H
, de unde ... 1415094 , 3 = π
H
.
Maimonides vorbeşte de iraŃionalitatea lui π: “Raportul diametrului la
circumferinŃa cercului nu se ştie şi nu poate fi exact exprimat”, precizând că acest
număr se cunoaşte numai aproximativ. Oamenii educaŃi iar
7
1
3 , dar, cum acesta nu
se poate preciza exact, evreii iau raportul egal cu cel mai apropiat întreg, adică 3.
De fapt, dacă se utilizează în loc de cerc hexagonal regulat înscris în cerc, raportul
perimetrului acestuia cu diametrul cercului este 3.
Pentru arii, în locul cercului, se ia dodecagonul înscris în cerc.
Rabbi Yohanan ştia aproximările
5
2
1 2 ≈ şi
7
1
3 ≈ π .
Revenim la mistica şi utilizarea numerelor în Biblie. Se spune că mare parte
din Vechiul Testament este un lung şir de numere, ca şi cum ar fi un cod trimis de
Dumnezeu. Astfel, Geneza, prima carte, începe cu numărarea zilelor creaŃiei. În
Biblie există o evidenŃă de necontestat a unei proporŃii numerice şi a unei simetrii
uimitoare. Apare o adevărată “preferinŃă” pentru unele numere, de exemplu, 7, 12,
40.
Astfel, şapte sunt zilele creaŃiei şi ale săptămânii, Cain va fi răzbunat de
şapte ori, Lameh de şaptezeci de ori câte şapte. Între Paşti şi Rusalii sunt şapte
săptămâni. Două dintre sărbătorile evreieşti Ńin şapte zile. Pâmântul trebuie lăsat să
23
se odihnească la fiecare al şaptelea an. Poporul din Israel a mărşăluit timp de şapte
zile în jurul cetăŃii Ierihonului, înainte ca zidurile acesteia să se prăbuşească.
Nabat, bolnavul de lepră este trimis de Elisei să se scalde de şapte ori în Iordan şi
exemplele pot continua.
Numărul 12, însemnând “fundament”, “temelie”, apare ca număr al triburilor
lui Israel. Există 12 apostoli ai lui Christos.
Măsurarea este o acŃiune permanentă în Biblie; se numără: anii vieŃii unui
om, oştenii, banii (aurul, argintul etc.) ş.a.
Numărul 40 are multiple semnificaŃii: patruzeci de ani a trăit Moise în
palatal Faraonului, alŃi patruzeci la socrul său, în deşert, patruzeci de ani au rătăcit
evreii în pustie până a ajunge la Ńara promisă lor de Dumnezeu. Patruzeci de zile şi
de nopŃi a Ńinut potopul. La patruzeci de zile de la învierea sa Christos s-a înălŃat la
ceruri.
Biblia conŃine şi informaŃii “geometrice” multiple asupra construcŃiilor
făcute de evrei: cortul, templul, palate, altare, sfeşnice, mese, etc. au dimensiuni
(lungimi, lăŃimi (grosimi), înălŃimi şi greutăŃi) precizate alături de informaŃii asupra
materialelor folosite.
Calendarul evreiesc este un calendar lunar cu 12 luni. Anul solar conŃine
12,4 luni lunare motiv pentru care, pentru compensare, din când în când, trebuie
adăugată a treisprezecea lună. În secolul al IV – lea, Hillel II a stabilit un calendar
fix, utilizat şi azi, care standardizează lungimea lunilor şi adăugarea celei de a
treisprezecea luni la 19 ani.












24
Cursul numărul 5 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N G GR RE EC CI IA A A AN NT TI IC CĂ Ă ( (I I) )

Matematica prezentată până acum era o colecŃie de formule, reŃete aplicabile
pentru rezolvarea unor probleme, fără a fi demonstrate, necesitatea demonstrării
acestor formule şi necesitatea analizării cazului general nefiind simŃită de nimeni.
Ideea demonstraŃiei matematice a fost introdusă şi menŃinută de matematica
Greciei antice.
În continuare vor fi prezentaŃi cei şapte înŃelepŃi ai Greciei,
Thales din Milet (640 – 546 î. Chr.) este primul
matematician grec cunoscut. Thales a învăŃat matematica în
Egipt şi Mesopotamia. “Thales a adus în Ellada această
doctrină (matematica) şi multe a descoperit el însuşi, pentru
multe a arătat principiile, având când un caracter mai general,
când unul mai practic”, aşa cum spune Eudemos.
Potrivit lui Proclus, importantă pentru Thales a fost vizita sa la preoŃii
egipteni, de la care a luat cunoştinŃele de geometrie.
Utilizând table de observaŃii babiloniene, Thales prezice eclipsa de soare din
28 mai 585 î. Chr.
Thales a rămas în matematică prin mai multe teoreme de geometrie,
demonstrate şi enunŃate pentru prima dată de el:
╠ Un cerc este împărŃit în două de un diametru.
╠ Unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt egale.
╠ Unghiurile opuse la vârf sunt egale.
╠ Două triunghiuri sunt congruente dacă au o latură şi
unghiurile alăturate ei respectiv egale.
╠ Un unghi înscris într-un semicerc este drept.
╠ Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte.
Thales a fost şi un mare filosof, cunoscut prin afirmaŃia că orice lucru este
făcut din apă, apa fiind un principiu fundamental al vieŃii.
25
Cu privire la viaŃa lui Thales există câteva anectode reproduse de alŃii.
Platon povesteşte cum Thales, cufundat în gânduri pe când se plimba, a cazut într-o
fântână.
Plutarch povesteşte cum Thales măsoară o piramidă, fără a se urca pe ea,
utilizând lungimea umbrei acesteia comparată cu umbra unui băŃ a cărui înălŃime o
ştia.

1
1
h
u
u
h ⋅ =
Astăzi, orice elev de clasa a VII – a ştie să facă acest lucru, utilizând teorema
lui Thales.
În mod analog, Thales a descris posibilitatea de a afla distanŃa de Ńărm, la
care se află o corabie, ştiind înălŃimea catargului său.
Anaximandru (601 – 540 î. Chr.) a fost elev al lui Thales. El
susŃinea că există o infinitate de lumi, toate făcute dintr-o
substanŃă nedeterminată. Pământul, aerul, focul nu sunt forme ale
apei, ci forme ale acestui “infinit”. Durata universului este
“infinită”. Un oponent al ideilor lui Anaximandru despre infinitul
actual a lui Aristotel.
Pitagora, născut pe insula Samos pe la 569 î. Chr., a învăŃat
mai întâi cu Pherekydes, apoi cu Thales şi Anaximandru. Thales
era pe atunci bătrân, dar cu siguranŃă l-a impresionat foarte mult
pe tânărul de 18 ani.
Pitagora, întors la Samos din călătoria din Egipt şi Babilon
1
u (umbra băŃului)
u (umbra piramidei)
1
h
h
băŃ
piramidă
26
de unde a luat alte învăŃături, a creat o şcoală, numită “semicercul” lui Pitagora. Pe
la 518 î. Chr. (sau 530 î. Chr. după alte surse), Pitagora s-a stabilit la Crotona
(colonie grecească din sudul Italiei), unde a fondat o şcoală având moto – ul “Totul
este număr”. A încercat să fundamenteze prin numere ştiinŃa, religia şi filosofia. Ca
şi Democrit, Pitagora crede că universal este discret.
Pitagora este primul care o folosit numele “mathematica” ( = ceea ce se
învaŃă), pentru cunoştinŃele de matematică.
Şcoala lui Pitagora funcŃiona în secret. Descoperirile individuale era
proprietatea şcolii, descoperitorii rămânând în umbră. Pythagoreii erau vegetarieni
şi credeau în reîncarnare. Încercând să influenŃeze politica, pythagoreii întâmpină
rezistenŃă şi însuşi Pitagora se exilează şi moare la Metapont, în 475 î. Chr.
Pentru Pitagora cea mai frumoasă figură solidă era sfera, dintre figurile plane
– cercul, iar ca număr – zece este numărul perfect ( 10 4 3 2 1 = + + + ; scris cu
puncte, se obŃine un triunghi).
Lui Pitagora îi sunt atribuite descoperirile:
■ numerele pătrate (
2
n ), numerele triunghiulare ) 2 / ) 1 ( ( + n n şi
reprezentarea acestora;
■ proporŃiile de bază: media aritmetică, media geometrică, media
armonică şi relaŃiile dintre ele:
b ac
c a
b c a b
c a
1
2
,
2 1 1
,
1
2
1 1
=
+
= + =
+
;
■ seria naturală a armonicelor (exprimarea sunetelor cu numere:
1
1

unison,
1
2
octavă,
2
3
cvintă,
3
4
cvartă,
4
5
terŃa majoră,
3
6
terŃa
majoră,
5
8
sexta majoră);
■ teorema lui Pitagora, pe la 500 î. Chr.;
■ construcŃia pentagonului şi decagonului regulat înscrise în cerc.
Aristotel spunea că “pythagoreicul, fiind educat în studiul matematicii,
gândeşte că lucrurile sunt numere şi că întregul cosmos este o scală şi un număr”.
27
Iamblicos povesteşte că Hippasos, unui dintre pythagorei, a divulgat
problema construcŃiei dodecaedrului înscris în sferă, iar doi matematicieni dintre
cei mai vestiŃi la acea vreme, Theodoros din Cirene şi Hippocrates din Chios, au
dezvoltat această învăŃătură matematică în cel mai înalt grad, şi drept urmare
Hippasos şi-a găsit pieirea în mare.
În continuare prezentăm o listă cu teoremele atribuite lui Pitagora sau şcolii
sale:
□ Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte. Mai mult,
un poligon cu n laturi are suma unghiurilor interioare egală cu 4 2 − n
unghiuri drepte, iar a celor exterioare cu 4 unghiuri drepte.
□ Teorema lui Pitagora.
□ Construirea unor figuri geometrice de arie dată (rezolvarea unor
ecuaŃii algebrice prin geometrie, de exemplu,
2
) ( x x a a = − ).
□ Descoperirea iraŃionalelor.
□ Cele cinci solide (poliedre) regulate (se spune că Pitagora ştia să
construiască trei dintre ele).
□ În astronomie, Pitagora considera Pământul sferic şi centru al
Universului.
Hippias din Elis (425 î. Chr.) este cel care a descoperit curba numită
cuadratice, ce poate fi folosită la trisecŃia unghiului. Această curbă se construieşte
în felul următor: se consideră pătratul unitate ABCD, cu AB latura superioară şi cu
DC latura de jos. Se mişcă, cu o unitate pe secundă, AB către DC, iar AD se roteşte
în jurul lui D către DC cu
o
90 pe secundă, astfel că AD şi AB coincid, după o
secundă, cu DC. La un moment t, 1 0 ≤ ≤ t , cele două laturi în mişcare se
intersectează într-un punct P, ce descrie cuadraticea. EcuaŃie sa este:
|
¹
|

\
|
π
= y xtg y
2
, cu 1 0 ≤ ≤ y .
Pentru a trisecta un unghi, să spunem de
o
60 , îl plasăm aşa ca vârful
unghiului să fie în D, o latură pe DC şi alta să întâlnească cuadraticea într-un punct
28
Q. Dacă d este distanŃa de la Q la DC, construim o paralelă la DC la distanŃa de
3
d

de BC. Dacă paralela construită întâlneşte cuadraticea în punctul R, atunci
o
20
ˆ
= C D R . Mai mult, cum
π
=
|
¹
|

\
|
π

2
2
lim
0
y tg
y
y
şi cum cuadraticea întâlneşte DC în
punctul S la distanŃa de
π
2
unităŃi de D, cuadraticea se poate utiliza la construirea
unui pătrat de arie egală cu a cercului de rază 1.
Antiphon (425 î. Chr.) sugerează că aria cercului poate fi calculată prin arii
ale poligoanelor regulate cu tot mai multe laturi înscrise în el, observând că:
pătratul este mai mare ca
2
1
din cerc, aria octogonului este mai mare ca
4
3
din aria
cercului şi aşa mai departe. Cum aria poligonului regulat cu
n
2 laturi este
proporŃională cu pătratul diagonalei celei mai lungi, rezultă că aria cercului este
proporŃională cu
2
) 2 ( r .
Hippocrates din Chios (425 î. Chr.) este responsabil pentru materialul despre
cerc şi poligoane regulate din CărŃile III şi IV ale lui Euclid.
Hippocrates construieşte semicercuri pe cele trei laturi ale unui triunghi
dreptunghic astfel ca acest triunghi să fie înscris în semicercul construit pe
ipotenuză. IntersecŃia semicercurilor dă “lunulele” lui Hippocrate, iar suma ariilor
lor este egală cu aria triunghiului. Lui Hippocrate I se atribuie teorema lui Pitagora
generalizată pentru un triunghi oarecare. Legenda spune că la 430 î. Chr. Atena a
suferit din cauza unei epidemii de febră tifoidă. Oracolul de la Delos, consultat de
atenieni, le-a spus că trebuie să dubleze volumul altarului cubic al lui Apollo, adică
să rezolve problema duplicării cubului cu rigla şi compasul, problemă rămasă
nerezolvată de-a lungul secolelor. Hippocrate observă că ar trebui construite
lungimile y şi z astfel ca
2
1 z
z
y
y
= = . Atunci y ar fi
3
2 .
29
Textele fundamentale greceşti s-au păstrat parŃial sau total, dar prin copii
mult mai târzii decât timpul în care au fost scrise originalele.
“Elementele” lui Euclid constituie cea mai veche carte grecească, care a
supravieŃuit în întregime prin frecvente copieri şi apoi traduceri. Primele copii,
până pe la 800 î. Chr., era scrise cu litere de tipar, fără spaŃii între cuvinte. După
acest an, copiile, cu litere mici şi spaŃiate, se citeau mai uşor şi ocupau mai puŃin
loc. Cea mai veche copie în litere mici existentă datează din 888, la 1200 de ani de
la scrierea “Elementelor”, iar pentru scrierea ei s-au plătit 14 monede de aur, o
sumă imensă pentru acel timp. Acest manuscris din 888 conŃine adnotări existente
pe copia precedentă utilizată de copist, dar şi adnotări ulterioare, făcute de
utilizatorii lui. Primele versiuni ale “Elementelor”, apărute în Europa medievală, au
folosit traduceri în arabă ale acestora, deoarece nu se cunoşteau copii greceşti sau
latineşti.
Arhimede este un alt autor elen ale cărui opere s-au
păstrat prin traduceri. În 1458, Jacobus Cremonensis, însărcinat
de papa Nicolae al V – lea, termină de tradus în latină
“Operele” lui Arhimede, carte cu frumoase şi curioase
ornamente. “ColecŃia astronomico – matematică”, cel mai vechi
şi mai frumos manuscris al unei colecŃii de opere de astronomie
aparŃinând, între alŃii, lui Euclid, Aristarchus, Theodosius, datează din secolul al
X – lea. Cel mai elegant manuscris grecesc a fost făcut pentru papa Paul al
III – lea, în 1536, şi este copia lui Appolonius despre conice. “ColecŃia” lui Pappus
este un supliment, în greacă, la tratatele sale de geometrie, astronomie, mecanică,
datând din secolul al X – lea, când s-a efectuat copia. “Aritmetica” lui Diophantes
apare la Paris, în 1621, în cea mai cunoscută ediŃie tipărită. Cartea lui Boetius, “De
institutione arithmeticae”, manual didactic din secolul al V – lea, comentând
cuceririle anterioare ale aritmeticii greceşti, utilizat în toate universităŃile europene
medievale, apare tipărită la Leipzig, în 1867.
30
Am amintit aceste texte matematice deoarece în ele, prin note şi comentarii,
se amintesc contribuŃiile anterioare, cu atribuirea descoperirilor celor care le-au
făcut.
Sistemul de numeraŃie utilizat de grecii antici era zecimal, iar scrierea a fost
acrofonică, adică se utiliza pentru număr prima literă a numelui său, cu combinarea
numeralelor pentru scrierea numerelor mari.
O altă scriere utilizată este aceea alfabetică:
Α Β Γ ∆ Ε

Ζ Η Θ
α
β γ
δ ε

ξ η
θ
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Numărul 6 este scris cu litera digamma, ieşită acum din uz.
Grecii nu s-au gândit la numărul şi cifra zero, probabil pentru că ei
considerau numerele din punct de vedere geometric, ca lungimi de segmente, arii,
volume. Se pare că astronomii greci, în speŃă Ptolemeu pe la 130 d. Chr., au utilizat
un simbol pentru zero, neacceptat unanim.
Platon (427 – 349 î. Chr.) a fost discipol al lui Socrate
(469 – 399 î. Chr.). După executarea lui Socrate la 399 î. Chr.,
Platon vizitează Heliopolis şi Cyrene. Studiază cu Theodorus din
Cyrene (care demonstrase iraŃionalitatea numerelor
15 , 14 , 13 , 11 , 10 , 7 , 5 , 3 şi 17 ), cunoaşte şcoala lui
Pitagora, petrecând un timp lângă Archytas, care conducea pe atunci confreria
pythagoreică. Călătoria în Italia era să-i fie fatală, deoarece guvernatorul Syracusei,
Dionysius I, l-a vândut ca sclav, însă a fost răscumpărat de prietenii săi. Astfel,
Platon revine la Atena, unde, pe la 380 î. Chr. fondează şcoala sa, numită
Academia, în grădinile lui Academos. La intrarea în Academie este scris: “Să nu
intre aici cel care nu ştie geometrie!”, deoarece Platon considera că primele ştiinŃe
care “deşteaptă gândirea” sunt ştiinŃele numărului şi măsurii (calculul, aritmetica şi
geometria). ŞtiinŃa numărului scoate pe om la lumină, fără această ştiinŃă,
31
cunoştinŃele învăŃate ar fi simple aplicări practice, care au în vedere acŃiunea, nu şi
cauza ei.
În dialogul “Timaeus” Platon vorbeşte despre construcŃiile cu rigla şi
compasul, spunând că sunt singurele permise, şi despre poliedrele regulate, numite
mai târziu corpuri platonice.

tetraedru cub octaedru icosaedru dodecaedru

Platon atribuise acestor poliedre regulate semnificaŃii mistice, care au
rămas valabile în tot Evul Mediu european. El asociază cubului pământul,
tetraedrului – focul, octaedrului – aerul, icosaedrului – apa şi dodecaedrului –
cosmosul.
Lui Platon îi este atribuită găsirea unei soluŃii de dublare a cubului,
construind un trapez dreptunghic cu diagonalele perpendiculare şi a OC = ,
a OD 2 = .


Acesta are proprietatea că
OD
OA
OA
OB
OB
OC
= = . Notând y OA x OB = = , , găsim
3
2 a x = , deci
3 3
2a x = . Mai târziu, Eratostene (275 – 195 î. Chr.) a construit un
aparat, numit mesolab, format din două drepte paralele, care se mişcă pe două
perpendiculare formând trapezul cerut.
ImportanŃa lui Platon pentru matematică nu constă în contribuŃia matematică
directă, ci în influenŃa pe care a avut-o, în timpul vieŃii sale şi după, asupra altora,
32
în influenŃa cu care cere definiŃii clare şi postulate, în credinŃa că studiul
matematicii este un mijloc de a deveni virtuos.
În continuare, vom reproduce pentru frumuseŃea ei, replica regelui egiptean
Thamos către zeul Theut, care-i cere regelui să răspândească semnele scrise: “…
acest meşteşug va aduce în sufletele celor care îl învaŃă, din pricina nepăsării lor
faŃă de memorie, tocmai contrariul ei, uitarea. Oamenii se vor bizui pe scris, îşi vor
aminti pe dinafară, pe semne străine, nu dinăuntru, prin lucrarea minŃii lor”. Apoi,
vorbind despre “ştiutorii închipuiŃi”, spune: “După ce vor fi citit multe, fără să fi
trecut printr-o autentică învăŃătură, îşi vor închipui că şi pricep multe lucruri …”.
Eudoxus din Cnidos (408 – 355 î. Chr.) studiază cu Architas, apoi cu tânărul
Platon. Lui îi sunt atribuite cărŃile X şi XII din “Elementele” lui Euclid, tratând
despre proporŃii şi despre cerc. Eudoxus demonstrează că aria cercului este
proporŃională cu pătratul diametrului său.
Menaechmus (375 – 325 î. Chr.), alt discipol al lui Platon şi elev al lui
Eudoxus, este cel care a descoperit conicele – elipsa, hiperbola, parabola – şi le
utilizează la dublarea cubului. Despre Menaechmus se spune că ar fi răspuns la
cererea lui Alexandru cel Mare de a-i indica o cale mai scurtă de a învăŃa
geometria că “în matematică nu există căi speciale pentru regi”.
Aristotel din Stagira (384 – 322 î. Chr.) a fost elev, timp de
20 de ani, al lui Platon, deşi nu era de acord cu acesta asupra
naturii matematicii. Fiu al lui Nicomach, medicul lui Filip, regele
Macedoniei, Aristotel a fost profesorul lui Alexandru cel Mare.
Aristotel fundamentează logica în cărŃile sale adunate sub titlul
“Organon” (Instrument). Aici el defineşte silogismul, formulează metoda
deductivă, precizează că un silogism este adevărat sau fals. Pentru Aristotel,
axiomele matematice sunt adevărate, deci tot adevărate sunt şi teoremele deduse
din ele. La Atena, Aristotel a întemeiat o şcoală proprie, “Şcoala peripatetică” sau
“Lykeion” (Liceul), frecventată de circa 2000 de elevi. Aristotel a respins ideea de
infinit, pentru el existând segmente oricât de lungi, dar nu există o dreaptă care
“merge la infinit”. După Aristotel, infinitul este prea mare, pentru a fi frumos. El
33
spune că liniile infinite contrazic cinematica; pretinde că mulŃimile infinite conduc
la contradicŃie deoarece au o submulŃime proprie infinită. Aristotel îşi imaginează
o lampă care se aprinde la momentul
n
n
t
2
1
1− = , pentru n par, şi se stinge la
momentul
n
t pentru n impar. Divizând un interval de timp în număr infinit de
momente, fie acest interval ] 1 ; 0 [ , la momentul 1 lampa nu poate fi nici aprinsă, nici
stinsă, ceea ce este imposibil. Pentru a înlocui infinitul, Aristotel foloseşte noŃiunea
de “infinit potenŃial”.
În aceeaşi perioadă, unii filosofi greci şi-au pus probleme legate de existenŃa
infinitului.
Pe la 480 î. Chr., Parmenide din Elea spune că mişcarea nu există, deoarece
universul constă dintr-un singur obiect, iar mişcarea ar avea nevoie de două locuri
de plecare şi de sosire.
Pe la 450 î. Chr., discipolul lui Parmenide, Zenon din Elea, dă patru
argumente care arată că nu există mişcare:
i. Un obiect în mişcare parcurge întâi jumătate din distanŃă, apoi jumătate
din jumătate şi tot aşa mereu. În momentul n, pentru intervalul ] 1 ; 0 [ , obiectul se
află în poziŃia
n
2
1
1− şi nu există n, astfel încât 1
2
1
1 = −
n
.
Evident, Zenon nu acceptă infinitul.
ii. Achilles cel iute de picior, plecând din punctul 0, nu poate să prindă din
urmă o broască Ńestoasă, care pleacă din punctul 1, deşi aleargă de două ori mai
repede ca ea, deoarece, atunci când Achilles ajunge în poziŃia 1, broasca este în
2
1
1+ , când Achilles este în
2
1
1+ , broasca ajunge în
4
1
2
1
1 + + , şi tot aşa.
Dacă infinitul nu se acceptă, atunci broasca rămâne în frunte.
iii. O săgeată în zbor se află, în fiecare moment, într-un punct fixat, deci nu
se mişcă. Mai precis, distanŃa parcursă într-un moment fiind 0, aceasta înseamnă că
distanŃa parcursă în ∞ momente este 0, pentru că Zenon nu acceptă infinitul.

34
iv. Există trei linii de oameni:
AAAA
BBBB →
→ CCCC
Presupunem oamenii A staŃionari, oamenii B mişcându-se la dreapta cu
viteza maximă posibilă, iar oamenii C la stânga cu viteza maximă posibilă. Atunci
B se mişcă relativ la C cu viteza dublă faŃă de viteza maximă posibilă, ceea ce este
fals.
Evident, se poate combate Zenon prin eliminarea ideii de viteză maximă
posibilă sau prin recurs la teoria specială a relativităŃii.
Filosoful Democrit din Abdera (460 – 370 î. Chr.) are o
contribuŃie matematică: “Volumul piramidei este o treime din volumul
prismei cu aceeaşi înălŃime”. Democrit, pe la 420 î. Chr., susŃine că
există o infinitate de atomi indestructibili şi că spaŃiul care îi conŃine este la rându-i
infinit.


























35
Cursul numărul 6 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N G GR RE EC CI IA A A AN NT TI IC CĂ Ă ( (I II I) )

În articolul “FormaŃia matematică”, Dan Barbilian spunea: “Totuşi gândirea
greacă se exprimă nu numai mitic, în fabulă, dar şi direct, în teoreme. Poarta prin
care poŃi aborda lumea greacă – fără a cărei cunoaştere, după părerea mea, cultura
cuiva nu poate fi socotită completă – nu este obligatoriu Homer. Geometria greacă
e o poartă mai largă, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster, dar esenŃial”.
Alexandru cel Mare, după supunerea Egiptului, impresionat de construcŃiile
acestuia, a întemeiat acolo un oraş grecesc, oraş care să fie şi port la Mediterană.
Astfel, între 332 şi 331 î. Chr. este întemeiat oraşul Alexandria, care devine
capitala regatului Ptolemeilor pe la 305 î. Chr. Ptolemeu I şi Alexandru cel Mare,
foşti elevi ai lui Aristotel, înfiinŃează o “universitate” numită Museum, cu o
bibliotecă în care, în timp, s-au adunat peste 600000 de manuscrise pe papirus.
Timp de 600 de ani Alexandria a fost centrul de matematică şi de ştiinŃă al lumii.
În 549 d. Chr. împăratul Justinian a închis şcoala de filosofie şi “anii întunecaŃi” se
abat asupra Europei, iar declinul intelectual al Alexandriei este grăbit. După ce
faimoasa bibliotecă a fost cucerită de arabi, ea a fost incendiată în 641, când
probabil nu mai rămăsese nimic din ea. Arabii şi-au justificat actul astfel: “dacă
manuscrisele din bibliotecă ar confirma ceea ce este scris în Coran, ele sunt inutile,
iar dacă ele ar contrazice zisele Coranului, sunt primejdioase”.
Strălucirea intelectuală a Alexandriei era dată de profesorii invitaŃi la şcoala
de la Museum. Prima catedră de matematică a fost ocupată de Euclid, care a scris
cărŃi despre optică, muzică, astronomie şi cele 13 cărŃi grupate sub numele “Stihia”
(Elemente), care conŃineau toată matematica studiată în şcoala alexandrină.
Nici una dintre aceste 13 cărŃi nu-i poate atribuită direct lui Euclid.
Pythagoreicii sunt cei care au conceput cărŃile I, II, VI, VII, VIII; IX şi XI,
Hippocrates stă în spatele cărŃilor III şi IV, Eudoxius a conceput cărŃile V şi XII,
iar Theaetetus, cărŃile X şi XIII, lui Euclid aparŃinându-i concepŃia logică şi
organizarea cărŃilor, bazarea acestora pe un grup minim de axiome şi definiŃii
36
expuse şi utilizate în demonstrarea teoremelor. Forma acestor cărŃi a fost imitată de
Newton în “Principia”, de Spinoza în “Etica” sa, chiar de grupul Bourbaki în
elaborarea celebrelor “CărŃi” care îşi propuneau să fundamenteze toată matematica.
În şcolile europene, geometria s-a învăŃat după cărŃile lui Euclid vreme de
sute de ani, până în secolul al XX – lea, chiar şi după ce Hilbert a construit un
sistem de axiome, căruia i-a discutat minimalitatea şi necontradicŃia.
După cum spunea Dan Barbilian, în cultura greacă se poate intra foarte bine
prin poarta impresionantă constituită de opera lui Euclid. Fondarea matematicii
actuale începe cu teoria mulŃimilor şi teoria numerelor. Euclid porneşte de la
puncte şi linii, adică de la geometrie. Un sinopsis al “Elementelor” este de neocolit.
Cartea I începe cu 23 de definiŃii, urmate de 5 postulate, care precizează
modul de construcŃie şi existenŃa unor obiecte geometrice.
Primul postulat afirmă: “Se poate construi o dreaptă de la un punct la alt
punct”, deci, date două puncte distincte, există o dreaptă trecând prin ele.
Al cincilea postulat, Postulatul paralelelor, a rămas faimos în istoria
matematicii: “Dacă o dreaptă care taie alte două drepte face unghiuri interioare de
aceeaşi parte mai mici decât două unghiuri drepte, liniile, prelungite indefinit, se
intersectează pe partea pe care se află unghiurile a căror sumă este mai mică decât
două unghiuri drepte.”

Urmează cinci adevăruri logice, primul afirmând că “cele egale cu acelaşi
lucru sunt egale între ele”, iar ultimul spunând că “întregul este mai mare decât
partea”.
Urmează 48 de propoziŃii. Prima propoziŃie este: “Să se construiască un
triunghi echilateral”. Acesta se construieşte plecând de la un segment AB şi
37
folosind cercurile cu centrul în capetele segmentului şi raze egale cu segmentul.
Ele se intersectează în C, iar ABC este triunghi căutat. În celelalte propoziŃii apar
cazurile de congruenŃă ale triunghiurile, proprietăŃi ale triunghiurilor isoscele,
egalitatea unghiurilor opuse la vârf, proprietăŃi ale paralelelor. PropoziŃiile 27 şi
28, deşi sunt despre paralele, se pot deduce fără postulatul 5, PropoziŃia 29 fiind
prima care apelează în demonstraŃie la acest postulat. PropoziŃia 47 este teorema
lui Pitagora, iar următoarea, şi ultima, este reciproca ei.
Cartea a II – a demonstrează geometric unele identităŃi algebrice, printre care
şi legea cosinusurilor.
Cartea a III – a este dedicată studierii cercului.
Cartea a IV – a oferă construcŃiile pentru pentagonului regular, ale
decagonului regulat şi ale poligonului regulat cu 15 laturi. Abia în 1796 Gauss
găseşte construcŃia cu rigla şi compasul a poligonului regulat cu 17 laturi.
Cartea a V – a prezintă proprietăŃile operaŃiilor aritmetice cu segmente,
utilizându-se definiŃia proporŃiilor dată de Eudoxus şi axioma lui Arhimede. Apar
aici numerele iraŃionale, cu demonstrarea iraŃionalităŃii lor.
Cartea a VI – a studiază triunghiuri şi alte figuri asemenea, precum şi
proporŃii în geometrie. Între altele se arată că lungimea arcului de cerc este
proporŃională cu unghiul la centru subîntins de acesta. Se construiesc figuri
asemenea, sunt date cazurile de asemănare, se demonstrează teorema bisectoarei,
tranzitivitatea asemănării şi se studiază figuri echivalente.
Cartea a VII – a, în 22 definiŃii şi 39 propoziŃii, fundamentează teoria
numerelor. PropoziŃia a doua este Algoritmul lui Euclid de aflare a celui mai mare
divizor comun, iar faptul că orice număr natural mai mare ca 1 este divizibil cu un
număr prim apare ca PropoziŃia 31.
În cartea a VIII – a se aplică proporŃii în teoria numerelor, cartea conŃinând
27 de propoziŃii.
Cartea a IX – a prezintă în continuare, în 36 de propoziŃii, proprietăŃile
numerelor naturale: factorizarea unică a numerelor libere de pătrate adică Teorema
38
fundamentală a aritmeticii, infinitatea numerelor prime, formula pentru numere
pare perfecte.
Cartea a X – a investighează radicalii compuşi şi reducerea lor, dacă este
posibil, la expresii ce conŃin mai puŃini radicali.
În Cartea a XI – a se studiază geometria în spaŃiu. Euclid dă aici construcŃia
conului prin rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul unei catete, construcŃie care
depăşeşte construcŃiile cu rigla şi compasul.
Cartea a XII – a prezintă riguros volumele piramidei, conului, sferei şi
wsdffrfr5ryhyhgtre44eeeeeeeeeeeefrfccfrbgthy77ui0.k;/metoda pentru aflarea
volumului lor.
În Cartea a XIII – a sunt studiate cele cinci poliedre regulate, pentru care
Euclid dă raportul între latura lor şi raza sferei în care sunt înscrise. El
demonstrează că există numai 5 poliedre regulate.
Continuăm incursiunea în istoria matematicii în Grecia antică prin
prezentarea contribuŃiei lui Arhimede la dezvoltarea matematicii. Născut la
Siracuza (Sicilia), în anul 287 î. Chr., ca fiu al astronomului Phidias (despre care
vorbeşte în cartea sa asupra numărului firelor de nisip), Arhimede a studiat la
Alexandria, cu succesorii lui Euclid. Arhimede a inventat o pompă, bazată pe
şurubul lui Arhimede, care este utilizată şi astăzi. În prefaŃa cărŃii sale “Despre
spirale” Arhimede povesteşte că unii dintre prietenii săi din Alexandria, cărora le
trimisese teoreme descoperite de el fără demonstraŃie, le-au răspândit ca fiind ale
lor, motiv pentru care le-a trimis un nou set de rezultate, printre care a inclus şi
două teoreme false “astfel încât cel ce pretinde că a descoperit ceva, dar nu
produce demonstraŃii, poate fi considerat ca pretinzând că a descoperit
imposibilul”.
Fără îndoială, Arhimede a fost un geniu al matematicii, fiind considerat unui
dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor, englezii comparându-l cu
Newton.
Pagini întregi despre Arhimede au scris Plutarh (în “VieŃi paralele”) şi Titus
Livius. De la aceştia ştim că Arhimede era prieten apropiat al regelui Hieron II al
39
Siracuzei. Arhimede l-a sprijinit efectiv pe Hieron în diverse ocazii. Se spune că
Arhimede a descoperit legea sa asupra corpurilor scufundate (moment rămas în
istorie pentru strigătul lui Arhimede: “Evrika!” – “am descoperit!”) în lichid
gândindu-se cum să afle dacă giuvaergiul care făcuse regelui o coroană de aur,
utilizase într-adevăr acest metal la fabricarea coroanei. Aşa a observat că
giuvaergiul folosise nu numai aur, ci şi argint pentru coroana regelui Hieron al
II – lea. Iată procedeul prin care Arhimede a cercetat compoziŃia coroanei care
avea m kilograme: Ştiind că densitatea aurului este a şi aceea a argintului este b,
Arhimede măsoară (cu volumul de apă dislocuit prin scufundare) volumul v al
coroanei. Notând cu x greutatea aurului şi cu m – x pe aceea a argintului, el obŃine:
b
x m
a
x
v

+ = , de unde
a b
m bv a
x


=
) (
.
Arhimede este vestit pentru o serie de aplicaŃii ale geometrie în mecanică.
Matematicianul proiecta tot felul de maşini, pentru a se amuza, dar la cererea
regelui, în timpul asedierii Siracuzei, a construit o catapultă care a ajutat la
apărarea cetăŃii. Cu un sistem de oglinzi, Arhimede a dat foc unor corăbii care
încercau să atace cetatea. Pentru Arhimede, inventivitatea şi încrederea în forŃa
matematicii erau fără sfârşit. Plutarch povesteşte că Arhimede i-a arătat regelui
puterea invenŃiilor sale, ducând la apă o corabie încărcată cu oameni şi mărfuri,
numai cu forŃa mâinilor sale, moment în care matematicianul i-a spus regelui:
“DaŃi-mi un punct de sprijin şi ridic universul!”.
O versiune a morŃii sale este redată în versiunea: “Pe când Arhimede,
adâncit în gânduri matematice, privind cercurile desenate de el pe nisip, un soldat
roman a venit să-l conducă la Marcellus. Umbra soldatului îi deranja studiul şi
savantul i-a spus: “Nu-mi strica cercurile!”, la care romanul, enervate, l-a ucis cu o
lovitură de sabie”.
Arhimede a inventat metode ce folosesc un procedeu apropiat de integralele
definite (simple, duble, triple), pentru calculul volumelor şi ariilor corpurilor solide
şi calculul ariilor figurilor olane. Dă o bună aproximare buna a lui π, ca şi a
rădăcinii pătrate a lui 2. În mecanică, Arhimede descoperă teoreme fundamentale
40
asupra centrelor de greutate ale figurilor plane sau spaŃiale. Aşa cum am spus,
Arhimede a descoperit faimoasa sa teoremă care dă greutatea unui corp scufundat
în lichid, numită Principiul lui Arhimede, precum şi axioma sa care are atâtea
implicaŃii în analiză şi algebră.
Operele lui Arhimede care au supravieŃuit sunt următoarele: “Asupra
echilibrului în plan” (2 cărŃi), “Cuadratura parabolei”, “Asupra sferei şi cilindrului”
(2 cărŃi), “Despre spirale”, “Asupra conoizilor şi sferoizilor”, “Despre corpurile
plutitoare” (2 cărŃi), “Măsurarea cercului”, “Despre numărarea firelor de nisip”,
“Metoda”.
Dintre contribuŃiile inestimabile ale lui Arhimede la dezvoltarea ideilor
matematice enumerăm:
۩ În “Asupra echilibrului în plan”, folosind geometria, enunŃă
principiile fundamentale ale mecanicii, descoperă teoremele asupra
centrelor de greutate, în particular găseşte aceste centre în
paralelogram, triunghi, trapez, segmentul de parabolă.
۩ În “Despre sferă şi cilindru” Arhimede arată că suprafaŃa sferei este de
patru ori suprafaŃa cercului mare, găseşte aria segmentului de sferă,
demonstrează că volumul sferei este
3
2
din volumul cilindrului
circumscris, iar suprafaŃa sferei este
3
2
din suprafaŃa totală a
cilindrului circumscris ei. El demonstrează că o calotă este echivalentă
cu un cerc a cărui rază este distanŃa dintre centrul calotei şi un punct
de pe cercul sferic de bază: rh A π = π = 2
2
l .

41
۩ Arhimede consideră sfera, cilindrul circumscris ei şi un con cu două
pânze, cu vârful în centrul sferei şi cu bazele tocmai bazele
cilindrului. El arată că un plan paralel cu bazele determină pe sferă un
cerc a cărui arie este diferenŃa ariilor cercurilor determinate în cilindru
şi con, iar două plane paralele cu bazele, determină în sferă un volum
egal cu diferenŃa dintre volumele solidelor determinate de ele în
cilindru şi con, un rezultat a cărui frumuseŃe rezistă şi astăzi.
۩ Arhimede observă că dacă planele de secŃiune sunt la distanŃa maximă
( r 2 ) se obŃine că volumul sferei este diferenŃa volumelor cilindrului şi
conului cu două pânze.
۩ În aceeaşi carte despre sferă şi cilindru este rezolvată problema găsirii
unui plan care secŃionează sfera în două părŃi ale căror volume să fie
într-un raport dat.
۩ În cartea “Despre spirale” Arhimede defineşte spirala, îi dă
proprietăŃile fundamentale, dă unele rezultate asupra tangentelor la
spirală şi asupra ariilor porŃiunilor din spirală.
۩ În cartea “Asupra conoizilor şi sferoizilor” Arhimede examinează
paraboloidul şi hiperboloidul de rotaŃie, precum şi elipsoidul, obŃinute
prin rotirea unor figuri în jurul unei axe.
۩ Principiile de bază ale hidrostaticii au fost date de Arhimede în cartea
“Despre corpurile care plutesc”, iar calculul lui π cu mare acurateŃe
este făcut în “Măsurarea cercului”. El a obŃinut
|
¹
|

\
|
∈ π
7
1
3 ,
71
10
3 prin
înscrierea şi circumscrierea cercului în poligoane regulate cu 96 laturi.
۩ “Numărarea firelor de nisip” este o capodoperă a lui Arhimede, care
propune un sistem numeric capabil să exprime numere până la
numărul
16
10 8⋅ , în notaŃia de azi. Arhimede a dat dimensiunea
universului, pentru a calcula numărul firelor de nisip care încap în el.
Deşi Arhimede a trimis cărŃile sale la Alexandria, unde ele au fost utilizate,
totuşi operele lui Arhimede nu au cunoscut o răspândire mare în antichitate, poate
42
şi pentru că multe dintre ideile matematice din ele nu puteau fi înŃelese atunci. Cu
toate acestea, pentru că Arhimede a demonstrat gândire originală, abilitate de
calcul şi rigoare în demonstraŃie, el a rămas în istoria matematicii greceşti şi nu
numai ca unul dintre cei mai mari matematicieni.





43
Cursul numărul 7 __________________________________________________
I IS ST TO OR RI IA A M MA AT TE EM MA AT TI IC CI II I
Ş ŞI I A A Î ÎN NV VĂ Ăł łĂ ĂM M ÂN NT TU UL LU UI I M MA AT TE EM MA AT TI IC C Î ÎN N R RO OM M ÂN NI IA A
Î ÎN N S SE EC CO OL LE EL LE E X XV VI II I – – X XI IX X

7.1. I Is st to or ri ia a m ma at te em ma at ti ic ci ii i ş şi i a a î în nv vă ăŃ Ńă ăm mâ ân nt tu ul lu ui i m ma at te em ma at ti ic c î în n R Ro om mâ ân ni ia a î în n s se ec co ol le el le e
X XV VI II I – – X XI IX X
În România, matematica a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariŃia
învăŃământului organizat, a şcolii.
Un început de învăŃământ matematic se semnalează în secolul al XVI – lea,
prin înfiinŃarea primei Şcoli de la Cotnari, unde s-a predat matematica. Această
şcoală a avut grad de gimnaziu, nu de academie care e sinonim cu universitate.
În secolul al XVII – lea apar şi primele academii greceşti la Iaşi şi Bucureşti
înfiinŃate de Vasile Lupu şi respectiv Constantin Brâncoveanu. Ambele academii
au durat până în 1821 când turcii şi-au dat seama că în ele se făcea propagandă
împotriva imperiului lor. În aceste academii, în ultimii trei ani de studiu (10, 11,
12) se predau în limba greacă: aritmetică practică şi raŃională, algebră, teoria şi
practica algoritmilor, trigonometrie plană şi sferică, astronomia şi aplicarea
matematicilor la arta militară. Trebuie precizat că pe lângă aceste academii, atât în
Muntenia cât şi în Moldova existau şi alte şcoli (în care se predau cunoştinŃe
elementare: citit, scris şi socotit), în general pe lângă mânăstiri şi biserici.
O dezvoltare importantă a învăŃământului matematic a avut loc la începutul
secolului al XIX – lea odată cu întemeierea în august 1818 a Şcolii de inginerie a
lui Gheorghe Lazăr (1779 – 1823) de la Sf. Sava (Bucureşti) şi la Iaşi a Şcolii de
inginerie întemeiată de Gheorghe Asachi (1788 – 1869) cu predare în limba
franceză la început. Atât Lazăr, cât şi Asachi au scris cărŃi de: aritmetică,
geometrie, trigonometrie, în limba română, după care s-a învăŃat mulŃi ani în şcoli
în prima jumătate a secolului al XIX – lea. S-a ajuns la convingerea că se poate
învăŃa şi în limba maternă, oricât de înalte ar fi studiile de făcut, fapt cu urmări
44
pozitive asupra învăŃământului în general şi a celui matematic, în particular, iar
mai târziu asupra creaŃiei matematice.
Prima contribuŃie originală românească în matematică a fost a lui Dimitrie
Asachi (1820 – 1868), fiul lui Gheorghe Asachi, ofiŃer şi inginer. Această lucrare a
fost publicată la München în 1841 şi se referă la inversiunea seriilor.
După Unirea Principatelor române în 1859, Alexandru Ioan Cuza înfiinŃează
universităŃi la Iaşi în 1860 şi la Bucureşti în 1864, cu mai multe facultăŃi, printre
care şi Facultatea de ştiinŃe fizice, matematice şi naturale.
Printre profesorii de matematică de la universităŃile nou înfiinŃate care au
produs şi publicat lucrări originale amintim pe Emanoil Bacaloglu (1830 – 1891)
de la Universitatea din Bucureşti care a introdus o curbură ce-i poartă numele în
teoria suprafeŃelor, şi pe Neculai Şt. Botez (1843 – 1920) de la Universitatea din
Iaşi cu o lucrare asupra seriei armonice.
ToŃi profesorii de matematici de la ambele universităŃi au avut importante
contribuŃii la aşezarea învăŃământului matematic pe baze solide şi pentru formarea
de specialişti în căi ferate, poduri, clădiri, industrie chimică ş.a.
Majoritatea acestor profesori au publicat manuale didactice atât pentru
învăŃământul secundar cât şi pentru învăŃământul superior. Astfel, prima lucrare
pentru studenŃii în matematici a fost “Calcul diferenŃial şi integral” a lui Neculai
Culianu (Iaşi, 1870), urmată de “Curs de geometrie analitică” a lui C. Climescu
(Iaşi, 1898). Profesorii universitari au editat reviste de matematică pentru ridicarea
nivelului învăŃământului matematic secundar şi superior. Astfel, au apărut în 1883
“RecreaŃii ştiinŃifice” la Iaşi şi “Gazeta matematică” în 1895 la Bucureşti.
Din pleiada de iluştri profesori matematică de la Universitatea din Bucureşti
ne vom opri asupra a doi, care au influenŃat pentru multă vreme învăŃământul în
Ńara noastră şi care au adus şi contribuŃii originale în matematică:
Spiru C. Haret (1851 – 1912). S-a născut la 15 februarie 1851
în localitatea Hanul Conachi din Dorohoi.
A urmat cursurile primare în casa părintească, apoi la o şcoală
din Dorohoi iar în septembrie 1862 intră ca bursier (era copil sărac,
45
dar foarte dotat pentru studiu) la liceul Sf. Sava. În 1869, după absolvirea liceului,
se înscrie la Universitatea din Bucureşti la Facultatea de ştiinŃe, secŃia fizico –
matematică. În decembrie 1870, deşi student în anul II, obŃine prin concurs catedra
de matematică la Seminarul central. După un an renunŃă la catedră şi îşi continuă
studiile la Universitate. Îşi ia licenŃa în 1874, la 23 de ani. Titu Maiorescu,
ministrul InstrucŃiunii Publice, îi acordă o bursă, pe baza unui concurs, pentru a
studia matematica la Paris. Aici, dându-şi seama de lacunele sale în domeniul
matematicii, în special deprinderile de a rezolva probleme, şi-a trecut din nou ani
licenŃa în matematică şi apoi în 1878 îşi susŃine teza de doctorat “Despre
invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”, ducând mai departe şi
corectând cercetările lui Laplace, Lagrange şi Poisson asupra varietăŃii axelor
orbitelor planetare. Haret pune în evidenŃă “termenii seculari puri” şi pentru
“gradul al treilea”, ceea ce înfăŃişa într-o altă lumină stabilitatea sistemului
planetar. Eruditul matematician şi astronom Jules Henri Poincaré observa: “În
1878 Spiru Haret a dovedit existenŃa termenilor seculari de gradul III şi acest
rezultat a provocat o mare uimire”. În 1885 teza de doctorat a lui Haret e
republicată în “Analele Observatorului Astronomic” din Paris. Facultatea de ŞtiinŃe
din Paris trimite o adresa Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii Publice felicitând
România, Ńara care a produs şi posedă asemenea talente. Târziu, în 1976 cu prilejul
împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Spiru Haret, un crater de pe harta Lunii, pe
coordonatele: latitudine 59 de grade sud şi longitudine 176 grade vest, în partea
lunară invizibilă, a primit numele lui Haret. Era primul roman care anunŃa
valoarea, confirmată mai apoi, a scolii romaneşti de matematică, devenind primul
român doctor în matematică la Paris. Spiru Haret putea să rămână în FranŃa
profesor universitar. A preferat însă Facultatea de ŞtiinŃe din Bucureşti, unde
devine profesor încă din 1878 în urma unui strălucit concurs (din 1882 profesor de
geometrie analitică la Şcoala de Poduri şi Şosele). Profesează până în 1910, când
se pensionează, ba şi după aceea, până la moarte, Ńinând prelegeri de popularizare
la Universitatea populară. În 1910 publică “Mecanica socială, la Paris şi Bucureşti,
utilizând pentru prima oara, matematica în explicarea şi înŃelegerea fenomenelor
46
sociale. Haret a avut o activitate prodigioasă pentru ridicarea nivelului
învăŃământului românesc pe toate treptele sale: primar, secundar şi universitar. A
fost sufletul necontestat al şcolii româneşti între 1880 şi 1910 şi de aceea a fost
numit “omul şcolii”. Principiul după care se ghida în materie de învăŃământ era
“primatul şcolii” şi a reuşit să ridice nivelul şcolii româneşti, mai ales în ce priveşte
programele de matematică, la nivelul celor mai avansate Ńări.
Ca profesor Spiru Haret avea darul expunerii, cu demonstraŃii simple,
intuitive, ilustrate cu diverse aplicaŃii practice. ExplicaŃiile lui erau clare,
curgătoare, sistematice şi logice.
Ca om era modest, tăcut, cinstit, drept şi hotărât. A fost printre puŃinii care
l-au ajutat pe inventatorul Aurel Vlaicu. A murit pe 17 decembrie 1912, de cancer,
după ce ca membru al Academiei Romane, în şedinŃa din 18 Mai 1912 a prezentat
comunicarea “Pata cea mare roşie de pe planeta Jupiter”.
În ştiinŃă Spiru Haret a rămas prin două lucrări originale: teza de doctorat şi
“Mecanica socială”, apărută în 1910 în limba franceză şi tradusă în limba română
în 1969, dar în istoria culturii şi învăŃământului este considerat ctitorul şcolii
moderne româneşti.
Se poate spune că pe Spiru Haret ca matematician l-a preocupat “problema
stabilităŃii planetare”, iar ca om al şcolii, l-a preocupat progresul ei.
David Emmanuel (1854 – 1941). S-a născut pe 31 ianuarie
1854 în Bucureşti, din părinŃi foarte săraci, tatăl său, Manole
Emmanuel, fiind tâmplar.
Şcoala primară a urmat-o la Ploieşti, între 1861 – 1864, unde
locuiau părinŃii săi. Primele patru clase secundare le-a făcut la
Gimnaziul Şincai din Bucureşti, între anii 1865 – 1869; pe urmă trece la liceul Gh.
Lazăr, unde face tot cursul superior între anii 1869 – 1873. Cu banii pe care îi
strânge din meditaŃii, în cursul superior pleacă la Paris să studieze la Sorbona fără
bursă. La Paris îşi dă licenŃa în ştiinŃele matematicii, iar mai apoi în fizică. Îşi
susŃine teza de doctorat în matematică “Etude des intégrales abéliennes des
troisième espèce”. Este al doilea cetăŃean român doctor în matematici de la Paris.
47
Întors în Ńară în toamna anului 1879 este angajat ca profesor de matematici la un
liceu, iar în 1880 profesor la Facultatea de ştiinŃe a UniversităŃii Bucureşti şi la
Şcoala de poduri şi şosele, iar din 1882 profesor şi la Şcoala normală superioară
unde a predat pentru prima dată în Ńara noastră teoria grupurilor şi teoria lui Galois.
La cursul de la universitate, în teoria generală a funcŃiilor analitice, David
Emmanuel s-a arătat adept al lui Weierstrass, cu tendinŃă de aritmetizare în analiză.
Cursul introducea noŃiunea de funcŃii analitice prin seriile de puteri ale lui
Weierstrass. La cursul din anul III, Emmanuel trata funcŃiile eliptice ca rezultat al
inversiunii integralelor eliptice, iar în partea finală a cursului trata ultimele noutăŃi
din acel timp (de exemplu cele două teoreme celebre ale lui Emile Picard privind
funcŃiile analitice întregi).
Cursurile pe care le făcea David Emmanuel – “moş David” sau “tata David”
cum îi spuneau studenŃii – la universitate sau la politehnică erau metodice, precise,
clare, pline de ordine şi bogăŃie de fapte, pline de armonie şi continuu la curent
ultimele noutăŃi în materie. Din pricină că urmărea evoluŃia continuă a disciplinelor
pe care le preda, cursurile, în special de teoria funcŃiilor, erau mereu reînnoite.
În 1907, împreună cu Spiru Haret, D. Emmanuel a fost sărbatorit la
universitate şi la Şcoala de poduri şi şosele pentru împlinirea a 25 de ani de
profesorat universitar. La 15 septembrie 1929 a fost sărbătorit pentru 50 de ani de
la susŃinerea tezei şi 48 de ani de profesorat universitar, de toŃi matematicienii
romani. La 25 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.
Senin şi modest ca şi filozofii antici (avea de altfel o cultură clasică
splendidă, care se trăda adeseori în expunerile sale de matematică cele mai
dificile), clar şi precis în expunere, scotea totdeauna în evidenŃă esenŃialul dintr-o
problemă pusă sau dintr-o demonstraŃie riguroasă. A fost un om de prestigiu ca şi
S. Haret, stimat pentru ştiinŃă şi caracter.
A decedat în Bucureşti, la vârsta de 87 de ani, la 4 februarie 1941.
D. Emmanuel va rămâne în istoria matematicii ca unul dintre cei care,
profesând matematica la nivel înalt timp de 48 de ani, a realizat premise pentru
apariŃia şcolii matematice româneşti. ToŃi matematicienii noştri de frunte de mai
48
târziu, precum łiŃeica, Pompei, Lalescu ş.a., au recunoscut că dacă ai ajuns la
creaŃii importante în matematică se datorează temeliei de granit pusă acestui
învăŃământ de marele pedagog David Emmanuel.
Opera matematică a lui D. Emmanuel este redusă cantitativ, dar calitativ este
de certă valoare. Din lucrările didactice se remarcă: “Curs de analiză
infinitezimală” (1925) şi “LecŃiuni de teoria funcŃiunilor”, în două părŃi apărute la
Editura Casa şcoalelor, 1924 şi 1927.
Aşa cum l-a caracterizat Pangrati la o sărbătorire, David Emmanuel, dascăl
fermecător, departe de frământări deşarte şi indiferent de glorie, rămâne “un
înŃelept”.

7 7. .2 2. . I Is st to or ri ia a m ma at te em ma at ti ic ci ii i ş şi i a a î în nv vă ăŃ Ńă ăm mâ ân nt tu ul lu ui i m ma at te em ma at ti ic c î în n R Ro om mâ ân ni ia a î în n s se ec co ol lu ul l a al l
X XX X – – l le ea a
La începutul secolului al XX – lea, în urma legii Haret de reformare a
învăŃământului din 1898, cu numeroşi doctori în matematici (din apus): Haret,
Emmanuel, łiŃeica, Constantin Gogu, Nicolae Coculescu, Anton Davidoglu, D.
Pompeiu, Traian Lalescu ş.a. şi cu o revistă de mare prestigiu “Gazeta
matematică”, era normal să ajungem şi noi să creăm în matematică, iar după 1920
să se poată vorbi chiar de o “şcoală matematică românească” recunoscută peste
graniŃe. Se ajunsese la un moment dat ca în “Comptes rendus de l’ Académie
française des sciences” să apară într-un singur număr câte şase memorii scrise de
matematicieni români.
ApariŃia şcolilor şi a universităŃilor în a doua jumătate a secolului al
XIX – lea au impulsionat şi la noi învăŃământul matematic şi chiar creaŃia
matematică, însă decalajul faŃă de multe Ńări europene fiind enorm. UniversităŃile
cu trecut de peste 800 de ani (Bologna creată în 1088) din străinătate au influenŃat
dezvoltarea învăŃământului din acele Ńări, pe când la noi abia în a doua jumătate a
secolului al XIX – lea apar, iar în al treilea sfert al secolului al XIX – lea începem
să fim consemnaŃi cu lucrări originale de matematici (lucrările lui Em. Bacaloglu şi
N. Şt. Botez). În cel de-al patrulea sfert al secolului al XIX – lea apar primii
49
doctori în matematică la Sorbona şi cele două publicaŃii: RecreaŃii ştiinŃifice la Iaşi
şi Gazeta matematică la Bucureşti, toate acestea creând premisele unei
impulsionări a învăŃământului matematic, apt să ajungă din urmă pe cel din Ńările
avansate.
În sfârşit, odată cu începutul secolului al XX – lea se conturează o epocă de
creaŃie matematică propriu – zisă, în care se formează o şcoală matematică
românească cunoscută ca atare peste hotare. Într-un timp atât de scurt au apărut
creatori ca łiŃeica, Pompeiu şi Lalescu. Ei au fost cunoscuŃi şi în străinătate,
łiŃeica şi Pompeiu Ńinând cursuri la Sorbona, fiind citaŃi în multe tratate de
specialitate, iar în anumite domenii matematice au fost deschizători de drumuri. În
jurul lor s-au format matematicienii noştri din prima jumătate a secolului al
XX – lea şi care şi-au continuat opera de creaŃie şi în a doua jumătate a secolului.
De exemplu, în jurul lui łiŃeica s-au format geometrii: Gh. Vrănceanu, Dan
Barbilian, N. Mihăileanu ş.a., la seminarul de analiză a lui Pompeiu: Simion
Stoilow, Miron Nicolescu, Alexandru Froda, Octav Onicescu ş.a., iar în jurul lui
Lalescu, care din păcate a avut o viaŃă scurtă, au roit o serie de matematicieni cu
preocupări de algebră şi teoria ecuaŃiilor integrale.
În continuare consemnăm câteva date despre viaŃa şi opera acestor trei
părinŃi ai matematicii româneşti.
Gheorghe łiŃeica (1873 – 1939) s-a născut la 14 / 16 octombrie 1873 în
Turnu Severin. După absolvirea în 1895 a secŃiei matematici, Facultatea de ŞtiinŃe,
Universitatea din Bucureşti, pleacă în 1896 la Paris să studieze matematica la
şcoala normală superioară (Sorbona), unde susŃine în 1899 teza de doctorat în faŃa
unei comisii care-l avea ca preşedinte pe Gaston Darboux. Opera ştiinŃifică a lui
łiŃeica cuprinde 96 de memorii ştiinŃifice, majoritatea de geometrie diferenŃială
proiectivă şi afină.
Dimitrie Pompeiu (1873 – 1954) s-a născut în 22 septembrie / 4 octombrie
1873 în satul Dimăcheni (din Dorohoi), ca fiu al învăŃătorului Dimitrie Pompeiu,
fost coleg de clasă la liceul din Botoşani cu Eminescu. Între 1889 şi 1893 urmează
Şcoala de institutori din Bucureşti. În 1898 pleacă la Paris pentru a-şi perfecŃiona
50
studiile de matematică. După un an de studiu îşi trece bacalaureatul francez, iar în
1899 se înscrie la Sorbona, unde, în 1903 obŃine licenŃa în matematici. În 1905 îşi
susŃine teza de doctorat în faŃa unei comisii al cărei preşedinte era Poincaré.
Activitatea ştiinŃifică a lui Pompeiu s-a desfăşurat în patru domenii: teoria
funcŃiilor şi calcul funcŃional, teoria mulŃimilor, mecanica raŃională şi calcul
diferenŃial şi integral. Opera lui matematică cuprinde 129 de memorii în
periodicele de prestigiu matematic din FranŃa, Belgia, Germania, Italia, Statele
Unite, Japonia, Portugalia, Olanda etc. O predilecŃie deosebită a avut pentru teoria
funcŃiilor, introducând mai multe noŃiuni noi de mare valoare, dintre care amintim:
funcŃiile Pompeiu, derivata areolară, teorema creşterilor finite în domeniul
complex, diverse ecuaŃii funcŃionale, fundamentele mecanicii. Dar Pompeiu se
oprea de multe ori şi asupra problemelor de matematici elementare, în special de
geometrie. Un caz tipic este celebra teoremă: “distanŃele de la un punct din planul
unui triunghi echilateral la laturile sale sunt laturile unui triunghi”, teoremă care-i
poartă numele.
Traian Lalescu (1882 – 1929) s-a născut la 24 iulie 1882 în Bucureşti. În
clasa a VI – a de liceu ajunge corespondent la Gazeta matematică cu o activitate
extrem de prodigioasă. După terminarea liceului în 1900 intră primul la Şcoala de
poduri şi şosele din Bucureşti, urmând cursurile acesteia până în 1903 când se
retrage şi trece definitiv la Facultatea de ştiinŃe, secŃia matematică a UniversităŃii
din Bucureşti. În iunie 1903 îşi ia licenŃa în matematică şi obŃine o bursă de studii
la Sorbona. În 1908 susŃine teza de doctorat în matematici sub preşedinŃia lui E.
Picard. Rezultatele din teza de doctorat au impresionat atât de mulŃi încât au fost
citate în marile cursuri de analiză matematică. La Congresul mondial de
matematică de la Roma din 23 – 30 martie 1908 îl cunoaşte pe celebrul
matematician Vito Voltera (1860 – 1940) cu care stabileşte o adevărată colaborare
ştiinŃifică. În creaŃia matematică a lui Lalescu se disting preocupări privind teoria
numerelor şi algebra, geometria, calculul vectorial şi tensorial, analiza matematică,
mecanica, electricitate. A publicat peste 100 de articole şi memorii în diverse
reviste de prestigiu din Ńară şi străinătate, în special FranŃa. Traian Lalescu a fost
51
matematicianul român de o forŃă e concepŃie, spontaneitate şi originalitate rar
întâlnite. Era matematicianul generalizărilor, al soluŃiilor elegante şi simple.
Aceşti trei mari ctitori ai şcolii matematice româneşti au format prin lecŃiile
lor, prin lucrările lor de cercetare ştiinŃifică cât şi prin dăruirea lor de a sprijini
dezvoltarea învăŃământului matematic în Ńara noastră o serie de matematicii care
s-a transformat într-un adevărat fenomen matematic românesc.
A. Analiză şi teoria funcŃiilor
1. Anton Davidoglu (1873 – 1958), născut la Bârlad, a făcut studiile superioare
şi doctoratul la Sorbona în 1900. A publicat 12 memorii şi două lucrări didactice.
2. Theodor AngheluŃă (1882 – 1964), născut într-un sat din fostul judeŃ Tutova,
a făcut studiile superioare la Bucureşti şi Sorbona, iar doctoratul la Bucureşti în
1922. A publicat peste 70 de lucrări ştiinŃifice, precum şi o serie de cursuri
universitare de o deosebită claritate.
3. Aurel Angelescu (1886 – 1938), născut la Ploieşti, a făcut studiile superioare
şi doctoratul la Sorbona în 1916. A publicat peste 50 de lucrări ştiinŃifice.
4. Simion Stoilow (1887 – 1961), născut la Bucureşti, a făcut studiile superioare
şi doctoratul la Sorbona în 1916. Opera matematică a lui a fost publicată în limba
franceză de către Editura Academiei române în 1964.
5. Florin Vasilescu (1897 – 1958), născut la Călăraşi, îşi face doctoratul la
Sorbona în 1925. A publicat 45 de memorii şi monografii în diverse reviste din Ńară
şi în special din FranŃa.
6. Mihail Ghermănescu (1899 – 1962), născut în Bucureşti, îşi face studiile
universitare la Bucureşti şi doctoratul la Cluj în 1933.
7. Alexandru Ghika (1902 – 1964), născut în Bucureşti, îşi face studiile la
Bucureşti şi Paris şi doctoratul la Sorbona în 1927. Activitatea sa ştiinŃifică
priveşte în special analiza funcŃională în care a publicat peste 100 de memorii şi
lucrări didactice.
8. Miron Nicolescu (1903 – 1975), născut la Giurgiu, îşi face studiile
universitare la Bucureşti şi doctoratul la Sorbona în 1928. Activitatea ştiinŃifică
52
priveşte este imensă şi cuprinde peste 150 de memorii publicate în cele mai
prestigioase reviste de matematică din Ńară şi străinătate.
9. Adolf Haimovici (1912 – ?), născut la Iaşi, îşi face studiile primare, liceale şi
universitare şi doctorale la Iaşi în 1934. A publicat peste 80 de memorii şi o serie
de lucrări didactice utile şi azi studenŃilor.
B. Geometrie şi topologie
1. Alexandru Myller (1879 – 1965), născut la Bucureşti, îşi face studiile
primare, liceale şi universitare la Bucureşti, unde îşi ia licenŃa în 1900. În 1902
pleacă pentru studii de doctorat în Germania, mai întâi la Berlin şi apoi la
Göttingen, unde susŃine în 1906 teza de doctorat în faŃa unei comisii din care făcea
parte şi David Hilbert. Opera sa matematică cuprinde peste 120 de articole şi
memorii publicate în Ńară şi străinătate.
2. Octav Mayer (1895 – 1966), născut la Mizil, îşi face studiile liceale şi
universitare la Iaşi, unde îşi ia licenŃa în 1919, după o întrerupere de trei ani
datorită războiului. În 1920 susŃine la Iaşi teza de doctorat, fiind primul doctor în
matematică la Universitatea din Iaşi şi primul doctor în matematici pure luat în
Ńară. Opera lui matematică cuprinde peste 50 de lucrări publicate în Ńară şi
străinătate.
3. Gheorghe Vrănceanu (1900 – 1979), născut în comuna Doagele, judeŃul
Vasului, îşi face studiile primare în satul natal, liceale la Vaslui şi universitare la
Iaşi, unde îşi ia licenŃa în 1922. În 1924 susŃine la Roma teza de doctorat. Opera
ştiinŃifică este imensă, publicând peste 200 de memorii în cele mai prestigioase
publicaŃii de matematică din lume.
4. Gheorghe Gheorghiev (1907 – ), născut în oraşul Cetatea Albă (Basarabia),
a făcut studiile universitare la Iaşi. În 1946 susŃine la Iaşi teza de doctorat. Opera
lui matematică cuprinde peste 70 de memorii de geometrie diferenŃială şi o serie de
lucrări didactice printre care se remarcă “Curs de geometrie analitică”, “Geometrie
diferenŃială” etc..
5. Nicolae N. Mihăileanu (1912 – 1997), născut la ConstanŃa, urmează
cursurile primar şi liceal la ConstanŃa, iar cele universitare la Bucureşti. În 1949 îşi
53
susŃine teza de doctorat la Bucureşti în faŃa unei comisii care-l avea ca preşedinte
pe Gh. Vrănceanu. A publicat peste 120 de memorii şi lucrări didactice.
C. Algebră şi teoria numerelor
1. Dan Barbilian (1895 – 1961), născut la Câmpulung – Muscel. În 1929 îşi
susŃine teza de doctorat la Bucureşti. A publicat peste 120 de lucrări în cele mai
prestigioase publicaŃii matematice din Ńară şi străinătate, precum şi unele
monografii (cursuri) care sunt şi azi actuale.
2. Ion Creangă (1911 – ?), născut în localitatea Adâncata, fostul judeŃ Dorohoi.
În 1913 obŃine licenŃa în matematică la Iaşi iar în 1939 îşi ia doctoratul la Roma. A
publicat peste 50 de lucrări şi a scris mai multe lucrări didactice consultate şi azi de
studenŃi.
3. Alexandru Froda (1894 – 1973), născut la Bucureşti, îşi face studiile
primare şi liceale în Bucureşti, în 1912 intră la Şcoala naŃională de poduri şi şosele
pe care o absolvă în 1918, după 3 ani de întrerupere datorată războiului. Se înscrie
apoi la Facultatea de ştiinŃe, secŃia matematici, a UniversităŃii din Bucureşti, pe
care o absolvă în 1927. În 1929 pleacă la Paris, unde, la finele aceluiaşi an îşi ia
doctoratul în matematici la Sorbona. A publicat peste 60 de lucrări ştiinŃifice şi
didactice.
D. Matematici pure şi aplicate
1. Victor Vâlcovici (1885 – 1970), născut la GalaŃi, a urmat şcoala primară şi
liceul la Brăila, apoi Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o
absolvă în 1907. În 1909 obŃine o bursă de studii pentru doctorat la Göttingen, iar
în 1913 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanică. A publicat 169 de memorii.
2. Caius Iacob (1912 – 1992), născut la Arad, a urmat şcoala primară şi cursul
inferior al liceului la Arad, iar cursul superior al liceului la Oradea. Urmează
Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o absolvă în 1931. În
1935 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanica fluidelor la Sorbona. A publicat
peste 120 de lucrări ştiinŃifice.
54
3. Mendel Haimovici (1908 – 1973), născut la Iaşi şi a făcut toată gama de
studii la Iaşi. În 1932 pleacă la Roma şi se întoarce în 1933 cu doctoratul. A
publicat peste 70 de lucrări în reviste de mare prestigiu.
4. Octav Onicescu (1892 – 1983), născut la Botoşani, urmează şcoala primară
şi liceul la Botoşani, iar în 1915, la Bucureşti, absolvă în paralel Facultatea de
ştiinŃe şi Facultatea de filosofie. A publicat peste 200 de lucrări ştiinŃifice, lucrări
de sinteză şi lucrări didactice.
5. Gheorghe Mihoc (1906 – 1981), născut la Brăila, face toate studiile la
Bucureşti. Îşi ia licenŃa în matematică în 1928, după care pleacă la Roma, obŃinând
în 1930 titlul de doctor în ştiinŃele statistice şi actuariale. În 1934 susŃine şi o teză
de doctorat în Ńară. A publicat peste 100 de lucrări ştiinŃifice şi tratate.
6. Grigore Moisil (1906 – 1973), născut la Tulcea, urmează studiile în
Bucureşti, şi în paralel cu Facultatea de ştiinŃe, urmează între 1924 – 1929 şi
Politehnica, secŃia construcŃii. În 1929 îşi susŃine la Bucureşti teza de doctorat, iar
în 1931 îşi susŃine docenŃa. A publicat peste 250 de lucrări, din care 198 sunt
memorii.

perioada 2723 – 2563 î. Chr. a fost construită o piramidă romboidală, putând cita, pe lângă, aproximativ, 150 de piramide mai mici, marea piramidă de la Gizeh, anume, piramida lui Kheops, una dintre cele şapte minuni ale lumii, singura rămasă până azi. Această piramidă înaltă de 147m, are panta de 51○52’, feŃele orientate spre cele patru puncte cardinale. Singura sa intrare, la Nord, are axul culoarului de acces orientat spre Steaua Polară. SuprafaŃa feŃelor este egală cu pătratul înălŃimii piramidei. Raportul dintre baza şi înălŃimea triunghiurilor isoscele care sunt feŃele este chiar numărul de aur, şi lista “coincidenŃelor” ar putea continua. Există şi păreri contrare, printre acestea este şi cea a lui C. C. D. Shute, care cred că toate aceste coincidenŃe pot fi explicate simplu, şi anume, piramida era altfel când a fost construită, egiptenii au mai luat pietre din ea pentru a-şi construi casele, iar vântul a contribuit şi el la şlefuirea piramidei. Calendarul egiptean, creat în mileniul al IV – lea î. Chr., este un calendar solar şi este cel mai bun calendar din antichitate, fiind preluat de Iulius Cesar în calendarul iulian. Lunile şi zilele se “numărau”, nu se numeau: anul 2, luna a 3 – a etc. După ocuparea Egiptului de către persani (525 î. Chr.), lunile capătă nume. În 1937, la Liga NaŃiunilor a fost prezentat un proiect de calendar universal bazat pe calendarul egiptean. Tot de la egipteni s-a moştenit împărŃirea zilei în 24 de ore, dar acest lucru era acceptat şi de asirieni şi babilonieni, contemporani cu egiptenii. CunoştinŃele de astronomie ale Egiptului antic sunt mărturisite de surse indirecte, cum ar fi: reprezentările de evenimente astronomice de pe morminte, “calendarele în diagonală” de pe sarcofage, calendarul egiptean, orientarea piramidelor, cunoaşterea anuală a începutului inundaŃiilor. Egiptenii făceau distincŃia între planete şi stele. Ei cunoşteau Steaua dimineŃii (planera Venus), Astrul strălucitor (Jupiter) ş.a. Cupola cerului era împărŃită în 36 de sectoarea, fiecare fiind dominat de un astru sau o constelaŃie. Orele erau indicate prin instrumente de observare astronomică noaptea şi era necesară cunoaşterea lor pentru evenimente religioase; pentru zi, se utilizau clepsidre cu apă.
4

2.

Surse scrise pentru cunoaşterea matematicii egiptene După ce Champollion a reuşit să descifreze scrierea egipteană, mărturiile

scrise, mai întâi cele săpate în piatră, au devenit utile. În piramide şi siturile arheologice s-au găsit texte scrise pe papirusuri, acestea parvenind de acum aproape 4000 de ani, enorme cantităŃi de documente fiind nimicite de clima umedă şi de depunerile anuale de mâl. Textele egiptene de înŃelepciune propun modele de existenŃă, persoane vii ca exemple de urmat şi nu expun virtuŃi abstracte şi calităŃi ce trebuie admirate, învăŃământul egiptean desfăşurându-se mai degrabă prin prezentarea de exemple concrete, decât prin expunerea unor teorii generale. În mulŃimea papirusurilor ce conŃin hieroglife reprezentând numere, puŃine sunt interesante din punctul de vedere al unui matematician, majoritatea conŃinând date comerciale. Dintre papirusurile interesante se disting “papirusul de la Moscova” şi “papirusul Rhind” din care aflăm probleme de matematică care se învăŃau într-o şcoală de scribi. În muzeele lumii se mai află texte matematice de pe cele două tăbliŃe din lemn de la Cairo şi papirusurile demotice Carlsberg 1 şi 9 (sec. al II – lea î. Chr.). În continuare vom face câteva observaŃii asupra sistemului de numeraŃie egiptean (care a fost de la început în baza 10) şi asupra notării numerelor. Egiptenii aveau şapte hieroglife care reprezentau numere:

Astfel, pe o piatră găsită la Karnak, au fost săpate numerele 276 şi 4622 în hieroglife, pe la 1500 î. Chr. Piatra se află la Muzeul Louvre în Paris.

5

Este clar că adunarea numerelor se face uşor, înlocuind zece simboluri de acelaşi fel cu un simbol de valoare superioară. FracŃiile la egipteni erau fracŃiile cu numărător 1 (singura excepŃie,
Simbolul reprezenta hieroglifa pentru “parte” (o gură). 2 ). 3

Hieroglifele nu au rămas neschimbate de milenii, ci se schimbă mai mult sau mai puŃin, se trece la alt tip de scriere, după cum istoria Egiptului antic se separă în trei perioade distincte. Egiptenii au avut şi un alt sistem de scriere a numerelor, aşa – zisa scriere

hieratică, cu simboluri distincte pentru: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 20, 30, 40, 50,
60, 70, 80, 90, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900, 1000, 2000, 3000, 4000, 5000, 6000, 7000, 8000, 9000. Cele două scrieri au fost utilizate simultan. Papirusurile Rhind şi Moscova sunt scrise cu simboluri hieratice, în vreme ce numerele săpate în piatră (pe temple, morminte, monumente, vase) sunt scrise cu hieroglife.

Papirusul Rhind, numit astfel după
numele egiptologului scoŃian Alexander 1 3 Henry Rhind care l-a cumpărat la Luxor în 1858, are o lungime de 6m pe o lăŃime de

dintr-un metru; a fost scris de scribul Ahmes pe la 1650 î. Chr. Acesta afirmă că el copiază un document de data de 200 de ani. Acest papirul conŃine 87 de probleme, fiind o colecŃie de probleme rezolvate care promite cititorului “un studiu adânc al tuturor

6

lucrurilor, o privire asupra a tot ceea ce există, cunoaşterea tuturor secretelor obscure”.

Papirusul de la Moscova, achiziŃionat de
V. S. Golenişcev, adus la Muzeul de Artă din Moscova, a fost scris tot pe la 1850 î. Chr. şi conŃine 25 de probleme. Dintre operaŃiile aritmetice (înmulŃire şi împărŃire) aflăm din papirusul Rhind, fiind ilustrată înmulŃirea a două numere: 41× 59 ; ea se face utilizând dublarea unuia dintre ele şi scrierea celuilalt ca sumă de puteri ale lui 2, începând cu 2 = 1 .
0

41 1 2 4 8 16 32

59 59 118 236 472 944 1888 2419

V V V

41 = 1 + 8 + 32 41 × 59 = 59 + 472 + 1888 = 2419 Papirusul lui Rhind dă un tabel pentru scrierea fracŃiilor 101, ca sumă de fracŃii cu numărător 1. Celelalte fracŃii se pot exprima utilizând tabelul în felul următor:
3 2 1 4 2 = + ; = 2⋅ ; n n n n n 5 2 1 6 2 2 = 2⋅ + ; = 2⋅ + ; n n n n n n 7 2 2 1 8 2 9 2 1 = 2⋅ + + ; = 2⋅2⋅ ; = 2⋅2⋅ + . n n n n n n n n n

2 pentru n între 5 şi n

7

din tabel. 3 15 Problema 21. Aria triunghiului se calculează încadrându-l într-un dreptunghi. 1 2 1 1  este + . care este soluŃia problemei. adică 2 ×  2 ×  . 15 10 30  15  care dublând-o. care are o latură egală cu baza şi alta egală cu înălŃimea triunghiului.Iată tabelul pentru 5 ≤ n ≤ 17 : FracŃia unitară FracŃia dublă 1 1 1 + 5 3 15 1 1 1 + 7 4 28 1 1 1 + 9 6 18 1 1 1 + 11 6 66 1 1 1 + 13 7 91 1 1 1 + 15 10 30 1 1 1 1 + + 17 12 51 68 Tabelul este utilizat în probleme. Azi am scrie Completează 2 1 + + x = 1 . Completează 10 şi 1 la 15). A B 8 C . găsim: 1 1 + . Iată un exemplu: 2 1 şi la 1. pe Răspunsul este y = 4 . Metoda din papirus este să scape de fracŃii prin 3 15 10 + 1 + y = 15 înmulŃirea cu 15 (ceea ce facem şi noi azi) şi să scrie cu roşu (“ecuaŃia în roşu”): (de fapt. 5 15 Vom da acum o problemă de geometrie din papirusul lui Rhind.

cu latura pătratului de sus de 2 cubiŃi şi cu înălŃimea de 6 cubiŃi. aria sferei (“Socoteşte un 3 y = x  4 1 coş. Pe cazuri concrete se calculează volume de piramide. Răspunsul este 58. paralelipipede. Fă-mă să cunosc aria lui”). rezolvarea ecuaŃiilor liniare. subînŃelegându-se volumul ei. Adunate dau: 16 + 4 + 8 = 28 . produsul laturilor bazelor: 4 × 2 = 8 . putem să ne întrebăm retoric: Dacă Biblioteca din Alexandria nu ar fi fost mistuită de flăcări. ce ne-ar fi “povestit” ea despre matematica egipteană? 9 . După cum se vede se aplică binecunoscuta formulă: h V = (a 2 + ab + b 2 ) . extragerea rădăcinii  x 2 + y 2 = 100  pătrate. În papirusul de la Moscova. cilindri circulari. chiar mai complicate.Se află aria dreptunghiului (produsul laturilor) şi se împarte la doi. Problema 14 cere volumul unui trunchi de piramidă cu baza un pătrat de latură 4 cubiŃi. Alte cunoştinŃe matematice neaşteptate relevate de papirusuri sunt: progresii aritmetice. 2 Deoarece scrierile matematice găsite sunt “caiete de teme” dintr-o şcoală de scribi. cuburi. când Ńi se spune că are lărgimea la gură 4 + . Calculul este făcut astfel: aria bazei este 4 × 4 = 16 . 1 3 din înălŃime este 2. şi nu manuale sau tratate de matematică. rezolvarea unor sisteme de tipul  . Se face produsul 2 × 28 . 3 Problemele din papirusul de la Moscova se termină cu observaŃia: “aşa este” (“ai socotit bine”). De fapt se cere “piramida trunchiată”. aria bazei mici este 2 × 2 = 4 .

cu mari posibilităŃi de apărare. hrana şi cheltuielile aferente (canalele fiind utilizate la irigaŃii. Mai întâi.. Între 2300 şi 2100 î.). 12 ore şi 44 minute. luna lunară având 29 zile. câteva vorbesc despre viaŃa unui “elev” în casa tăbliŃelor. Scribii babilonieni trebuiau să socotească numărul de muncitori şi numărul de zile necesare săpării unui canal. formate din prisme dreptunghiulare suprapuse. Un an avea 354 zile şi o treime de zi. PreoŃii observau şi notau eclipsele. Printre sutele de mii de tăbliŃe conŃinând calcule de tot felul. dar şi la transport. coapte apoi la soare. masive. înflorea civilizaŃia sumeriană. umede fiind. acte comerciale. Chr. se introducea a 13 – 10 . Mesopotamia a fost invadată de akkadieni. Calendarul sumero – babilonian avea ani cu 12 luni lunare de 29 şi 30 zile. construcŃiile babiloniene. Au inventat scrierea cuneiformă şi au utilizat sistemul de numeraŃie cu baza 60. Precizăm câteva alte surse de cunoaştere a matematicii babiloniene. cu drumuri exterioare. inventând abacul. Au adoptat scrierea cuneiformă pe tăbliŃe de lut umede. sumerienii au simŃit nevoia scrierii şi aritmeticii şi drept urmare. scriau cu calam de trestie. era o civilizaŃie avansată. acte de administraŃie. Pentru concordanŃele necesare. un comerŃ activ.Cursul numărul 2 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN MESOPOTAMIA Acum aproape şase milenii. De aceea. astrologie. Pe la 2000 î. invadând Mesopotamia şi stabilindu-şi capitala la Babilon (pe la 1900 î. în câmpia dintre râurile Tigru şi Eufrat. tot mai mici. sumerienii construind oraşe şi un sistem ingenios de irigaŃii. pe care. Astronomia sumero – babiloniană era. cu scări de acces. de aceea săparea şi întreŃinerea canalelor a fost o activitate prioritară). Multe astfel de tăbliŃe chiar rezolvă astfel de probleme. Aceştia au adoptat cultura avansată sumeriană cu care şi-a amestecat cunoştinŃele. Chr. le-au inventat şi pe acestea. babilonienii semitici i-au absorbit pe sumerieni şi akkadieni. un serviciu poştal organizat. Chr. o administraŃie eficientă. un sistem de legi care a rămas exemplar (codul lui Hammurabi). de fapt. Din argila existentă din belşug au modelat tăbliŃe.

Numerele babiloniene sunt scrise poziŃional. Cât despre cifra zero. 1. Deoarece mulŃi împăraŃi şi prooroci evrei au avut legături cu Babilonul. Pe lângă alte mărturii. 30. 12. Cifra 7 era sacră. cele douăsprezece constelaŃii ale zodiacului. 12. o notaŃie: 13' '2 sau 13' ' '2 sau 13'2 . aflăm mai multe informaŃii din Biblie. apare în tăbliŃe. 52.4 (adică 64). în baza 60: 2 2 8 = 1. 5. Babilonienii cunoşteau Pleiadele. Numărul 10 × 60 + 12 × 60 + 5 + 2 1 52 30 + + 60 60 2 603 s-ar putea scrie 10. dar păstrând reminiscenŃe de bază 10. scrise. dar nu se scrie 132" pentru 1320.a lună. a şaptea zi era nelucrătoare (la egipteni. intercalată. desigur..1. 52. inventate de babilonieni şi numite de greci “clepsidre” (hoŃi de apă). baza fiind 60. nu se face deosebirea între 132 şi 1302. 5 de partea fracŃionară 1. ÎnmulŃirea a două numere se făcea după formula: ( x + y) − x − y x⋅ y= 2 11 2 2 2 . a zecea). Chr. 59 = 58. De la babilonieni provine împărŃirea orei în 60 minute. Pe la 700 – 400 î. Biblia vorbeşte de încercarea păcătoasă de a construi un ziggurat “care să ajungă la cer” (Turnul Babel). 30. Se utilizau ceasuri cu apă. pentru 0 aflat în interiorul numărului. a . încercare pedepsită de Dumnezeu. a 3 . dar babilonienii nu aveau separarea părŃii întregi 10. O problemă mai dificilă o constituie scrierea fracŃiilor. Există tăbliŃe utilizate în rezolvarea problemelor ce conŃin a 2 . 3 a şi a −1 . a minutului în 60 secunde. etc. Chr. pe tăbliŃele de lut din jurul anului 1700 î.

lungimea. Problemele de volum (de pământ excavat) conduc la ecuaŃii cubice. O problemă ce apare pe tăbliŃă este următoarea: “Aria dreptunghiului este 1.0 şi se obŃine: 1. se ia rădăcina pătrată: 8. Se adaugă 1. deci 32cm2. EcuaŃia.30' şi se obŃine 5. Extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr a. adică 3.12.15' . de forma Ax 3 + Bx 2 = C . puteau fi scrise şi 200 probleme. aproximare. scribii utilizau tabele. se consulta tăbliŃa cu a −1 şi se făcea înmulŃirea cu b. anume 12. este: x 7 + 7 x = 1.0 . Din tabel. Pentru rezolvarea ecuaŃiilor algebrice. existau tăbliŃe cu y y y pentru y de la 2 la câteva milioane.0 (adică 60). nescrisă de scris. ÎmpărŃirea 2 2 x 1 −1 se făcea prin înmulŃirea lui x cu . apoi pătratul acesteia. astfel. se face cu tabele şi cu 12 . B A Pentru ecuaŃia ax = b . Pe o tăbliŃă de 8cm pe 4cm. Spre exemplu. pe o tăbliŃă apar 36 de probleme de acest tip.  B   B  B Se aflau y = Ax By şi apoi x = . o tăbliŃă conŃine numerele x 3 + x 2 şi ea ajută la rezolvarea ecuaŃiilor x 3 + x 2 = a . 4 uşor de calculat utilizând tăbliŃa cu pătrate. El calculează astfel: se ia jumătate din 7. având soluŃia x = b ⋅ a −1 . se reduc la aceasta prin transformări: 3 2 2 A C  Ax   Ax    +  = 3 . cărora li se dădea numai rezultatul.sau ( x + y) − ( x − y) x⋅ y= . EcuaŃii mai complicate.30' . utilizând formula a .15' . iar lungimea este întrece lăŃimea cu 7” (Se cere lungimea).

aproximând 408 Acest procedeu este ştiut din descrierea dată de Heron.10 42. dacă era nevoie. se află următoarea diagramă 30 1.10' ' ' şi înmulŃindu-l cu 30. Pentru 2 .25' 2 12 adică 1. Totuşi.30'(60) .25.24' . Chr.4166.35' ' ' ' . Se deduce de aici că babilonienii făceau calcule lungi. Această valoare este a19 .35 care pare a conŃine următoarea problemă: “Pătratul cu latura 30. dacă interpretarea tăbliŃei este corectă.4142.. Se ia 2 = 1..51' ' ..51. de exemplu. in “Metrica”. pe o tăbliŃă aflată acum la Universitatea Yale.) . a2 = 3 17 = 1. prin anul 60 d. iar a4 = 1. găsim 42. .24.51".24' . a sau cel mai mic superior lui cu a1 numărul întreg cel mai mare inferior lui a.an + an +1 = 2 a an .25' . adică surprinzător de bine 2. se cere diagonala”.35' ' .. 577 (= 1. se obŃin a1 = 2 . cu numere mari.10' ' ' . Pe tăbliŃe s-au găsit rezolvate sisteme de ecuaŃii cu două necunoscute: x + y = a   xy = b x + y = a   2 x + y 2 = b  13 . a3 = = 1.

y din = 2 2 2 4−b 14 . 1   xyz + xy = 1 + 6  y = 2 x  3    z = 12 x  1 1 (cu soluŃia x = . z = 6 ). era următoarea: ◙ formează 2 x+ y 2 2 a 2 a 4 2 x+ y ◙ formează    2  x+ y ◙ formează   − xy  2  ◙ formează 2 a 4−b 2 x− y x+ y  − xy =  2  2  2 2 a 4−b 2 x− y a x+ y a = şi . 2 3 Babilonienii utilizau formulele: 2 2 a − b = ( a − b)(a + b). echivalent cu ecuaŃia de gradul Metoda de rezolvare a sistemului   xy = b al doilea x + b = ax . Se găsesc x. y = 20) . x + y = a . x + y = 50   2  1  1 3    2 2  = 17100 (3x + 2 y ) + ⋅  ( x + y ) − ( x − y ) + ( x + y )   13  2 2       (cu soluŃia x = 30. nu explicată sau demonstrată. cea aplicată. ( a + b) 2 = a 2 + b 2 + 2ab. y = .

b = u − v . Iată care este soluŃia dată pe o tăbliŃă pentru triunghiurile “pitagoreice”.106) este babilonian. Apoi. nici nu se ştia. Să observăm că reciproca teoremei de mai sus este valabilă.12709. ceea ce nu apare în tăbliŃele găsite şi. y = ±   − b . descifrată în 1950. Se exemplifică pentru u = 125 .15' . în baza 10. atunci a. Ştiind câte ceva despre matematica din Egipt şi din Mesopotamia.30" . Pe o tăbliŃă găsită în 1936. dar ( 28. 15 . Triunghiul (59. v sunt numere întregi relativ prime cu u > v şi se iau a = 2uv. 5. x. cum ar fi: ► teorema lui Pitagora şi triunghiuri pitagoreice (4 este lungimea şi 5 2 diagonala. c = u + v . Triunghiurile babiloniene au u şi v numere cu singurii factori primi 2. π este luat egal cu 3. v = 2 ). b. în limbaj actual: Dacă u. se calculează raza cercului circumscris triunghiului isoscel cu baza 60 şi laturile egale cu 50.125. probabil. c sunt relativ prime şi a + b = c 2 2 2 2 2 2 2 (o veritabilă teoremă). 3 este lăŃimea). se calculează raza cercului înscris în hexagonul regulat. 3.45.18541) . aceasta este 31. Pe o tăbliŃă găsită în 1939. v = 5 .45' (adică 1.7' . triunghiul dat în tăbliŃă este (13500. v = 54 . ► lungimea şi aria cercului. rămâne 9. cu u = 9 .60. folosind 3 ≈ 1. miracolul matematicii greceşti este mai uşor de înŃeles. formulă bine ştiută astăzi. adică 3. 2 2 Din tăbliŃe se deduce că geometria babiloniană avea anumite achiziŃii incontestabile.53) nu ( u = 7.75).a a Deci. Cât este lăŃimea? cu rezolvarea 4 × 4 = 16 5 × 5 = 25 Scade 16 din 25.

1 1 1  1  π = 41 − + − +  ≈ 18(3 − 2 2 )  8 8 ⋅ 29 8 ⋅ 29 ⋅ 6 8 ⋅ 29 ⋅ 6 ⋅ 8  (≈ 3.6. şi a supravieŃuit peste 800 ani (1700 î. CivilizaŃia de pe Ind este rivală civilizaŃiilor contemporane ei de pe Nil. O anexă la Vedele religioase aduse de indo – arienii veniŃi spre India dintre Iran pe la 1500 î. 1.39). Chr. 2 şi π cu fracŃii ordinare: 25   5 13   15 (15. ele nu conŃin demonstraŃii ale regulilor pe care le descriu: construirea unui pătrat cu aria egală cu aria unui cerc dat (construcŃie aproximativă). În scriere se utilizau vreo 500 de caractere. 50. deci se obŃine teorema lui Pitagora. (15. 05. 500. 2.35. 1.13). 5.16. Aceste măsuri utilizau multipli zecimali şi diviziuni zecimale: 0..).Cursul numărul 3 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN INDIA ŞI CHINA Matematica în India antică În antichitate. 10 unităŃi de acest fel dădeau următoarea măsură de lungime.088. 16 2 . Chr. Aici găsim dependenŃa latură – diagonală în pătrat. (8.25). 0. 0.35 cm foarte corect marcată.20.  .37) .). 100.  ). Chr. 10.20). 20. Tot în aceste cărŃi se construieşte un pătrat a cărui arie este egală cu suma ariilor a altor două pătrate.15. aproximarea lui 2 2 2   2 2 =1+ 1 1 1 + − 3 3 ⋅ 4 3 ⋅ 4 ⋅ 34 (≈ 1. unele încă nedescifrate.2. (12.26. construcŃia unui unghi drept. .10.17). S-a descoperit o scală de lungimi cu unitatea de 3.4142516).12.. la est de Mesopotamia. 200. anume “Sulbasutras” conŃine toate texte matematice cu geometria necesară construirii altarelor. cazuri particulare ale teoremei lui Pitagora ( (5.  . între valea Indului şi valea Gangeului se afla India. 0. (12. 5. Tigru şi Eufrat. ComerŃul înfloritor cerea un sistem uniform de măsuri şi greutăŃi. Aceste cărŃi au fost compuse de preoŃi. CivilizaŃia descoperită acolo s-a dezvoltat pe la 2500 î..

. la a doua întrebare. 10... au apărut numeralele Brahmanice. dar baza de numeraŃie era 10. apoi trecându-se la scrierea poziŃională. În “Sulbasutras” apare metoda de cuadrare a cercului care constă în construirea unui pătrat cu latura 2 13 din diametrul cercului.Z S D C R Y P X Q A B găsită. . …. 17 . scrierea era nepoziŃională. la matematică. Chr. 2000.. el listează puterile lui 10 până la 10 şi. în altă carte. deci. 15  13  π = 4 ⋅   = 3. Gautama Budha era examinat. sub forma: F E Y D C B X A P Q Pe la 250 î. pe când era tânăr. etc. ajunge până la 10 421 53 . 20.00444. care conŃineau semne pentru numerele 1 – 9. Mai înainte.. Se ia. Indienii vechi erau fascinaŃi de numerele mari. . Problema inversă a “circularizării pătratului” apare şi  15  ea în cărŃi. 200. 1000. existau simboluri pentru numerele 1 – 9. 100.. ….

alta 9 cai haya şi alta 10 cămile. călugăr. geometrie. În matematica Jaina apar formule de tipul: a⋅ a= ( a )3 . din motive religioase.Între 400 – 300 î. ale căror arii se calculează pe baza unor formule. Chr. dinari. Se studiază. r q (raza Pământului). Cosmologia Jaina (jainismul fiind religia apărută în 500 î. operaŃii cu fracŃii. este un număr de 178 cifre). Dacă 2 6 primul datorează celui de al doilea 10 dinari.. Fiecare dă câte un animal celorlalŃi doi şi. ca şi în religia vedică. găsim amănunte asupra modului de rezolvare a problemelor şi asupra operaŃiilor cu fracŃii ordinare. Şi aici. înŃelept. Apar acolo şi ecuaŃii cu numere întregi: “O persoană are 7 cai asaya. Chr. pe la 475 î. calculează şi spune-mi când au pajii aceeaşi sumă de bani”. aflat la Biblioteca Bodleiană de la Oxford. Chr. permutări şi combinări. apar idei legate de teoria numerelor. ecuaŃii simple. 18 . se observă o pasiune pentru numerele mari: se calculează numărul seminŃelor de muştar alb ce pot fi plasate într-un container cilindric de rază foarte mare. în China se utiliza un sistem de şapte beŃişoare de bambus pe care fiecare chinez interesat (comerciant. Matematica în China antică Chinei antice îi datorăm inventarea cifrelor utilizate apoi de indieni şi de arabi. Se ştie că. operaŃiile aritmetice. au aceiaşi bani” sau “Doi paji ai regelui primesc 3 13 dinari pe zi şi. respectiv. şi existentă şi azi) cuprinde o perioadă de 2588 de ani ( 2588 .   3 ( ) a ⋅   a =     Într-un manuscris matematic indian. împărŃirea cercului prin drepte paralele în regiuni de grosimi prescrise. ecuaŃii cubice şi cuartice. a . în sistemul zecimal. după ce vând animalele cu preŃuri ce trebuie determinate.

segment de cerc). În capitolul 7.. ultimele cu aproximaŃii foarte bune. mere scrise zecimal. datează. unele reproducând. cerc. denumită “Nouă capitole ale artei matematice” este următorul. Chr. Numerele erau notate poziŃional şi se puteau face uşor operaŃiile aritmetice. probabil. 6 prezintă proporŃii şi distribuŃii proporŃionale. calcule cu fracŃii ordinare. cel mai devreme. 3. Aici este semnalată existenŃa pătratului magic 4 9 2 3 5 7 8 1 6 şi regăsirea unor nu. se ştie că astfel de numere apar în China în jurul anului 2000 î. Capitolele 2. – 50 d. Chr. Chr. Primele cărŃi matematice supravieŃuind până azi. înşirându-le la nevoie pe table sau pe pământ. Capitolul 4 pune următoarea problemă: care este mărimea (latura) dacă se dă aria / volumul unui corp geometric. aplicate la taxe şi la cereale. paralelipipedului dreptunghic. În aceste cărŃi sunt descrise una dintre teoriile despre cercuri. aria segmentului de sferă.. Aceste cărŃi au influenŃat matematica timp de mii de ani. Capitolul 5 dă sfaturi asupra construcŃiilor şi apar în acest capitol volumele cubului. ConŃinutul unei asemenea cărŃi. dreptunghi. Capitolul 1 se consacră măsurării loturilor de pământ. piramidei triunghiulare. coroana circulară. triunghi. scrisă pe la 100 î. prismei. De altfel. Chr. atunci când nu utilizăm calculatorul. Texte matematice apar în “Cartea schimbării” apărută în secolele al VIII-lea şi al VII-lea î. Chr. despre exces şi defect. tetraedrului. conului. pentru π luându-se valoarea 3. este prezentată metoda falsei ipoteze şi aceea a dublei 19 . scrise pe hârtie de bambus sau pe scoarŃă de copac. teorema lui Pitagora utilizată în astronomie şi o demonstrează. arii ale figurilor plane (pătrat. din perioada 200 î.funcŃionar) le avea asupra lui. în mod ce aminteşte de maniera noastră de lucru. trapezoid. – 220 d. Chr. sferei. dar discută sistematic algoritmi de găsire a celui mai mare divizor comun şi a celui mai mic multiplu comun. cilindrului. operaŃii cu fracŃii ordinare. într-o mică legătură. descriind algoritmi pentru rădăcinile pătrate şi cubice. experienŃe mai vechi. piramidei.

false ipoteze. 63. În alte cărŃi. Numere: numere negative. În jurul anului 250 d. Chr. interpolarea pătratică şi rezolvarea ecuaŃiilor cubice. apare lema chinezească a resturilor: “Să se determine n care la împărŃirea cu 3 dă restul 2. Matematica următoarelor cinci secole. fracŃii. Chr. triunghiul lui Pascal (numere triunghiulare). apare o formulă mai buna pentru volumul sferei. triunghiuri asemenea. până în 450 d. ▓ ▓ ▓ ▓ 20 . aduce. Capitolul 8. Recapitulând. lema chinezească a resturilor. dă algoritmul eliminării pentru rezolvarea unui sistem cu trei sau mai multe ecuaŃii liniare. funcŃionând regula semnelor.14 . este enunŃat pentru cerc principiul exhaustive. serii şi progresii. Jocuri: pătrate magice. apare suma progresiei geometrice şi rezolvarea sistemelor liniare cu două ecuaŃii şi trei necunoscute. EcuaŃii rezolvate: regula de trei. Combinatorică: permutări şi combinări. probleme şi jocuri. până în anul 1000. sugerându-se principiul lui Cavalieri pentru găsirea volumului cilindrului. la împărŃirea cu 5 dă restul 3 şi la împărŃirea cu 7 dă restul 2”. adună-le (233). a. contribuŃiile majore ale matematicii Chinei antice. avem: ▓ Teoreme: Pitagora. despre matrice dreptunghiulare. Apar aici şi numere negative. π este utilizat cu valoarea 3. metoda falsei ipoteze. sunt rezolvate ecuaŃii pătratice de forma x 2 + ax = b . sisteme de ecuaŃii liniare. SoluŃia dată este: la 140. b pozitive. din 263 d. 30. Capitolul 9 se referă la triunghiuri dreptunghice: teorema lui Pitagora şi aplicaŃii. cu aplicarea algoritmului de extragere a rădăcinii. scade 210 şi ai 23. Chr.

cartea de bază. TP. aproximarea rabbinică a lui π . prin Daniel Bomberg. ÎnvăŃăturile din Mishna au fost editate abia la sfârşitul secolului al doilea. Gemara obiectează: “Dar există o grosime!”. O ediŃie completă a TB a fost publicată la VeneŃia. precum şi de cărŃile de înŃelepciune ale sale. până atunci fiind transmise din generaŃie în generaŃie. de exemplu. are distanŃa (diametrul) de un cot”. Rabbi Yohanan sugerează că grosimea este neglijabilă. 21 . în afara problemelor de ordin religios. cărora le corespund Talmudul Babilonian (TB) şi Talmudul palestinian (TP). astfel că 3 nu este raportul căutat între circumferinŃă şi diametru. între 1520 – 1523. Gemara argumentează: “Dar el (bazinul) are o grosime”. a cărui circumferinŃă este trei coŃi. tratează ştiinŃa intercalării lunilor şi matematica. în 1880. Talmudul. Cea mai cunoscută ediŃie a Talmudului a fost tipărită de fraŃii Romm. Există două şcoli principale. la Vilna. Rabbi Yohanan citează autoritatea biblică unde. cel mai mare comentator al Mishnei. Mishna enunŃă regula: “Oricare (cerc). iar circumferinŃa din interior. “distanŃa de la o margine la alta a bazinului circular de aramă este de 10 coŃi. iar circumferinŃa este de 30 de coŃi”.Cursul numărul 4 __________________________________________________ MATEMATICA EBRAICĂ ÎN PERIOADA ANTICĂ Mărturii despre matematica poporului evreu în perioada antică se găsesc în Biblie (Vechiul Testament). babiloniană şi palestiniană. Talmudul are două părŃi: Mishna şi Gemara. adică diametrul poate fi măsurat din afară. Gemara constă din discuŃii şi dispute despre Mishna. În TB se tratează. conŃine cunoştinŃe acumulate de-a lungul mileniilor prin studiile întreprinse de învăŃaŃii evrei. conŃinând învăŃăturile lui Rabbi Yohanan Ben Nappaha (180 – 279). prin grai viu. Urmează π 0 = 3 . Gemara întreabă: “De unde se ştie aceasta?”.

4 un sfert” (din aria pătratului. În Talmud se spune: “Cât de mare este pătratul faŃă de cercul înscris în el? Un sfert!” (adică. Autorii preocupaŃi de această temă au observat că dacă s-ar Ńine seama de valorile numerice ale literelor cuvintelor care apar în textul Bibliei. lungimea cercului înscris în pătrat este 3 din perimetrul pătratului). atunci valoarea lui π H . Oamenii educaŃi iar 3 . Se spune că mare parte din Vechiul Testament este un lung şir de numere. se ia dodecagonul înscris în cerc. dar. 12. . Pâmântul trebuie lăsat să 22 . De fapt. începe cu numărarea zilelor creaŃiei. prima carte. Două dintre sărbătorile evreieşti Ńin şapte zile. 5 7 Revenim la mistica şi utilizarea numerelor în Biblie. Geneza.. de unde π H = 3. În Biblie există o evidenŃă de necontestat a unei proporŃii numerice şi a unei simetrii uimitoare. cum acesta nu 7 se poate preciza exact. adică 3. Alte reguli din Talmud atestă aceeaşi valoare pentru π .1415094. egiptenii şi babilonienii aveau aproximări mai bune pentru π . 40. “Un cerc într-un pătrat. faŃă de π 0 = 3 este: π H 111 = . raportul perimetrului acestuia cu diametrul cercului este 3. pentru diferenŃa ariilor). Astfel.. în locul cercului. Între Paşti şi Rusalii sunt şapte săptămâni. şapte sunt zilele creaŃiei şi ale săptămânii. Astfel. evreii iau raportul egal cu cel mai apropiat întreg. adică 3. Rabbi Yohanan ştia aproximările 2 ≈1 2 1 şi π ≈ 3 . de exemplu. Pentru arii. Apare o adevărată “preferinŃă” pentru unele numere.Concluzia este că trebuie luată drept buna valoarea dată de Talmud pentru π . Cain va fi răzbunat de şapte ori. ca şi cum ar fi un cod trimis de Dumnezeu. Lameh de şaptezeci de ori câte şapte. π0 106 Maimonides vorbeşte de iraŃionalitatea lui π : “Raportul diametrului la circumferinŃa cercului nu se ştie şi nu poate fi exact exprimat”. precizând că acest 1 număr se cunoaşte numai aproximativ. dacă se utilizează în loc de cerc hexagonal regulat înscris în cerc. 7. În aceeaşi perioadă.

bolnavul de lepră este trimis de Elisei să se scalde de şapte ori în Iordan şi exemplele pot continua. mese. Poporul din Israel a mărşăluit timp de şapte zile în jurul cetăŃii Ierihonului. în deşert. pentru compensare. Calendarul evreiesc este un calendar lunar cu 12 luni. oştenii. Anul solar conŃine 12. argintul etc. palate. Nabat. În secolul al IV – lea. se numără: anii vieŃii unui om. înainte ca zidurile acesteia să se prăbuşească.4 luni lunare motiv pentru care. etc. care standardizează lungimea lunilor şi adăugarea celei de a treisprezecea luni la 19 ani. 23 . trebuie adăugată a treisprezecea lună. Patruzeci de zile şi de nopŃi a Ńinut potopul. “temelie”. însemnând “fundament”. lăŃimi (grosimi). La patruzeci de zile de la învierea sa Christos s-a înălŃat la ceruri. Biblia conŃine şi informaŃii “geometrice” multiple asupra construcŃiilor făcute de evrei: cortul. Hillel II a stabilit un calendar fix.a. din când în când.se odihnească la fiecare al şaptelea an. au dimensiuni (lungimi. utilizat şi azi. alŃi patruzeci la socrul său. altare. Numărul 40 are multiple semnificaŃii: patruzeci de ani a trăit Moise în palatal Faraonului. templul. patruzeci de ani au rătăcit evreii în pustie până a ajunge la Ńara promisă lor de Dumnezeu. Numărul 12.) ş. banii (aurul. Există 12 apostoli ai lui Christos. apare ca număr al triburilor lui Israel. Măsurarea este o acŃiune permanentă în Biblie. sfeşnice. înălŃimi şi greutăŃi) precizate alături de informaŃii asupra materialelor folosite.

cunoscut prin afirmaŃia că orice lucru este făcut din apă. Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte. pentru multe a arătat principiile. Utilizând table de observaŃii babiloniene. Thales prezice eclipsa de soare din 28 mai 585 î. Două triunghiuri sunt congruente dacă au o latură şi unghiurile alăturate ei respectiv egale. Chr. Ideea demonstraŃiei matematice a fost introdusă şi menŃinută de matematica Greciei antice. Unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt egale. Un unghi înscris într-un semicerc este drept. “Thales a adus în Ellada această doctrină (matematica) şi multe a descoperit el însuşi. având când un caracter mai general. importantă pentru Thales a fost vizita sa la preoŃii egipteni.) este primul matematician grec cunoscut. ╠ ╠ Thales a fost şi un mare filosof. aşa cum spune Eudemos. de la care a luat cunoştinŃele de geometrie. În continuare vor fi prezentaŃi cei şapte înŃelepŃi ai Greciei. Unghiurile opuse la vârf sunt egale. Chr. Thales a rămas în matematică prin mai multe teoreme de geometrie. Potrivit lui Proclus. fără a fi demonstrate. 24 . necesitatea demonstrării acestor formule şi necesitatea analizării cazului general nefiind simŃită de nimeni. când unul mai practic”. Thales a învăŃat matematica în Egipt şi Mesopotamia. reŃete aplicabile pentru rezolvarea unor probleme. demonstrate şi enunŃate pentru prima dată de el: ╠ ╠ ╠ ╠ Un cerc este împărŃit în două de un diametru. Thales din Milet (640 – 546 î. apa fiind un principiu fundamental al vieŃii.Cursul numărul 5 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN GRECIA ANTICĂ (I) Matematica prezentată până acum era o colecŃie de formule.

născut pe insula Samos pe la 569 î. fără a se urca pe ea.Cu privire la viaŃa lui Thales există câteva anectode reproduse de alŃii. toate făcute dintr-o substanŃă nedeterminată. la care se află o corabie. Pitagora. a învăŃat mai întâi cu Pherekydes. Pitagora. Chr. El susŃinea că există o infinitate de lumi. Pământul. Chr. Un oponent al ideilor lui Anaximandru despre infinitul actual a lui Aristotel. utilizând lungimea umbrei acesteia comparată cu umbra unui băŃ a cărui înălŃime o ştia. aerul. Thales era pe atunci bătrân. focul nu sunt forme ale apei. Anaximandru (601 – 540 î. ştiind înălŃimea catargului său.. dar cu siguranŃă l-a impresionat foarte mult pe tânărul de 18 ani. piramidă băŃ h h1 u1 (umbra băŃului) u (umbra piramidei) h= u ⋅ h1 u1 Astăzi. Plutarch povesteşte cum Thales măsoară o piramidă. utilizând teorema lui Thales. Thales a descris posibilitatea de a afla distanŃa de Ńărm. întors la Samos din călătoria din Egipt şi Babilon 25 . ci forme ale acestui “infinit”. cufundat în gânduri pe când se plimba. apoi cu Thales şi Anaximandru. În mod analog. a cazut într-o fântână. Platon povesteşte cum Thales.) a fost elev al lui Thales. orice elev de clasa a VII – a ştie să facă acest lucru. Durata universului este “infinită”.

Pythagoreii erau vegetarieni şi credeau în reîncarnare. unde a fondat o şcoală având moto – ul “Totul este număr”. după alte surse). ■ construcŃia pentagonului şi decagonului regulat înscrise în cerc. Pentru Pitagora cea mai frumoasă figură solidă era sfera. se obŃine un triunghi). (sau 530 î. Pitagora s-a stabilit la Crotona (colonie grecească din sudul Italiei). Încercând să influenŃeze politica. Descoperirile individuale era proprietatea şcolii. gândeşte că lucrurile sunt numere şi că întregul cosmos este o scală şi un număr”.. a c b a+c 2 =1. în 475 î. Ca şi Democrit. a creat o şcoală. 5 ■ teorema lui Pitagora. terŃa majoră. terŃa 1 2 4 3 3 8 majoră. 26 . 2 b 1 1 2 + = . media geometrică. fiind educat în studiul matematicii. Pitagora este primul care o folosit numele “mathematica” ( = ceea ce se învaŃă). A încercat să fundamenteze prin numere ştiinŃa.de unde a luat alte învăŃături. ac b 1 1 ■ seria naturală a armonicelor (exprimarea sunetelor cu numere: 2 3 4 5 6 octavă. Chr. Pe la 518 î. Lui Pitagora îi sunt atribuite descoperirile: 2 ■ numerele pătrate ( n ). media armonică şi relaŃiile dintre ele: 1 1 + a c = 1. numită “semicercul” lui Pitagora. iar ca număr – zece este numărul perfect (1 + 2 + 3 + 4 = 10 . Chr. Şcoala lui Pitagora funcŃiona în secret. Chr. Pitagora crede că universal este discret. cvartă. pentru cunoştinŃele de matematică. Chr. descoperitorii rămânând în umbră. Aristotel spunea că “pythagoreicul. cvintă. religia şi filosofia. dintre figurile plane – cercul. unison. pythagoreii întâmpină rezistenŃă şi însuşi Pitagora se exilează şi moare la Metapont. ■ proporŃiile de bază: media aritmetică. sexta majoră). numerele triunghiulare ( n( n + 1) / 2) şi reprezentarea acestora. scris cu puncte. pe la 500 î.

cu o unitate pe secundă. îl plasăm aşa ca vârful unghiului să fie în D. a ( a − x) = x 2 ). □ În astronomie. În continuare prezentăm o listă cu teoremele atribuite lui Pitagora sau şcolii sale: □ Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte. Pitagora considera Pământul sferic şi centru al Universului. cele două laturi în mişcare se intersectează într-un punct P.Iamblicos povesteşte că Hippasos. a divulgat problema construcŃiei dodecaedrului înscris în sferă. □ Descoperirea iraŃionalelor. 2  Pentru a trisecta un unghi. şi drept urmare Hippasos şi-a găsit pieirea în mare. după o secundă. □ Cele cinci solide (poliedre) regulate (se spune că Pitagora ştia să construiască trei dintre ele).) este cel care a descoperit curba numită cuadratice. 0 ≤ t ≤ 1 . AB către DC. cu AB latura superioară şi cu DC latura de jos. unui dintre pythagorei. iar a celor exterioare cu 4 unghiuri drepte. iar doi matematicieni dintre cei mai vestiŃi la acea vreme. cu 0 ≤ y ≤ 1 . □ Construirea unor figuri geometrice de arie dată (rezolvarea unor ecuaŃii algebrice prin geometrie. un poligon cu n laturi are suma unghiurilor interioare egală cu 2n − 4 unghiuri drepte. Theodoros din Cirene şi Hippocrates din Chios. o latură pe DC şi alta să întâlnească cuadraticea într-un punct 27 o . să spunem de 60 . □ Teorema lui Pitagora. de exemplu. iar AD se roteşte în jurul lui D către DC cu 90o pe secundă. ce descrie cuadraticea. au dezvoltat această învăŃătură matematică în cel mai înalt grad. Se mişcă. Chr. Hippias din Elis (425 î. EcuaŃie sa este: π  y = xtg  y  . cu DC. Această curbă se construieşte în felul următor: se consideră pătratul unitate ABCD. ce poate fi folosită la trisecŃia unghiului. astfel că AD şi AB coincid. La un moment t. Mai mult.

rezultă că aria cercului este proporŃională cu ( 2r ) . observând că: pătratul este mai mare ca 1 3 din cerc. atunci ˆ RDC = 20 . iar suma ariilor lor este egală cu aria triunghiului. Chr. Hippocrates din Chios (425 î. Dacă paralela construită întâlneşte cuadraticea în punctul R. problemă rămasă nerezolvată de-a lungul secolelor. Atena a suferit din cauza unei epidemii de febră tifoidă. Hippocrates construieşte semicercuri pe cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic astfel ca acest triunghi să fie înscris în semicercul construit pe ipotenuză. Lui Hippocrate I se atribuie teorema lui Pitagora generalizată pentru un triunghi oarecare. Chr. Oracolul de la Delos. Dacă d este distanŃa de la Q la DC. aria octogonului este mai mare ca din aria 2 4 cercului şi aşa mai departe. Hippocrate observă că ar trebui construite lungimile y şi z astfel ca 1 y z = = . Atunci y ar fi 3 2 . cuadraticea se poate utiliza la construirea π unui pătrat de arie egală cu a cercului de rază 1. construim o paralelă la DC la distanŃa de d 3 de BC. IntersecŃia semicercurilor dă “lunulele” lui Hippocrate. consultat de atenieni. Legenda spune că la 430 î.) este responsabil pentru materialul despre cerc şi poligoane regulate din CărŃile III şi IV ale lui Euclid. Mai mult. le-a spus că trebuie să dubleze volumul altarului cubic al lui Apollo. Chr.) sugerează că aria cercului poate fi calculată prin arii ale poligoanelor regulate cu tot mai multe laturi înscrise în el. Cum aria poligonului regulat cu 2 n laturi este proporŃională cu pătratul diagonalei celei mai lungi.Q. cum lim o y 2 = şi cum cuadraticea întâlneşte DC în y →0  π  π tg  y  2  punctul S la distanŃa de 2 unităŃi de D. y z 2 2 28 . Antiphon (425 î. adică să rezolve problema duplicării cubului cu rigla şi compasul.

copiile. În 1458. Cartea lui Boetius. care a supravieŃuit în întregime prin frecvente copieri şi apoi traduceri. în cea mai cunoscută ediŃie tipărită. “ColecŃia” lui Pappus este un supliment. iar pentru scrierea ei s-au plătit 14 monede de aur.Textele fundamentale greceşti s-au păstrat parŃial sau total. manual didactic din secolul al V – lea. datează din secolul al X – lea. carte cu frumoase şi curioase ornamente. la tratatele sale de geometrie. Primele copii. o sumă imensă pentru acel timp. în 1867. “Aritmetica” lui Diophantes apare la Paris. au folosit traduceri în arabă ale acestora. era scrise cu litere de tipar. Cea mai veche copie în litere mici existentă datează din 888. apare tipărită la Leipzig. în greacă. în 1536. în 1621. Cel mai elegant manuscris grecesc a fost făcut pentru papa Paul al III – lea. “Elementele” lui Euclid constituie cea mai veche carte grecească. Aristarchus. dar şi adnotări ulterioare. comentând cuceririle anterioare ale aritmeticii greceşti. termină de tradus în latină “Operele” lui Arhimede. şi este copia lui Appolonius despre conice. se citeau mai uşor şi ocupau mai puŃin loc. făcute de utilizatorii lui. deoarece nu se cunoşteau copii greceşti sau latineşti. Jacobus Cremonensis. între alŃii. fără spaŃii între cuvinte. Theodosius. După acest an. lui Euclid. cu litere mici şi spaŃiate. Acest manuscris din 888 conŃine adnotări existente pe copia precedentă utilizată de copist. cel mai vechi şi mai frumos manuscris al unei colecŃii de opere de astronomie aparŃinând. când s-a efectuat copia. “ColecŃia astronomico – matematică”. “De institutione arithmeticae”. 29 . până pe la 800 î. însărcinat de papa Nicolae al V – lea. Primele versiuni ale “Elementelor”.. Arhimede este un alt autor elen ale cărui opere s-au păstrat prin traduceri. apărute în Europa medievală. la 1200 de ani de la scrierea “Elementelor”. Chr. datând din secolul al X – lea. astronomie. mecanică. dar prin copii mult mai târzii decât timpul în care au fost scrise originalele. utilizat în toate universităŃile europene medievale.

cu combinarea numeralelor pentru scrierea numerelor mari. Dionysius I. După executarea lui Socrate la 399 î. Sistemul de numeraŃie utilizat de grecii antici era zecimal.. 7 . 15 şi 17 ).. petrecând un timp lângă Archytas. Studiază cu Theodorus din Cyrene (care demonstrase iraŃionalitatea numerelor 3. 10 . deoarece guvernatorul Syracusei. însă a fost răscumpărat de prietenii săi. unde. adică se utiliza pentru număr prima literă a numelui său. fondează şcoala sa. O altă scriere utilizată este aceea alfabetică: Α Β Γ γ ∆ Ε Ζ Η η Θ α β δ 4 ε ξ θ 9 1 2 3 5 6 7 8 Numărul 6 este scris cu litera digamma. Chr. Călătoria în Italia era să-i fie fatală.Am amintit aceste texte matematice deoarece în ele. iar scrierea a fost acrofonică. Chr. deoarece Platon considera că primele ştiinŃe care “deşteaptă gândirea” sunt ştiinŃele numărului şi măsurii (calculul. aritmetica şi geometria). pe la 380 î. ŞtiinŃa numărului scoate pe om la lumină. Platon (427 – 349 î. în speŃă Ptolemeu pe la 130 d. 13. cu atribuirea descoperirilor celor care le-au făcut. neacceptat unanim. au utilizat un simbol pentru zero. Platon vizitează Heliopolis şi Cyrene. La intrarea în Academie este scris: “Să nu intre aici cel care nu ştie geometrie!”. se amintesc contribuŃiile anterioare.). Chr. Astfel. cunoaşte şcoala lui Pitagora. numită Academia. în grădinile lui Academos. 5 . ca lungimi de segmente. ieşită acum din uz. Se pare că astronomii greci. Chr. Chr. 30 . probabil pentru că ei considerau numerele din punct de vedere geometric. fără această ştiinŃă.) a fost discipol al lui Socrate (469 – 399 î. Grecii nu s-au gândit la numărul şi cifra zero. prin note şi comentarii. care conducea pe atunci confreria pythagoreică. l-a vândut ca sclav. arii. 11. 14 . Platon revine la Atena. volume.

numite mai târziu corpuri platonice. care au rămas valabile în tot Evul Mediu european. Mai târziu. El asociază cubului pământul. spunând că sunt singurele permise. format din două drepte paralele. OD = 2a . numit mesolab. nu şi cauza ei. Notând OB = x. deci x 3 = 2a 3 . icosaedrului – apa şi dodecaedrului – cosmosul. care au în vedere acŃiunea. ImportanŃa lui Platon pentru matematică nu constă în contribuŃia matematică directă. Lui Platon îi este atribuită găsirea unei soluŃii de dublare a cubului. OA = y . tetraedrului – focul. în timpul vieŃii sale şi după. Chr. ci în influenŃa pe care a avut-o. Acesta are proprietatea că OC OB OA . care se mişcă pe două perpendiculare formând trapezul cerut. asupra altora. octaedrului – aerul. şi despre poliedrele regulate.cunoştinŃele învăŃate ar fi simple aplicări practice. găsim = = OB OA OD x = a3 2 . În dialogul “Timaeus” Platon vorbeşte despre construcŃiile cu rigla şi compasul. construind un trapez dreptunghic cu diagonalele perpendiculare şi OC = a . tetraedru cub octaedru icosaedru dodecaedru Platon atribuise acestor poliedre regulate semnificaŃii mistice. 31 .) a construit un aparat. Eratostene (275 – 195 î.

dar nu există o dreaptă care “merge la infinit”. Chr. Chr. frecventată de circa 2000 de elevi. vom reproduce pentru frumuseŃea ei.). pentru a fi frumos.) studiază cu Architas. regele Macedoniei. Aici el defineşte silogismul.în influenŃa cu care cere definiŃii clare şi postulate. spune: “După ce vor fi citit multe. Fiu al lui Nicomach. îşi vor închipui că şi pricep multe lucruri …”. Apoi. Aristotel fundamentează logica în cărŃile sale adunate sub titlul “Organon” (Instrument). infinitul este prea mare. pe semne străine. din pricina nepăsării lor faŃă de memorie. apoi cu tânărul Platon. uitarea. al lui Platon. La Atena. Oamenii se vor bizui pe scris. axiomele matematice sunt adevărate. Aristotel a fost profesorul lui Alexandru cel Mare. tratând despre proporŃii şi despre cerc. precizează că un silogism este adevărat sau fals. parabola – şi le utilizează la dublarea cubului. este cel care a descoperit conicele – elipsa. formulează metoda deductivă. Chr. hiperbola. Aristotel a respins ideea de infinit. “Şcoala peripatetică” sau “Lykeion” (Liceul). timp de 20 de ani. tocmai contrariul ei. După Aristotel. care-i cere regelui să răspândească semnele scrise: “… acest meşteşug va aduce în sufletele celor care îl învaŃă. Menaechmus (375 – 325 î. alt discipol al lui Platon şi elev al lui Eudoxus. îşi vor aminti pe dinafară. pentru el existând segmente oricât de lungi. prin lucrarea minŃii lor”. Pentru Aristotel. El 32 . Lui îi sunt atribuite cărŃile X şi XII din “Elementele” lui Euclid. fără să fi trecut printr-o autentică învăŃătură. deşi nu era de acord cu acesta asupra naturii matematicii. replica regelui egiptean Thamos către zeul Theut. Eudoxus din Cnidos (408 – 355 î. nu dinăuntru. medicul lui Filip. Aristotel a întemeiat o şcoală proprie. Aristotel din Stagira (384 – 322 î. Eudoxus demonstrează că aria cercului este proporŃională cu pătratul diametrului său. deci tot adevărate sunt şi teoremele deduse din ele. vorbind despre “ştiutorii închipuiŃi”.) a fost elev. Despre Menaechmus se spune că ar fi răspuns la cererea lui Alexandru cel Mare de a-i indica o cale mai scurtă de a învăŃa geometria că “în matematică nu există căi speciale pentru regi”. în credinŃa că studiul matematicii este un mijloc de a deveni virtuos. În continuare.

deoarece. iii. Zenon din Elea. În momentul n. Pentru a înlocui infinitul. când Achilles este în 1 + . deci nu se mişcă. Zenon nu acceptă infinitul. Aristotel foloseşte noŃiunea de “infinit potenŃial”. pentru intervalul [0. la momentul 1 lampa nu poate fi nici aprinsă. Achilles cel iute de picior.. În aceeaşi perioadă. atunci când Achilles ajunge în poziŃia 1. distanŃa parcursă într-un moment fiind 0. Pe la 480 î. care pleacă din punctul 1.spune că liniile infinite contrazic cinematica. Divizând un interval de timp în număr infinit de momente. atunci broasca rămâne în frunte. astfel încât 1 − 1 2 n = 1. nici stinsă. Parmenide din Elea spune că mişcarea nu există. O săgeată în zbor se află. Mai precis. Pe la 450 î. deoarece universul constă dintr-un singur obiect.1] . pretinde că mulŃimile infinite conduc la contradicŃie deoarece au o submulŃime proprie infinită. Un obiect în mişcare parcurge întâi jumătate din distanŃă. ceea ce este imposibil.. plecând din punctul 0. şi se stinge la o lampă care se aprinde la momentul t n = 1 − n 2 momentul t n pentru n impar. ii. 2 2 2 4 Dacă infinitul nu se acceptă. apoi jumătate 1 2 n din jumătate şi tot aşa mereu. nu poate să prindă din urmă o broască Ńestoasă. Evident. dă patru argumente care arată că nu există mişcare: i. Chr. discipolul lui Parmenide. într-un punct fixat. pentru n par. broasca este în 1+ 1 1 1 1 . obiectul se află în poziŃia 1 − şi nu există n. unii filosofi greci şi-au pus probleme legate de existenŃa infinitului. broasca ajunge în 1 + + . fie acest interval [0.1] . Chr. şi tot aşa. pentru că Zenon nu acceptă infinitul. deşi aleargă de două ori mai repede ca ea. 33 . în fiecare moment. aceasta înseamnă că distanŃa parcursă în ∞ momente este 0. Aristotel îşi imaginează 1 . iar mişcarea ar avea nevoie de două locuri de plecare şi de sosire.

pe la 420 î.) are o contribuŃie matematică: “Volumul piramidei este o treime din volumul prismei cu aceeaşi înălŃime”. Evident.iv. iar oamenii C la stânga cu viteza maximă posibilă. ceea ce este fals. oamenii B mişcându-se la dreapta cu viteza maximă posibilă. susŃine că există o infinitate de atomi indestructibili şi că spaŃiul care îi conŃine este la rându-i infinit. Filosoful Democrit din Abdera (460 – 370 î. 34 . Există trei linii de oameni: AAAA BBBB → → CCCC Presupunem oamenii A staŃionari. Democrit.. se poate combate Zenon prin eliminarea ideii de viteză maximă posibilă sau prin recurs la teoria specială a relativităŃii. Chr. Atunci B se mişcă relativ la C cu viteza dublă faŃă de viteza maximă posibilă. Chr.

După ce faimoasa bibliotecă a fost cucerită de arabi. Strălucirea intelectuală a Alexandriei era dată de profesorii invitaŃi la şcoala de la Museum. impresionat de construcŃiile acestuia. Poarta prin care poŃi aborda lumea greacă – fără a cărei cunoaştere. iar declinul intelectual al Alexandriei este grăbit. Pythagoreicii sunt cei care au conceput cărŃile I. care a scris cărŃi despre optică. care conŃineau toată matematica studiată în şcoala alexandrină. oraş care să fie şi port la Mediterană. înfiinŃează o “universitate” numită Museum. VII. împăratul Justinian a închis şcoala de filosofie şi “anii întunecaŃi” se abat asupra Europei. astronomie şi cele 13 cărŃi grupate sub numele “Stihia” (Elemente). bazarea acestora pe un grup minim de axiome şi definiŃii 35 . Timp de 600 de ani Alexandria a fost centrul de matematică şi de ştiinŃă al lumii. este întemeiat oraşul Alexandria. dar şi direct. Prima catedră de matematică a fost ocupată de Euclid. care devine capitala regatului Ptolemeilor pe la 305 î. s-au adunat peste 600000 de manuscrise pe papirus. sunt primejdioase”. II. VIII. ele sunt inutile. Chr. lui Euclid aparŃinându-i concepŃia logică şi organizarea cărŃilor. între 332 şi 331 î. În 549 d. muzică. Eudoxius a conceput cărŃile V şi XII. a întemeiat acolo un oraş grecesc. când probabil nu mai rămăsese nimic din ea. din care ochiul cuprinde un peisagiu auster. Geometria greacă e o poartă mai largă. după părerea mea. IX şi XI. Chr.Cursul numărul 6 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN GRECIA ANTICĂ (II) În articolul “FormaŃia matematică”. Arabii şi-au justificat actul astfel: “dacă manuscrisele din bibliotecă ar confirma ceea ce este scris în Coran. după supunerea Egiptului. foşti elevi ai lui Aristotel. cu o bibliotecă în care. în fabulă. în teoreme. dar esenŃial”. cultura cuiva nu poate fi socotită completă – nu este obligatoriu Homer. cărŃile X şi XIII. iar dacă ele ar contrazice zisele Coranului. Alexandru cel Mare. iar Theaetetus. în timp. Chr. Nici una dintre aceste 13 cărŃi nu-i poate atribuită direct lui Euclid. Astfel. Hippocrates stă în spatele cărŃilor III şi IV. Dan Barbilian spunea: “Totuşi gândirea greacă se exprimă nu numai mitic. VI. Ptolemeu I şi Alexandru cel Mare. ea a fost incendiată în 641.

urmate de 5 postulate. date două puncte distincte. Cartea I începe cu 23 de definiŃii. Prima propoziŃie este: “Să se construiască un triunghi echilateral”. Urmează 48 de propoziŃii. Un sinopsis al “Elementelor” este de neocolit. Fondarea matematicii actuale începe cu teoria mulŃimilor şi teoria numerelor.expuse şi utilizate în demonstrarea teoremelor. chiar de grupul Bourbaki în elaborarea celebrelor “CărŃi” care îşi propuneau să fundamenteze toată matematica. chiar şi după ce Hilbert a construit un sistem de axiome. Al cincilea postulat. Acesta se construieşte plecând de la un segment AB şi 36 . Forma acestor cărŃi a fost imitată de Newton în “Principia”. căruia i-a discutat minimalitatea şi necontradicŃia. După cum spunea Dan Barbilian. există o dreaptă trecând prin ele. în cultura greacă se poate intra foarte bine prin poarta impresionantă constituită de opera lui Euclid. Euclid porneşte de la puncte şi linii. adică de la geometrie. primul afirmând că “cele egale cu acelaşi lucru sunt egale între ele”. de Spinoza în “Etica” sa. liniile. până în secolul al XX – lea. iar ultimul spunând că “întregul este mai mare decât partea”.” Urmează cinci adevăruri logice. se intersectează pe partea pe care se află unghiurile a căror sumă este mai mică decât două unghiuri drepte. În şcolile europene. a rămas faimos în istoria matematicii: “Dacă o dreaptă care taie alte două drepte face unghiuri interioare de aceeaşi parte mai mici decât două unghiuri drepte. Primul postulat afirmă: “Se poate construi o dreaptă de la un punct la alt punct”. deci. care precizează modul de construcŃie şi existenŃa unor obiecte geometrice. Postulatul paralelelor. geometria s-a învăŃat după cărŃile lui Euclid vreme de sute de ani. prelungite indefinit.

cu demonstrarea iraŃionalităŃii lor. PropoziŃia 29 fiind prima care apelează în demonstraŃie la acest postulat. sunt date cazurile de asemănare. egalitatea unghiurilor opuse la vârf. Cartea a III – a este dedicată studierii cercului. iar următoarea. În cartea a VIII – a se aplică proporŃii în teoria numerelor. în 36 de propoziŃii. se demonstrează teorema bisectoarei. ale decagonului regulat şi ale poligonului regulat cu 15 laturi.folosind cercurile cu centrul în capetele segmentului şi raze egale cu segmentul. Cartea a IX – a prezintă în continuare. Ele se intersectează în C. printre care şi legea cosinusurilor. iar faptul că orice număr natural mai mare ca 1 este divizibil cu un număr prim apare ca PropoziŃia 31. utilizându-se definiŃia proporŃiilor dată de Eudoxus şi axioma lui Arhimede. cartea conŃinând 27 de propoziŃii. În celelalte propoziŃii apar cazurile de congruenŃă ale triunghiurile. Apar aici numerele iraŃionale. deşi sunt despre paralele. iar ABC este triunghi căutat. fundamentează teoria numerelor. Cartea a IV – a oferă construcŃiile pentru pentagonului regular. Cartea a VI – a studiază triunghiuri şi alte figuri asemenea. şi ultima. se pot deduce fără postulatul 5. proprietăŃile numerelor naturale: factorizarea unică a numerelor libere de pătrate adică Teorema 37 . PropoziŃiile 27 şi 28. proprietăŃi ale triunghiurilor isoscele. PropoziŃia a doua este Algoritmul lui Euclid de aflare a celui mai mare divizor comun. Între altele se arată că lungimea arcului de cerc este proporŃională cu unghiul la centru subîntins de acesta. Abia în 1796 Gauss găseşte construcŃia cu rigla şi compasul a poligonului regulat cu 17 laturi. proprietăŃi ale paralelelor. în 22 definiŃii şi 39 propoziŃii. Cartea a II – a demonstrează geometric unele identităŃi algebrice. tranzitivitatea asemănării şi se studiază figuri echivalente. Se construiesc figuri asemenea. este reciproca ei. precum şi proporŃii în geometrie. PropoziŃia 47 este teorema lui Pitagora. Cartea a VII – a. Cartea a V – a prezintă proprietăŃile operaŃiilor aritmetice cu segmente.

Arhimede a studiat la Alexandria. De la aceştia ştim că Arhimede era prieten apropiat al regelui Hieron II al 38 pentru aflarea ./metoda volumului lor.. Continuăm incursiunea în istoria matematicii în Grecia antică prin prezentarea contribuŃiei lui Arhimede la dezvoltarea matematicii. Pagini întregi despre Arhimede au scris Plutarh (în “VieŃi paralele”) şi Titus Livius. În Cartea a XI – a se studiază geometria în spaŃiu. Chr. Fără îndoială. Cartea a X – a investighează radicalii compuşi şi reducerea lor. cărora le trimisese teoreme descoperite de el fără demonstraŃie.k. Euclid dă aici construcŃia conului prin rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul unei catete. În prefaŃa cărŃii sale “Despre spirale” Arhimede povesteşte că unii dintre prietenii săi din Alexandria. motiv pentru care le-a trimis un nou set de rezultate. poate fi considerat ca pretinzând că a descoperit imposibilul”. pentru care Euclid dă raportul între latura lor şi raza sferei în care sunt înscrise. bazată pe şurubul lui Arhimede. cu succesorii lui Euclid. Cartea a XII – a prezintă riguros volumele piramidei. la expresii ce conŃin mai puŃini radicali. englezii comparându-l cu Newton. dar nu produce demonstraŃii. El demonstrează că există numai 5 poliedre regulate. conului. în anul 287 î. Arhimede a fost un geniu al matematicii. le-au răspândit ca fiind ale lor. Arhimede a inventat o pompă. formula pentru numere pare perfecte. fiind considerat unui dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor. Născut la Siracuza (Sicilia). infinitatea numerelor prime. sferei şi wsdffrfr5ryhyhgtre44eeeeeeeeeeeefrfccfrbgthy77ui0. construcŃie care depăşeşte construcŃiile cu rigla şi compasul. printre care a inclus şi două teoreme false “astfel încât cel ce pretinde că a descoperit ceva. În Cartea a XIII – a sunt studiate cele cinci poliedre regulate. care este utilizată şi astăzi. dacă este posibil.fundamentală a aritmeticii. ca fiu al astronomului Phidias (despre care vorbeşte în cartea sa asupra numărului firelor de nisip).

privind cercurile desenate de el pe nisip. pentru a se amuza. Arhimede descoperă teoreme fundamentale 39 . pentru calculul volumelor şi ariilor corpurilor solide şi calculul ariilor figurilor olane. adâncit în gânduri matematice. Dă o bună aproximare buna a lui π .Siracuzei. Umbra soldatului îi deranja studiul şi savantul i-a spus: “Nu-mi strica cercurile!”. Pentru Arhimede. a construit o catapultă care a ajutat la apărarea cetăŃii. numai cu forŃa mâinilor sale. Cu un sistem de oglinzi. moment în care matematicianul i-a spus regelui: “DaŃi-mi un punct de sprijin şi ridic universul!”. la care romanul. ca şi a rădăcinii pătrate a lui 2. Arhimede a dat foc unor corăbii care încercau să atace cetatea. Arhimede l-a sprijinit efectiv pe Hieron în diverse ocazii. inventivitatea şi încrederea în forŃa matematicii erau fără sfârşit. ci şi argint pentru coroana regelui Hieron al II – lea. Aşa a observat că giuvaergiul folosise nu numai aur. enervate. de unde x = . utilizase într-adevăr acest metal la fabricarea coroanei. dar la cererea regelui. el obŃine: v= x m−x a (bv − m) + . ducând la apă o corabie încărcată cu oameni şi mărfuri. Notând cu x greutatea aurului şi cu m – x pe aceea a argintului. O versiune a morŃii sale este redată în versiunea: “Pe când Arhimede. Plutarch povesteşte că Arhimede i-a arătat regelui puterea invenŃiilor sale. Iată procedeul prin care Arhimede a cercetat compoziŃia coroanei care avea m kilograme: Ştiind că densitatea aurului este a şi aceea a argintului este b. Arhimede a inventat metode ce folosesc un procedeu apropiat de integralele definite (simple. l-a ucis cu o lovitură de sabie”. triple). Se spune că Arhimede a descoperit legea sa asupra corpurilor scufundate (moment rămas în istorie pentru strigătul lui Arhimede: “Evrika!” – “am descoperit!”) în lichid gândindu-se cum să afle dacă giuvaergiul care făcuse regelui o coroană de aur. b−a a b Arhimede este vestit pentru o serie de aplicaŃii ale geometrie în mecanică. un soldat roman a venit să-l conducă la Marcellus. în timpul asedierii Siracuzei. În mecanică. duble. Arhimede măsoară (cu volumul de apă dislocuit prin scufundare) volumul v al coroanei. Matematicianul proiecta tot felul de maşini.

demonstrează că volumul sferei este circumscris. precum şi axioma sa care are atâtea implicaŃii în analiză şi algebră. în particular găseşte aceste centre în paralelogram. “Metoda”. descoperă teoremele asupra centrelor de greutate. 40 . Arhimede a descoperit faimoasa sa teoremă care dă greutatea unui corp scufundat în lichid. El demonstrează că o calotă este echivalentă cu un cerc a cărui rază este distanŃa dintre centrul calotei şi un punct de pe cercul sferic de bază: A = πl 2 = 2πrh .asupra centrelor de greutate ale figurilor plane sau spaŃiale. numită Principiul lui Arhimede. “Despre spirale”. găseşte aria segmentului de sferă. Dintre contribuŃiile inestimabile ale lui Arhimede la dezvoltarea ideilor matematice enumerăm: ۩ În “Asupra echilibrului în plan”. “Cuadratura parabolei”. segmentul de parabolă. “Asupra sferei şi cilindrului” (2 cărŃi). “Despre numărarea firelor de nisip”. “Despre corpurile plutitoare” (2 cărŃi). ۩ În “Despre sferă şi cilindru” Arhimede arată că suprafaŃa sferei este de patru ori suprafaŃa cercului mare. “Măsurarea cercului”. iar suprafaŃa sferei este 2 din volumul cilindrului 3 2 din suprafaŃa totală a 3 cilindrului circumscris ei. trapez. “Asupra conoizilor şi sferoizilor”. folosind geometria. Operele lui Arhimede care au supravieŃuit sunt următoarele: “Asupra echilibrului în plan” (2 cărŃi). triunghi. Aşa cum am spus. enunŃă principiile fundamentale ale mecanicii.

۩ Arhimede observă că dacă planele de secŃiune sunt la distanŃa maximă ( 2r ) se obŃine că volumul sferei este diferenŃa volumelor cilindrului şi conului cu două pânze.۩ Arhimede consideră sfera. cu vârful în centrul sferei şi cu bazele tocmai bazele cilindrului. Deşi Arhimede a trimis cărŃile sale la Alexandria. Arhimede a dat dimensiunea universului. ۩ În cartea “Asupra conoizilor şi sferoizilor” Arhimede examinează paraboloidul şi hiperboloidul de rotaŃie. dă unele rezultate asupra tangentelor la spirală şi asupra ariilor porŃiunilor din spirală. în notaŃia de azi. unde ele au fost utilizate. cilindrul circumscris ei şi un con cu două pânze. iar două plane paralele cu bazele. ۩ Principiile de bază ale hidrostaticii au fost date de Arhimede în cartea “Despre corpurile care plutesc”. determină în sferă un volum egal cu diferenŃa dintre volumele solidelor determinate de ele în cilindru şi con. pentru a calcula numărul firelor de nisip care încap în el. obŃinute prin rotirea unor figuri în jurul unei axe. ۩ În cartea “Despre spirale” Arhimede defineşte spirala. El a obŃinut π ∈  3 . un rezultat a cărui frumuseŃe rezistă şi astăzi. îi dă proprietăŃile fundamentale. care propune un sistem numeric capabil să exprime numere până la numărul 8 ⋅ 1016 . precum şi elipsoidul. ۩ “Numărarea firelor de nisip” este o capodoperă a lui Arhimede. El arată că un plan paralel cu bazele determină pe sferă un cerc a cărui arie este diferenŃa ariilor cercurilor determinate în cilindru şi con. totuşi operele lui Arhimede nu au cunoscut o răspândire mare în antichitate. ۩ În aceeaşi carte despre sferă şi cilindru este rezolvată problema găsirii unui plan care secŃionează sfera în două părŃi ale căror volume să fie într-un raport dat. poate 41 . iar calculul lui π cu mare acurateŃe  10 1  este făcut în “Măsurarea cercului”.3  prin  71 7  înscrierea şi circumscrierea cercului în poligoane regulate cu 96 laturi.

42 . el a rămas în istoria matematicii greceşti şi nu numai ca unul dintre cei mai mari matematicieni. abilitate de calcul şi rigoare în demonstraŃie.şi pentru că multe dintre ideile matematice din ele nu puteau fi înŃelese atunci. pentru că Arhimede a demonstrat gândire originală. Cu toate acestea.

Ambele academii au durat până în 1821 când turcii şi-au dat seama că în ele se făcea propagandă împotriva imperiului lor. geometrie.1. în ultimii trei ani de studiu (10. S-a ajuns la convingerea că se poate învăŃa şi în limba maternă. Sava (Bucureşti) şi la Iaşi a Şcolii de inginerie întemeiată de Gheorghe Asachi (1788 – 1869) cu predare în limba franceză la început. fapt cu urmări 43 . 11. astronomia şi aplicarea matematicilor la arta militară. În aceste academii. trigonometrie. Istoria matematicii şi a învăŃământului matematic în România în secolele XVII – XIX În România. în general pe lângă mânăstiri şi biserici. algebră. Această şcoală a avut grad de gimnaziu.Cursul numărul 7 __________________________________________________ ISTORIA MATEMATICII ŞI A ÎNVĂłĂMÂNTULUI MATEMATIC ÎN ROMÂNIA ÎN SECOLELE XVII – XIX 7. trigonometrie plană şi sferică. nu de academie care e sinonim cu universitate. matematica a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariŃia învăŃământului organizat. Trebuie precizat că pe lângă aceste academii. teoria şi practica algoritmilor. Un început de învăŃământ matematic se semnalează în secolul al XVI – lea. prin înfiinŃarea primei Şcoli de la Cotnari. cât şi Asachi au scris cărŃi de: aritmetică. oricât de înalte ar fi studiile de făcut. atât în Muntenia cât şi în Moldova existau şi alte şcoli (în care se predau cunoştinŃe elementare: citit. a şcolii. Atât Lazăr. unde s-a predat matematica. 12) se predau în limba greacă: aritmetică practică şi raŃională. în limba română. scris şi socotit). după care s-a învăŃat mulŃi ani în şcoli în prima jumătate a secolului al XIX – lea. O dezvoltare importantă a învăŃământului matematic a avut loc la începutul secolului al XIX – lea odată cu întemeierea în august 1818 a Şcolii de inginerie a lui Gheorghe Lazăr (1779 – 1823) de la Sf. În secolul al XVII – lea apar şi primele academii greceşti la Iaşi şi Bucureşti înfiinŃate de Vasile Lupu şi respectiv Constantin Brâncoveanu.

1898). care au influenŃat pentru multă vreme învăŃământul în Ńara noastră şi care au adus şi contribuŃii originale în matematică: Spiru C. printre care şi Facultatea de ştiinŃe fizice. prima lucrare pentru studenŃii în matematici a fost “Calcul diferenŃial şi integral” a lui Neculai Culianu (Iaşi. în particular. 1870). poduri. Prima contribuŃie originală românească în matematică a fost a lui Dimitrie Asachi (1820 – 1868). Majoritatea acestor profesori au publicat manuale didactice atât pentru învăŃământul secundar cât şi pentru învăŃământul superior. matematice şi naturale. clădiri. Printre profesorii de matematică de la universităŃile nou înfiinŃate care au produs şi publicat lucrări originale amintim pe Emanoil Bacaloglu (1830 – 1891) de la Universitatea din Bucureşti care a introdus o curbură ce-i poartă numele în teoria suprafeŃelor. Alexandru Ioan Cuza înfiinŃează universităŃi la Iaşi în 1860 şi la Bucureşti în 1864. Profesorii universitari au editat reviste de matematică pentru ridicarea nivelului învăŃământului matematic secundar şi superior. şi pe Neculai Şt. Astfel. Botez (1843 – 1920) de la Universitatea din Iaşi cu o lucrare asupra seriei armonice. Haret (1851 – 1912).a.pozitive asupra învăŃământului în general şi a celui matematic. După Unirea Principatelor române în 1859. au apărut în 1883 “RecreaŃii ştiinŃifice” la Iaşi şi “Gazeta matematică” în 1895 la Bucureşti. A urmat cursurile primare în casa părintească. 44 . iar mai târziu asupra creaŃiei matematice. cu mai multe facultăŃi. industrie chimică ş. Astfel. Din pleiada de iluştri profesori matematică de la Universitatea din Bucureşti ne vom opri asupra a doi. ofiŃer şi inginer. ToŃi profesorii de matematici de la ambele universităŃi au avut importante contribuŃii la aşezarea învăŃământului matematic pe baze solide şi pentru formarea de specialişti în căi ferate. fiul lui Gheorghe Asachi. S-a născut la 15 februarie 1851 în localitatea Hanul Conachi din Dorohoi. urmată de “Curs de geometrie analitică” a lui C. Această lucrare a fost publicată la München în 1841 şi se referă la inversiunea seriilor. Climescu (Iaşi. apoi la o şcoală din Dorohoi iar în septembrie 1862 intră ca bursier (era copil sărac.

în partea lunară invizibilă. Titu Maiorescu. ba şi după aceea. în special deprinderile de a rezolva probleme. pe baza unui concurs. devenind primul român doctor în matematică la Paris. Spiru Haret putea să rămână în FranŃa profesor universitar. un crater de pe harta Lunii. ducând mai departe şi corectând cercetările lui Laplace. În 1885 teza de doctorat a lui Haret e republicată în “Analele Observatorului Astronomic” din Paris. Sava. Ńara care a produs şi posedă asemenea talente. dându-şi seama de lacunele sale în domeniul matematicii.dar foarte dotat pentru studiu) la liceul Sf. şi-a trecut din nou ani licenŃa în matematică şi apoi în 1878 îşi susŃine teza de doctorat “Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”. la Paris şi Bucureşti. Haret pune în evidenŃă “termenii seculari puri” şi pentru “gradul al treilea”. Aici. Profesează până în 1910. deşi student în anul II. Îşi ia licenŃa în 1874. confirmată mai apoi. când se pensionează. pentru a studia matematica la Paris. Era primul roman care anunŃa valoarea. pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud şi longitudine 176 grade vest. ministrul InstrucŃiunii Publice. secŃia fizico – matematică. După un an renunŃă la catedră şi îşi continuă studiile la Universitate. a primit numele lui Haret. unde devine profesor încă din 1878 în urma unui strălucit concurs (din 1882 profesor de geometrie analitică la Şcoala de Poduri şi Şosele). la 23 de ani. A preferat însă Facultatea de ŞtiinŃe din Bucureşti. obŃine prin concurs catedra de matematică la Seminarul central. matematica în explicarea şi înŃelegerea fenomenelor 45 . se înscrie la Universitatea din Bucureşti la Facultatea de ştiinŃe. a scolii romaneşti de matematică. Târziu. Lagrange şi Poisson asupra varietăŃii axelor orbitelor planetare. până la moarte. Ńinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară. În 1869. Facultatea de ŞtiinŃe din Paris trimite o adresa Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii Publice felicitând România. utilizând pentru prima oara. după absolvirea liceului. Eruditul matematician şi astronom Jules Henri Poincaré observa: “În 1878 Spiru Haret a dovedit existenŃa termenilor seculari de gradul III şi acest rezultat a provocat o mare uimire”. În 1910 publică “Mecanica socială. În decembrie 1870. ceea ce înfăŃişa într-o altă lumină stabilitatea sistemului planetar. în 1976 cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Spiru Haret. îi acordă o bursă.

tatăl său. l-a preocupat progresul ei. 46 . sistematice şi logice. pe urmă trece la liceul Gh. A fost printre puŃinii care l-au ajutat pe inventatorul Aurel Vlaicu. iar mai apoi în fizică. Şcoala primară a urmat-o la Ploieşti. ilustrate cu diverse aplicaŃii practice. Este al doilea cetăŃean român doctor în matematici de la Paris. apărută în 1910 în limba franceză şi tradusă în limba română în 1969. cinstit. între 1861 – 1864. în şedinŃa din 18 Mai 1912 a prezentat comunicarea “Pata cea mare roşie de pe planeta Jupiter”. intuitive. Principiul după care se ghida în materie de învăŃământ era “primatul şcolii” şi a reuşit să ridice nivelul şcolii româneşti.sociale. iar ca om al şcolii. unde locuiau părinŃii săi. S-a născut pe 31 ianuarie 1854 în Bucureşti. În ştiinŃă Spiru Haret a rămas prin două lucrări originale: teza de doctorat şi “Mecanica socială”. după ce ca membru al Academiei Romane. drept şi hotărât. A murit pe 17 decembrie 1912. Îşi susŃine teza de doctorat în matematică “Etude des intégrales abéliennes des troisième espèce”. la nivelul celor mai avansate Ńări. cu demonstraŃii simple. Manole Emmanuel. Cu banii pe care îi strânge din meditaŃii. curgătoare. dar în istoria culturii şi învăŃământului este considerat ctitorul şcolii moderne româneşti. în cursul superior pleacă la Paris să studieze la Sorbona fără bursă. secundar şi universitar. tăcut. Se poate spune că pe Spiru Haret ca matematician l-a preocupat “problema stabilităŃii planetare”. Haret a avut o activitate prodigioasă pentru ridicarea nivelului învăŃământului românesc pe toate treptele sale: primar. Primele patru clase secundare le-a făcut la Gimnaziul Şincai din Bucureşti. Ca om era modest. A fost sufletul necontestat al şcolii româneşti între 1880 şi 1910 şi de aceea a fost numit “omul şcolii”. fiind tâmplar. David Emmanuel (1854 – 1941). ExplicaŃiile lui erau clare. mai ales în ce priveşte programele de matematică. Lazăr. unde face tot cursul superior între anii 1869 – 1873. Ca profesor Spiru Haret avea darul expunerii. de cancer. între anii 1865 – 1869. din părinŃi foarte săraci. La Paris îşi dă licenŃa în ştiinŃele matematicii.

a realizat premise pentru apariŃia şcolii matematice româneşti. Emmanuel trata funcŃiile eliptice ca rezultat al inversiunii integralelor eliptice. Emmanuel va rămâne în istoria matematicii ca unul dintre cei care. Cursul introducea noŃiunea de funcŃii analitice prin seriile de puteri ale lui Weierstrass. în teoria generală a funcŃiilor analitice. pline de ordine şi bogăŃie de fapte. pline de armonie şi continuu la curent ultimele noutăŃi în materie. ToŃi matematicienii noştri de frunte de mai 47 . stimat pentru ştiinŃă şi caracter. cu tendinŃă de aritmetizare în analiză. care se trăda adeseori în expunerile sale de matematică cele mai dificile). David Emmanuel s-a arătat adept al lui Weierstrass. Emmanuel a fost sărbatorit la universitate şi la Şcoala de poduri şi şosele pentru împlinirea a 25 de ani de profesorat universitar. la 4 februarie 1941. clar şi precis în expunere. D. scotea totdeauna în evidenŃă esenŃialul dintr-o problemă pusă sau dintr-o demonstraŃie riguroasă. la vârsta de 87 de ani. D. Cursurile pe care le făcea David Emmanuel – “moş David” sau “tata David” cum îi spuneau studenŃii – la universitate sau la politehnică erau metodice. precise. profesând matematica la nivel înalt timp de 48 de ani. A decedat în Bucureşti. iar în partea finală a cursului trata ultimele noutăŃi din acel timp (de exemplu cele două teoreme celebre ale lui Emile Picard privind funcŃiile analitice întregi). iar din 1882 profesor şi la Şcoala normală superioară unde a predat pentru prima dată în Ńara noastră teoria grupurilor şi teoria lui Galois. de toŃi matematicienii romani. iar în 1880 profesor la Facultatea de ştiinŃe a UniversităŃii Bucureşti şi la Şcoala de poduri şi şosele. La 25 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. La cursul din anul III. La 15 septembrie 1929 a fost sărbătorit pentru 50 de ani de la susŃinerea tezei şi 48 de ani de profesorat universitar. în special de teoria funcŃiilor. clare. cursurile. La cursul de la universitate. Haret. Din pricină că urmărea evoluŃia continuă a disciplinelor pe care le preda. împreună cu Spiru Haret. A fost un om de prestigiu ca şi S.Întors în Ńară în toamna anului 1879 este angajat ca profesor de matematici la un liceu. erau mereu reînnoite. În 1907. Senin şi modest ca şi filozofii antici (avea de altfel o cultură clasică splendidă.

2. însă decalajul faŃă de multe Ńări europene fiind enorm. Opera matematică a lui D.târziu. iar după 1920 să se poată vorbi chiar de o “şcoală matematică românească” recunoscută peste graniŃe. rămâne “un înŃelept”. David Emmanuel.a. D. Din lucrările didactice se remarcă: “Curs de analiză infinitezimală” (1925) şi “LecŃiuni de teoria funcŃiunilor”. departe de frământări deşarte şi indiferent de glorie. Emmanuel. dar calitativ este de certă valoare. pe când la noi abia în a doua jumătate a secolului al XIX – lea apar. era normal să ajungem şi noi să creăm în matematică. dascăl fermecător. Pompeiu. iar în al treilea sfert al secolului al XIX – lea începem să fim consemnaŃi cu lucrări originale de matematici (lucrările lui Em.a. cu numeroşi doctori în matematici (din apus): Haret. Botez). ApariŃia şcolilor şi a universităŃilor în a doua jumătate a secolului al XIX – lea au impulsionat şi la noi învăŃământul matematic şi chiar creaŃia matematică. Istoria matematicii şi a învăŃământului matematic în România în secolul al XX – lea La începutul secolului al XX – lea. Nicolae Coculescu. în două părŃi apărute la Editura Casa şcoalelor. Anton Davidoglu. Şt. Emmanuel este redusă cantitativ. Lalescu ş.. 7. łiŃeica. Traian Lalescu ş. în urma legii Haret de reformare a învăŃământului din 1898. UniversităŃile cu trecut de peste 800 de ani (Bologna creată în 1088) din străinătate au influenŃat dezvoltarea învăŃământului din acele Ńări. şi cu o revistă de mare prestigiu “Gazeta matematică”. 1924 şi 1927. Bacaloglu şi N. Constantin Gogu. În cel de-al patrulea sfert al secolului al XIX – lea apar primii 48 . Se ajunsese la un moment dat ca în “Comptes rendus de l’ Académie française des sciences” să apară într-un singur număr câte şase memorii scrise de matematicieni români. Aşa cum l-a caracterizat Pangrati la o sărbătorire. au recunoscut că dacă ai ajuns la creaŃii importante în matematică se datorează temeliei de granit pusă acestui învăŃământ de marele pedagog David Emmanuel. Pompei. precum łiŃeica.

Octav Onicescu ş. Ei au fost cunoscuŃi şi în străinătate. Opera ştiinŃifică a lui łiŃeica cuprinde 96 de memorii ştiinŃifice. Miron Nicolescu. În jurul lor s-au format matematicienii noştri din prima jumătate a secolului al XX – lea şi care şi-au continuat opera de creaŃie şi în a doua jumătate a secolului. toate acestea creând premisele unei impulsionări a învăŃământului matematic. Într-un timp atât de scurt au apărut creatori ca łiŃeica. De exemplu. Facultatea de ŞtiinŃe. łiŃeica şi Pompeiu Ńinând cursuri la Sorbona. unde susŃine în 1899 teza de doctorat în faŃa unei comisii care-l avea ca preşedinte pe Gaston Darboux.. odată cu începutul secolului al XX – lea se conturează o epocă de creaŃie matematică propriu – zisă.. În sfârşit. Mihăileanu ş. iar în jurul lui Lalescu. Pompeiu şi Lalescu. pleacă în 1896 la Paris să studieze matematica la şcoala normală superioară (Sorbona). Între 1889 şi 1893 urmează Şcoala de institutori din Bucureşti. Gheorghe łiŃeica (1873 – 1939) s-a născut la 14 / 16 octombrie 1873 în Turnu Severin. fiind citaŃi în multe tratate de specialitate. Vrănceanu. După absolvirea în 1895 a secŃiei matematici. apt să ajungă din urmă pe cel din Ńările avansate. în care se formează o şcoală matematică românească cunoscută ca atare peste hotare.doctori în matematică la Sorbona şi cele două publicaŃii: RecreaŃii ştiinŃifice la Iaşi şi Gazeta matematică la Bucureşti. Universitatea din Bucureşti. majoritatea de geometrie diferenŃială proiectivă şi afină.a.a. au roit o serie de matematicieni cu preocupări de algebră şi teoria ecuaŃiilor integrale. Dimitrie Pompeiu (1873 – 1954) s-a născut în 22 septembrie / 4 octombrie 1873 în satul Dimăcheni (din Dorohoi). N. În continuare consemnăm câteva date despre viaŃa şi opera acestor trei părinŃi ai matematicii româneşti. care din păcate a avut o viaŃă scurtă. la seminarul de analiză a lui Pompeiu: Simion Stoilow. în jurul lui łiŃeica s-au format geometrii: Gh. fost coleg de clasă la liceul din Botoşani cu Eminescu. ca fiu al învăŃătorului Dimitrie Pompeiu. iar în anumite domenii matematice au fost deschizători de drumuri. În 1898 pleacă la Paris pentru a-şi perfecŃiona 49 . Dan Barbilian. Alexandru Froda.

A publicat peste 100 de articole şi memorii în diverse reviste de prestigiu din Ńară şi străinătate. în special FranŃa. O predilecŃie deosebită a avut pentru teoria funcŃiilor. calculul vectorial şi tensorial. secŃia matematică a UniversităŃii din Bucureşti. diverse ecuaŃii funcŃionale. mecanica raŃională şi calcul diferenŃial şi integral. derivata areolară. în special de geometrie. La Congresul mondial de matematică de la Roma din 23 – 30 martie 1908 îl cunoaşte pe celebrul matematician Vito Voltera (1860 – 1940) cu care stabileşte o adevărată colaborare ştiinŃifică. unde. În clasa a VI – a de liceu ajunge corespondent la Gazeta matematică cu o activitate extrem de prodigioasă. geometria. introducând mai multe noŃiuni noi de mare valoare. mecanica. fundamentele mecanicii. Traian Lalescu a fost 50 . Activitatea ştiinŃifică a lui Pompeiu s-a desfăşurat în patru domenii: teoria funcŃiilor şi calcul funcŃional. teoremă care-i poartă numele. urmând cursurile acesteia până în 1903 când se retrage şi trece definitiv la Facultatea de ştiinŃe. Rezultatele din teza de doctorat au impresionat atât de mulŃi încât au fost citate în marile cursuri de analiză matematică. Traian Lalescu (1882 – 1929) s-a născut la 24 iulie 1882 în Bucureşti. Japonia. În creaŃia matematică a lui Lalescu se disting preocupări privind teoria numerelor şi algebra. în 1903 obŃine licenŃa în matematici. După terminarea liceului în 1900 intră primul la Şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti. În 1908 susŃine teza de doctorat în matematici sub preşedinŃia lui E. Germania. Un caz tipic este celebra teoremă: “distanŃele de la un punct din planul unui triunghi echilateral la laturile sale sunt laturile unui triunghi”.studiile de matematică. dintre care amintim: funcŃiile Pompeiu. După un an de studiu îşi trece bacalaureatul francez. Opera lui matematică cuprinde 129 de memorii în periodicele de prestigiu matematic din FranŃa. Italia. Dar Pompeiu se oprea de multe ori şi asupra problemelor de matematici elementare. analiza matematică. teoria mulŃimilor. În 1905 îşi susŃine teza de doctorat în faŃa unei comisii al cărei preşedinte era Poincaré. Portugalia. Olanda etc. Statele Unite. Picard. În iunie 1903 îşi ia licenŃa în matematică şi obŃine o bursă de studii la Sorbona. Belgia. iar în 1899 se înscrie la Sorbona. teorema creşterilor finite în domeniul complex. electricitate.

7. A publicat 45 de memorii şi monografii în diverse reviste din Ńară şi în special din FranŃa. Simion Stoilow (1887 – 1961). al soluŃiilor elegante şi simple. Mihail Ghermănescu (1899 – 1962). 4. a făcut studiile superioare şi doctoratul la Sorbona în 1916. Aceşti trei mari ctitori ai şcolii matematice româneşti au format prin lecŃiile lor. născut la Călăraşi. Activitatea ştiinŃifică 51 . născut în Bucureşti. 3. născut în Bucureşti. 6. a făcut studiile superioare şi doctoratul la Sorbona în 1916. născut la Ploieşti. a făcut studiile superioare şi doctoratul la Sorbona în 1900. Analiză şi teoria funcŃiilor 1. îşi face studiile universitare la Bucureşti şi doctoratul la Cluj în 1933. A publicat 12 memorii şi două lucrări didactice. îşi face studiile la Bucureşti şi Paris şi doctoratul la Sorbona în 1927. A. Aurel Angelescu (1886 – 1938). Anton Davidoglu (1873 – 1958). Miron Nicolescu (1903 – 1975). spontaneitate şi originalitate rar întâlnite. născut la Giurgiu. născut la Bârlad. Florin Vasilescu (1897 – 1958). 8. Era matematicianul generalizărilor. Activitatea sa ştiinŃifică priveşte în special analiza funcŃională în care a publicat peste 100 de memorii şi lucrări didactice. iar doctoratul la Bucureşti în 1922. Opera matematică a lui a fost publicată în limba franceză de către Editura Academiei române în 1964. îşi face studiile universitare la Bucureşti şi doctoratul la Sorbona în 1928. 5. născut într-un sat din fostul judeŃ Tutova. A publicat peste 70 de lucrări ştiinŃifice.matematicianul român de o forŃă e concepŃie. a făcut studiile superioare la Bucureşti şi Sorbona. născut la Bucureşti. îşi face doctoratul la Sorbona în 1925. 2. prin lucrările lor de cercetare ştiinŃifică cât şi prin dăruirea lor de a sprijini dezvoltarea învăŃământului matematic în Ńara noastră o serie de matematicii care s-a transformat într-un adevărat fenomen matematic românesc. precum şi o serie de cursuri universitare de o deosebită claritate. A publicat peste 50 de lucrări ştiinŃifice. Alexandru Ghika (1902 – 1964). Theodor AngheluŃă (1882 – 1964).

liceale şi universitare şi doctorale la Iaşi în 1934. Mihăileanu (1912 – 1997). 5. mai întâi la Berlin şi apoi la Göttingen. judeŃul Vasului. Adolf Haimovici (1912 – ?). liceale şi universitare la Bucureşti. A publicat peste 80 de memorii şi o serie de lucrări didactice utile şi azi studenŃilor. unde îşi ia licenŃa în 1922. 3. Gheorghe Vrănceanu (1900 – 1979).priveşte este imensă şi cuprinde peste 150 de memorii publicate în cele mai prestigioase reviste de matematică din Ńară şi străinătate. îşi face studiile primare. liceale la Vaslui şi universitare la Iaşi. În 1949 îşi 52 . a făcut studiile universitare la Iaşi. 9. Octav Mayer (1895 – 1966). îşi face studiile primare. 2. Alexandru Myller (1879 – 1965). născut la Bucureşti. după o întrerupere de trei ani datorită războiului. În 1902 pleacă pentru studii de doctorat în Germania. Opera ştiinŃifică este imensă. iar cele universitare la Bucureşti. B. născut la Iaşi. publicând peste 200 de memorii în cele mai prestigioase publicaŃii de matematică din lume.. Gheorghe Gheorghiev (1907 – ). urmează cursurile primar şi liceal la ConstanŃa. unde îşi ia licenŃa în 1919. îşi face studiile liceale şi universitare la Iaşi. Geometrie şi topologie 1. În 1920 susŃine la Iaşi teza de doctorat. Nicolae N. În 1924 susŃine la Roma teza de doctorat. unde îşi ia licenŃa în 1900. Opera sa matematică cuprinde peste 120 de articole şi memorii publicate în Ńară şi străinătate. 4. fiind primul doctor în matematică la Universitatea din Iaşi şi primul doctor în matematici pure luat în Ńară. Opera lui matematică cuprinde peste 70 de memorii de geometrie diferenŃială şi o serie de lucrări didactice printre care se remarcă “Curs de geometrie analitică”. “Geometrie diferenŃială” etc. născut în oraşul Cetatea Albă (Basarabia). Opera lui matematică cuprinde peste 50 de lucrări publicate în Ńară şi străinătate. îşi face studiile primare în satul natal. născut la Mizil. născut în comuna Doagele. născut la ConstanŃa. unde susŃine în 1906 teza de doctorat în faŃa unei comisii din care făcea parte şi David Hilbert. În 1946 susŃine la Iaşi teza de doctorat.

2. născut la Câmpulung – Muscel. apoi Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o absolvă în 1907. C. A publicat peste 120 de lucrări ştiinŃifice. născut la GalaŃi. născut la Arad. Urmează Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o absolvă în 1931.susŃine teza de doctorat la Bucureşti în faŃa unei comisii care-l avea ca preşedinte pe Gh. 3. Alexandru Froda (1894 – 1973). Matematici pure şi aplicate 1. la finele aceluiaşi an îşi ia doctoratul în matematici la Sorbona. îşi face studiile primare şi liceale în Bucureşti. a urmat şcoala primară şi liceul la Brăila. Ion Creangă (1911 – ?). născut în localitatea Adâncata. A publicat 169 de memorii. pe care o absolvă în 1927. a UniversităŃii din Bucureşti. A publicat peste 60 de lucrări ştiinŃifice şi didactice. Se înscrie apoi la Facultatea de ştiinŃe. Caius Iacob (1912 – 1992). În 1929 îşi susŃine teza de doctorat la Bucureşti. a urmat şcoala primară şi cursul inferior al liceului la Arad. secŃia matematici. iar cursul superior al liceului la Oradea. A publicat peste 50 de lucrări şi a scris mai multe lucrări didactice consultate şi azi de studenŃi. unde. 2. În 1935 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanica fluidelor la Sorbona. Algebră şi teoria numerelor 1. În 1929 pleacă la Paris. A publicat peste 120 de memorii şi lucrări didactice. A publicat peste 120 de lucrări în cele mai prestigioase publicaŃii matematice din Ńară şi străinătate. Victor Vâlcovici (1885 – 1970). precum şi unele monografii (cursuri) care sunt şi azi actuale. 53 . iar în 1913 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanică. în 1912 intră la Şcoala naŃională de poduri şi şosele pe care o absolvă în 1918. Vrănceanu. născut la Bucureşti. fostul judeŃ Dorohoi. Dan Barbilian (1895 – 1961). după 3 ani de întrerupere datorată războiului. În 1909 obŃine o bursă de studii pentru doctorat la Göttingen. D. În 1913 obŃine licenŃa în matematică la Iaşi iar în 1939 îşi ia doctoratul la Roma.

face toate studiile la Bucureşti. absolvă în paralel Facultatea de ştiinŃe şi Facultatea de filosofie. născut la Iaşi şi a făcut toată gama de studii la Iaşi. din care 198 sunt memorii. Îşi ia licenŃa în matematică în 1928. Octav Onicescu (1892 – 1983). secŃia construcŃii. Grigore Moisil (1906 – 1973). În 1934 susŃine şi o teză de doctorat în Ńară. urmează şcoala primară şi liceul la Botoşani. A publicat peste 100 de lucrări ştiinŃifice şi tratate. iar în 1915. obŃinând în 1930 titlul de doctor în ştiinŃele statistice şi actuariale. urmează între 1924 – 1929 şi Politehnica. urmează studiile în Bucureşti. 54 . la Bucureşti. 5. Gheorghe Mihoc (1906 – 1981). Mendel Haimovici (1908 – 1973). după care pleacă la Roma. 4. născut la Botoşani. În 1929 îşi susŃine la Bucureşti teza de doctorat.3. A publicat peste 70 de lucrări în reviste de mare prestigiu. În 1932 pleacă la Roma şi se întoarce în 1933 cu doctoratul. 6. A publicat peste 200 de lucrări ştiinŃifice. iar în 1931 îşi susŃine docenŃa. născut la Brăila. şi în paralel cu Facultatea de ştiinŃe. lucrări de sinteză şi lucrări didactice. A publicat peste 250 de lucrări. născut la Tulcea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful