fete ae Documenta Oxcumenica 2.2 Coleefie editata de Centrul de Cercetare Ecumenica din Sibiu Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu ISSN 1843 — 360x, vol. 2 Biserica Ortodoxa in dialogul ecumenic Coordonato: E Prof, Dr. Stefan Tobler Documente oficiale Vol. Il: 1987-2006 Editori: Pr. Conf. Dr. Nicolae Mosoiu Prof. Dr. Stefan Tobler Apare cu binecuvantarea IPS Dr. Laurengiu Streza Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului Presa Universitari Clujeanit Editura Andreiana 2014IL. Declaratia de la Toronto Declaratia Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Toronto 1950" | Biserica, Bisericile si Consiliul Ecumenic al Bisericilor Semnificatia eclesiologica a Consiliului Ecumenic al Bisericilor Comitetul Central al Consiliului Ecumenic, cate se tntru- neste o dat pe an, este constituit din 90 de membri care sunt! alesi de citre Adunarea General. Comitetul Central se ocupa de sarcinile Consiliului Feurenic tn timpul cuprins tnere Adu- nirile Generale, Chiar imediat dup prima Adunare Generali a devenie necesari clarificarea porigiei eclesiologice specifice a Consiliului Ecumenic. In cadrul sedingei din Toronto din 1950, Comitetul, Central a adoptat urmitoarea declaragic, cate a devenit, pe lan- g Constitugie, cel mai important document pentru identitatea teologict a Consiliului Feumenic. L Introducere Prima Adunare Generali din Amsterdam a acloptat o ho- irl privitoare la natura Consiliului, tn care se precizeazsi: »Consiliul Ecumenic al Bisericilor se compune din Bi- serici cate Il recunose pe Tisus Hristos ca Dumnezen $i Mantuitor. In El igi regasesc ele unitatea lor. Ele nu tte- buie si-gi realizeze singure unitatea, care este un dar al lui Dumnezeu. Insi ele stiu foarte bine ca este datoria lor si "Fiano Ladwig Althaus (ed), Olmeniche Dokumene, Quelleck iber dhe Binbes der Kirche, Ginger. 1962, p. 104-113, Declarapia de la Toronto, 1: 439 caute impreund expresia acestei unitayi in viaga gi lucrarea lot. Consiliul doreste si slujeasca Bisericilor care Lau for- mat si ale cirui membre sunt, ca un instrument cu a c&rui susfinere si martariseasc tmpreund ascultarea lor comu- 1a fag’ de Tisus Hristos gi si post colabora in situayii ce solicité 0 acyiune unitard. Consiliului fi este insé stréind doringa de a obgine diferite funcyii care revin Bisericilor membre sau de a controla Bisericile sau de a da dispozi legale acestora, Constitutia tmpiedicindw-l practic de la acestea. In timp ce Consiliul depune eforcuri sustinute si sprijine gindirea si acyiunea comuna incre membrii sii el refuii, cocodati, orice gind de a deveni o organizasie bi- sericeascd singulard gi unitari, independenté de Biseric care s-au asociat pentru infiinyarea Consiliului sau 0 or- ganizaie controlati de vreo aucoricate centralizati de tip administrativ. Consifiul are sarcina de a-siexprima unitatea intr-un alt mod. Unitatea izvoriste din iubirea lui Dumnezeu tn Ti- sus Hristos, care, unind fiecare Biserici cu El, le uneste una cu cealalté. Dorinja profunda a Consiliului este ace- ea ca Bisericile si fie mai strans legate de Hristos si astfel si devin’ mai unite tntre ele. Unificare prin dragostea Sa, se vor osteni fir incetare si se roage una pentru cea- laled gi si se intireasca in slujire gi in propoviduire, pur- tindu-i sarcinile una alteia si tmplinind astfel legea lui Hristos.” Prin aceasta declarasie, s-a dat un rispuns oficial la cite va intrebiri legate de natura Consiliului. In mod evident apar acum inst alte intrebiris de aceea trebuie ficut o incercare de ale da un raspuns si anume, mai intai de toate, unul privind 0 false sau imprecise despre Consiliu, care se440. Anca lt IL. Necesitatea de a da o nowi declarayie Consiliul Ecumenic al Bisericilor reprezinti 0 tncercare dea aborda problema relasilor interbisericestiintr-un mod nou si firi un model istoric. Intengile sale si natura sa por fi usor ‘gresitingelese. De aceea este bine dacd explicdim ceva mai clar gi ‘ai exact ce este gi ce nu este Consiliu! Ecumenic. Formularea mai precisi a unei astfel de declarasii implica totusi uncle dificultagi. Nu este o ntAmplare faptul cX Bisericile tnsegi sau abginut si defineasc exact si in detaliu natura Bise~ ricli. Dack acest lucru este adevirat, atunci nu putem astepta de la Consiliul Ecumenic si formuleze cu uguringé 0 definigie care si find cont in egalii misuri de diferitele cclesiologii ale Bisericilor membre, Consiliul Ecumenic se ocupi temporar de scinditile dintre Bisericile existente, scinditi care nu ar trebui si existe, pentru cé ele contravin naturii Bisericii. O astfel de situ- asie nu poate fi solugionati raportindu-ne la cazurile generale precedente. Principala dificultate este urmitoarca: cum se poate determina valoarea eclesiologici a unei corporayii in care sunt reprezentate concep foarte diferite despre natura Bisercli, Fark a se folosi categoriile sau formele de expresie ale vreuneia dintre aceste concepte despre Biserici? Pentru a clatifica natura Consiliului Ecumenic al Biserici- orin aceasti priving’, tncepem cel mai bine cu o sctie de negasii pentru a tnlicura de fa bun inceput unele neingelegeti care ar putea aparea cu upuringi sau au apirut deja, rocmai deoarece conceptul cate sti la baza formarii Consiliului Ecumenic al Bi- sericilor este nou si nu are precedent. IIL. Ce nu este Consiliul Ecumenic al Bisericilor? 1. Consifiul Ecumenical Bisericilor nu este gi nici nu poa- te si devind 0 ,Supra-Biseric®”. Consiliul nu este nicio sipra- Declaratia de la Toronto, 1950 i“ “a Bisericd. El nu este ,Biserica mondiala”. Bl nu este Una Sancta despre care este vorba in mircurisirea de credingi. Aceasti nein- felegere apare tot timpul, desi aceasta idee este respinsi in decla- ratiile oficiale ale Consiliului, cum nu se poste mai clar. Aceasti aelngelegere are la baz o necunoastere total’ a situagici concrete din cadrul Coonsiliului. Cici fn cazul in care Consiliul ar tncdl- ca tn vreo forma propriul fandament constitusional, pierzind astfel orice fel de drepturi de reglementare bisericeascé asupra Bisericilor membre si dreptul de a acyiona in numele lor, atunci ar pierde gi sprijinul Bisericilor membre. Cand vorbim despre ,Bisericile membre”, preluim o ex- presie din Constitusia Consiliului Ecumenie al Bisericilos; ca- litatea de membru al Consiliului nu inseamna in niciun eax e& Bisericile aparyin unei corporasii care poate lua deciaii pentru ele. Fiecare Biserica isi rezerva dreptul, conform Constitusici, de a ratifica sau de a respinge declacayii sau acyiuni ale Con- siliului. ,Autoritatea” Consiliului consti doar tn importanga pe care © primeste de la Biserici prin propria ingelepciune” (William Temple). 2. Consiliul Ecumenical Bisericilor nu a fost creat pentru 2 inigia negocierile de unificare intre Biserici - un lucru care pri- veste Bisericile insele gi care poate avea loc coar la initiativa lor proprie -, ci pentru a pune Bisericile intr-un contact reciproc vu si de a demara studii si dezbateri asupra problemelor privi- toare la unitatea bisericeasca. Deja prin tnsisi existenga si activitates sa, Consiliul mar- turiseste necesitatea unei descrieri clare a unitigii Bisericii h Hristos. Fiecirei Biserici fi rimAne ins dreptul si obligayia si tragi concluzii din experienga ei ecumenicd pe care ea consider’ ca trebuie si le tragi pe baza propriilor ei convingeri. Nicio Bi- serici nu trebuie si se teami de faptul eX, astfel, Consiliul va face ptesiuni asupra deciziei de unificare cu alte Biserici.442 Anexa If 3. Consiliul Ecumenic nu poate i nici nu are voic si im- pun vreo concepfie special despre Biseric’. Problema eclesio- logic nu este prejudiciac’ de existenga sa Adesea se sustine faptul ci pirerea predominanti sau conceptia care sti la baza activitipii Consiliului este conceptia uneia sau altei Biserici, sau a vrcunci coli teologice. E posibil fireste ca in cadrul unei anumite conferinge sau iner-o anumita afirmasie si se regiseasci o puternici influengé a unei anumite tradigii sau teologii. Consiliul insugi nu poate, in niciun caz, si devind instra- mentul unei anumite confesiuni sau scoli, fird a-gi nega scopul cexiscengei sale. In cadrul Consiliului Ecumenic existé loc pentru eclesiologia fiecirei Biserici care este dispusi si ia parte la dia- Jogul ecumenic si care adopt principiul de baci al Consiliu- lui Ecumenic ,ca 0 comunitate de Biserici care fl recunose pe Domnul lisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor”. Consiliul Ecumenic a fost creat pentru ca Biserici diferite si se confrunte cu diferengele existente intre ele si, de aceea, ni- cio Biserici nu are obligatia de a-si schimba eclesiologia pentru afi membré in Consiliul Ecumenic. 4, Daci o Biserici este membri a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, acest lucru nu inseamna ci ea igi relativizeaza propria concepsie despre Biserici. Unii critici gi uneoti chiar pricteni ai Migcarii Ecumeni- ce critic sau laud Consiliul datorici relativismului siu ine~ rent, Dup& pirerea lor, Migcarea Ecumenicd se pronungé pen- teu egalitatea fundamencala a tututor invapiturilor si concep- siilor crestine gi de aceea nu se ocupi de problema adevarului. Accasti neingelegere provine din faptul c& pentru acesti critici si pricteni, ginditea ecumenicd a devenit identici cu anumite teorii despre unitatea biseticeasci, care au jucat, intr-adevir, un rol in istoria ecumenici, dar care nu reprezinté totusi in Declanatia dela Toronto, L950 8 iclun caz viziunea tuturor celor implicasi fn Migearea Ecu- meiiici si care mu au fost niciodatd confirmate oficial de citre Consiliul cumenic. 5, Daci o Biserici este membra a Consiliului Eeumenic, aceasta nu inscamn& ci ea accepti o anumiti dogma despre natura unitiyii biscricesti. Consiliul sprijini unicatea Biseri- . Printre membrii sti se gisesc tnsi concepyii foarte diferice despre unitatea bisericeascd: pentru unii, aceasta depinde in totalitate sau in mare parte de un acord doctrinal total, alti igi inchipuie in primul rand 0 unitate sacramentalé si alfii con- sideri ambele aspecte indispensabile; unora le-ar fi suficient daca s-ar putea realiza o unitate in anumite acticole fundamen tale ale credingei gi ale constitusiet bisericesti, in timp ce alsii consider’ Biserica exclusiv 0 comunitate spiritual universal sau sunt de pirere ci unitatea vazuti mu es:e important sau chiar nu este de dorit. Insi niciuna din aceste concepsii nu poate fi numité ,te- oria ecumenic’, In dialogul ecumenic este foarte iaportant ca toate aceste concep diferite s& intre tntr-o celagie reclprock namici. A fi membru al Consiliului Ecumenic nu inseamni a ac- cepta sau a respinge Invayitura ci unitatea Bisericii consti in unitatea Biscricii nevizute. In consccingi, declaragia clica .Mystici corporis”, care se refer lao presupusi tnvapiturd gresiti cuprinsi tntr-o conceptie spiritualizati despre unitate, ru poate & aplicaté in cazul Consiliului. Consiliul Eeumenic nu {si imagineaza o Biserici ,care nu se poate vedea sau simi, care ar fi doar spiticuala sau in care numeroase formafiuni crestine ar putea fi unite printr-co legicurd nevizutd, desi sunt despargite pe motive de credinyi.” Mai mule, Consiliului Eumenic fi aparyin Bisericile care cred ci Biserica este nevizut’ dupa natura ei, dar siccele care sunt de pirere c& unitatea vizutd este vitala.444 See Anexa I IV. Premisele Consiliului Ecumenical Biscricilor ‘Acum.trebuie si incercim si definim premizele poritive pe care se fundamenteazi Consiliul Beumenic al Bisericilor gi corespunzitoare calitigii de membru 1. Bisericile membre ale Consiliului cred c& dialogul co- mun, cooperarea gi mérturisirea comuni a Bisericilor ar trebui ‘ise fundamenteze pe recunoasterea fapeului ci Hristos este Ca~ pul dumnezciesc al Trupulut. ; Prin fondamencul Consiliului Ecumenic se recunoaste faptul ci nimeni ,nu poate pune alt fundament decit cel care este deja pus lisus Hists”, Prin aceasta se exprimi convingsren & Domnul Biscricii este ,Dumnezeu-cu-noi”, care si astizi Ig mai aduna copii si Igi zidegte El Insugi Biserica. De accea, relagiile dintre Biserici, care nu pornesc de la premiza ci Bisericile trebuie si se incline impreuni tn faya fap- tului ci Hristos este Capul Bisericii Sale, nu pot fi durabile si nu pot avea niciun viitor. ; Unele Biserici pun increbari din mai multe puncte de ve- dere: ,Cum pot oamenii cu convingeri opuse s& aparyind unel singure uniuni a crestinilor2” Delegayii ortodocsi de la Confe- singa din Edinburgh din 1937 au dat un espuns clat la aceasth tntrebare, declarind: ,{n pofida tuturor diferenselor, Domnul gi Invisarorul nostru comun este unul singur, Tisus Hristos, Cel Care ne va aduna in permanenfi la 0 mai strinsi colaborare pentru zidirea Teupului lui Hiristos.” Faptul ci Hristos este Car pul poporului Sau, ti determina pe tof cei care il Fecunose sh aiba rclagi reale gi stranse, desi intre ei exist’ diferenge in mulee ancte importante. aanciey Bisericile membre ale Consilulsi Beumenic cred, pe baza Noului Testament, ci Biserica lui Hristos una este semnificagia eclesiologi al Consiliului. Declarata de la Toro Beer eee eeeaeeeceiga Migcarea Bcumenic’ s-a niscut din fapmul cf acest articol de ctedingé a revenit in congtiinga crestinilor din multe yi cu © putere irezistibili. Acum insi ele se confrunti cu o contradic- sie interna pentru ci, pe de o parte, exist doar o Bisericd a lui Hristos, iar pe de alta parte, pentru ci exist totusi numeroa- se Biserici care ridici pretenyia de a fi Biscricile lui Hristos §i care totusi nu triiesc intr-o unitate vic. Indati ce se confrunci cu acest conflict intern, ele nu se mai pot complace in situagia aceasta dificili. Bisericile devin constiente de faptul ci pur gi simplu existd o datoric cregtineasci a fiecirei Biserici si faci tot posibilul pentru ca Biscrica si devini vizibilé in unitatea ef si si Jucreze gi si se roage pentru tmplinirea a ceea ce Hristos are de gind si fack cu Biserica Sa. 3. Bisericile membre recunose faptul c& aceasti aparte- nengi la Biserica lui Hristos este mult mai cuprinzitoare decit apartenenta la propria Bisericd. De aceea sunt interesate si intee fntr-un contact viu cu Biserici ce nu fae parte din randurile lor, dar care il recunose pe Hristos ca Domn, Toate Bisericile crestine, inclusiv Biserica Romei, sunt de plete cf apartenenga Ia Sfinta Biserici cea Una nu este intru to- tul acelasi lucru cu apartenenya la propria Bisericd. Ele recunose faptul ci exist’ si membri ai Bisericii extra muros” si cl aceste saliquo modo” apartin Bisericii sau chiae ci exist 0 ,ecclesia extra ecclesiam”, Aceasti recunoastere se exprimé prin fapeul ci, cu citeva mici exceptii, Bisericile cregtine accept’ ca find cano- nic botezul ficut de alte Biserici. Inteebarea este ce consecinge decurg din aceasti invigi- turi. In decursul istoriei bisericesti, Biseticile au tras, de cele mai multe ori, doar © concluzie negativi ck nu trebuic si alba nicio comuniune cu cele din afari. Migcarea Ecumenica este de plirere ci fiecare Biserici are de tndeplinic o sarcin& pozitiva tn acest sens. Sarcina consti in cSutarea comuniunii cu tosi aceia446 Ante i care, desi nu sunt membri ai aceluiasi Trup, fac parte totusi din teapul mistic. $i Migcarea Ecumenici este locul unde are loc aceasti ciutare si descoperire. 4, Bisericile membre ale Consiliului Ecumenic sunt de | pirere c& problema refericoare la relayia celorlalte Biserici cu Bi- seria Sfinti si Soborniceasci, ce este mirturisitd in simbolucile de credinga, este o problem’ care necesité un dialog comun. in Consiliul Ecumenic este loc atat pentru Bisericile care recunose alte Biserici ca Biserici in sensul deplin si adevarat al cuvantului, cat $i pentru cele care nu fac acest lucru. insa aceste Biserici desparyite intre cle cred, chiar dack nu se pot inca recunoaste reciproc ca Biserici adevirate, ci nu tre- buie corusi si rimand izolate una de cealaltd si drepe urmare sau asociat in Consiliul Ecumenic. Fle cunosc diferengele existente In credingi si drept cano- nic, insi se recunose reciproc ca slujind unui singur Doma gi dorese, in spiritul respectului reciproc, s& cerceteze diferengele dintre ele, avind incredere in faptul ck vor fi indrumate de Du- hhul Sfant si-gi facd vizibila unitatea in Hristos. 5, Membrii Consiliului Ecumenic recunosc in celelalte Biserici elemente ale Bisericii adevivate. Ele sunt de pirere ci aceasti recunoastere reciproc’ le oblig si intre intr-un dialog serios; ele sper cd aceste elemente de adevir vor duce la o recu~ noasterea adevrului deplin gi la unitatea care se fundamenteazi peadevitrul deplin. in general, in diferice Biserici se invaya faptul cA cele- lalte Biserici au anumite elemente ale Bisericii adevirate care sunt uncori numite ,vestigia ecclesia”. Printre aceste clemen- te se regiseste propoviduirea cuvantului, interpretarea Sfintet Scripturi si administrarca sacramentelor. Aceste elemente sunt mai mult decit o umbri palid’ a vieyii Bisericii celei adevara- te. Ble congin o adeviratl figiduing’ si fac posibila implica- Decluatiedele Toma 1950 ay rea fntt-o colaborare sinceri si fraterna pentru realizarea unci unitayi mai depline. Dincolo de aceasta, crestinii cu diferite viziuni eclesiologice, birbasi si femei din intreaga lume, au adus, prin propovaduirea Evanghelici, mantuirea prin Hristos si viata cea noud in El, creand totodatk prir aceasta o comu- niune crestin’. ____ Migcarca Ecumenica se bazeaza pe convingerea ca trebuie si mergem pe aceste ,urme”, Bisericile nu ar :rebui si le ignore ca si cind acestea ar fi doar elemente ale adevirului, ci ar trebui si se bucure de faptul ci acestea sunt somne pline de sperangi care indicd 0 unitate reali. Caci ce sunt aceste elemente? Ele fu sunt fn niciun caz resturi ale trecutului, c. insteumente pu- ternice prin care Dumnezeu [gi indeplineste luctarea Sa. Intre- baile despre legitimitatca si autenticitatea invagicurii gi a viesii sacramentale pot $i trebuie puse, tnsi nu incape indoiald asupra faptului c& aceste elementc dinamice ale vieyii bisericesti justifick speranga ci Biseticile, care au aceasta speranfa, vor fi indrumate spre un adevir deplin. Aceasté recunoastere a adevirului este inlesnitd tocmai prin dialogul ecumenic. 6. Bisericile membre ale Consiliului sunt dispuse s& se straduiasca in dialogul cu ceilalyi si inveye de la Domnul Tisus Hristos cum si-I mérturiscasct Numele tnaintea lumii, intrucit Biserica este in lume ca s4-L mérturiseasci pe “Iristos, Biseticile nu se pot inedlni una pe cealalté fir efortul de a da 0 marturie comuni pentru Domnul lor comun, Acest Iucru nu ya fi mereu posibil. Inst atunci cand se dovedeste posibil si se vorbeasc’ gi 8 se actioneze impreuni, Biscricile por percepe acest lucru in gratitudine ca pe un dar de sus, cX Eli-a invrednicit, in ciuda di- vidiunii dintre ei, si dea 0 mirturie comuni gi ci astfel au ficut viribild o parte din unitate, care are scopul rocmai ca ylumea si creada” si ca ele si poati marturisi ,ci Tatil L-a trimis pe Fiul st méantuiasci lumea”.448 Anesa I 7. Apartenenga comuni la Consiliul Ecumenie are gi con secinga concrcti ci Bisericile membre sunt capabile de solidari- cate si sunt alaturi una de cealale la nevoie si se abyim de la acele actiuni care ar stain contradict cu relagile fracerne dintre ele. Jn cadrul Consiliului, Bisericile se striduiesc si comunice intr-un mod frigesc. Prin aceasta nu este exclus schimbul des- his de opinii, pe care il intreyin Bisericile tmpreund in cadrul Consiliului, atunci cind dezbat probleme fundamentale gi se confrunté cu diferengele dintre ele. Insi acest lucru trebuie si aiba loc cu scopul de a zidi Trupul lui Hristos. Astfel devine imposibil un comportament negativ al Bisericlor una fayi de cealalté. Marturisirea poritivi a credingei fiecirei Biserici trebuie salutati de celelalte; in schimb, toate acsiunile care nu se po~ trivesc cu relagiile frigesti contrazic insisi rasiunca pentru care a fost creat Consiliul. fn schimb, aceste Biserici ar trebui sf se ajute reciproc pentru a tadepirta toate piedicile care stat in ca- lea exercitirii fresti a functiilor bisericesti. $i daci o Biseric’ are nevoie de ajutor sau este persecutatd, ca ar trebui si conteze pe ajutorul cclorlalte Biserici prin intermediul Consiiului. 8. Bisericile membre intr’ impreund intr-o relagie spiri- tuala tn cate incearci si tnveye una de la cealalta si si se ajute reciproc pentru zidieea Trupului lui Hristos gi reinnoirea vi Bisericilor. Conform invagicurii comune a Biseticilor, Biserica este semplul Jui Dumnezeus ea este 0 cde care a fost zidité 0 dati si care totodati continu si fie mai departeziditi. De aceea exi ti crisituri ale Bisericii care gin de structura ei fundamental st de fiinga ei, si care nu pot fi schimbate. Dar ea are gi anumite caractetistici care se pot schimba. Astfel viaja Bisericii, aga cum se exprimi ca in mirturia ei fayi de midularele proprii gi fag de ume, se innoieste in permanenti. Bisericile por si trebuie si teciproc in acest sens printr-un schimb de cunostinge si se ajute wpa de la Toronto, 1950. 449 experienge, In aceasta consti semafficasia eforturlor de studi sia diferielor accvicigi ale Consiliului Ecumenic, Ne exit in niciun caz intengia de a obliga Bisericile si accepte vreun anumit mod de gandire sau anumite reguli de viequite. Ins toate cunos- tingele pe care le-au cfgtigat una sau mai mute Biserici ar erebui fee disponibile euturo: Bisericilor pentra ,zidisca Tiupului lui Hristos”, Niciuna dintre aceste premize potitive pe care se fanda- menteazi destinul Consiliului Ecumenic nu sti in contradictie x invagiturile Bisericilor membre. De aceta eredem ci nicio Biserici nu trebuie sk se tearm’ ci prin intrarea tn Consiliul Ecu- menic este in pericol de a-gi lepida propria mostenire. In misura in care se dezvolt& dialogul dintre Biserici, gi ele se apropie rot mai mult, ele vor sta fir indoial in faga unor noi decsii i probleme. Caci Consiliul Ecumenic exist ca si fe depisit punctul mort tn relatile dintre Biserici. In niciun caw, insi nu se-va constringe veeo Biscricd si in 2 deci convingesilor si doringelor proprii Bisetcil ii piste: libertatea de a acfiona sau de 2 nu acfiona ta funesie de con getile lor si in lumina relagiilor lor ecumenice. La intilnirile ecumenice a fost descoperiti tot timpul 0 unitate foarte reali; acesta este cel mai valores lucru pentru tofi cei care colaboreazi in Consiliul Eeumenic. Aceast unitate este prezenti gi noi o primim mereu ca pe un dar nemeritat de la Domnul nostra. Il audim pe Dumnezen cd ne permite si anti- cipim unitatea poporului Sau si si continu’m plini de sperangi lucrarea Ja care ne-a chemat impreun’. Cici Consiliul vrea si fie de folos Bisericilor in pregitirea lor pentru incilnirea cu Dom- nul Care nu cunoaste decit o singurd turma.