Carte premiata in 2005 cu John Newbery Award cynthia kadohata eh ecba abeLynn era cea mai curajoasa fata din lume. Unde mai pui ca era si geniala! Stiu asta pentru ca am intrebat-o intr-o zi: ,Esti un geniu?", la care ea a raspuns simplu: ,,.Da“. Eu am crezut-o, fiindca, in ziua cand tata a invatat-o sah, a ca$- tigat prima ei partida. Mi-a promis cd 0 s ma invefe si pe mine gah, daca o sa vreau. Mereu zicea ca are sa ma invete tot ce imi va trebui ca sé ma descurc in viata. Mai spunea si ca are sa devina bogata intr-o zi si cd are sa le cumpere parintilor nostri sapte case. Unchiul era mai inalt decat tata cu un deget. Dar muschii lui abdominali erau moi. Stiam asta pentru ca il lovisem cu un an in urma, iar el tipase de durere $i amenintase ca avea sa ne dea 0 bataie zdravana. Am fost trimise la culcare fara sd mancdm de seard, pentru ca parintii nostri spusesera ca a lovi pe cineva era cel mai urat lucru pe care il puteai face. Sa furi era pe locul al doilea, iar sa minti, pe al treilea. Aveam sa comit toate aceste nelegiuiri inainte de a implini doisprezece ani.biblioteca raoCynthia Kadohata KIRA-KIRA Traducere din limba engleza CRISTIAN EMILIAN GHITA a @Pentru Kim Pentru Stan $i pentru SaraMultumiri Autoarea doreste s4 le multumeasca editorului si priete- nului sau, Caitlyn Dlouhy; lui George Miyamoto; lui Natalie si Miles Bergner, precum si tatalui lor, Dan; lui Kim, Steve si Caroline Maire; lui Keith Holeman, Jeannette Miyamoto si lui Sonoko Sakai.capitolul 1 Uz Or 7 OK Sora mea, Lynn, m-a invatat primul cuvant: kira-kira. E drept ca il pronuntam ka-a-abbh, dar ea intelegea ce vreau s4 spun. Kira-kira inseamni ,,scAnteietor“ in japoneza. Lynn mi-a spus cA atunci cand eram mic4 ma scotea noap- tea pe strada pustie, unde stateam intinse pe spate, uitan- du-ne la stele, in timp ce ea md indemna fara incetare: - Katie, zi kira-kira, zi kira-kira. Tubeam la nebunie cuvantul asta. Dupa ce am mai cres- cut, am inceput si denumesc kira-kira tot ceea ce imi pla- cea: superbul cer albastru, catelusii, pisicutele, fluturii, servetelele Kleenex colorate. Mama spunea ci foloseam gresit cuvantul - cu sigurant4 nu puteai s4 spui despre servetelele Kleenex,ca sunt kira-kira. Era uluita cat de ne-japoneze eram sia jurat cA intr-o zi ne va trimite in Japonia. Mie nu imi pasa unde ne trimite, cata vreme o aveam pe Lynn langa mine. M-am nascut in Iowa in 1951. Stiu multe despre ce fa- ceam cand eram micd4, pentru cd sora mea tinea un jurnal. Astazi, acel jurnal se afla intr-un sertar de langa patul meu.10 CYNTHIA KADOHATA {mi place si vad cum amintirile ei sunt si ale mele, chiar daca nu sunt identice. De exemplu, una dintre cele mai indep&rtate amintiri ale mele este legata de ziua cand Lynn mi-a salvat viata. Eu aveam aproape cinci ani, ea - aproape noua. Ne jucam pe drumul pustiu din spatele ca- sei. Oriunde iti indreptai privirea, nu vedeai decat cam- puri pe care crestea porumbul inalt. Un caine cenusiu si murdar a iesit din porumb exact lang4 noi, dupa care s-a intors. Lynn iubea animalele. S-a luat dupa caine, iar parul ei lung si negru s-a facut iute nevazut. Cerul de vara era se- nin si albastru. Cand Lynn a disparut, a inceput s4 mi se faca frica. Atunci cand nu era la scoala, stitea cu mine tot timpul. Atat mama, cat si tata lucrau. Oficial, stateam toata ziua la o vecina, dar neoficial Lynn era aceea care avea griji de mine. Dupa ce Lynn a fugit de lang’ mine, nu am mai vazut decat porumb. - Lynnie! am strigat. Nu eram prea departe de casa, dar m4 speriasem. Am inceput sa plang. Nu imi dau seama cum, dar Lynn a aparut dintr-odata in spatele meu si a zis ,,Bau!“, ceea ce m-a facut sd plang si mai tare. Ea a inceput sa rada si, tinandu-ma strans in brate, mi-a spus: - Esti cea mai bund sora din lume! Mi-a placut ca a spus asta, asa ci m-am oprit din plans. Cainele s-a indepartat. Ne-am lasat pe spate in mijlocul drumului, uitandu-ne la cerul albastru. Erau zile in care pe micul nostru drum nu trecea nici o masind. Puteam s4 stim intinse toata ziua fara s4 patim nimic.KIRA-KIRA 11 Lynn mi-a spus: - Albastrul cerului este una din cele mai speciale culori din lume, pentru cA e si profunda, si transparent in ace- lasi timp. Ce am zis? - Ca cerul e special. - Da. $i oceanul e la fel, si ochii oamenilor. Si-a intors privirea spre mine si a asteptat pana cand am repetat: - Si oceanul e special, si ochii oamenilor. Asa am inv&tat despre ochi, despre cer si despre ocean - cele trei lucruri speciale, colorate, adanci $i transparente. M-am uitat cu atentie la Lynnie. Ochii ei erau negri si pro- funzi, la fel ca si ai mei. Deodata, cainele a reaparut din lanul de porumb, méaraind, aratandu-si coltii lungi si galbeni. Am tipat amandouA si am sérit in picioare. Cainele m-a apucat de pantaloni. Am incercat s4 o iau la fuga, dar animalul mi-a sfasiat pantalonii si i-am simtit pe piele dintii reci. Atunci am inceput s4 tip. Lynn a apucat cainele de coada si mi-a strigat: — Fugi, Katie, fugi! Am luat-o la sanatoasa, auzind in spatele meu maraitu- rile cdinelui si icnetele lui Lynnie. Cand am ajuns acasa, m-am intors si am vazut cum cAinele fi sfasiase pantalonii surorii mele, care se impiedicase de o minge. Am intrat re- pede in casa, cdutand cu disperare o arma. Nu mai puteam s4 gandesc limpede. Am scos 0 sticla de lapte din frigider, am alergat inspre Lynn si am aruncat cu sticla in caine. Nu |-am nimerit si sticla s-a spart, inofensiva, de asfalt. Cainele s-a repezit sa bea laptele.12 CYNTHIA KADOHATA Am alergat impreuna cu Lynn inspre casa, dar ea s-a oprit brusc in fata usii. Eu am tras-o de maneca: - Hai odata! Ea era ingrijorata. - Are s4 isi taie limba in cioburi. - Cui fi pasa? Dar ea a scos furtunul si a alungat cainele cu jetul de ap4, pentru ca el s4 nu se raneascd. Asa era Lynn. Chiar dac4 voiai s4 o omori $i s4 fi smulgi piciorul, ea tot te ierta. Tata ce a scris in jurnal cu privire la acestea: Porambul cra atit de frames, VU vedeam de jar imfnejand men v6 ae fi wut od stan acolo penta totdeauna, Atunci am auzit-0 pe Katie plaugdud o am cert cat am putut de repede. Ma speriasem, credeam ca ¢ te intimplace ceva. Wat tarziu, cand ue-a atacat cdtnele, Katie mi-a caluat waza. Eu nu imi amintesc s4 se fi intamplat asa. Dac’ ea nu mi-ar fi salvat prima viata, eu nu as fi putut si o salvez pe a ei. Asa incat, in realitate, ea a fost aceea care a salvat o viata. Lynn era cea mai curajoas4 fata din lume. Unde mai pui cA era si geniala! Stiu asta pentru c4 am intrebat-o intr-o zi: »Esti un geniu?“ la care ea a raspuns simplu: ,Da*. Eu am crezut-o, fiindca in ziua cand tata a invafat-o sah, a castigat prima ei partid4. Mi-a promis cd o si ma invete si pe mine sah, daca o si vreau. Mereu zicea cd are si ma invete tot ce imi va trebui ca si m4 descurc in viata. Mai spunea si cd are s4 devina bogata intr-o zi si cd are si le cumpere parintilor nostri sapte case. Dar inainte de asta, ei trebuiau sa cumpereKIRA-KIRA 13 una pentru noi toti. Ziua aceea minunata nu era prea de- parte. Am aflat asta intr-o dupa-amiaza, cand Lynn m-a tras in bucatdrie, cu ochi stralucitori. - Vreau sa iti arat ceva! A bagat mana pe sub frigider si a scos un sertaras, in care se afla un plic vechi. Sora mea I-a deschis si mi-a aratat ce era induntru: bani, bani gheara! — Sunt bani adevarati? am intrebat eu uluita. - thi. Sunt ai lui mami si ai lui tati. Sunt pentru casa pe care o s4 o cumparam. Trdiam intr-o csuta inchiriata in Iowa. {mi placea cas- cioara noastra inchiriata, dar Lynn imi spunea mereu c4 aveam sd iubesc la nebunie casa care avea si fie a noastra cu adevarat. Atunci aveam sa ne ludm un caine, 0 pisica $i un papagal. Lynn se uita la mine parca asteptand ceva. Eu am spus: - Dar banii nu ar trebui sa stea la banca? - Parintii nostri nu au incredere in banca. Vrei sa fi numeri? Mica intins plicul, iar eu am scos bancnotele, care mi s-au p4rut moi si umede. - Una, doué, trei... Am numiarat pana la unsprezece. Unsprezece bancnote de o suta de dolari. Nu stiam ce si cred. Odata, gasisem un dolar intr-o parcare si cumparasem cu el o gramada de lu- cruri. Cu unsprezece sute de dolari, mi se parea cd poti cumpiara orice. - As vrea s4 avem o casa albastra precum cerul, am zis eu, visdtoare.14 CYNTHIA KADOHATA - Asa o sa fie, mi-a raspuns sora mea, dupa care mi-a luat cu grijé banii din mané si i-a pus la loc in plic. Ei cred ca banii sunt ascunsi bine, dar eu am vAzut-o pe mami cand fi scotea de aici. P4rintii nostri aveau un mic magazin de mancdruri ori- entale. Din pacate, in Iowa traiau prea putini orientali si asa se face c4 ai nostri au dat faliment la scurta vreme dupa ce eu si Lynn numiaraseram banii de sub frigider. Fratele tatei, unchiul Katsuhisa, lucra la o ferma de gaini din Georgia si spunea cd i-ar putea face rost tatalui meu de o slujba acolo. Mai spunea si cd i-ar putea face rost mamei de o slujba la o fa- brica de preparate din pui. La cateva saptamani dupa ce ma- gazinul a dat faliment, tata a hotdrat s4 ne duca in Georgia, pentru a ne gsi un rost in industria alimentara. li ramaseseram, asadar, datori unchiului Katsuhisa pen- tru cA ne-a ajutat. Katsu inseamni ,,triumf* in limba japo- nez4. Multa vreme am crezut cA ,triumf* si ,,trompeta“ sunt unul si acelasi lucru, asa incat l-am asociat pe unchiul meu Cu 0 trompeta. Lynn spunea ca unchiul Katsuhisa e un peste ciudat. Pe cat era tata de tacut, pe atat era el de zgomotos. Chiar si cand nu vorbea, tot facea zgomot, tusind, suflandu-si nasul ori batand cu degetele in mas4. Din cand in cand, fara sa imi dau seama de ce, se ridica in picioare brusc si batea puternic din palme. Dupa ce se facea liniste si toata lumea era atenti la el, se aseza la loc. Facea zgomot chiar si cand gandea. Cand era absorbit de ganduri, se tragea de urechi, deformandu-le. Cand reveneau la forma initiala, trosneau puternic. Lynn spunea ca poti sa il auzi cum gandeste: poc! poc!KIRA-KIRA 15 O cicatrice cat un nasture se vedea pe nasul unchiului Katsuhisa. Umbla vorba ca pe vremea cand era baietel, in Japonia, fusese atacat de niste ciori uriase, care incercaser4 sa fi fure nasul. El, tata si mama erau Kibei, ceea ce in- semna ca se ndscuserd in Statele Unite, dar fusesera trimisi in Japonia pentru educatie. Ciorile din Japonia au reputa- tia de a fi foarte rele. Asta, cel putin, era povestea pe care mi-a spus-o Lynn. Ziua cand unchiul Katsuhisa a venit in Iowa si ne ajute cu mutatul in Georgia a fost una deosebit de calda. Am ie- sit cu totii din casi cand i-am auzit camionul pe drumul nostru linistit. Masinaria se opintea si tusea, fiind la fel de zgomotoasi ca si stapanul sau. Mama a intrebat, intrigata: - Camionul Asta are si reuseasc4 si ne duc4 pana in Georgia? Tata s-a lovit cu pumnul in piept, asa cum facea de fie- care data cand voia sd spuna: ,Da, cu siguranta!“, dupa care a addugat: - Ele fratele meu. Tata era un om robust, masurand un metru optzeci, iar mama era delicatd si micuta, avand numai un metru cinci- zeci. Pe cat era de firava, ne-a speriat pe toti atunci cand s-a infuriat. Fata ei placuta s-a incordat, semanand cu o sticla, de parca ar fi fost gata sa se sparga daca ar fi lovit-o ceva. In timp ce p&rintii mei priveau cum se apropie camio- nul unchiului, tata a luat-o in brate pe mama, ca si cum ar fi vrut s4 o apere. - Faptul ca e fratele tau nu are nici o legatur4 cu ce am intrebat eu, dacd o sd fie in stare camionul Asta si ne duca pana in Georgia.16 CYNTHIA KADOHATA Tata s-a multumit sa raspunda: - Dac fratele meu a zis c4 0 s4 poatd, atunci 0 s4 poata. Nu pArea sa aiba nici cea mai mica indoiala. Era cu pa- tru ani mai mic decat fratele lui. Probabil ca avea incre- dere in unchiul Katsuhita, asa cum aveam eu in Lynn. Sora mea s-a aplecat inspre mine si mi-a soptit: - Sa-ti spun drept, m-as mira s4 ne duca pana la primul colt. Cum sa fi ceri si ne duca pana in Georgia? »S4-ti spun drept“ era expresia ei preferata sapta- mana aceea. Mama s-a uitat suspicioasa la noi. Nu ii placea cand vor- beam in soapta. I se parea c4 asta insemna ca barfim, iar ea era cu totul impotriva barfei. S-a uitat atenta la mine, de parca ar fi incercat s4 imi citeasca gandurile. Lynn imi spu- sese ca de fiecare data cand mama facea asta, trebuia si ma gandesc la cuvinte fara sens, asa incat prin capul meu au in- ceput sd se perinde un elefant, o vaca, mu, ku, du, elefant... Mama si-a intors privirea inspre camion. Cand acesta a ajuns in cele din urma langa noi, unchiul Katsuhisa a sdrit din el si a venit in fuga inspre mine si Lynn. M-am dat inapoi, dar el s-a repezit la mine, m-a ridi- cat in brate si mi-a zis: - Calutul meu american! Asta esti! M-a invartit pana am ametit, dupa care a venit randul lui Lynn sf fie luata in brate si invartita. Ea a primit apela- tivul nu mai putin dragastos de ,micuta mea lupoaica“. Lasand-o pe Lynn jos, l-a strans in brate pe tata cu pu- tere, iar pe mama cu delicatete. Prinsa in stransoarea un- chiului, mama s-a dat inapoi imperceptibil, de parca ar fiKIRA-KIRA 17 respins zgomotul care il inconjura neincetat pe fratele ta- talui nostru. Privindu-i pe tata si pe unchiul Katsuhisa, nu ai fi zis c4 sunt rude. Tata era bland si linistit precum marea intr-o zi lipsita de vant, cand suprafata ei este lind si uniforma. Era puternic precum un zid. Ca si ne dovedeasca asta, ne lasa s4 il lovim in stomac cat puteam de tare. Uneori, ne furi- sam si il loveam in burta pe neasteptate, dar el nici macar nu remarca, iar noi ne retrigeam, lasandu-l sd asculte in continuare radioul, ca $i cum nimic nu s-ar fi intamplat. Tatalui nostru ii placea s& se lase purtat de ganduri. Cateodata ma strecuram impreund cu Lynn intr-un colt al bucatdriei, de unde il priveam cum sta asezat la masé, ingandurat, cu miinile i impreunate, incruntat. Cateodata dadea din cap, abia perceptibil. Imi dadeam seama cd nu aveam sa devin vreodata ganditoare, asa ca tata, pentru ca eu nu puteam si stau nemiscata ca el. Lynn imi spunea ca putea sd stea asa pe ganduri s’ptamAni sau luni intregi, fara s& ia vreo decizie. Dar atunci cand lua o hotarare, nu se mai razgandea. S-a gandit cateva siptimAni inainte si hotarasc4 in cele din urma cd o si ne mutdm in Georgia, timp in care plicul cu bani de sub frigider s-a tot subtiat, pana cand a ajuns s4 nu mai conqina decat sase sute de dolari. in noaptea in care unchiul Katsuhisa a ajuns in Iowa, tata a terminat de mancat repede, ca s4 aiba timp sa ias4 din casa, s4 se plimbe si poate chiar si mormiie de unul singur. Dup§ ce usa de la intrare s-a inchis, mama a spus cA unchiul Katsuhisa era intru totul diferit de tata, pentru ca se arunca intotdeauna cu capul inainte si nu se gandea deloc pentru a lua o decizie. Coborandu-si vocea, a continuat:18 CYNTHIA KADOHATA - De asta s-a insurat cu femeia aia! »Femeia aia“ era prima lui sotie. La drept vorbind, mama barfea, dar cine putea sa i-o spund? Am rAmas toate trei tacute. Tata si unchiul se deosebeau si in alte privinte. Un- chiului ti placea sa stea de vorba cu oricine, inclusiv cu el insusi. Tatei nu fi placea si vorbeascA decat cu mama si prefera intotdeauna sf citeasca ziarul, ceea ce fratele lui nu facea niciodata. El nu dadea nici doi bani pe ce avea de spus presedintele Eisenhower. Unchiul era mai inalt decat tata cu un deget. Dar muschii lui abdominali erau moi. Stiam asta pentru ca il lovisem cu un an in urmé, iar el tipase de durere si amenintase c4 0 s4 ne dea o bataie zdravana. Am fost trimise la culcare fara s4 mancam de seara, pentru cA parintii nostri spusesera ci a lovi pe cineva era cel mai urat lucru pe care il puteam face. Sa furi era pe locul al doilea, iar s4 minti, pe al treilea. Aveam si comit toate aceste nelegiuiri inainte de a im- plini doisprezece ani./ & capitolul 2 2 & VW Inainte si plecdm, tata si unchiul au incdrcat o zi in- treagi in camion cutiile si pachetele pregatite de mama. Planuisem sa plecdm la prima ord, a doua zi. Eu si Lynn stateam pe veranda, uitandu-ne la ei cum muncesc. Un- chiul nu ne-a lasat sd fi ajutim, pentru ca, spunea el, nu am fi facut altceva decat sa ti incurcim pe barbati. Lynn si cu mine ne jucam de-a soldatii cu piesele de sah. Intr-o pauza, unchiul a venit langa noi, a batut de trei ori din palme, si-a scos batista si si-a suflat nasul. A mai ba- tut o data din palme si a zis, provocand-o pe Lynn: - Sunt cel mai bun jucator de sah japonez din cati cu- nosc. Ai chef de o partida? Ea a aranjat piesele, iar el si-a suflecat tacticos manecile, de parca a juca sah ar fi implicat un efort fizic deosebit. Lynn |-a batut in mai putin de un sfert de ord. El nu stia sa piarda, asa incat a mai vrut sd joace o data si inca o data, ca si o poata invinge. Tata reincepuse sd incarce cutii in ca- mion, dar unchiul nici nu a observat. A pierdut trei jocuri la rand. A mai spus o data cd e cel mai bun jucator de sah