(resem aan nae ——— Predica de pe Munte oglindita in cuvintele ascetice ale Sfantului Isaac Sirul Pr. conf. univ, dr. loan MIHOC Departamentul ,,Teologie Ortodoxi Didactic” din Caransebes Opera Sf, Isaac Sirul cuprinde, dup cum el insusi marturiseste, ceea ce a primit din citirea Scripturilor si de la guri adevarate, si pujin, din cercarea insiisi”. Dar, peste tot, el se dovedeste nu doar un mare ascet si nevoitor al luptelor duhovnicesti, ci si un iscusit taleuitor al experienfei unirii cu Dumnezeu, Discursurile sale sunt adresate unei anumite comunititi ascetice, pe care sursele 0 plaseaz pe muntele Matut, in {inutul Bet Huzaye (situat intre Mesoponamia si Persia, Sud-Vestul Iranului de azi), $i care ulterior s-ar fi integrat in mandstirea lui Rabban Shabur’. "CE Nichifor Theotoche, din ,Cavantl ete ett, Filocalia, vol 10, vad, DumitraStiniloae, Ed, Humanitas, Bucureg, 2008, p. 15, 2 Sf, Isaac Sirul citeazl numai autori din secolele al IV-lea gi al ‘V-1ea, acesta find probabil un indiciu ed el aparfne unet epoci apropiate de secolu! al V-lea, desi O. Bardenhewer plaseaza perioada viti sale mult mai tirzu, inspre sfisitul secolului al Vi-tea. Mai nou, Sabino Ciialé este un sustnitor al aceleiasi dati trai, aritind ci isaac e unul din protagonist epacti de ‘aur a Biseriiisiro-orientale: originar din Qatar, pe atunci sedi ‘al unei importante comunita erestine, a trdit cea mai mare parte ‘avieti sale inire Mesopotamia si Persia (Bet Huzaye) in cea de-a ddoua jumdtate a tumultuosului secol VII". Nichifor Theotoke spune despre Sf. Isauc ci era ,sirian dup mume, iar patria lui 4 fost Ninive", De foarte tind intrat fn misdstirea Mar Matta (St. Mate), iar de aici va pleca intro chile din pustie. Va ft hirotonit episcop al Ninive, dar a si Sf, Grigorie Teologul, sa ‘eras din seaun la scurté vreme dup hirotone, preferand cilia 7 7 CSQ1. C29 s Cuvintele Sf. Isaac despre nevoinfé, cuprinse in volumul al X-lea din Filocalia roménesacé, precum si Cuvintele cdtre singuratici apirute recent in roméneste (partea a I-a si partea a III- a)? desi nu prezinta o invataturi de credinta sau de morala sistematizatd, se concentreazi de cele ‘mai multe ori pe o interpretare duhovniceasca a cuvintelor Scripturiis, care nu sunt simplu talcuite, ci se vor asimilate in practica de zi cu zi a celor dedicati lui Dumnezeu. intre aceste cuvinte scripturistice se remare& cele din Predica de pe Munte de la Matei din capitolele 5-7. intai de toate observam ca Sf. Isaac este preocupat de maniera de interpretare a Fericilor. ‘Implinirea lor nu trebuie sa atragi o incredere in propriile fapte bune. Smerenia sau ,,simplitatea cugetarii” despre sinele propriu, neingémfarea in meritele personale, constituie premisa intelegerii ‘sa iubit din paste in care a imas pind la moarte (CE. Duma Stiniloee, Inireducere la Filocalia, vol. 10, pp. 13-15). Aste, dupa cum rezumé Nichifor, .toaté viafa lui Isaac al nostra s-a rigeat din patria sala mandstire, de la manastire la puste $i din ppuste a Ninive, side ait iardyt in puste” (ef. Thidem, p. 7) Tn preocupirile Sf. Isaac se evideniazi mai ales 1. importanta nevoinfelor sia greutjlor pentru desivrgirea omuluis 2. mportanja smereniei, pe care o éescric in mod magistral 3. rlul cognitiv al ,simtii; 4. deseriereaisihiei rugiunii neincetate sia dragostei (CE. Ibidem, p. 8). Dincolo de acestea, ,aproape fiecare rnd din opera Sf Tsaac este un fulger care pune i humid adancimi bogate de gandur side iat, care se cer pe larg expuse si comentate” Ibidem, p. 1), Pentru alte date despre viata Sf Isaac Siru, veri si Dana Miller, Istria gi teologia Bisercit Risirtului din Persia pind la sfrgitul secolului VIM", in: [sane Sirul, Cuvinte etre singuratici, partea Il, Ed. Deisis, 2007, pp. SII-512; Rizvan Timoft, ,Seritri teolog, péringi mai insemnatiai Biserci Siriene in Revista Teologica, nr 4/2008, pp. 195-228, » Tnavest studi voi falosi cele doua volume apirute fn romaneste: Isaac Sir, Cuvinte citre singuratci, partea a Ia, recent descoperit, si Isaac Sirul, Cuvinte etre singuratici, partea a ica, recent regastd, Cuvantioainte, introducer si text Sabino (Cia, trad. Toan I. 1d jr, Ed. Deisis, Sibiu, ediia a Ta, 2007; ambele volume ia taducerea lui Toa 18 je, Ed. Desi, Sibiu, editia a dous, 2007. “Sf Isaac citeaza explicit toate citilebiblice care in secolul VIL aledtuiau canon! seripturistc al Biserci siro-rientale. Dintre sinoptic,eiteazi mai ales din Matei si Luca (ef. Sabino Chia, smonah la Bose, Isaac Sirianul~ ascezd singuratic si mil far de sari tad, Maria Comelia gi loan I. 18 je, Ed. Deiss, Sibiu, 2012, p. 158) easeae ae: x Be rs dems RES elses ee Fericilor, in acest context el _respingind cunoasterea , sufleteasc”> in favoarea cunoaster duhovnicesti. ,Cunoasterea’ (...) sufleteascd nu poate cunoaste altceva afard de idei; nu poate cunoaste ceea ce se primeste in simplitatea cugetirii, potrivit Celui ce a zis: ,De mu va vefi intoarce si nu vd veti face ca pruncii, nu vefi putea intra in imparétia cerurilor” (Matei 18, 3). Dar ‘multinuajung la aceasta simplitate, cinddajduiese in faptele lor cele bune, socotind cé prin ele li se pastreaza un loc in Impdaratia cerurilor. Asa injeleg ei ,,Fericirile” din Evanghelie. Ei zic cd Domnul le-a aritat ca acestea sunt felurite, ca sd vedem ci ne-a facut cunoscute multe chipuri de viefuiri _potrivite acelor ,,Fericiri". Ei zic ca fiecérui om, dupét toate mésurile in care umbla pe orice cale spre Domnul, Acesta ti deschide poarta Imparatiei cerurilor”. Pentru Sf. Isaac, Fericirile sunt parte inmtegranta dintre ~poruncile ~Domnului”, iar aplicarea lor in viata monahali este explicatl in felul —-urmitor: Fiecare din poruncile Domnului a fost dati unei anumite categorii de persoane, pentru cé nu toate poruncile sunt de folos uneia si aceleiasi persoane. Clici cum ar putea oare zicerea: .,Pericifi cei ce plang, cit aceia se vor mangdia” (Matei 5, 4) sa aiba asemdnare cu: ,,Fericifi facitorii de pace, ci aceia fiti lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9)? Cum oare cel care sade in plans, care se tanguie si lacrimeazé zi si noapte ar putea umbla de jur-imprejur si-i impace pe cei "Ase vedea diseuia paulind dintre omul psbic, sufetese, gi omul ‘dubovnicese din Corinteni 2, 14-16 © Asupra temei cunoasteri la Sf. Isaac, veri: Arhim. Tustin Popovici, Gnoseologia Sfintului Isaac Sirul", trad. Comet ‘Toma, in Revista Tealogicd Sibiu, 1995, ne. 1, pp. 136-149. > Sf. Isaae Sirul, ,Cuvinte despre nevoin?”, tad. Dumitru Stiniloae, Filocalia, vol, 10, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2008, pp.90-91, ape 8 SQ SPO fariosi si sit fact pace intre cei multi? Sau cum ar putea oare zicerea: ,,Privegheafi si va rugagi pururea” (Efeseni 6, 18) si: ,,Jntré in camara ta si inchide usa ta si roagé-te Tatdlui tau care este in ascuns” (Matei 6, 6) sit aiba asemiinare cu: ,,Bolnav am fost si nu M-ai citutat; strain am fost si nu M-agi primit; in temnitd am fost si n-ati venit la Mine” (Matei 25, 35-36)? Cum am putea oare in acelasi timp sa priveghem si st ne rugém in camara noastré, sa-i cercetiim pe bolnavi, sit umblim in inchisori si sit purtiim grija de strdini? Dar zicerea: ,,Intrd in cdmara ta, privegheazi i roaga-te lui Dumnezeu in ascuns” (Matei 6, 6) se potriveste cu: ,,Fericiti cei ce plang” (Matei 5, 4), fiinded prin lacrimi si linistire rugdciunea se face limpede, iar prin rugdciune cei ce pling primesc o mangdiere care nu e dobndité de plans act omul nu raméne © singur cu el insusi™ Prima fericire a \celor séraci cu duhul, dupa majoritatea z yr, fi vizeazi pe cei smerifi. Smerenia reprezinti modalitatea prin care omul poate si-gi dovedeasci vocatia crest Smerenii deschide accesul cdtre comuniunea tuturor in Hristos, Pentru Sfaintul Isaac cel smerit se aseamana lui Dumnezeu si, pentru cd igi insuseste purtirile lui Dumnezeu, devine siel dumnezeu dup’ chipul Creatorului siu’, Dumnezeu fi iubeste pe cei smeriti gi acestia au parte totdeauna de mili pentru cd ,.Dumnezeu este iubire” (1 loan 4, 8), iar mila Lui, in spiritualitatea siro-oriental4, este un veritabil articol de eredinf’. Despre fagdduinta dobandirii /mparatiei cerurilor, data in prima si in a opta fericire (celor smeriti si celor prigoniti pentru dreptate, Matei © Ginvinte ere singuratici,partea I, p. 225. * Despre smerenie ea ,aind a lui Dumnezeu” ta Sf. Isaae, vezi Sabino Chiald, Isaac Sirianul ~ ascezd singuratied i mil far de sfrsit, p. 306-316. ns OS Ee cana)Rane: OBER 5, 3.10), Sf. Isaac afirma ci ea desemneazi 0 realitate duhovniceascd care poate fi perceputé ined din viaja paménteased printr-o vedere duhovniceascé, printr-o lucrare a harului. ylmparatia cerurilor spun (sfinfii) cé este vederea duhovniceasca. $i aceasta nu se afld in faptele gandurilor, ci poate fi gustaté numai prin har, Si, paind nu se curijé, omul nu ¢ in stare nici sa auda despre ea (cu infelegerea), ciici nimeni nu poate sé 0 dobindeased prin invijdturd. De vei ajunge, o, file, la curdfia inimii prin credinja dobandita in linistea din partea oamenilor si vei uita cunoasterea acestei lumi ca sd nu o mai simi aceasta se va afla dintr-odata inaintea ta fara 0 cercetare cu privire la ea”®. oa Ba Biserica de pe Muntele Fericirilor Sf. Isaac aplica fericirea celor ce pliing la cei care in singuratatea isihiei pregusta in inima lor indurerati ,nddejdea bucuroasi” pentru bunatifile ceresti: ,.Simfirea mentalé a minjit care are loc in lucrarea linistirii [practica isihiei] e desfitarea de nédejdea bucuroasi a cirei gustare fasneste in inima in mijlocul intristirit care vine dintr-o inimé indurerata; e ceea ce se spune: ,,Fericifi cei ce pling, ed aceia se vor méngdia” (Matei 5, 4)". Asadar, plansul de care vorbeste Domnul Hristos in fericirea a doua (Matei 5, 4), nu este un plans lumese, ci o lucrare, de asemenea, haricd, care este ravnité de eroii credinfei, Sf. Isaac ne ineredinteaza c& ,aldturi de vederea duhovniceascé la mare cinste la Parinfi era si plansul. Despre avva Arsenie se spune cit % pleoapele ochilor sai erau pézite desavarsit de un © Cuwinte despre nevoint,p. 9 " Cunt ctv snguratct parte I, 130 a ape SQ SPO ROADS Beran te ween plans neincetat”™. intr-o intelegere unitara. a Fericirilor, »Sf Isaac leagé curitia inimii si vederea lui Dumnezeu (din fericirea a 6-a de la Matei, n. n.) de lacrimi. Numai lacrimile ca pocdinjét extrema curijesc inima de picate; numai lacrimile ca supremé induiosare de iubirea lui Dumnezeu daruiese vederea lui Dumnezeu sau izvoriise din ea”. in limba siriaci cuvantul abila inseamni in acelagi timp ,.plingitor” si ,monah”, monahul find cel care-si plange pacatele sale gi ale lumii", ~Mangdierea cilugérului se naste din plans. De aceea, si ne rugdim cu o cugetare neincetatdé Domnului, ca sd ni-l daruiascd pe acesta.. De vom intra deci in linistire si vom stdérui in ea cu riébdare, faird indoialé vom putea riméne in plans... ,, Fericiti deci cei curagi cu inima” (Matei 5, 8a), cit nu este timp in care sii nu se bucure de desfaétarea aceasta a lacrimilor si in ea pururea vor vedea pe Domnul. $i incdi fiind lacrimi in ochii lor, se invrednicesc de vederea descoperirilor Lui in indltimea rugdciunii lor si nu este in ei rugiciune fard lacrimi. $i aceasta este cea ce s-a spus de Domnul: ,,Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangdia” (Matei 5, 4). Caici de la plans se trece la curdfia sufletului (..). Deci acest dar (aceasta harisma) a(l) lacrimilor si a(l) plansului € al celor nepitimitori*. Chiar si fara lacrimi vdrsate existd lacrimi ascunse, varsate in gandire. Cine poarté deci in inima lui 0 durere neincetata pentru pacatele sale, sau a cérui inimé se umple de intristare la aducerea-aminte de batjocorirea Domnului sau de oamenii picitosi, sau poate € intristat si indurerat din pricina lucrurilor ceresti pe care nu inceteaza sé le astepte, unul ca acesta, nefiind mangdiat de nimic pimantesc si nedobandind lucrul pentru care suferi, nu poate fi decat un , plangitor [monah]” neincetat, céci chiar in lipsa lacrimilor viizute in afaré, cel care are induntrul situ unul din aceste motive, plange in ascunsful inimii], si lui i se aplicdé cuvéntu ».Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangdia” (Matei 5, 4)" Specificd literaturi filocalice, curdia inimit ‘ocupa un loc important gi in demersul ascetic al ivinte cde singuratici, partea Il, p. 132. ® D, Stiniloac, in Cuvinte despre nevoin, p. 398, n, 653, ™ Cuvinte cdtre singuratici, partea II, p. 226, n. 60 ® Cwvinte despre nevoinfd, p. 398. ™ Cuvinte etre singuratici, partea Il, p. 226. po(resem eS g *¢sit vadé oamenii faptele voastre cele bune si sii har, Se mireasci pe Tatil vostru Cel din ceruri (Matei fntr-o citare pe care Sf. Isaac o face din SE © Cuvinve despre nevoingd, pp. 199-200, Teodor al Mopsuestici — dintr-o lucrare data EER © thd, pp 372-373 uitirii_in_urma condamnirii de la sinodul V § ° Gwin cir snguraih, parte Ip. 10, F Gisnte despre nevoint p48 a * idem, p. 24, > Ibidem, p42. dues m SoS €SQ9 C29 as Sf. Isaac. Curitia inimii atrage dupa sine si eurdtia mingii, spune el, dovedindu-se afi un fin cunoscator al lucrarii ascetice si, bineinfeles, bazindu-se pe cuvantul Domnului (din Matei 15, 18-19). Cel ce voieste sa vad pe Domnul inléuntrul sau se stritduieste sd-si curefe inima sa prin neincetata pomenire a lui Dumnezeu. $i asa, prin strélucirea ochilor infelegerii lui va vedea in toaté clipa pe Domnul”. Altceva este curdtia mini, si altceva cea a inimii. Mintea este una dintre simgirile sufletului, Jar inima este cea care cuprinde si fine Ja un loc simpirile dinduntru. Ea este ridacina. $i, dacé radacina este sfénta, si ramurile sunt sfint. Sau, daci inima se curiieste, e vadit cd si toate simgirile se curdyese”™. Referindu-se la figaduinfa vederii lui Dumnezeu din fericirea a sasea, Sf. Isaac araté ci ,wederea naste iubirea ~ spunea cineva din cei imbricafi in Dumnezeu — si potrivit figatduingei Domnului aceasté vedere se dobdndeste prin curajie”®, Dupi ce ia invajat pe ucenici Fericirile, Mantuitorul i-a indemnat: ,Asa sd lumineze lumina voastra inaintea oamenilor..”, adicd avand in viata lor virtutile descrise in ele, siin continuare le arati rostul lor de a fi ,/umind si sare a lumii” (cf. Matei 5, 13-16). In cuprinsul unei rugiciuni, Sf, Isaac cere si nu ajunga cumva sminteala” pentru frafii sdi duhovnicesti si face aluzie la Matei 5, 13-14: .M-ai flicut lumind si sare a lumii; fie sé nu ma fac piatré de poticneald pentru tovarasii mei”®, implinirea poruncilor trebuie si aiba ca motivajie interna iubirea autenticd fai de Dumnezeu Care este Tatil cel din ceruri. in acest fel, implinirea lor devine factor misionar, lumina viefii credinciogilor asigurand din partea oamenilor lauda Tatilui cerese (Matei 5, 16). = vidit ci dragostea se poate cdstiga dupd sandtatea sufletului, Jar sufletul nu se face siindtos fara pazirea poruncilor.. $i, pentru c& sunt mulfi cei ce pazesc poruncile fara fric sau pentru rasplata viitoare, si nu din iubire, Domnul indeamna ‘mult la pizirea poruncilor celor din iubire, care aduc sufletului lumina. De aceea, zice iardsi: Ca 5, 16). Dar nu e cu putinfé a se vedea in suflet faptele cel bune pe care Domnul le-a invaqat, de nu vor fi pazite poruncile”®, Poruncile Decalogului, a cdror semnific: este intensificata prin antitezele din Matei 5, 21- 48, nu pot fi desprinse unele de altele, ci se cer pizite toate cu grijé, ele avand ca scop mantuirea oamenilor. implinirea poruncilor reprezinti partea noastrii in conlucrarea cu harul lui Dumnezeu. ,Jar cd toate poruncile trebuie pazite de noi cu grifa, a poruncit-o Domnul de asemenea, zicénd: ,, Cel ce calc una din poruncile acestea prea mici si invaja asa pe oameni prea mic se va chema intru impariia cerurilor” (Matei 5, 19). Dupa toate aceste lucruri legiuite spre mantuirea noastré, nu potsd nu spun céi nu trebuie pazite toate poruncile, Dar nici sufletul insusi nu se poate curdi, de nu va paz poruncile care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curdtirea lui de patimi si de greseli...Sa nu zici ct Dumnezeu poate si ne daruiasca curéfia ssufletului si fara lucrarea poruncilor, numai prin easeae weenpepe aaa Ecumenic (553) — avem gio aluzie la Matei 5, 26b intr-un context in care se vorbeste de un sfarsit kena 45.48)", Dacit 0 vreme ucenicii au invafat de la Domnul cii nu trebuie sa inmulfeascd cuvintele a g ane 6 Ba al pedepsirii pacatosilor in lumea de dincolo: wHristos n-ar fi spus: Pandi ce vei da cel din urma banuy Matei 5, 26), daci n-ar fi fost cu putinya pentru noi sd ne izbavim de pacate platind pentru cele prin pedepse” Noutatea absoluté a Evangheliei const in cextinderea poruncii iubirii sila iubirea vrajmasilor. Desigur, nici aceasta invagéturd central nu putea lipsi din Cuvintele Sf. Isaac. El explicd foarte bine ce insemneazi a iubi pe vrijmasi: nu doar a ribda nedreptatea in privinta lucrurilor materiale, ci mai ales in a-si pune sufletul insusi pentru aproapele care uneori se manifest cu vrajmasie. Jar in privinfa exprimarii milei, de asemenea nu este suficient’ milostenia material, ci si compatimirea sufleteascd impreund cu cel care este in nevoie. ,(..) a da cineva saracilor din ale sale si a imbréca pe cel gol, si a iubi pe aproapele ca pe sine insusi, sia nu nedreptifi, nici a minfi, le-a poruncit si Legea Veche. Dar desitvarsirea iconomiei Evangheliei porunceste asa: ,,Celui ce ia ale tale nu i le cere inapoi, $i tot celui ce cere di-i” (Matei 5, 42). Ba trebuie rabdata cu bucurie nu numai nedreptatea in privinga lucrurilor si a celorlalte din afara, ci si a-si pune sufletul insusi pentru fratele. Caici acesta este cel ce miluieste pe Sratele sau, si nu cel ce-l miluieste numai dandu-i ceva. Adicd miluieste cu adevarat cel care, auzind sau vazdnd cd ceva intristeaza pe fratele, arde cu inima, La fel, cel ce e lovit de fratele sau si nui réspunde la fel (cf. Matei 5, 39), fara sa se rusineze din pricina aceasta, nici nu se supéira in inima lui (Despre dragostea lui Dumnezeu, despre lepadare si despre odihna cea intra El)”. Aseminarea cu Dumnezeu, Tatil ceresc, inseamnd a avea si a dovedi mila pentru tofi coamenii, in mod nedriscriminatoriu. in acelasi timp, dorinta credinciosilor pentru desdvargire ti face si fie preocupati de cele ceresti, iar nu risipiti cu gandul lacele trecdtoare: ,(..) cand cercetandu- ne cu toatd luarea-aminte vei gisi cé esti plin de ‘mild pentru tot neamul omenese si inima ta sufera si arde ca in foc de taria milei tale pentru oameni fara a face deosebiri intre ei. Cand acest lucru prezent necontenit, atunci prin el se va vedea Be in tine aseménarea Tatilui ceresc (cf. Matei 5, ca piigdnii (Matei 6, 7).. aceasta inseamné ca pentru cei ce vor si viefuiased desdvarsit potrivit invaqiturit dumnezeiesti nimic nu e stritin in vederea unei asemenea desévarsiri. Domnul le-a ariitat purtarea de grijé a lui Dumnezeu faji de ei si cd gandul lor nu trebuie sit se ocupe de cele lumesti si vremelnice...”* Cum era de asteptat pentru un mare ascet si rugitor, intre tilcuirile Sf. Isaac un loc special il ocupi Rugdciunea Domneascd, pe care o analizeaz8 in contextul ei mateian. ,,Prin ceea ce ne-a inviijat Domnul in poruncile de dinaintea rugdciunii Sale [,, Tatdl nostru"], ni s-a spus ce anume trebuie fie viafa crestinilor si cese cuvine sau nu sé cerem la rugdciune (Matei 5, 17 i 6, 8). Se stie ci cel care se poarti potrivit acestor indemnuri a invétat sa faci asa de la invaziitura Jui Dumnezeu; chemarea celor ce pazese aceste invitituri se poate apropia de Dumnezeu in rugdciune”™, Revelajia Noului Legimant descoperi: pe Dumnezeu ca Tati iubitor al tuturor oamenilor. In Hristos am dobandit infierea ca fii ai Parintelui cerese. Fiii lui Dumnezeu prin har sunt chemati si descopere viata din imparatia lui Dumnezeu incd din timpul vietii lor pamantesti. (..) macar ca suntem o fire muritoare, ne numim , fii ai Tatéilui care este in ceruri” (Matei 5, 45); (...) mintea se reazemét in nidejde $i se intdéreste prin cererile inalte pe care a invajat sd le inalte la rugdciune, laiséindu-se convinsé de Domnul care spunea: Tatil nostru Care esti in ceruri” (Matei 6, 9) (..) In cuvintele (Rugdciunii Domnesti) se mised alte infelesuri care ne dau o invitiiturt despre cele ce se vor intémpla in viitor (..), fili lui Dumnezeu trebuie sa socoteascd o rusine raménerea gandirii lor pe pamént si in cele lumesti. Caici tocmai de aceea cerem bunivoirii Lui ceea ce asteptam, pentru ca harul Sau, numit ,,imparétie” (Matei 6, 10), sd se verse asupra noastra si, facdnd asifel experienja lui, sé uitéim pamantul (..); si asa descoperim viata cerului fiind ined pe pamant”®. in rugiciunea pe care Domnul Hristos a ® Cavintul 71, din sera ,Cuvitelor din partes I care lipsese din tadueerea greac, find psteato mumai in sviacd”, in Cte ere singuratc, parte Ip. 440. > Cuvinte dtr singuratick, Parte Ill recent episit), p. 42. * Cwvine cdr singuraticl,Partea I, p. 4. idem, p. 112, * Cuvantul 3” din Cuvinte cadre singuratici, Partea III, p. 45. dems coglaos saiatreas aeQaas ee is & 2 {pees Se at-o Biserieii avem un model care ne arati pe ce anume trebuie si se concentreze rugiciunile noastre, Cererile acestei rugiciuni privese mai presus de orice imparatia si dreptatea ei, fara a desconsidera si trebuinfele firii omenesti_ sau izbivirea de ispite: ,Ce lucru e mai mare decat rugdciunea [,, Tatil nostru"] pe care Mantuitorul nostru a dat-o Bisericii Sale? lar aceasta e in intregime facuta din cereri si rugdminti! E asa insd nu pentru ci Dumnezeu are nevoie de ele, nici pentru ci ar fi necesar ca noi sé ne aducem aminte de fiecare din acele lucruri cheméndu-le pe nume (..)®. Daca spune cineva cd in toate rugaciunile noastre trebuie sii repetim rugdciunea rostitd de Domnul [,,Tatal nostra") folosind aceleasi cuvinte si findnd ordinea lor exact mai degrabii decat injelesul lor, unul ca acesta a infeles prost scopul cu care Méntuitorul a rostit aceasti rugdciune (...). Caéici Domnul nu ne-a dat 0 anumitd ordine de cuvinte, ci mai degraba ne-a ariitat pe ce anume trebuie sii ne concentrim (...) Asadar, ori de cate ori punem in fafa gandirii noastre aceasta rugdciune [,,Tatal nostru”], trebuie sa ne rugim urmérind sensul i si spre acesta trebuie si indreptim miscarile rugdciunii noastre, si atunci vom cere Imparitia si dreptatea ei (Matei 6, 33) sau, uneori, izbavirea de ispite, ori vom cere nevoile firii noastre, adicd hrana noastré cea de toate zilele sau altele, fiinded acestea sunt scopurile pe care ni lea ‘fixat rugiciunii noastre si ceea ce ne-a invafat si spunem. Rugdciunea noastra va trebui deci sd fie inspiraté de sensul cuvintelor si in conformitate cu acesta va trebui sa fie si viefuirea noastra (J; nici Domnul nu S-a ingrijit de suecesiunea precisa a cuvintelor atunci cand a dat ucenicilor prin cuvintele rugdciunii [,,Tatél nostru”] 0 invafaturd folositoare; El i-a povafuit doar sa nu faci precum pigénii, amestecénd in ea tot felul de lucruri contrare poruncilor Lui (cf. Matei 6, 7)”®. Sf. Isaac subliniazi ca ,simfirea infelegatoare a Duhului Sfant” este o arvunaa imparatiei cerurilor inliuntrul fiinfei credinciosilor. Astfel, cererea a doua din Rugdciunea Domneascd (Matei 6, 10) priveste nu doar aspectul eshatologic al imparatiei, ci si realitatea ei temporala traita de isihasti ca o sdesfitare duhovniceasca”, ei ,primind ca arvund Guvinte etre singuraticl, Partea I, p. 5. » idem, partea Il,p. 297 ape SQ SPO Amparatia in simturile duhovnicesti™. De aceea, intr-o parafraza liturgicd a rugiciunii ,,Tatal nostru”, care se citeste in Biserica Asiriand a Rasdritului la miczonoptica duminicilor din Postul Mare, a doua cerere este formulati cu un adaos: ,,Vind Impardpia Ta inainte de vreme” (s.m.)", ,lucru pe care ni s-a poruncit sd-l cerem in rugdciune, la care trebuie sa meditiim in fiecare clipa si spre care trebuie sa ndzuim neincetat; $i pe care Méntuitorul ne-a poruncit sa-l implinim cu sarguina”™. ,.Desfitarea duhovniceascét nu se aflé in folosirea lucrurilor care exist in chip substantial (ipostatic) in afara sufletului (Luca 17, 21). Dacé n-ar fi asa, cuvantul ndmparigia cerurilor este inlduntrul vostru” imbinat cu cuvéintul ,, Vie imparijia Ta” (Matei 6, 10) ar arata ci noi ludm inlduntrul nostra materia lucrurilor supuse simjurilor, ca arvund a desfiitdrii aceleia. Cici e de trebuinfa ca cea ce vom avea atunci si fie asemandtor cu arvuna, si intregul, cu partea. $i ceea ce e cunoscut ca in oglindé, desi nu se vede ipostatic (in substanfa), are numaidecat insusirea asemandrii. Dar dacé e adevarata marturia celor ce au talcuit Scripturite, simfirea aceasta injelegdtoare a Duhului Sfiint e si ea 0 parte a acelui intreg”™. Cererea a doua este pusi in legaturi cu experienta duhovniceasci a imparatiei ceresti transcendente pe care a trai -o in mod paradigmatic Sf. Apostol Pavel. in cultul Bisericii Asiriene a Rasaritului cererea ,, Vina Imparatia Ta (cf. Matei. 6, 10) pe care o asteptim!” constituie © alti parafrazi liturgic’ a cererii a doua din Tatil nostru™, Cele intémplate cu fericitul Payel (descoperirile ceresti de care vorbeste in 2 Corinteni 12, 2: ,fie in trup, fie in afaré de trup, nu stiu”, n. n) s-au ficut spre povitfuirea tuturor fapturilor, cdci cele vizute de inteligenta la rugdciune si cele pe care le va vedea in lumea cea noud nu seaménd deloc cu simjurile cu care suntem imbricafi, nici cu vederea, culoarea si forma stihiilor [elementelor] acestei creafii. De aceea, atunci cand ne rugém, spunem ci ™ Thidem. p. 134 > Tbidem, p. 134, 9.23 ® Ibidem, p. 134 ® Cuvinte despre nevoinsd, 147. wAutorul respinge parerea cd insdsi mea sensibila ar fi o parte a Impirijieicerurilor Simprea apropiata a Impirijieicerurilor mu e una cu simjirea Iucrurilor, ci eo ucrare a Sfantului Duh” (D. Stiniloas, op. cit, p.147,n. 177), » Cuvintecitresinguratci partea Il . 157, nota 38. ssemotenarse EEO 2 aespepe aaa seein) asteptdm cele viitoare ~ rostind potrivit poruncii in trup, El ne invaféi sai cerem pdinea cea de toate Domnului: ,,Vind impdratia Ta (cf. Matei. 6, zilele (Matei 6, 11); fiinded fara ea nu e cu putinta 10) pe care 0 asteptim!” (s. m.) ~ gandirea nu sd fim vii; dar si pentru ca de dragul a ceea ce indrizneste sa-si imagineze potrivit cunoasterii este mai bun sa ne ardtdm mai presus de ce este noastre pe Cel ce este de necuprins (neinfeles) vremelnic (..); cuvantul ,,dd-ne” invafaé cd trebuie pentru creatura™, sd ne ardtim increderea noastré in Dumnezeu Cererea a treia din Rugiciunea Domneasei facdndu-ne sd infelegem cit se ingrijeste mereu este amintiti in contextul in care clasificd chiar si de nevoile noastre cele mai umile. ( rugiciunea in doud categorii: particular sisi invagiim cd Eliarta pacatele atunci céind cerem generalit: ,Existé 0 rugdciune particulard si una acest lucru, ne invafii sa cerem iertarea (Matei 6, generala: o rugdciune generala e, de exemplu: 12) lasdndu-ne convinsi de vointa Sa de Tata care »Facé-se voia Ta” (Matei 6,10), una particulard ne aratd cd iubeste iertarea (...), la randul nostru, ¢, de exemplu: ,,$ipentru aceasta de trei oriL-am i noi trebuie sa dm altora ceea ce cerem pentru rugat pe Domnul” (2 Corinteni 12, 8). Fiinded noi, ca sd dobandim si noi acelasi lucru, Noi ins vem un potrivnic , firea noastré are nevoie de mai avem de luptat si cu ispite neasteptate yi ined ‘multe [rugdciuni]. Suntem intr-un suflet aplecat ceva (Matei 6, 13) (..) (side aceea) ne-a fost data spre alunecare, si nu e de ajuns intotdeauna sd ne 0 cerere de rugdciune care sd ne infelepfeascd. Fa rugim la modul general”, ne-a mai fost data si ca sa gsim scaparea la El, in urma unei foarte frumoase rugaciuni” de la Care vine mantuirea’™. ficute pentru sine, dar gi de mijlocire pentru ,toti Sf, Isaac ne asigurd c& prin ,meditarea” parinfi si frafii nostri”, precum si pentru intreaga asupra cererilor Rugaciunii Domnesti, acestea omenire care suferi ,cumplite boli si amare devin prilej de cdinté si de mangdiere, Deci, nu neputinfe”, Sf. Isaac se referd la semnificafia simplarepetare,cipatrunderea inmiezul cuvintelor cuvintelor .precum in cer, asa si pe pdmdnt”: conferd rugaciunii de cerere adevarata ei valoare. lati simpimantul pe care trebuie sa-l avem fafé Din scurtul siu comentariu la ,,Tatdl nost de tofi oamenii: trebuie sii ne rugdm pentru ei cu re{inem urmatoarele: 1. rugaciunea de cerere nu durere, ca pentru noi insine, cdciasa Dumnezeirea ¢ necesara lui Dumnezeu, dar e folositoare celui va veni si se va odihni ce 0 face; 2. rugiciunea in noi, si se va salaslui Tatil nostru” este 0 in noi potrivit voit Ei 3 povatuitoare a viefii, precum in cer asa si pe ‘ aritind celui ce se roaga pamant (Matei 6, 10)” ce e bine 3. Cererea —_painii = prin invocarea prezenfei de toate zilele arata ‘Impiratici, ca sddeste increderea in Dumnezeu, in om semintele vietii iertarea pe care 0 de dincolo de moarte; implorim din partea lui 4, ea reprezinti o putere Dumnezeu trebuie si . pentru a birui réul care fie precedati de iertarea vine asupra noastra*. acordati —_semeniilor Un loc important nostri, iar a cere ferirea intre invafiturile Sf. de ispite inseamni a Re Zs Isaac il reprezinta alerga la Dumnezeu, de pasajul despre la Care vine mantuirea: increderea in Providenfa Pentru ca suntem incé ———— dumnezeiasc din Matei 6, 24-34, De la inceput observam ci avertismentul Méntuitorului din Matei 6, 24, ,,Nimeni nu poate ae Be apap aN 5 Thidem, p15. idem, pp. 126-127 Este vorba deo rugiciune foarte extinss, de aproape 10 pagini ia Tidem, Partea Tl, pp. 46-87. dita romineascd(Ibidem, pp. 241-250), “CE Sabino Chiald, ,Cuvant tnainte”, Cuvinte cate singuratic, * Ibidem, p. 251, Partea I, p. 17. omnes coo boos eee = | aD a° a © Se si slujeascd la doi domni”, este pus in relatie cu incredintarea deplin’ in lucrarea Providentei dumnezeiesti (Matei 6, 33). ,Adevarat este cuvantul Domnului pe care l-a spus, cd nu poate cineva dobéndi dragostea de Dumnezeu ‘odata cu poftirea lumii, nici nu e cu putinfé sa dobdndeascé partésia de Dumnezeu (comuniune cu El) impreuné cu partasia de lume, nici sa aiba grija lui Dumnezeu impreundi cu grija lumii (aluzie la Matei 6, 24, n. n.). Cici, cand piirdsim cele ale lui Dumnezeu pentru slava desarta sau de ‘multe ori pentru trebuinta trupului, multi dintre noi se apleaca spre celelalte. Acestia declari cd lucreaza pentru imparatia cerurilor, dar nu-si aduc aminte de porunca Domnului pe care a spus-o: De vei avea toaté grija pentru Imparatia cerurilor, nu vi voi lipsi de cele trebuitoare firit celei vizute, ci vit vor veni voud toate impreund cu celelalte (parafrazé la Matei 6, 33, n. n). Oare se ingrijeste El de pasdrile cerului cele Sara de suflet, zidite pentru voi, si nu are grijé de voi? Nicidecum. Celui ce se ingrijeste de cele duhovnicesti sau de vreuna dintre ele, cele trupesti ise daruiesc fara sit se ingrijeasca de ele, céind fi lipsesc si cand vine vremea. ar cel ce se ingrijeste peste trebuinfa de cele trupesti cade de bunivoie side la Dumnezeu. Deci de ne vom strédui sé ne ingrijim de cele ce trebuie facute pentru numele Domnului, se va ingriji El insusi de amandoud felurile, dup masura nevoinfei noastre (Cuvantul IV, Despre poftirea lumii)". Viata crestind se desfasoara ca o traiectorie personal, dar care este inserisd in planul sau in voia lui Dumnezeu. A fi circumscris la modul deplin in aceasti voie divind asiguré o bund nidejde pentru cele viitoare. Conditia pentru aceasti ndejde este dedicarea in intregime tui Dumnezeu, ,ziua si noaptea”: ,Nadéjduieste bine si infelept in Domnul acela care nu e deloc prins de grija lucrurilor pieritoare, ci e druit ziua si noaptea in intregime lui Dumnezeu Drept este ca unul ca acesta sit nidajduiasca in Dumnezeu, deoarece s-a flicut robul Lui si staruie cu sdrguingaé in lucrul Lui, fard nici o lenevire care-i vine din vreo pricind oarecare. $i drept este ca unuia ca acesta sa-i arate Dumnezeu in chip deosebit grija Lui. Pentru cd a pazit porunca Lui, care zice: ,,Cautati mai intéi Imparatia lui Dumnezeu si eee ‘Lui, si acestea toate se vor ape adauga voud” (Matei 6, 33) si ,Nu purtagi grija de trup" (Romani 13, 14) (Cuvantul XXII, Despre felurile nédejdii in Dumnezeu)”®. increderea in purtarea de grija din partea lui Dumnezeu nu exclude lucrul mainilor, dar isihastul are cao prioritate absolut Tucrarea rugiciunii, calitatea de slujitor al lui Dumnezeu fiind total incompatibila cu iubirea de agonisire care uneori poate deveni motivul ascuns al lucrarii mainilor. Cand, stdéruind in linistea ta, te apuci de lucrul méinilor, sa nu faci din porunca aceasta a Parintilor acoperimént iubirii tale de arginti... $i de doresti sd te indeletnicesti cu lucrul mainilor mai mult de dragul milosteniei, cunoaste cd rugiciunea e mai presus de aceasta in treapta ei. Tar de lucrezi pentru trebuinga trupului tau, daca nu e nesafios, ifi ajunge spre implinirea trebuinjei tale ceea ce iti randuieste Dumnezew. Ca niciodatdé mu i-a lsat Dumnezeu pe lucritorii Lui sé fie lipsiti de cele trecatoare. Cacia zis Domnul: ,,Céiutaji mai inti Imparajia tui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adduga voud, inainte ca voi sé le cereti" (Matei 6, 33)®. Cnd te rogi, aducfi aminte (..) de Cel Care ‘face ca sémanja pe care plugarul o seaméiné cu nadejde sd se intoarcd indoit, Cel Care socoteste cautarea Imparafiei Sale si a dreptafii Lui mai mare decat vremelnice (cf. Matei 6, 33), El Insusi rider, pp. 106-107. ‘© Despre luerul de mana i despre iubires de argii, n fbidem, sos ae ect coe ieee RaeEres] agera6 nae a va rasplati cererea si implorarea ta potrivit fagdduinjei Lui. (...) avem atdtea indemnuri din 3 Scripturé care ne invati sit fim tari in nédejdea noastra; ciici sta scris (...) (Filipeni 4, 6; Psalmi 54, 24 si 33, 10); iar Domnul ne-a poruncit si El sine-a spus: ,,Nu va ingrijfi de nimic, nici nu va sporiti grijile pentru cele ce vor veni, si nu veti duce lipsa de cele pimantesti de care avefi nevoie pentru nevoile fri” (of, Matei 6, 31.33)"* A c&uta in mod prioritar imparatia lui Dumnezeu si dreptatea. Lui reprezinta preocuparea cea mai de pref a omului credincios. Ate incredinta lui Dumnezeu este expresia iubirii fafa de El, a increderii in purtarea Sa de grija, iar aceasta se exprima in rugaciunea de cerere in sensul cererii pentru paine din cadrul Rugiciunii Domnesti, si, mult mai inalt in ,dorirea cerului” si a implinirii ,poruncilor desdvarsite” (Matei 6, 25.31). Sd nu ceri de la Dumnezeu un lucru pe care are grijé sa-I déruiased fara sd I se cearé, simu numai celor iubifi ai Sai, ci $i celor stréini de cunoasterea Lui. Nu fiti ca pagdnii, care spun multe in rugdciuni. Cici pagdnii cer cele trupesti, azis Domnul (aluzie la Matei 6, 7-8). lar voi nu vat ingrijiti de ce veti mdnca sau de ce veti bea, sau cu ce va vefi imbréca, Caci stie Tatdl vostru ca veri trebuingéi de acestea” (Matei 6, 31-32). Fiul nu mai cere de la tatill sau paine, ci cere lucrurile cele mai mari si cele mai de pref din casa tatalui séu. Pentru neputinja cugetirii oamenilor a poruncit Domnul si se ceara painea cea de toate zilele. Ia seama ce a poruncit celor desiivarsiti intru cunoastere si sdndtosi cu sufletul: Nu vit ingrijifi de mancare, zice, sau de imbricaminte” (Matei 6, 25). Caci daca se ingrijeste de dobitoacele necuvantitoare si de pasar, si chiar de cele neinsufletite, nu cu mult mai mult de voi? Ci cereti mai degraba Impérdgia lui Dumnezeu si dreptatea Lui $i toate acestea se vor adauga voud” (Matei 6, 33). Rugdciunea desdvarsité €, asadar, a acelora care, preferdind pentru sine viaja [viitoare], doresc inflacarat cerul si fac loc poruncilor desdvarsite: si anume: ,,Nu va ingrijiti de trupurile voastre, de ce vom ménca, de ce vom Cuvintul 24° din seria ,Cuvintelor dn partea Leare lipsese din traducerea greae find pastrate numai in siriacd”, in Civinte citre singuratici,partea Il, p. 424. * ,Cuvintul 56” din seria ,Cuvintelor din partea [care lipsese din ‘raducerea greaed find péstrate numai tn siriae8”, In Ibidem, pp. 436-437, “Dee simi despr ite, Cine despre nin. i €SI.9. C29 s bea si cu ce ne vom acoperi” (Matei 6, 25.31); si » Cael ste Tal de ce aveti nevoie ined iainte (Matei 68 32), lar pentru a fi indlfafi dincolo de toate cele pimdntesti spre desévarsirea mintii, Domnul ne-a poruncit aceasta: ,, Céutafi numai mparatia lui Dumnezeu si dreptatea ei” (Matei 6, 3)". Pentru Sf. Isaac ,pocdinfa este ceretea prelungiti in tot ceasul* a rugiciunii pline de strpungere ce se indreapta spre Dumnezeu pentru ,,iertarea pacatelor trecute si grija pentru pazirea de cele viitoare”. in acest context, citeazi céteva locuri biblice intre care se numara si Matei 7, 7-8: De aceea a intarit si Domnul slabiciunea noastra in rugdciune, zicénd: ,,Stafi treji si privegheafi, si va rugafi, ca sd nu intrati in ispité” (Matei 26, 41). Rugafi-va si nu pregetati, si privegheafi in toati vremea, si va rugati .Cereti, zice, si veti lua. Cautati si veti afla. Bateti si vi se va deschide. Ca tot cel ce cere va lua, si cel ce cauté va afla, $i celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Dar si mai mult a intérit F Ganvinte cre snguratcs,Partea I 43 “ Cu privire In impulalocatrugiciuni pentru cei retrain singuritate, Sfintl Isaac vorbeste in mai multe Tocue despre sapie momente litugice, are corespund cu cle gapt laude din rail ica monahutu de ai shia este foarte important ‘2 0 condifie « rugiciuni adeviate. © singuri rugiciune si 0 ‘oapte in shiepreuiese mai mull dedt mii de Hturghi yi 0 Sut de le deostenli si vit i turulul lumi, Sota sage se refed la ,durerearugdciunis” sau vorbeste deo sstignire fa rugiciune, ea suprema incordae a spirit pentre detagarea ddemateri. Timp raciuni este wn timp sin, de vorbir, de indie yi de confemplare a Tui Dumnezeu. Harismele ‘edeil se prmesc fn i prin rugiciune card ida al aceteia mses easeae cearacan) 7 a Se) eiae ema e Z ea 2 cuvntul Sau si ne-a indemnat sé ne straduim in parabola prietenului ce a mers la prietenul lui la ‘miezul nopfii si i-a cerut lui pdine... (Luca II, 8)... O, cutezanfé negraita! Datatorul ne starneste pe noi si cerem de la El ca sit ne dea darurile Sale cele dumnezeiesti®.(...) iar cei ce bat cu sarguinfa Ja usa lui vor primi de la El toate (Matei 7, 8) (..). Fericit cel care stie sd stea necontenit la usa Lui fiindeét nu va fi rusinat™®, in sfarsit, regula de aur a moralei crestine din Matei 7, 12, toate cate voifi si va fact voud oamenii, asemenea facefi si voi lor, cit aceasta este Legea si proorocit”, arata cA nu este suficienta © abtinerea dela sivarsirea rului (ce tie nu-ti place, altuia nu face), porunca Domnului cheménd la initiativa si ta Jucrarea de a savargi binele. in conceptia Sf. Isaac, pentru faptuitorul acestei porunci este ins nevoie de lucrarea dreptei socoteli sub indrumarea divina: Mare este lucrarea dreptei socoteli a celor ajutafi de Dumnezeu. Fie ca Acesta sd ne dea noud si implinim cuvantul Lui pe care |-a spus, zicdnd: Orice voiti sa va faca voud oamenii, facefi $i voi lor asemenea (Luca 6, 31, cf. Matei. 7, 12). lar unde nu poate omul sé implineasca in lucrurile viizute si cu trupul iubirea fata de aproapele, Jui Dumnezeu Ti ajunge iubirea pazité numai in cugetul nostru fata de aproapele, mai ales daca vor rdméne de ajuns in lucrarea ei ziivordrea si linistea, si indlfimea ei. Dar, de vom fi lipsiti de toate parile acelei linisti, sd implinim lipsa ei prin porunca de mai jos de ea, care este fapta vizzuta, pe care sd o sdvarsim ca implinire a odihnei viefii noastre, in scopul stdpdnirii asupra trupului nostru, ca sii nu se afle libertatea noastra pricina Despre rugiciune", Cuvinte despre nevoiné pp. 282-233. * Guvinte cite singuatici,partea Il, p. 101, Anterior acest eric, Sf. Isaac artic ,rupciunea must numa in epetarea tino cuvinte, ein migedr despre Fina (dumnezeiascé)jasnind din adncuril intligenei. Meditind necontenit la el, indica ‘din cdind cand transformata privindu-le plind de minunare, ‘miscarile ei find unite cu Duhul, $i Il scruteaza pe Dumnezeu agen mincinoasé a supunerii sub trup™ Intre textele Predicii de pe Munte folosite de Sf, Isaac Sirul, direct sau aluziv, se regasesc: Fericirile (mai ales a celor ce pling si a celor curati cu inima), necesitatea de a implini toate poruncile (Matei 5, 16.19), inclusiv porunea iubirii vrajmasilor (Matei 5, 39.42), Rugciunea Tatal nostru (Matei 6, 10 5.u.), pasajul despre {ncrederea in Providenta (Matei 6, 24-34), staruina in rugiciune (Matei 7, 7-8) ca lucrare a pocdintei, si implinirea regulii de aur a moralei crestine din Matei 7, 12. Toate acestea sunt inserate in textul isachian ca ‘mirturii autoritative si normative pentru susfinerea unei autentice vieti crestine pe care 0 vizau ‘monahii indrumati de cl prin cuvintele sale ascetice, Actualitatea interpretarii lor, precum si a modului in care sunt incadrate in disciplina practicda viefii duhovnicesti, sunt mai presus de orice indoiala. Scriptura, Tradifia Périnfilor si experienfa duhovniceascé trditd de el insusi asigurd operei Sf. Isaac Sirul caracterul peremptoriu si plin de prospetime spiritualé, iar tilcuirile sale sunt deodati profunde si luminoase. Pentru Sf. Isaac, lectura Scripturii are drept premise credinta, capabil si lumineze mintea cititorului, gi linistea, in care lectura si rugdciunea sunt izvor una pentru alta®, De aceea, el nu prezintaé o exegeza interesat de sensul istoric (care-i intereseaz pe ,oamenii de scoala”), nici de sensul omiletic (adresat celor din lume), ci oferd mai degraba o ,explicatie duhovniceasca” pentru singuratici si sfinfi. in viziunea sa, nu doar interpretarea, ci si ,lectura Scripturii cere asceza, smerenie si curdfia inimii; doar astfel Cuvéntul se va lumina in adancul cititorului, faicdnd si fasneasca sensul stu duhovnicese mai ascuns”®. ® Cuvinte despre nevoinsa,p. 414, ® Sabino Chia, Isaac Sirianul -ascezd singuraticd si mild frd de frit, pp. 164-165, indeaproape in chip de nespus”. ® Cf. Ibidem, p. 163. (peo cos booe po ween