an a. Jmblanzitearea Ie suf letecapitolul 1 La un pocnet de bici, doisprezece lei se asezard pe labele din spate, ridicAndu-si ghearele in aer. Cand se da- du comanda, incepur4 si sari de pe un piedestal pe altul, descriind opturi in formatie compacta. Pentru asa ceva era nevoie de o sincronizare perfect4. Cu ajutorul vocii si al gesturilor, dresoarea coordona cu dib&cie trupurile mavihaloase. —Bravo, Pandora. C4nd isi auzi numele, leoaica musculoasa sari jos si se asez4 pe o ran&. Unul dupa altul, si ceilalti ti urmara exem- plul, pana cAnd, mAraind si aritandu-si colfii, se intinsera cu totii pe solul acoperit cu scoartii de copac. Fiecare mas- cul era intre doua femele; la mustrarea aspra a dresoarei, Merlin incet4 s4-i roada in joacd urechea Ofeliei. —Capul sus! Se supusera, in vreme ce dresoarea psi grabit’ inain- tea lor. Arunc& biciul cu un gest larg, apoi, cu aparent’ nongalanf¢4, se intinse cAt era de lung’ peste trupurile lor calde. Felina din mijloc, un mascul cu o coama bogat4, dadu glas unui raget puternic, risundtor. Drept risplati pentru teactia lui prompt, fu sc&rpinat bine dupa ureche. Dresoarea se dadu jos de pe canapeaua sa felin’, batu din palme si leii se ridicar’ in picioare. Apoi, cu un semn din mani, fiecare fu strigat pe nume si trimis pe culoar, in- spre custi. Doar unul mai rimasese, un leu masiv cu coa- ma neagra, care-i didea rArcoale dresoarei si i se freca de picioare intocmai ca un pisoias. Dresoatea leg’ iute o franghie de lantul ascuns sub coa- ma si, cu mare agilitate, incilec& pe spatele leului, dup8 ‘Nora Roberts care didu ocol arenei. CAnd ajunser’ la usa din spate, leul, pe nume Merlin, fu varat intr-o cugc’ pe roti. -Ei bine, Duffy, suncem gata de drum? intreba Jo dupa ce z8vordase usa custii. Duffy era un ins scund, rotofei, cu suvite de par casta- niu ce aduceau cu o tunsoare monahala gi o fafa presaratd cu pistrui. Zambetul s&u bland si ochii albastri de irlandez fi dadeau un aer de baiat de cor imbatranit. Mintea ti era agera, vicleana si pusi pe harpa. Era cel mai bun director pe care l-ar fi putut avea Circul Colossus. —De vreme ce maine ne instal&m in Ocala, ai face bine s& fii gata, raspunse el cu glas ragusit. Igi trecu ciotul de trabuc din colful drept al gurii in cel stAng. Jo zambi amuzat&, apoi se intinse pentru a-si dezmorti muschii solicitati de-a lungul celor treizeci de minute petrecute in arena. —Pisicile mele sunt preg&tite, Duffy. A fost o iarna lung’. Au la fel de mult& nevoie ca noi, ceilalgi, si 0 ia din loc. Duffy se incrunt&. Spre nemultumirea lui, nu o depasea fn inaltime dec4t cu vreo cAtiva centimetri. Dresoarea il cerceta cu niste ochi mari, migdalagi, tliosi si verzi ca smaraldele, incadrati de gene dese, intunecoase. fn acea clip& erau netematori si vioi, ins Duffy fi vazuse infrico- sati, vulnerabili si pierdui. Igi mut din nou trabucul si pufSi grabit de doua ori, in timp ce Jo ti didea indicatii unui ingrijitor. {gi aducea aminte de Steve Wilder, taal lui Jo. Fusese unul dintre cei mai buni dresori, iar Jo era la fel de pri- ceput ca el cu felinele. in anumite privinte, recunoscu Duffy in sinea sa, era chiar mai bun’. Ins& mostenise tri- siturile mamei sale: o siluet& delicat& si un chip smead, pasional. Jovilette Wilder era la fel de zvelt4 precum fu- sese mama sa acrobat&, cu ochi verzi, cutezAtori si un pardmblanzitoarea de suflete 9 ca pana corbului care i se revarsa pana la talie. Sprance- nele fi erau arcuite cu delicatete, avea nasul mic si drept, pometi pronuntati si eleganti, iar buzele ti erau pline si moi. Soarele Floridei ii d&ruise pielea aramie care-i accen- tua infatisarea de tiganc4. Pe deasupra, manifesta o incre- dere in sine extrem de solid& care ii potenta frumusefea. Termin4nd cu instructiunile, Jo isi trecu brayul pe sub cel al lui Duffy. Mai vazuse cdutdtura aceea incruntat4. ~Si-a dat careva demisia? se interes ea in timp ce se indreptau spre biroul lui Duffy. -Nu. R&spunsul lui monosilabic o fticu s4 ridice din spran- cean’. Duffy nu obisnuia s4 rispunda att de laconic la intrebari. Anii de experient’ o indemnara s& nu-si dea drumul la guri. Traversau tabara, observand repetiriile care se desfisurau pretutindeni. Vito, echilibristul, exersa fara mare pomp pe un cablu intins intre doi copaci. Sofii Medalson se strigau unul pe celalalt pe cand jonglau cu popicele, aruncAnducle la mare inaltime. fn acest rastimp, cei ce se ocupau cu dresura ecvestra isi mAnau caii in farc. O vazu pe una dintre fetele familiei Stevenson umbland pe catalige. ,Ar trebui s4 aib’ cam gase ani“, cuget’ Jo, dandu-si o suvita de par din fata ochilor pentru a urmari mai bine progresul sovaitor al fetitei. {si aducea aminte de anul in care se ndscuse micufa. Tot atunci, ei i se permi- sese s& lucreze singura in cugca cea mare. Avea saisprezece ani, si de-abia peste inc& un an i se daduse voie s& partici- pe la reprezentatiile cu public. Jo nu cunoscuse alt& cas& in afara circului. Se ndscu- se in timpul pauzei de iamé, iar in primAvara urm&toare fusese urcat& in rulota p&rintilor ei; astfel, isi petrecuse primul an si apoi fiecare an al vietii ei pe drum. Moste- nise att fascinatia pentru animale, cat si flerul de la tatal ei, iar stilul si gratia in migcari - de la mama. Cu toate10 Nora Roberts c& fi pierduse ambii parinti cu cincisprezece ani in urmA, acestia continuau s& o influenteze. fi transmisesera o lume de neodihna, o lume a fanteziilor. Crescuse juc4ndu-se cu pui de leu, calrind elefanti, imbracat& in haine cu zorzoa- ne si rataicind ca un nomad. Aruncd o privire la un palc de narcise ce cresteau lan- ga biroul de iam’ al lui Prescott si zambi. [si aminti cum le plantase cAnd avea treisprezece ani si se indrigostise de un acrobat. Si-l aminti si pe barbatul care se oprise in dreptul ei, dandu-i sfaturi despre plantarea de risaduri si despre inimile frante. Pe masura ce se gandea la Frank Prescott, zambetul i se mohort. -Inc& nu-mi vine s& cred c& s-a dus, murmur’ ea si intr induntru impreund cu Duffy. Biroul lui Duffy era mobilat s&ricicios, cu o mas% de lucru din lemn, figete de metal si doud scaune subrede. Peretii erau decorati cu un colaj de afise. Acestea pro- miteau uimitorul, nemaivazutul, incredibilul: elefanti care dansau, fete frumoase care se inv4rteau finandu-se doar cu dingii de o bara, tigri fiorogi ce calareau in spina- rea armasarilor. Acrobafi, clovni, lei, barbayi musculogi, femei grase, baieti care isi puteau fine echilibrul doar in degetele aritatoare; cu tofii evocau magia circului tn c4maruta sumbra. Jo aruncd o privire la o us& ingust& de pin, iar Duffy ise aldtura. —Tot timpul m4 astept s4-l vad n&pustindu-se cu o noua idee ticnit4, mormai el incep4nd s& se joace cu posesiunea sa cea mai de pret, un automat de cafea. —Chiar asa? Cu un oftat, Jo incalecd un scaun, tsi spri- jini barbia de sparar si ad&ug’: Anul asta nu va mai fila fel in lipsa lui. Ochii fi serifulgerari de manie. Nu era un om batran, Duffy. Infarcrele ar trebui s& fie pentru bacrani.dmblanzitoarea de suflete 5G] Cu privirea pierduti, se lis& coplesit4 de gandurile ne- gre, de nedreptatea mortii lui Frank Prescott. Abia intrase in al cincilea deceniu al vietii si era un om plin de voiosie $i bunatate. Jo il iubise si avuse in el o incredere fara rezerve. La moartea lui, il jelise mai abi- tir dec4t pe propriii sii parinti. De cAnd {si putea aduce aminte, Frank fusese nucleul vietii ei. —Au trecut aproape sase luni, rosti morocinos Duffy cercetandu-i atent chipul. C4nd Jo se uit la el, fi intinse o cana de cafea. -Stiu. Lua cana si o lis& s4-i incalzeasc4 palmele tn dimineata friguroasi de martie. Hotri s4-si alunge gandurile sum- bre. Frank nu ar fi dorit s& lase tristete fn urma sa. Jo tsi inspect’ cafeaua, apoi sorbi o gur4. Era pe atat de groazni- cd pe cat binuise. -Se zvoneste c& urmam ruta de anul trecut pAnd fn cel mai mic detaliu. Treisprezece state. Jo 24mbi, vaz4ndu-l pe Duffy cum clipi deasupra cestii inainte s& soarba din ea. —Nu esti superstitios, nu? R&nji, stiind c& barbatul pastra un trifoi cu patru foi in portofel. —Pff! facu el indignat, imbujorandu-se pe sub pistrui. Puse jos cana goala, apoi ocoli masa de lucru gi se asez% indaricul ei. Cand isi incrucisi degetele peste registrul galben, Jo stiu pe loc c& avea de gind s& treac& la lucruri serioase. Auzea fanfara exersind prin fereastra deschis4. Maine cam pe la sase ar trebui s& ajungem in Ocala, ince- pu el. Jo incuviint& ascult3toare. Pana la noua, ar trebui s& terminadm de ridicat corturile. —Parada ar trebui s& se termine cam pe la zece, iar matineul va incepe la doua, complet ea cu un zimbet.2 Nora Roberts Duffy, nu cumva tmi ceri s% lucrez din nou la menajerie tn spectacolul secundar! —Ar trebui si avem parte de un public destul de nume- tos. Bonzo a prezis c& va fi senin, rispunse el, eludandu-i cu abilitate intrebarea. ~Bonzo ar trebui s& se ocupe in continuare de ceea ce stie el mai bine: comicarii si monocicluri. fl privi st&ruitor pe Duffy, care incepu s4-si molfiie ciorul trabucului stins. Bine, s& auzim, se resemna ea. —Cineva 0 s& ni se alature in Ocala, cel putin tempo- rar. [si tuguie buzele, iar ochii s4i ti intalnir& pe cei ai lui Jo. Ai lui erau de un albastru sters de batranere. Nu stiu dac& va termina stagiunea cu noi. -Of, Duffy, s& nu-mi spui c& e vorba de vreun biban pe care trebuie s&-l includem in echip’ pe ultima sut4 de metri? Cine e, vreun scriitoras cu surplus de ener- gie care vrea s&-si giseasc& surse de inspiratie pentru © epopee despre ultimele zile ale circului ambulant? Are s& petreac4 vreo cAteva siptamAni ca ingrijitor doar ca mai apoi s& se jure c& stie tot ce se poate sti despre lumea asta a noastra. —Nu cred c& va lucra pe post de ingrijitor, murmur Duffy. Aprinse un chibrit si tsi retrezi trabucul 1a viata. Jo privi incruntat’ la rotocoalele de fum ce se c4zneau si ajunga la tavan. —E cam tarziu acum pentru un nou numéar, nu crezi? —-Nue circar. Duffy injurd incet in barb&, apoi infrunt4 din nou privirea tinerei. El e cel care ne detine. Nu! strigd Jo gi se ridic& brusc, clatinand din cap. Nu el. Nu acum. De ce trebuie s4 vind? Ce mai vrea de la noi? —E circul lui, ti aminti Duffy pe un glas in egal’ masuri aspru gi inyelegator.mblanzitoarea de suflete 13 -N-o s& fie niciodat’ circul lui, ripost4 Jo cu inflaca- rare. Ochii i se luminaser gi fulgerau cu o mnie pe care arareori o sc4pa din frau. E circul lui Frank. —Frank e mort, grdi Duffy pe un ton calm, decisiv. Acum, circul apartine fiului siu. —Fiu? pufni Jo. {gi ridicd degetele si isi masa tamplele. Se indrept& incet spre fereastri. Afar’, soarele dogorea deasupra membrilor crupei. li urmari pe trapezisti, imbri- cati in halate groase peste maioul si pantalonii mulati, indreptAndu-se spre sopronul in care-si desfigurau activi- tatea pe timp de iarnd. Era intr-atat de obisnuit4 cu spo- rovaiala colegilor intr-o babilonie de limbi, inc4t nici nu o bag’ in seama. Igi asez4 palmele pe pervaz si, cu un mic oftat, cAutd s4 se calmeze. Ce fel de fiu e acela care nici nu se sinchiseste s4-gi viziteze tatal? In treizeci de ani nua ve- nit macar o dat& s&-| vad& pe Frank. Nu i-a scris niciodat’. Nici macar nu si-a artitat fata la inmormantare. Jo inghiti lacrimile de furie care i se inghesuiau in gat si tsi ingrog’ vocea. De ce s4 vind acum? -Trebuie si-nveti c& viata e o moned4 cu dou fere, pustoaico, rispunse Duffy firs menajamente. Acum trei- zeci de ani nici macar nu te ndscusesi. Nu stii de ce ne- vasta lui l-a parasit si de ce baiatul nu I-a vizitat. -Nu mai e un biiat, Duffy, e ditamai barbatul. Jo se intoarse, iar bitranul observa c& isi regisise st3panirea de sine. Acum are vreo treizeci si unu, treizeci si doi de ani, e un avocat de succes cu ditamai biroul in Chicago. E foar- te instarit, stiai asta? Un mic zambet i se instal& pe buze, ins& nu ¢i in privire. lar banii nu-i vin doar din cazuri si din comisioane; cAstigi o sum& frumusic& si de pe partea mamei. Banugi bunicei, firs bataie de cap. Nu inteleg ce ar vrea sd fac& un avocat bogat de la oras cu un circ. Duffy ridicd din umerii s4i lati, rotunzi.14 Nora Roberts —Poate are nevoie de un paravan ca s4 scape de impo- zite. Poate vrea si c&lSreasc& un elefant. Ar putea fi orice. Poate vrea s4 ne fac& inventarul si si ne vand& pe tofi, bucat cu bucard. -Vai, Duffy, nu! Nu ar face asa ceva, exclama Jo cu teama inciparita pe fata. —Pe dracu’ nu, mormai Duffy, mestec4nd din trabuc. Poate s& fac% orice vrea. Dac& vrea s& lichideze, lichideaz4. —Dar avem contracte pana-n octombrie... —Esti prea isteat& ca s&-ti faci iluzii, Jo. Duffy se tn- crunt&, scirpinandu-si parul rar. Poate s&-i concedieze pe artisti cu plata unei indemnizatii sau, la fel de bine, poate s& lase totul s& se deruleze ca pana acum. E avocat. Gases- te el o portita de scApare dintr-un contract dacd isi doreste asta. Poate si astepte pnd in august, cand renegociem contractele, si s& renunte la toate. Observa ingrijorarea de pe chipul fetei si tsi tmblanzi tonul. Ascult&, pustoai- co, n-am spus c& va vinde cu sigurant4, am spus c& este 0 posibilitate. Jo tsi trecu mana prin par. -Trebuie s4 fie ceva ce puter face. —Da, s& fim pe profic la sfarsitul stagiunii, replica sec Duffy. Sa-i arat&im noului proprietar ce avem de oferit. Cred c& e important si vad4 c& Asta nu e un balci oa- Tecate, ci un circ profitabil cu trei arene si numere de calitate. Ar trebui si vada ce a construit Frank, cum a trait, ce-a vrut s& fact. Cred c’ tu ar trebui s& fii cea care s%i se ocupe de educagia lui, ad’ug’ batranul, pri- vind-o atent pe Jo. —Eu? Era prea uimit4 ca s& se infurie. De ce? Tu esti mult mai calificat la capitolul relagii publice. Eu dresez lei, nu avocati, proclama ea, fara a-si ascunde nota de dispret din glas.dmblanzttoarea de suflete 15 ~Aii fost mai apropiat’ de Frank dec4t oricare altul dintre noi si nimeni nu cunoaste circul dsta mai bine de- ct tine. Pe deasupra, mai ai si ceva minte-n c&psorul ala. N-am crezut c& toate cartile alea simandicoase pe care le citesti ti-ar folosi la ceva, dar poate m-am inselat. Buzele femeii inflorira intr-un zambet. ~Duffy, doar pentru c4-mi place s& citesc Shakespeare nu inseamna c4 sunt gata si am de-a face cu Keane Pres- cott. Numai dac& m& gandesc la el imi ies din pepeni. Cum ag reactiona fa o intalnire fata in fata? Duffy dadu din umeri. —Ei bine, dacd& nu te crezi in stare s& te descurci... —Nu am spus cd nu m& descurc, mormiai Jo. —Desigur, dac& ti-e team’... ~Nu mi-e teami de nimic, cu atét mai putin de vreun avocat din Chicago care nu face diferenta intre rumegus si scoarta de stejar. {si vart m4inile in buzunare si ince- pu s&{ masoare camera cu pagsi mari. Daca domnul Keane Prescott, specialist in drept, vrea s4-si petreact vara la cite, mA voi stridui s4 aib& un sejur memorabil. —Cu blandete, o avertiz’ Duffy pe cand ea se indrepta spre usa. Jo se opri afigand un zambet nevinovat. -Dauffy, stii ce atingere blanda am. Ca pentru a-si dovedi vorbele, tranti usa dupa ea. CAnd zorii mijeau la orizont, caravana circului opri pe un camp vast, plin de iarba. Culorile erau doar o promi- siune pe cerul de un cenusiu sters. In dep&rtare se zireau livezi dupa livezi de portocali. Aroma lor o intampind pe Jo, care tocmai cobora din cabina camionetei sale. Este © 2i perfect4, hotri ea, apoi adulmec’ indelung, cu laco- mie, aerul diminetii. fn opinia ei nu exista priveliste mai16 ‘Nora Roberts incAntatoare decat cea a zorilor ce se luptau s& scape din stransoarea noptii. Era rAcoare, asa c& isi inchise fermoarul hanoracului gti in vreme ce privea cum restul trupei iesea din dube, masini si rulote. Linistea diminefii fu curmata de gla- surile vioaie si cu totii se puser’ numaidecat pe treabi. fn timp ce panza cortului principal era desftigurac# din re- morca unui camion, Jo se duse si vad cum se simteau leii dupa drumul de peste optzeci de kilometri. Trei ingrijitori desc4rcau custile. Dintre ei, Buck era cel mai vechi aco- lo. Lucrase si cu tatal ei, iar in perioada dintre moartea lui si debutul profesional al lui Jo avusese un mic numar cu patru lei masculi. Timid din fire, risuflase ugurat cand fi lasase locul fetei. Pentru Buck, doi oameni erau deja © multime. Avea peste doi metri si o constitutie care fi permitea s& joace din cAnd in cAnd rolul lui Hercule Cel Puternic in spectacolul secundar. De pe cregtet i se re- varsa o coama impresionant& de plete blonde aflate in total4 neorAnduiala, iar fata fi era acoperit4 pe jumdtate de o barb& deas’, cArliontat4. Avea mAini mari, cu degete groase si puternice, ins& Jo isi amintea de blandetea lor atunci c4nd asistaser’ impreund o leoaicd s& fete doi pui. Silueta ingust4 a lui Pete il faicea s& par plapand pe langa Buck. Era un barbat c4ruia cu greu i-ai fi putut ghici varsta. Jo o estima undeva intre patruzeci si cincizeci de ani, dar nu era sigura. Era un om ticut, cu pielea ca ma- honul lustruit si cu un timbru grav. Venise la ei cu cinci ani in urma, cduténd de lucru. Niciodat4 nu-l intreba- se de unde venea, si nici el nu-i spusese. Purta o sapca de baseball si niciodat& nu fusese vazut fird un cocolos de guma de mestecat juc4ndu-i lenes printre dingi. Citea car- tile din biblioteca lui Jo si era regele mesei de poker. Gerry avea noudsprezece ani si era plin de entuziasm. Avea aproape doi metri, dar inc’ se bucura de suplefeadmblanzitoarea de suflete 17 caracteristicd varstei. Mama lui eta croitoreas4, iar tacil era vAnzator de suvenire, sau m&celar de acadele, in jar- gonul circului. Visul lui Gerry era s& lucreze in cusca cea mare, si, pentru c& acesta fusese gi visul ei, Jo isi daiduse finer-un sfrsit acordul s4-] instruiasca. —Ce fac copiii mei? intreb’ ea cAnd ajunse desrul de aproape. Se opri la fiecare cusc, s& calmeze cAte o felind agitat’, chemAndu-le pe toate pe nume pnd se linistira. ~Au calatorit bine, numai Hamlet e inc& iritat, dar e primul lui an pe drumuri. —Eal dracu’, mormai Buck, urmarind cum Jo se plim- ba de la 0 cusc& la alta. —Da, stiu. Mai este si destept, rispunse ea cu un aer absent. [gi risucise parul intr-o cosifi groasi, pe care © aruncd peste spate. Vite, vin niste oriseni. Cateva ma- sini si un plc de biciclete ap&rura in zare. Erau oameni din orasele invecinate care voiau s& asiste la ridicarea cortului, care voiau s4 vada circul din partea cealaltd, fie numai si pentru o clip’. Unii se mulpumeau si asiste, pe cAnd alii d&deau o mand de ajutor la ridicarea stalpilor, la intinderea pAnzei si la ancorare. Eforturile le erau rispla- tite cu un bilet la spectacol si cu o experienta de neuitat. Nu-i ldsati in apropierea custilor, ordona Jo, ficandu-i lui Pete un semn din cap inainte si se indrepte spre panza inca stransa. Buck porni agale pe lang ea. Campul gemea de fringhii, cabluri si oameni. Sase elefanti fusesera deja inh&mati, inst erau in repaus, astept4nd cu dresorii lor lang farusi. Pe masura ce muncitorii trageau de cablurile de ancorare, p&nza de un maro intunecat se inalta ca o ciupercd uriasa. Stalpii erau deja pozitionati — pe laterale, la colfuri, fn cencru, iar pfnza inabusea vocile muncitorilor. La ras&rit,18 Nora Roberts soarele se indlta cu grab, colorand cerul in nuante de roz. Se auzeau instructiunile strigate de seful echipei respon- sabile de ridicarea cortului, risul unor baieyi aventurosi 51 cAte o injuriturad ocazional’. Cand pnza fu fixat% peste stlpit din colturi, Jo ii facu semn lui Maggie, enormul elefant african. Maggie se supuse si tsi cobort rrompa. Jo se sui cu griji, apoi se asez pe spatele lat, cenusiu. Clipa dupa clipa, soarele se inalta tot mai sus, aruncdn- du-si primele raze asupra cAmpului. Mireasma portocalilor in floare se intreptrundea cu mirosul hamurilor de pie- le. Jo privise de nenumirate ori cortul ridic4ndu-se sub un cer ce st&tea si se lumineze. De fiecare dat era ceva special, iar prima oara cAnd era tidicat fn fiecare stagiune constituia o experient4 cu adevdrat aparte. Maggie ridic& trompa si mugi ca si cum ar fi fost bucuroasd c4 avea si mai apuce un sezon. RazAnd, Jo se intinse si o plesni peste crupa aspri si zbarcité. Se simrea liber’, plina de prospe- fime gi de viata. Dintr-odata se gandi: ,,Dacd ar fi si prind din zbor o clip’ anume, si o bag intr-o sticlurd si s4-i pun dop ca nu cumva s4-mi scape, aceasta ar fi. Astfel, cand voi fi foarte batran4, as putea si o deschid gi s&4 m4 simt din nou t4nari.* Zambind, cobori privirea la oamenii care misunau dedesubt. Unul anume fi atrase atengia, un barbat care sttea lan- g&o rola de cablu. Ca de obicei, primul lucru pe care il ob- servi era silueta acestuia. Un trup bine proportionat era esential pentru un artist de circ. Necunoscutul era zvelt si statea drept. fi aprecie umerii, dar se indoia cd avea cine gtie ce muschi la brate. Desi purta blugi, era evident c4 venea de la oras. Parul des, blond-inchis, fusese rivasit de briza diminetii $i ti mAng4ia fruntea. Era proaspat bar- bierit, iar fata fi era ingust4, cu maxilare puternice. Avea un chip atragitor. Nu era, cuget’ Jo, frumusefea aceea find, ca a lui Vito echilibristul, ci una mai virila, maidmblanzitoarea de suflete 19 provocatoare. fi placea chipul, ti plcea forma gurii lungi, severe, ti plicea osatura de sub pielea arimie. Cel mai mult fi plicea franchetea ochilor cu sclipiri de ambra care o priveau cercet&tor. Ca ai lui Ari, remarca Jo, gan- dindu-se la leul ei preferat. Era siguri c& el o scruta incd dinainte ca ea s4 se fi uitat in jos. Stiind asta, era impre- sionat& de lipsa lui de stinghereala. Continua s4 0 fixeze, fara s& fact vreun efort de a-si disimula interesul. Izbucni in rs si isi d&du cosifa de pe umar. —Vrei si calaresti? increb& ea. Prea multi seraini intra- sera si iesiseri din lumea ei ca s& mai fie rezervata. Obser- v& cum spranceana lui se ridicd ca intr-un fel de acceptare a invitatiei. Avea si se dumireasc& dac& ochii erau singu- tele lucruri care-I ficeau s& semene cu Ari. Maggie n-o =f facd nimic. E bland ca un mielusel, doar mai mare. si d&du seama pe loc c4 barbatul fi intelesese provo- carea. Porni inainte pe iarb p4n4 c4nd ajunse lang’ ea. Se misca bine. Jo atinse usor greabinul lui Maggie cu cra- vasa pe care o avea la ea. Elefantul ingenunche alene pe membrele din faf4, groase ca niste trunchiuri. Dresoarea intinse mAna. Cu o agilitate care o lua prin surprindere, barbatul urcd pe elefant si se asez% in spatele ei. Pentru o clipa nu scoase o vorbi, putin nducit’ de tre- murul care fi serpuise prin brat cand palma ei o atinse- se pe a stréinului. Contactul fusese scurt. Jo igi spuse c3 avea inchipuiri. —Sus, Maggie, ordond ea, batand din nou cu cravasa. Cu un oftat elefantin, Maggie se supuse, leginAndu-si bland pasagerii dintr-o parte in alta. -Intotdeauna iei barbati necunoscugi la plimbare? intreba glasul din spatele ei. Era o voce lina, clara, o voce numai bund pentru un comis-voiajor. Jo ranji peste umar. —Maggie e cea care-i ia la plimbare.2 Nora Roberts —fntr-adevir. Esti congtient’ de faptul c& plimbarea aceasta e cAt se poate de inconfortabil&? Jo rase cu pofta. —At trebui s4 incerci s-o calaresti cativa kilometri la o parada stradal&, fird s4-ti piard zamberul de pe fara. —Nu, mersi. Tu te ocupi de ea? —De Maggie? Nu, dar stiu cum s& 0 conduc. Ochii t4i seam4n4 cu ai uneia dintre pisicile mele. Imi plac. Si de vreme ce p&reai s& fii interesat de Maggie si de mine, te-am intrebat dac& vrei s& urci. De aceasta dat, el fu cel care rase. Jo isi risuci capul sa-i vada chipul. fn ochii sii se citea amuzamentul, iar dingii ti erau albi si drepri. Fiindc& ti placu zAmbetul lui, ti rspunse cu unul propriu. —Fascinant. Mi-ai propus o plimbare pe elefant doar pentru ca ochii mei seaman cu ai pisicii tale. Si sper c& nu 0 jignesc pe doamna de sub mine, dar eu la dumneata ma uitam. —Chiar asa? Jo isi fuguie buzele, ganditoare. De ce? Barbatul o studie in técere vreme de c4teva secunde. —Ciudat, se pare ca realmente nu stii. —Nu as intreba daca as sti, replica ea, deplasandu-si pu- fin greutatea. Ar fi o pierdere de timp s4 pun o intrebare daca ti cunosc raspunsul. Se mut’ din nou aplecAndu-se in fatd. Tine-te bine. Maggie trebuie s4-si cAstige claia de fan. Stalpii atamau intre p4nz4 si sol la unghiuri de patru- zeci si cinci de grade. Langurile elefantului furd atasate cu repeziciune la cercurile de metal de la baza stAlpilor. Laolalta cu colegii ei, Jo o indemna pe Maggie s4 inainte- ze. Stalpii se ridicar&, trigand pAnza dup’ ei. Marele cort se inalya la viata sub cerul diminetii. Dupa ce-si incheie treaba, Maggie iesi la lumina soarelui.dmblanzitoarea de suflete a —Frumos, nu-i asa? Renaste in fiecare zi, murmura Jo. Vito trecu pe langa ei si o strig4 in italian’. Ea fi ficu vesel cu mana §i ii rispunse in propria lui limb, apoi fi semnal& lui Maggie si ingenuncheze din nou. Astep- t& pAnd ce pasagerul ei cobori, dup& care se dadu jos si ea. C4nd ajunser4 fata in fata, fu surprins’ c4 era att de inalt. Lasandu-si capul pe spate, ti dadu doar cu cAtiva centimetri mai putin decat Buck. —P&reai mai scund cAnd eram pe Maggie, fi spuse cu obisnuita ei candoare. —Si tu p3reai mai inaltd. Jo chicoti, m&ng4ind-o pe Maggie dup& ureche. —Vii s& vezi spectacolul? Stia cd isi dorea ca el si vind, stia si c& ar ft vrut sd-l revada, ceea ce i se pirea deopotriva ciudat si uimitor. fntotdeauna, barbatii fuseser’ pe locul al doilea dupa feli- nele ei, iar orisenii nu o interesaser’ niciodata. -Da, am s& vin la spectacol. Avea un mic zambet pe fata, inst o examina cu atentie. Faci parte din trupa de circ? ~Am un numar cu pisicile mele. —Inteleg. Cumva, mi te imaginam intr-un numar de acrobatie, zburand la trapez. —Mama mea a fost acrobat&, surfse Jo. Cineva o strigi. Era nevoie de Maggie s& ridice cortul pentru spectacolul secundar. Trebuie s& plec. Sper s4-fi plac’ reprezentatia. Nu apucd s4-i dea lui Maggie ordinul de a se indrep- ta spre locul cu pricina, c& barbatul o prinse de m4nd. Dresoarea rimase locului, surprins’ din nou de tremurul din brat. ~As vrea sd te vid ast4-sear’. Ridicand privirea, ii intafni ochii. Erau directi si lipsigi de prefacdtorie. -De ce?