MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII efanescu Ele [RIGRUEUNIE Pn) ED Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei si Cercetaril. ‘Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educatiei si Cercetarll nr. 3787 din 5 aprile 2005.Pathologie eeoEtoaL Capitolul Capitol CUPRINS INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE / 6 Definirea psihologiei /6 Psihologia si viata cotidiana / 7 Exercifii si activitati / 7 STRUCTURA $I DEZVOLTAREA PERSONALITATM / 12 Caracterizarea general a personalitatii / 12 Exercifii si activititi / 15 ‘Temperamentul / 16 Exercifii si activitati / 20 Caracterul / 21 Exercifii si activitati / 25 Aptitudinile / 26 Exercifii si activitati / 29 Etape in dezvoltarea personalitat Exercifii si activitati / 44 i* / 30 PROCESE PSIHICE $I ROLUL LOR iN EVOLUTIA PERSONALITATI / 48 Psihicul si caracteristicile abordarii acestuia / 48, Senzatii si perceptii / 49 Exercifii si activitati / 54 Reprezentarea* / 55 Exercitii si activitati / 58 Géndirea /60 Exercitii si activitati / 62 Limbajul / 65 Exercitii si activitati / 69 Imaginafia si creativitatea / 71 Exercitii gi activitati / 77 Memoria /79 Exercifii gi activitati / 84 Afectivitatea / 86 Exercitii gi activitayi / 90 Motivatia / 91 Exercitii gi activitati / 97MINISTERUL EDUCATIEI $I CERCETARII Doina-Olga Stefanescu Elena Balan e Cristina Stefan PSTHOLOGIE MANUAL pentru clasa aX-a HUMANITAS EDUCATIONALVointa / 99 Exercifii si activitati / 102 Atentia / 103 Exercifii si activitati / 108 CONDUITA PSIHOSOCIALA / 110 Imaginea de sine si perceptia social i de sine* / 110 si activitati / 113 Relafiile interpersonale si rolul lor in formarea si dezvoltarea personalitatii / 115, Exercifii si activitati / 120 ‘Comportamente prosociale si comportamente antisociale / 122 Exercifii si activitati/ 124 Atitudinile sociale individuale si schimbarea lor* / 126 Exerciti si activitati / 129 Copitotyl APLICATI. TEME DE CERCETARE. PROIECTE / 132 Aplicatii la Capitolul 2: Structura gi dezvoltarea personalitafii / 132 Aplicafii la Capitolul 3: Procese psihice si rolul lor in evolufia personalitatii / 147 Aplicafii la Capitolul 4: Conduita psthosociala / 150 OsseRvaTH a) Subcapitolele marcate cu semnul * fac parte din curriculum-ul diferentiat. b) Informatile cuprinse in rubricile aliturate textului de baz& al lectiilor nu fac parte din curriculum-ul nucleu. ©) Fiecare capitol contine Teste de evaluare. 4INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE Definirea psihologiei Termenul psihologie vine din cuvintele grecesti psyche, care Inseammit ,suflet”, si logos, care inseam ,stadiere, stiinta”. Dacit am spune ct psihologia este stiinfa despre suflet sau cu- noasteren sufletului omenesc, nu art afla mare lucru, deoarece termenul suflet este suficient de vag ca sit nu poata fi cu usu- rinjit integrat unei stiinfe specifice. ‘Studierea stiinfifict presupune folosirea instrumentelor domeniiului: observatia, descrierea, experimentul, informa- tiile obtinute urmand a fi sintetizate pentru a construi mo- dele teoretice explicative. Procescle mentale studiate de psi- hologie sunt legate de gandire, limbaj, memorie, motivatie, afectivitate, de comportamente observabile sau neobser- -vabile, elemente a céror analiz’ conduce la 0 mai bund in- felegere a lor. Toate aceste procese si comportamente se structureazi in anumite moduri, constituind cea ce se poate mumi personaitate Intr-un anume sens, psihologia poate fi definita ca un stu- diu al personalitatii, find tratata din perspectiva teore- ticexplicativa, dar si practicaplicativa, cu rol reparatoriu. in anumite cazuri. Traditional vorbind, o stiint& incearca s& descopere regu- larititile domeniului ei pentru ca, pe baza exprimérii lor fn forma de lege, si poata formula predictii despre com- portamente viitoare. Asifel, daci am ajuns, de exemplu, a formularea matematicd a legii gravitajiei, putem spu- ne dinainte ce i se va intampla unui corp lasat f8r& spri- jin intr-un mediu normal. Sub influenta acestui model de stint’, inceputurile psihologiei ca domeniu de sine stat’- tor stau sub semnul ciutari legilor care si implice posi- bilitatea predictiei. Inevitabil, au fost studiate comporta- mente ,vizibile”, misurabile, care si permit generalizari de tip cauzal. Din acest motiy, psihologia a fost, la in- ceputurile ei ca stiinta, experimentala. Ulterior, problemele sau complicat, in sensul c& psihicul uman nu putea fi tratat ca o cutie neagra, in care nu se poate privi, si nici judecat Wilhelm Wundt(iss2-1900), 0ar prin intermediul comportamentelor vizibile. Incepe psiholog 5 filozof german. astfel abordarea tn profunzime a psihicului si construirea 6isrmopucene tn psttovocie in 1879, la Leipzig, se infiinteaza primul laborator de psihologie experimentals, condus de Wilhelm Wundt. ‘Acest moment poate fi considerat drept celal nasterii psihologiei ca stiin}a experimentala. ‘unor modele teoretice care si-i explice funcfionarea. Recu- noscindu-i-se céteva proprietéti generale, cum ar fi hiper- complexitatea sau rolul integrativ-adaptatiy, si luandu- fn considerare cercetirile Ficute in domeniul studierii creierului sial inteligentelor artificiale, modelele teoretice care explict psihicul uman sunt azi foarte complexe si, in multe privinfe, diferite unele de altele. Exist, asadar, teorii alternative referitoare la acelasi domeniu. Acest fapt pre- supune, din punctul de vedere al demersurilor noastre de fnfelegere a psihologiei, c& nu trebuie si avem o reactie de teamé in fata ei, dar nici s& admitem cé o realitate atat de complexa cum este psihicul uman poate fi explicata prin teorii simpliste. Psihologia si viata cotidiana Cunostinjele de psihologie ne sunt necesare pentru ane injelege pe noi ingine si pe ceilalfi. Putem ins avea unele cunostinfe in domeniu si totusi s4 nu fim capabili si ex- plicdm si sf admitem cea ce simfim, gandim sau facem. ‘De asemenea, s-ar putea si explicaim uneori in ce stare ne aflim si totusi si avem o stare psihic’ proasta. In ast- fel de situafii conflictuale poate este bine sa consultsm un psiholog, Cu ce se ocupa psihologii? Specialistii in psihologie pot desfasura mai multe tipuri de activitati. De exemplu, ei ot desfisura activitati clinice de diagnosticare si tratament pentru probleme de perturbare emotional sau compor- tamentali. Pot trata dezechilibre psihice diverse in spita- le specializate pentru boli nervoase. in scoli exista psiho- Jogi care le oferd consultanta elevilor in legaitura cu alegerea profesiei sau cu pregiitirea cat mai eficace pentru examene. Specialistii tn psihologie pot lucra in laboratoare in care se studiaza procesele psihice. In acest caz, este vorba de psihologia experimental’. Tuturor acestor domenii li se adaugi activitatea de cercetare, care poate fi desfisurat de toti psihologi, indiferent de specializarea lor. L. Analizati,lucrnd pe perechi, citeva definitii date psiho- logiei. Determinati care sunt asemainarile dintre ele. Le pu- tem accepta pe toate ca definifii corecte? Argumentali-vi punctele de vedere. a. Psihologia nu este fiziologie, nu este fizicd si nici sociologie. a1 INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE b. Psihologia este indispensabils pentru cunoasterea si dezvoltarea umand. . Psihologia este stiinta vietii mentale desfisurate in con-_ ditii reale complexe. , 4. Psihologia este stiinfa pe care o studiaz psihologii e. Fizica este stiinfa experienfei mediate, in timp ce psiholo- gia este stiinta experientei imediate. £. Psihologia este o stiin}a care se ocupa de fenomene si capacititi psihice, urmarind descrierea si explicarea acestora pe baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularitati sau modalitati determinative. 2. Psihologia este o stiint complex care este influenta- t& in continuturile ei si care influenteaz&, la randul siu, multe domenii ale stiintei. ‘Comentati pe perechi reprezentarea raporturilor psiholo- giei cu alte domenii si discipline stiintifice, din desenul de ‘ai jos. Cunoastefi disciplinele prezentate? Raporturile psihologiei cu alte domenti ale cunoasteriemopucens IN esiiotocre Imaginafi o situaie posibil& in care, pentru a rezolva 0 problems, un psiholog arenevoie de cunostinte din cat mai multe domenii | Imaginafisituafiiin care psihologia conlucrea7a cu un do- meniu anume in rezolvarea problemelor ei. | Prezentati clasei cazurile voasire si comentati-le im- | preuna. | 3. Sa presupunem cd o persoani are o atitudine pozitiva | ‘sau una negativa fafa de sine si fata de ceilalfi, Fa poate | si se accepte sau si fie neincrezatoare, nemultumitd att pe aeny ‘Am putea combina attucinea pozitiva/negativa a unei per- | soane fata de celal (P+, P-) cu atitucinea pozitiva /negativa | a celorlali fafa de persoana respectiva (C+, C-). | | | Formati grupe de cate patru elevi si rfspundeti cerinfelor formulate: a, Numifi comportamentele care corespund celor patra posibilititi pe care le putem obtine combindnd tipurile de atitudini, Atitudini Comportamente corespunzitoare Peo Ge Po Ee ce Ee Gy. b. Construifi cate un exemplu concret pentru fiecare din- tre ele. c. Aritafi ce situati, dintre cele concretizate, vi se par de preferat si care nu vi se par preferabile. Argumentafi-va optiunile. Prezentafi pe rand rspunsu- rile voastre si comentati-le impreund. | 4. S& presupunem ca urmeaza si va intélnifi cu un psi- holog. Construiti impreuna o lista de 3-5 intrebari pe care i le-afi pune. Formati grupe de cate 3-5 elevi si mergeti la psihologul scolar céruia adresati-i intrebarile respective. ‘Aduceti in clas& rispunsurile stranse si comparafi-le. Sun- teti multumiti de activitatea voastra? ©)‘Test AL. Dai dou exemple de posibile explicafii pentru trist- turile personalitatii. Formulati pentru fiecare un argument pentru ao susfine in fata unui interlocutor imaginar si un argument pentru a o respinge. a pte de in cre psologi a st- ee see iSTRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATIL Caracterizarea generala a personalititii Termenul personalitate este deseori folosit. Spunem despre cineva cit are 0 personalitate puternicit sau cif este un copil cu personalitate, infelegdnd prin aceasta ct este vorba despre cine- ‘a care se deosebeste de ceilafi intr-um mod vizibil. Incercitm si ne definim, sii ne conturdm in raport cu ceilalfi. Vrem si fim noi, sf avem personalitatea noastr, sit avem propriul compor- tament, trisitturile noastre personale. ‘Adsiana Ionescu, cAstigitoare a concursuli international de oratorie fn limba englezS in 1998, 9 fost premiata de Prinful Philip, Duce de Edinburgh, Discursul ei a fost construt pe idees inlsturari succesive 1a mistlor pe care le purtim, penta afla cine suntem cu adevara. Personalitatea este definita pe baza unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane si care persist’ in ‘timp. Cele dous trisituri care contribuie la definirea per- sonalititii sunt: particularizarea si durabilitatea. Si le descriem pe rand: a. Particularizarea. Fiecare dintre noi este unic. Fiecare dintre noi are trasSturi, aptitudini, sentimente, un mod 12tiv, influenfat de sentimente-stabil. In functie de piasa- rea pe scala de 10 a unei persoane, se objine un profil de personalitate. © Hans J. Eysenck nu este de acord cu modelul celor 16. El considera c& personalitatea poate fi descris’ pe baza a doar dou’ caracteristici: gradul de introvertire si cel de nervozism. Endomorfic D_srmucruna sips2vovranca rensonausri construind un model bazat pe trei categorii de tris’ turi: cardinale (o singurd trésaturd le influenfeazA pe toate celelalte), centrale (céteva trasdturi joaca rolul ce- lei cardinale, cénd ea lipseste) si secundare (care influ- enfeazi comportamentul doar in anumite situati). © Raymond B. Cattell a dezvoltat o scara de 16 perechi de trasaturi opuse cu un spafiu de 10 trepte intre ele. De exemplu, perechile tensionat-relaxat, practic-imagina- » In afara acestor modele explicative mai exist si altele care considera ca importante in alcétuirea personali- {afi combinatii de alte trastturi, cum ar fi: agreabili- Ectomorfic tatea, constiinciozitatea, intelectul. stituirea personalitatii este un lucru foarte important, dar ppentru aceasta este necesar, pe de alt parte, si cunoastem ‘componentele si trisiturile ei posibile. ‘Aceste modele se aseam&na prin faptul cX ele descriu personalitatea in ansamblul ei. Ele spun ce triséturi se manifesta in fiecare caz. Gruparea lor diferité nu schim- ba in vreun fel problema pe care am ridicat-o. ‘Aceste modele nu explici inst de ce se manifest anumite {trasdturi si nualtele. A gsi o explicatie cauzala pentru con- Mesomorfic Clasificarea a dupa criteriul INDIVID, PERSOANA, PERSONALITATE* Sa presupunem ci am infeles pana aici c& termenul per- sonalitate se refera la anumite caracteristici. Ale cui ar tre- caracteristicilor fizie ui si spunem ci sunt ele? Ale omului, ale individului sau ale persoanei? Sa presupunem ci spunem c4 sunt caracteristici ale felu- Tui de a fi al omului. Dar termenul om este intrucitva Jimitativ pentru cd el poate insemna si numai birbat, asa cum ne amintim ci am discutat la orele de cultura civics. ‘Ar putea fi deci posibil ca unii clevi si inteleagd ci personalitatea se refer numai la trisdturile barbatilor, ceea ce nu ar fi corect. Sa presupunem ci spunem c& sunt caracteristici ale indi- vizilor. in acest caz apar alte dificultati. Ne putem intreba 14STRUCTURA 1 DEZVOLIAREA FensonauirAru NGS dac& tot ce este individ intr-o specie are personalitate. See Si) Raspunsul este, cu siguranta, negativ. Accentul biolo- gizant este evident si extinderea folosirii termenului per- Gordon Willard sonalitate dincolo de specia umani este, stiintific, neper- eg misa. Fiecare om este tn individ in specia sa, dar nu tot PRIESTER, ata | £2 est individ intro specie are personalitae ue peincipalli | fn consecint, putem vorbi numai despre personne atunci Brometon * PSROIC” | cand descriem personalitatea. A fi persoan’ inseamna c& B. Cattell | esti om, individ al speciei umane, $i c& ai, in mod sigur, 0 (2505-1998), psiholog | Personalitate. Nu existi fiinta umand fira personalitate Gmerican dé origine” | a5a cum nu exist alt fiint despre care s& se pot afirma engleza.Contribufii | c& are personalitate. Daca cineva este persoand, atunci Seportante in domeniul | sigur are personalitate si, invers, dac& putem vorbi despre ficoriei inteligentei. srsonalitatea cuiva, atunci sigur este vorba despre o Fians Jurgen Eysenck | Pings umand. re = (1916), psiholog | fn continuare, vom incerca si descriem personalitatea ehannutliies. | Pornind de la ceea ce este observabil citre detalit, res- nn | pectiv, vom descrie ce sunt temperamentul, caracterul, pesonalita. lps aed rere a fiecare proces psihic al acesteia. Exercryn im 1. Formafi grupe de cate patru elevi si construiti o argu- SI ACTIVITATI mentare convingatoare pentru sustinerea ideii ci ter- menul de persoan’ este cel mai indicat in discutarea ‘tristiturilor de personalitate. Prezentati-v4, pe rand, argumentarile voastre intregii clase. 2. S& presupunem ci adoptati pozitia lui G. Allport despre descrierea personalitatii. Discutati pe perechi si apoi cu toata clasa despre trasiturile pe care le conside- rati caracteristice personalitttii voastre. Incercati si sta- biliti trasaturi cardinale, centrale si secundare. | 3. Alegefi o personalitate din lumea stiintei sau a artei | roménesti. Documentafi-va in legitura cu ea si incercal | si conturati personalitatea. | Prezentati clasei rezultatele cercetirii voastre. Aduceti si fotografii pentru a ilustra expunerea voastra. = Tesr S52. Eeplicaf succnt cae sunt cele dows tristtur funda- DE E,VALUARE | mentale ale personalititi. 2. Dati dou’ exemple la alegere de modalitai de expli- care a trasaturilor personalitafii. ‘Ardtafi prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc cele doua pozitSTRUCTURA $1 DEZVOLTAREA PERSONALITATH Temperamentul In situatiile de viatt obisnuite, la nivelul comportamentului de fiecare zi, ne manifest intr-un mod specific, dnd dovadat de ‘mai mult sau de mai pufind energie, fortd, dinamism. Uni sunt calmi, chiar de 0 rtbdare proverbiala si cu greu pot fi clin- titi din starea lor; altii sunt ndtvalnici, nestfpaniti, irascibili. DEFINIREA TEMPERAMENTULUI A cunoaste intocmai trisaturile unui om este un demers Ian Petzovii Pavlov foarte complex. in sprijinul infelegerii acestora, se pot ob- (1818-1936) fiziolog si serva aspecte legate de infatisare, de expresile fefel; apoi Dial ee se pot observa gradul de activism, rapiditatea cu care ‘Kobtinut Premiul Nobel reactioneaza la stimularile externe, implicarea in sarcini Pentru medicina in 1904. care presupun un efort susjinut, modul cum relationeazi cu semenii sai. Inaintarea in cunoastere se bazeaza pe observatia c& per- sonalitatea uman se structureaza in jurul unor caracte- ristici dominante, atat inndscute, cat si dobandite. Atunci cand ne referim la cele preponderent ereditare vorbim despre temperament, iar cand ne referim la cele constru- ite socio-cultural, despre caracter, Intre cele doua notiuni se fac adesea confuzii, mai ales ci, in ansamblul persona- litaii, acestea se regisesc in interdependent’. Dupa S. Rubinstein, temperamentul este latura dinami- co-energetic’ a personalititii. Plasindu-se pe o pozitie bazalé, temperamentul se manifest ca nivel energetic, ca mod de descircare si acumulare a energiei (de unde cali- [EE ete de energic, rezistent, exploziv sau opusele lor) si prin dinamica (iute, lent, mobil, rigid), fe proceselorner- | G. Allport arata ci temperamentul vizeaz4 fenomene ca- ca anes racteristice firii unui individ, reactivitatea la stimuli emo- -apaci _ fionali, forfa si rapiditatea rspunsurilor, dispozitia afec- ee eee |Soecaaar ate in conturarea temperamentului, Allport descriindw-1 prin |e Scinterup entificarea tonusului afectiv a stabilitAii si profunzimii aE ae iettane’ | traicilor. Particularitatile temperamentale se constituie ca pe alta excitatia si urmare a activitifii nervoase superioare. Se presupune Inhibitia; echilibral ci temperamentul nu se schimb& in mod radical in timpul consti in distribuirea _vietii. Totusi, se vorbeste de o evolutie temperamental’, egald sau inegal’a__ prin influenfele pe care personalitatea le sufera, in ansam~ forfei intre excitatie si blul ei. Dezvoltarea unor aptitudini, dobandirea unor inhibifie, adica intre variate deprinderi, formarea unor tras&turi de caracter, cele doua procese ner- bine articulate educational, mascheazi adesea determi- voase fundamentale. __nafiile temperamentale. 16'STRUCTURA $I DEZVOLTAREA PERSONALITATIL Hipocrat (eca 460-377 1.Cr), Galen (cca 130-201 sale Leonidoviei ‘isssise, profesor | de flozofie 5i “pathologie la Odessa. |Are contributii “mporiante in definirea _ personalitati. ‘cistabile, cristalizate: temperamentul, caracterul si aptitudinile. ‘TIPURI DE TEMPERAMENT Exist tot atdtea temperament céfi oameni exist. Tempe- ramentul fiecdruia este un fapt singular, in mésura in care fiecare persoand este unici. Din necesitati de cunoastere s-au facut adesea comparafii si diferentieri intre diverse- Ie aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar clasi- ficdiri, ceea ce a condus la variate tipologii. a. Inca din Antichitate, medicii greci Hipocrat si Galen dis- tingeau patru temperamente fundamentale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Acestea rezultau din amestecarea celor patru umori (substanfe fluide) din organism: bila galbena, sangele, flegma si bila nea- gr’. S-au stabilit corespondente cu elementele funda- mentale, aerul, apa, focul si pamantul, ba chiar si cu anotimpurile. Colericul este determinat de bila galbeni, reprezen- tat de foc, plin de c&ldura si mistuitor ca vara. ‘Sangvinicul se distinge prin predominarea sange- lui, este asociat aerului, este violent si nestabil ca primavara. ‘Flegmaticul este pus in legttur cu flegma, cu apa si umiditatea iernii ‘*Melancolicul este dominat de bila neagra, reprezen- tat prin Amant si toamna. Fiecare tip prezinta tristturi pozitive, apreciate ca avan- tajoase, si trisituri negative, dezavantajoase pentru indi- vid. Un tip de temperament nu poate fi preferat altuia dupa vreun criteriu care si-I prezinte mai bun. Descrierea trisiturilor temperamentului Coleric: pozitive: voinfé accentuati, procese afective intense, diversitatea si intensitatea reactiilor, pasio- nalitatea; negative: excitabilitate, iritabilitate, agresi- vitate, inegalitatea trairilor. Sangvinic: pozitive: sociabilitate, bund dispozitie, re- activitate accentuat, dinamism; negative: fluctuatia gi inegalitatea trairilor, mulfumirea de sine, superfic litate, sugestibilitate, inconstanta. ‘Flegmatic: pozitive: tolerant’, rabdare, perseverent’, echilibru; negative: reactivitate redusa, adaptabilitate dificill, monotonie afectivé, inclinafia spre stereoti Melancolic: pozitive: procese afective intense si dura- bile, sérguinf, perseverent’, responsabilitate i sim al datoriei; negative: adaptabilitate si mobilitate redu- se, predispozitie spre anxietate, neincredere in sine si pesimism. 17D srmuctunas:vezvorsansa rensonaurrAs Carl Gustav Jung (1875-1961), psiholog si pahiatruelvetian, ‘Aplicand distinctiile Tui Jungla cele patra tipuri clasice, Hans J. Eysenck a ‘consiatat c& melanco- licul si flegmaticul sunt introvertiti iar colericul si sangvinicul, extravertifi. b. Ivan Petrovici Pavlov a stabilit 0 asociatie intre tempe- ramentele clasice si tipurile generale de activitate ner- ‘voas superioara, apreciate in functie de fort’, mobi tate si echilibru, descriind astfel temperamentele: ‘puternic, echilibrat, mobil — sangvinic; ‘sputernic, echilibrat, inert — flegmatic; eputernic, neechilibrat — coleric; eslab — melancolic. ¢.Carl Gustav Jung 2 descris caracteristicile psihice individuale in funcfie de orientarea preponderent’, fnspre lume sau inspre sine, delimitand astfel extraver- titul si introvertitul. ‘*Extravertitul este animat de interesul pentru lumea exterioar&, pentru persoane si obiecte, este sociabil,, comunicatiy, cu inifiativé. Are un deosebit sim prac- tic si se adapteaz usor unor noi conditii de viata. “Introvertitul {si canalizeaz energia spre propriile idei, spre lumea sa lduntricd, construindu-si un bogat univers interior. Dispune de o bund atentie interioar’, gandire abstracta si profunda, hotarare, manifestand tendinte de izolare si anxietate. Introvertitul nu cul- tiv relafiile sociale, este o fire contemplativa, rezer- vata, lipsita de incredere in sine. ‘Intermediar intre cele doua categorii este ambivertul, care imprumuté caracteristici si de la extravertit, side Ia introvertit. d. Atentia psihologilor indreptaté asupra modului cum oamenii pot fi comparati intre ei si, de aici, grupati in anumite clase cu caracteristici comune a conturat un gen aparte de abordare a personalititii: abordarea nomote- ticd. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai aces- tui gen este Hans J. Eysenck, despre care aminteam mai sus. El a adoptat varianta prelevairii de esantioane din diferite aspecte ale comportamentului unei persoane, punénd intrebari despre comportamentul obisnuit Eysenck a stabilit c& exista doua dimensiuni fundamen- tale ale personalitatii, extraversiunea si nevrozismul, Distincfia intre introversiune si extraversiune 0 ficuse inca Jung, doar ca Eysenck a aratat cA indivizii se distri- buie de-a lungul unei axe introversie-extraversie, cei mai multi avand atat tendinte introverte, cat si extraverte. Extraversiunea este determinata de starea general de excitatie a cortexului cerebral. Extravertifii mostenese un sistem nervos puternic, iar introvertitii au un sistem nervos delicat.STRUCTURA 1 DEZVOLTAREA pensoNAtrrAT Reccan ee sin ‘stipiin pe sine si pe setiumile sale, nu cu porniri josnice Snubitor de nimicuri, eu semet si uitindu-se seumaai de sus, unul ‘ee acesia captiveazit Peorisicine. Joun Locke sae ce A doua axa corespunde nevrozismului, desemnénd atat instabilitatea emotiva, cat si hiperactivitatea, Nevrozismul se explic’ pe baza modului in care sistemul nervos rispunde la stres, unele persoane reacfionand mai puternic la evenimentele stresante decat altele. Persoanele cu reactii mai lente si mai slabe tind spre stabilitate. Fiecare factor principal este compus din cafiva factori se~ ‘cundari. Pentru extravertit, factorii secundari sunt: dina- mismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea, expresivitatea, chibzuinta si responsabilitatea. Pentru nevrotic, factorii secundari sunt: respectul de sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si vinovatia. Extraversiuinea si nevrozismul sunt interdependente. Pot exista introvertiti nevrotici sau extravertiti nevrotici,intro- vertifi stabili sau extravertifi stabili. Mai tarziu, Eysenck a ‘Modelul de personalitate teoretizat de Eysenck addugat o a treia dimensiune, psihoza, ca un factor dis- tinct, care are drept caracteristic: singuratatea, insensibi litatea, indiferenta fats de altii, nonconformismul, opozitia fata de practicile sociale si lipsa de constiin} Eysenck a incercat s& pun’ in relafie factorii din teoria sa cu tipologiile vechi, ale lui Hipocrat si Galen. Estim&rile asupra temperamentului sunt, de multe ori, rea- Iizate tn funcfe de gradul de impresionabilitate pe care il au anumite situafii asupra noastr’. Dac, de pild’, o per- soand s-a lasat la un moment dat prad’ manici, imediat 19EPA cart apare tendinfa de a o eticheta drept colerict. Dispozitiile nostalgice sunt atribuite firilor melancolice. Un om rabda- tor va fi considerat flegmati, iar activismul optimist va fi pus pe seama sangvinicului. Se pierde din vedere, de ase- ‘menea, intr-un mod simplificator, aportul socialului in mo- delarea temperamentului. 1. Explicafi sensul expresiilor: a-si face singe rau; a-si ‘tsa fierea de mitie. 2. Enumerati caracteristicile unui introvertit, asa cum sunt sugerate de citre C. G. Jung, in opozitie cu trisd- turile extravertitului din modelul de personalitate al lui Eysenck. Ce observatii pot fi ficute? 3. Considerati ci diferitele profesii sunt practicate de oa- ‘meni care au anumite trisituri temperamentale sintaltele? De pild’, vanzatorii ar fi extravertifi si putin emotivi, iar funcfionarii ar fi caracterizafi prin stabilitate ‘emofionala si introversiune. Argumentati-va rspunsul. 4. Analizati trisiturile fizice ale colegului de bancd si {incercati si deducefi posibilele trastituri de personalitate. Discutati impreund si aratati daca sunteti de acord. 5. Argumentati ideea c4 temperamentele nu pot fi ierar- hizate. Discutati impreund rispunsurile voastre. ‘1. Explicafi raportul dintre innascut gi dobandit in cazul temperamentului. 2p. 2. Alegeti si explicafi dou’ dintre tipologiile tempera mentale pe care le cunoastefi. Ar putea fi ele combinate {n explicarea personalitatii cuiva? De ce? 5p._—_______sTRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATH. <= “care invald pe alli lesa ‘rina le ‘mai bine ‘= insisi; persoanele sere depun marturie | despre cova ce nui muntesc cu Siguranfa sfargese "pain a fi siguri ct asa Sau produ lucrurile; solatii care sctioneaz4 violent Smpotriva unei populatii sfargesc pan aout. Caracterul Atunci cind ne imprietenim cu cineva, citnd intenfionitm sit construim o legitturtafectivit mai consistent, 5 ne ctsitorim, rem sit stim ce fel de om este persoana in cauzit. In acest sens, ne intrebitm ce caracter are, care-i sunt atitudinile, dup ce valori isi orienteazit comportamentul. Alefel spus, incerctim siti construim un portret psihologic individual si specific, st surprindem un nucleu de trstturi esenfial pentru personali- fatea acestuia, in ansamblul ei. DEFINIREA CARACTERULUI Un om imoral, cu un comportament agresiv, cu 0 infiti- sare neingrijit este calificat a fi lipsit de caracter. Vorbim despre caractere slabe sau tari, civilizate sau stlbatice, normale ori anormale etc. Totusi, fiecare om are un ca- racter aparte, propri. Apreciem ca insusiri de caracter: tenacitatea, inglduinfa, ambifia, zgércenia sam. La formarea caracterului unui om contribuie mai multi factori, dintre care relevanfi sunt cei socio-cul- turali. Modul cum un anumit om tsi manifest recep- tivitatea fafi de normele si valorile existente la un moment dat in societate marcheazi premisele in conturarea caracterului sau. Individul constient este pe deplin responsabil de caracterul pe care il ma- nifesta. intre temperament si caracter se stabilesc raporturi de complementaritate. Insusirile temperamentale pot fi im- plicate in formarea trisiturilor de caracter, att a celor Pozitive, cat si a color negative. De exemplu, un tempe- rament dinamic, mobil poate conduce la o personalitate cut un caracter adaptabil, sociabil sau, dimpotriva, la 0 personalitate cu un caracter defectuos, nestatornic, inconsecvent. ‘Trisiturile de temperament pot fi compensate prin dez- voltarea la nivel de caracter a unor insusiri care si supli- neasci eventualele neajunsuri. Asa se face ci un nivel energetic mai sc&zut poate fi compensat printr-o organi- zare buna a actiunilor, prin invatarea unor strategii de atingere a scopurilor, prin dezvoltarea aptitudinilor si a deprinderilor necesare. 21STRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATI Prezentim in continuare tre elementele care deosebesc temperamentul de caracter: ‘Temperamentul ~ componenta dinamico-energetic’ a personalitatii; « etimologie: lat. temperamentuum ja amesteca pentru a dilua, ‘a modera”; « rezultat al particularitatilor ‘morfo-functionale; se afla fn legatura cu genotipul; nuvgi schimbi radical identitatea in timp; _ neutru din punct de vedere al raportérii la valozi; __ nu este influenfat direct de cdtre constiin'a; . atributele temperamentului devin Caracterul . componenta relational-valoric& a petsonalitAtii « etimologie: lat. character ,ceea ce este imprimat; structur&; tipar; pecete”; . rezultat al educafiei si influentelor culturale; se aflé in legatura cu fenotipul; se modifict in timp; « condifionat de raportarea la valori; angejeezi ilitatea ppersoanei; __ rohul constiingei este remarcabil ‘aceasta isi exercitt controlul mai ales prin intermediul gandiri si al vointel; _ rolul deosebit al afectivitatit ‘simotivatiei in evolufia caracterulti; aspecte ale afectivitsti si motivatiel; . se construieste pe baza « sufer’ influente din partea ‘caracterului, a personalitatii in ansamblu. temperamentului este ulterior acestuia; . este una dintre determinafiile ‘personalit Caracterul este cu atat mai independent, cu cat individul Gispune de o voin}é puternics, este capabil de decize st Ge ncfiune. De asemenea, el manifesta o consistenta si 0 constant atitu: ‘dinal&, care sunt prezente dincolo de Gificultstile si de restrictille cu care se confrunti Se poate Vorbi chiar de o anume fermitate atitudinalé. Psih oinfat moral vointei in stat Social tinerea sub control a comportamentelor si subor ‘ologul german Ludwig Klages definea caracteru c= este organizat. Aceasta arata implicarea ilirea raportului om-mediu natural $i SRerarea lor fat& de reperele morale. Definitia poate fi Considerat’ un argument fn sustinerea asumarii perso- Sale acaracterului. Un om nu se poate disculpa pentru rentualele lui greseli de comportament, punandurle pe PaesOLTAREA rensoNaurrAtit 2 ECTAyI St COMENTAI Caracterul fir Sntelepciune poate mult, dar inteligenta fart aracter 7 alorenzi mimic. Marcus Tus Cicero seama caracterului, nu se poate dezice de propriul fel dea Individul uman dispune de capacititi de autoreglaj in- clusiv la nivel caracterial. Prin ele sunt respinse mani- festatrile care sunt sanctionate de catre colectivitate, orice ‘om faicind eforturi spre o cat mai buna integrare sociala. in structura caracterului intra, pe lang& vointd, si trasé- turi ale intelectului si afectivitatii. Sentimentele pe care le nutrim, gradul de sensibilitate de care dispunem, modul fn care rispundem, mai mult sau mai putin implicati emotional, solicitirilor mediului defines anumite aspecte caracteriale. Insusirile proceselor cognitive si volitive sunt interpretate si ca trasaturi de caracter (ca insusiri de ansamblu ale vietii psihice). Sensibilitatea, de exemplu, constituie o trasatura semnificativa pentru intreaga per- sonalitate. 3 ATITUDINILE $I ROLUL LOR iN FORMAREA. CARACTERULUI Caracterul se refer la un complex de atitudini proprii subiectului, pe care acesta le exprima in mod constant la nivel comportamental. Atitudinea este infeleas ca un invariant al conduitei, prin care aceasta se orienteaz’, este directionat& spre anumite valori (ceea ce este con: siderat semnificativ si dezirabil). Atitudinile sunt semni- ficative din punctul de vedere al dimensiunii valorice a personalitatii. Ele se formeaza treptat, definitivandu-se aproximativ spre sfarsitul adolescenfei. Caracterul are 0 anumit’ dinamici datoraté necesitatilor de adaptare continus la mediul intern si extern. Modificarile sale sunt realizate gradat, de obicei imperceptibil, pe fondul unei stabilititi conservatoare. La nivelul limbajului obisnuit, atitudinea exprima ade- sea modul facultativ de manifestare fafa de ceva anume (de exemplu: A luat 0 atitudine critict privind dezastrele eco- logice). in psihologie ins, atitudinea vizeazA orientari constante, structurate. Atitudinea nu poate fi determi- nat& printr-o manifestare singulara. Ceea ce este semnifi- cativ este tocmai stabilitatea de care ea da dovadas Atitudinile se afla in strans& interdependent’, formand adeviirate constelatii atitudinale. Hans J. Eysenck afirma c& relafiile dintre atitudini sunt mai importante decit atitu- dinile insele, luate fiecare in parte. 23STRUCTURA $I DEZVOLTAREA PERSONALITATIL Exist& atitudini personale (care il exprima pe individ), dar si atitudini sociale (cum sunt opfiunile politice). Opiniile unei persoane sunt semnificative in ceea ce pri- veste caracterul stu, informand despre sistemul de va- lori la care a aderat, despre rigiditatea sau flexibilitatea atitudinilor sale. Opinia implica atitudini, valori. in mod analog, opinia public exprima puncte de vedere gene- rale asupra unor stiti de fapt ale unor persoane. Mediul scolar, spre exemplu, are anumite opinii privind experien- Jele prin care membrii ei au trecut impreun, califica anu- mite evenimente cunoscute tuturor, apreciaza calitatea ac- tului educational. Opinia generala influenteaz4 opiniile individuale, dar si invers: punctul de vedere al unui mem- bru al grupului poate marca orientarea generals. Atitudinile personale sunt foarte variate. Ele se mani- festa fata de anumite entitati: fata de societate; fafa de oa- meni; fati de propria persoana. Ele pot fi pozitive sau negative. De pild’, atitudinile pozitive fata de societate sunt solidaritatea, cinstea, spiritul de echip’, iar cele ne- gative — individualismul egoist, linguseala; atitudini ozitive fati de propria persoani pot fi: modestia, demni- tatea, spiritul autocritic, optimismul, increderea in sine, iar negative — ingmfarea, aroganta, sentimentul inferio- rit3fii. Psihologul american Ralph Linton mentiona ci sistemele atitudine-valoare, o dati fixate, actioneaza auto- mat. Individul face referire la acestea ca la adevarate principii de viata care-i usureaz’ modul de a alege, mai ales in situafiile in care intervin conflicte motivationale. Dac, spre exemplu, un tanar are de ales intre doua acfi- uni care se suprapun pe acelasi interval de timp: a merge si citeasca in biblioteca si a participa la un meci, va pre- fera si dea curs acelei actiuni care se afla in concordant Lent cu valorile cel mai bine apreciate de el si va fi conforma ulture ‘cu scopurile lui majore. NSN OIG Atitudinile exerciti funcfii reglatorii asupra comporta- mentului la nivelul c&ruia se exprima prin acfiuni cores- punzatoare. Pe masura ce procesele psihice se dezvolta, caracterul se maturizeaza si el. Caracterul se formeaza in procesul adaptarii individului Ja un sistem de relafii sociale. © mare importanfa in formarea caracterului o are modelul atitudinal si comportamental urmat. Daca, de exemplu, persoanele admirate de un copil prezinta Ralph Linton (1895-1953). tare caracteriale sau chiar un caracter deviant, care se Pcdomatal cxtarel abate de la normele unanim acceptate de conviefuirea al personalitai social’, atunci probabilitatea formarii unui caracter 24