Cele două surori

Orgia şi Moartea sunt două bune fete,

Prea darnice-n săruturi, cu trup de vlagă plin,
Al căror pântec veşnic virgin, drapat în zdrenţe,
N-a cunoscut vreodată al naşterilor chin.

Poetul crunt, duşmanul vieţii familiare,

Favorit al gheenei, curtean cam scăpătat,
Găseşte în morminte precum şi-n lupanare
Un pat de remuşcare în veci necercetat.

Şi racla şi alcovul, adânc blestămătoare,

Ne dau pe rând, ca două amabile surori,
Plăceri îngrozitoare şi gingaşe orori.

Când mă îngropi, Orgie cu braţele murdare?

O, Moarte, când veni-vei şi tu să-ţi altoieşti
Pe mirţii ei scârbelnici chiparoşii funeşti?

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al.Philippide

Adăugat de Costel Zăgan

Salut

Neant, această spumă, vers

Virgin vestind doar cupa plină;
Aşa sirene în lumină
Se-afundă, multe-n salt invers.

Plutim, amici, o! stol divers,

Eu de pe-acum la pupa lină,
Voi însă prora ce dezbină
Furtuni şi ierni, din falnic mers;

Mă-ndeamnă-o limpede beţie

Să mă ridic cu semeţie
Şi să trimit salutul meu

Singurătate, steiuri, stele

Spre tot ce demn a fost mereu
De alba grijă-a pânzei mele.

poezie de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Philippide
Melancolie

Somn negru s-a întins

Pe-ntreaga-mi fiinţă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorinţă!

Nimic nu mai vreau

Nu mai ştiu ce este
Nici bine, nici rău.
Ce tristă poveste!

Ca un leagăn sunt
Mişcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere! Tăcere!

poezie de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ştefan Octavian
Iosif

Marina

Carele de argint şi de-aramă -

Prorele de oţel şi de-argint -
Frământă spuma, -
Ridică tulpinile mărăcinilor.
Curenţii câmpiei
Şi urmele uriaşe lăsate de reflux
Se desfăşoară în cerc spre răsărit,
Spre coloanele pădurii.
Spre stâlpii digului,
Izbiţi pieziş de bulboanele de lumină.

poezie de Arthur Rimbaud

William Butler Yeats - Cand ai sa fii batrana

Cînd ai sa fii batrîna si carunta
Si picotind la foc, aceasta carte
S-o iei, sa-ti naluceasca de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profunda.

În ceas de clara gratie lumeasca,

Fals sau adînc, atîtia te-adorara,
Dar suflet pelerin si fata-amara
Doar unul a fost vrednic sa-ti iubeasca.
Încovoiata peste-aprinsa vatra,
Trist vei sopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele si-a ascuns privirea
Si dupa steiurile mari de piatra

De cautat poezii de Stefan George (eventual in germane)

Natalino Sapegno (Italiana)

Gabrielle D’Anunzio (Italiana)