LA BOTTEGA DEL CAFFE CAFENEAUA In romaneste de CONSTANTA TRIFU si LIDIA SAVAPERSONAJELE RIDOLFQ, cafegiu DON MARZIO, gentilom napolitan EUGENIO, negustor FLAMINIO, sub numele de contele Leandro PLACIDA, sotia lui Flaminio, in vesmant de pelerina VITTORIA, sotia lui Eugenio LISAURA, balerina PANDOLFO, patron de tripou TRAPPOLA, baiat de pravilie la Ridolfo Un ucenic de frizerie Alt baiat de pravalic de la cafenea Un chelner ce Ja han Un capitan de politic Poligisti, personaje mute Alti chelneri de la han, personaje mute Alti baieti de pravalie de la cafenea, personaje mute Scena, mereu aceeasi, reprezintd 0 mica piatd din Vene- fia, sau o stradd largé, cu trei pravalii: cea din mijloc slu- Jeste de cafenea, cea din dreapta, de frizerie, cea din stanga, casd de joc sau de tripou; deasupra acestor trei prdvd- spre aceeasi strada. De langd frizerie pleaca o stradd pe care se aflé casa balerinei, iar langd tripou se vede hanul, lit se vad cateva camere ale trae cu ferestrele dand CH usi si cu ferestre. 375ACTUL 1 SCENA f RIDOLFO, TRAPPOLA gi alti bdieti de pravalie RIVOLFO: Curaj, baieti, gi purtati-va frumos; figi tugi si gata sd serviti shentii cuviincios si cu iscusinta, fiindea renu- mele unei pravalii tine de multe ori de purtarea celor care servesc in ca. TRAPPOLA: Ca si-{i spun drept, jupine draga, sculatul asta cu noaptea-n cap nu-i pentru o fiintd aga de gingasa ca mine! RIDOLFO: Si totusi trebuie sa ne sculam devreme. Trebuie sa-i servim pe toti. Pe la cripatul zorilor vin si cei ce se as- tern la drum, i lucratorii, $i barcagiii, 51 marinarii, tot oa- meni care se scoala dis-de-dimincata. TRAPPOLA: Si mori de rs nu alta, cand vezi ca pana si hama- lil vin sa bea cafea! RIDOLFO: Vor cu totii si faca ce fac ceilalti. Altadata era Ja modi rachiul, acum ¢ cafeaua. TRAPPOLA: $i cucoana aia, careia ti duc cafea in fiecare dimi- neafa, mereu mi roagi sa-i cumpar lemne de patru sfanti, dar de cafea nu se lasa. RIDOLFO: Lacomia e boala fara leac; e o boala care, cu cat im- batranesti, cu atat devine mai necruritoare. TRAPPOLA: Nu se vede venind nimeni, am mai putea trage un pui de somn! RIDOLFO: Acum or sa vind; si-apoi nici nu-i chiar asa de di- mineata. Nu vezi? Frizerul a deschis, e in pravilie si lu- creazi la peruci. Uite, e deschis gi tripoul. TRAPPOLA: Daca e vorba de tripou, ¢ deschis de mult. Au facut noapte alba. 377RIDOLFO: Bravo! Trebuie si-i fi mers bine jupanului Pandolfo. TRAPPOLA: Cainclui astuia ii merge intotdeauna bine; casti- ga la carti, castiga din pungasii, castiga din invoielile cu miasluitorii... Cum prinde pe cineva in tripoul lui, ii ia toti banii. RIDOLFO: Si nu ravnesti niciodata la asemenea cagtig, ca ce ¢ de haram, de haram se duce! TRAPPOLA: Pe saracul domnu’ Eugenio I-a nenorocit! RIDOLEO: Ce om lipsit de judecata, dom’'le! Are nevasta ti- nara, cuminte $1 serioasa, iar el aleargd dupa toate fuste- le si joaca ca un disperat. TRAPPOLA: Distractii de-ale tineretului de azi... RIDOLEO: Joaca cu contele Leandro $i pierde intotdeauna. TRAPPOLA: A, ce mai pramatie si acest domn conte! RIWOLFO: Hai, du-te si prajeste cafeaua, s-o facem proas- pati. TRAPPOLA: Pun gi zaqul de-aseara? RIDOLFO: Nu, fi-o cum trebuic. TRAPPOLA: Jupane, eu nu prea am tinere de minte. Cat ¢ de cand ai deschis cafeneaua? RIDOLFO: Stii foarte bine; si tat fie vreo opt luni. TRAPPOL.A: E vremea si cam schimbaim obiceiurile. RIDOLFO: Ce vrei sa spui? TRAPPOLA: Cand deschizi o cafenea noua, faci cafea buna. Dupi cel mult sase luni... apa calda, zeama lung. (/ese.) RIDOLFO: Imi place baiatul asta; cred c-o sa fie bun pentru cafeneaua mea, pentru ca in cafenelele unde ¢ cate unul care face pe caraghiosul da fuga toata lumea. SCENA 2 RIDOLFO 51 JULAN PANDOLFO, stdpdnul tripoului, care se freaca la ochi, somnoros RIDOLFO: Vrei cafea, jupin Pandolfo? PANDOLFO: Da, nu m-ag da in laturi. RDOLFO: Baieti, o cafca la jupan Pandolfo! Stai, ia loc, jupan Pandolfo. PANDOLFO: Nu, nu, trebuie s-o beau repede si s4 ma intorc la treaba. Un baiat ti aduce cafeana lui Pandolfo. 379RIDOLFO: Se mai joaca si acu’ in pravalia dumitale? PANDOLFO: Se lucreaza de zor. RIDOLFO: Aga de dimineaya > PANDOLFO: Joaca de aseari. RIDOLFO: Ce joaca? PANDOLFO: Un joc nevinovat: stos. RIDOLFO: Si cum merge? PANDOLFO: Mie-mi merge bine. RIDOLFO: Ai jucat si dumneata? PANDOLFO: Da, am tiiat si eu de cateva ori. RIDOLFO: Iarté-mi, prietene, n-are rost si ma amestec in tre- burile dumitale, dar nu-i frumos sa joace gi stapanul, fiind- cA atunci cind pierde se face de ris, iar cand cagtiga di de banuit. PANDOLFO: Mie mi-e destul ci nu ramin pacalit; de banuit, pot sa ma banuiasca c4t vor, nu-mi pasa! RIDOLFO: Drag prietene, suntem vecini si n-ag vrea sa [i se fntample cine stie ce nenorocire. Stii c-ai mai fost i alta datd la inchisoare din cauza jocului. PANDOLFO: Ma multumesc cu putin. Am pus mana pe doi te- chini si cu asta am terminat. RIDOLFO: Bravo, jumulesti gaina fara si cardie. De la cine i-ai castigat ? PANDOLFO: De la o calfa de aurar. RIDOLFO: Rau, foarte riu, asa se invatd tinerii si-si fure sta- panii... PANDOLFO: Ei, nu-mi mai face si dumneata morala! Cine-i neghiob, si stea acasa! Eu am local de joc pentru cine vrea Sd joace, RIDOLFO: Ca ai local de joc, hai, treacd-mearga; dar esti luat la ochi ci masluiesti, si asta te poate nenoroci. PANDOLFO: Eu nu fac pungagii. $tiu si joc. Sunt norocos, de asta cistig. RIDOLFo: Bravo, da-i inainte tot asa! Domnul Eugenio a ju- Pane in noaptea asta? "ANDOLFO: Joaca si acum. N-a mancat, n-a dormit si a pier- dut toti banii. LFO (aparte): Bietul baiat! Cat o fi pierdut? LEO: O suta de techini bani gheata; iar acum joaca pe latorie, 381RIDOLFO: Cu cine joaca? PANDOLEO: Cu domnul conte. RIDOLEO: Cu pehlivanul ala? PANDOLFO: Cu el in persoana. RIDOLFO: Si cu mai cine? PANDOLFO: Numai ¢i doi, intre patru ochi. RIDOLFO: Saracul de el! A intrat urat la apa! PANDOLEO: Ce mi priveste ? Mic mi-c destul ca merg cartile. RIDOLFO: N-as tine local de joc chiar dac-as sti ca ma pricop- sesc! PANDOLFO: Nu? Da’ de ce? RIDOLFO: Cred ca un om cumsceade n-ar trebui sa ingaduic ca oamenii si fic asasinati sub ochii lui. prictene, daca ai obrazul asa de subtire, n-o 1 RIDOLFO: Nu-mi pasa! Pana acum am fost la stapan si mi-am facut cinstit datoria. Mi-am pus deoparte ceva binuti, si cu ajutorul fostului meu stapan, care ¢, dupa cum stil tal domnului Eugenio, am deschis cafencaua asta $i vreau sa wraiesc din ca cinstit $i sa nu-mi fac meseria de ras. PANDOLFO: Oho, si in meseria dumitale sunt podoabe des- tule... RIDOLFO: Sunt in toate mescriile. Dar oamenii mai acatarii care intra la mine-n cafenea nu se duc la ci. PANDOLFO: N-ai si dumneata odaite secrete? RIDOLFO: Am, dar uga lor nu se inchide cu chia. PANDOLFO: Cafcaua n-o poti refuza nimanui. RIDOLFO: Cestile nu se pateaz: PANDOLFO: Ei, lasa! Mai inchizi si dumneata ochii. RIDOLFO: Nu inchid nimic! In localul asta nu intra decat oa- meni cinstiti. PANDOLFO: Da, da, esti incepator. RIDOLFO: Ce vrei s4 spui cu asta? Clientii din tripon striga: , Cargi!" PANDOLFO (spre tripout lui): Indata! LFO: Pentru Dumnezcu, scoala-l de la masa pe nenoro- citul ala de domnul Eugenio! LFO: Din partea mea, n-are decat s-si piarda si camaya, "u-mi pasa! (Pornesee spre localul lui.) 383RIDOLFO: Prietene, iti trec cafeaua in cont? PANDOLFO: Nu, o jucam la stos. RIVOLFO: Eu nu-s prost, prietene! PANDOLFO: Ei, haide, ce rost are ? $tii doar ca toti clientii mei igi beau cafeaua in localul dumitale! Ma mir ca te uiti la asemenea fleacuri! (/ese. Este strigat din nou.) Am sosit! (Intrd in tripou.) RIDOLFO: Frumoasa meserie sa traicsti din nenorocirea gi rui- na tineretului! Pe mine o-o sé ma pasca niciodata primej- dia de-a tine tripou. Incepi cu jocuri mici si-apol ajungi la bacara. Nu, nu, eu numai de cafea o sa ma tin; cand cas- tig la cafea cincizeci la sutd, ce s4 mai caut in alta parte? SCENA 3 DON MARZIO $i RIDOLFO RIDOLFO (aparte): Uite-I si pe ala care da mereu din gura si vrea sa aiba intotdeauna dreptate! DON MARZIO: Cafea! RDOLFo: Indara! DON MARZIO: Ce mai c nou, Ridolfo > RIDOLFO: Nu stiu ce sé va spun, domnule... DON MARZIO: N-a venit nimeni la cafenca pana acum ? RIDOLFO: E inca devreme. DON MARZIO: Devreme? A batut de noua. RIDOLFO: Nu, illxstrissime; nu c nici sapte. DON MARzIO: Ia taci, caraghiosule! RIDOLFO: Va asigur ca n-a batut nici de sapte. DON MARZIO: Ia taci, magarule! RIDOLFO: Mi ocdriti pe degeaba. DON MARZIO: Am numirat chiar in clipa asta orele. [ti spun C&e nou... $i apoi uita-te la ceasul meu (ii aratd ceasul), DU greseste niciodata. RIDOLFO: Bine, daca ceasul dumncavoastra nu greseste, pri- vig-l: ceasul dumneavoastri araté sase si trei sferturi. N MARZIO: Ei, nu se poate! (/si scoate lorgnon-ul si se uttd. ) peatiracd 3Ce spuneti? NMARZIO: easul meu merge prost. E ora noua. Doar am agit cand a batut. LPO: De unde |-ati cumparat? 385DON MARZIO: Mi-a fost trimis de la Londra. RIDOLFO: V-au inselat. DON MARZIO: M-au inselat? De ce? RIDOLFO (zronic): V-au trimis un ceas prost. DON MARZ1Q: Cum prost? Este unul din cele mai bune cea- suri facute de Quaré. RIDOLFO: Dac-ar fi bun, n-ar gresi cu dou’ are! DON MARZIO: Merge intotdcauna bine, nu greseste niciodata. RIDOLFO: Daca arata sapte fara un sfert si spuneti cd ¢ noua! DON MARZIO: Ceasul meu merge bine. RIDOLFO: Asa ca in curind va fi sapte, cum am spus si cu. DON MARZIO: Esti cam indriznct! Ceasul meu merge bine, tu spui prostii si... bagi de seama s nu-ti dau cu ceva in cap! Vine un bdiat cu cafeaua. RIDOLFO (cu civda): Poftiti cafeaua! (Aparte.) Ce dobitoc! DON MARZIO: Pe domnul Eugenio I-ai vazut? RIDOLFO: Nu, tilustrissime domn! DON MARZIO (bandu-si cafeana): O fi stand acasa si-si giu- giuleascd nevasta... Ce om muieratic! Nevasta $i iar ne- vasta, nevasta yt iar nevasta! Nu-! mai vede nimeni, se face de rasul lumii. Un om fara caracter. Nu stie si se poarte. Nevasta si iar nevasta, nevasta si iar nevasta!... RIDOLFO: Ce nevasta ? A jucat toata noaptea la jupan Pandolfo. DON MARZIO: Pai cu ce spun: joc gi iar joc! Joc gi iar joc! (/ dd ceasca $i se ridicd.) RIDOLFO (aparte): Joc $i iar joc; nevasta si iar nevasta, si dra- cu’ sa-lia!... DON MARzIO: A venit alaltaicri la mine, in mare tain, cu ru- gimintca sa-i imprumut zece techini si a garantat cu o pe- reche de cercei de-ai nevesti-si. RIDOLFO: Vezi bine, orice om se gaseste uneori la stramtoare, dar nu-i face placere sa stic si ceilalti; de asta o fi si venit la dumneavoastria, crezind ca n-o si spunci nimanui nimic. NMARZIO: A, cu nu vorbesc. Fac bucuros servicii #1 nu mi laud. (Aratd cereeit care se afla intr-o cutintd.) ite-1, Astia-s cerceii nevesti-si. [-am imprumutat zece {e- 3 crezi ci m-am pacilit? 387RIDOLLO: Eu nu ma pricep, dar ered ca nu. DON MARZIO: Baiatul durestale c aici? RIDOLFO: Este. DON MARIO: Cheama-!! Ei, Trappola! SCENA 4 TRAPPOLA, din pravélie, si cet de mai inainte TRAPPOLA: Am sosit. DON MARZIO: Vino aici! Du-te la giuvaergiul de-alaturi, ara- ta-i cerceii astia, care sunt ai nevestei domnului Eugenio, gi intreaba-l, din partea mea, daca sunt acoperit pentru cei zece {echini pe care i-am imprumutat. TRAPPOLA: La ordinele dumneavoastra! Va si zicd cerceii sunt ai nevestci domnului Eugenio? DON MARZIO: Da. In curind n-o sa mai aiba nimic; moare de foame. RIDOLFO (aparte): Saracul de el, pe ce miini a incaput! TRAPPOLA: Si domnul Eugenio nu sc supdrd ca afla toata lu- mea ce face el? DON MARZIO: Unui om ca minc poti sa-i incredintezi orice taina. TRAPPOLA: Jar unuia ca mine nu poti sa-i incredintezi nimic. DON MARZIO: De ce? TRAPPOLA: Pentru ca am un pacat: repet numaidecit totul. DON MARZIO: Rau, foarte rau; dac-o sa faci aga, o si-si piar- di toata lumca increderea in dummneata si n-o si-ti mai spu- 3 nimeni nimic. TRAPPOLA: Da, dar aga cum dumneavoastri mi-ati spus mic, tot asa pot s-o spun gi cu altuia. DON MARZIO: Du-te $i vezi daca frizerul are timp si ma bar- bicreasca. TRAPPOLA; La ordinele dumneavoastra ! (Aparte.) Pentru zece i vrea sa bea si cafea gi si aiba si sluga a porunci... (/n- trd la barbier.) DON MARZIO: Spune-mi, Ridolfo, ce face balerina de-alaturi ? LFO: Ca sa spun cinstit, habar n-am. MARZIO: Mi s-a spus ci ¢ protejata contelui Leandro. FO: Mi iertati, domnule, dar da cafeaua-n foc. (Aparte. ) ine imi vad de-ale mele. (/utrd in pravdlie.) 389SCENA 5 TRAPPOLA {7 DON MARZIO TRAPPOLA: Barbicrul rade pe cineva, dar, cum o termina, va va servi pe inaltimea-voastra. DON MARZIO: Spune-mi, nu tii nimic de balerina de-alaturi? TRAPPOL.A: De doamna Lisaura? DON MARZI0: Da. TRAPPOLA: Stiu $i nu stiu. DON MARZI0: Hai, spune-mi! TRAPPOLA: Daca vorbesc despre ceea ce fac alti, o si-si piar- da lumea increderea in mine gi n-o si-mi mai spuna ni- meni nimic. DON MARZIO: Mie poti sa-mi spui. Stii doar cine sunt, eu nu vorbesc. Contele Leandro se duce pe la ca? TRAPPOLA: Da, la ora potrivita, se duce. DON MARZIO: Cum adica la ora potrivita? TRAPPOLA: Adica atunci cand n-o incurca. DON MARZIO: Bravo, acum inteleg! E un pricten cu inima buna, care nu vrea s-o incurce. TRAPPOLA: Ba chiar vrea sa se bucure gi altii, pentru ca far- mecele ei si-i aduci si lui castig. DON MARZIO: Din ce in ce mai bine! A, ce baiat rauticios! Du-te, du-te si arata cerceii, TRAPPOLA: Giuvaergiului pot si-i spun cA sunt ai nevestei domaului Eugenio? DON MARZIO: Da, poti sa-i spui. TRAPPOLA (aparte): Don Marzio si cu mine stim sa tinem un secret! (/ese.) SCENA 6 DON MARZIO, apoi RIDOLFO DON MARziO: Ridolfo! : fo! RWOLFO: Domnule! ? 10: Daca nu stii nimic despre balerina, am s4-ti po- Vestesc eu. 391RIDOLFO: Ca sa va spun drept, cu nu ma prea ocup de ce fac alti. DON MARZIO: Dar ¢ bine sa afli cate ceva, ca sd stii cum sa te porti. E protejata pramatiei aleia de conte Leandro, ca- re-gi scoate pretul protectiei din castigurile balerinei. fn loc sa cheltuiasca cu ea, mandnca tot ce cistiga nenoro- cita, si poate ca din cauza lui e nevoita sa faci ceea ce alt- fel n-ar face. A, ce ticilos! RIDOLFO: Dar eu sunt aici toata ziua $i pot adeveri ca in casa ei nu intra decat contele Leandro. DON MARZIO: Da’ usa din dos la ce slujeste ? Tii, cd prost mai esti! Toata ziua du-te-vino. Asta pe usa din dos, nataraule! RIDOLFO: Eu mi ocup de localul meu... treaba ei daca mai are o usa si-n dos. Eu nu-mi bag nasul in casa nimanui! DON MARZIO (ridicandu-se): Dobitocule! Asa vorbesti cu unul ca mine? RIDOLFO: lertati-ma, nu poate omul nici sa glumeasca ? DON MARZ1O: Da-mi un lichior! RIDOLFO (aparte): Gluma asta 0 s4 ma coste niste bani. (Face semn bdietilor sd-i aduca lichiorul.) DON MARZIO (aparte): Oh, povestea asta cu balerina vreau s-o afle roti! RIDOLFO: V-am adus lichiorul. DON MARZIO (bandu-si lichiorul): Toata ziua du-te-vino pe usa din dos. RIDOLFO: Vai de capul ei daca toata ziua e du-te-vino pe usa din dos! SCENA 7 EUGENIO, din tripou, in haine de seard, privind ca un spre cer si batand din picioare; cei de mai inainte DON MARZIO: Sluga dumitale, domnule Eugenio... ENIO: Cat e ceasul ? ore: A batur de noua. + $i ceasul dumnealui merge bine! WSENIO: Cafea! 8 tEndata... (Se duce in pravalie.) 393DON MARZIO: Cum ti-a mers, Prictene? EUGENIO (neludndu-l in seamd pe don Marzto): Cafea! RIDOLFO (de departe): indata! DON MARZIO (dui Engenio): Ai Pierdut ? EUGENIO (strigdnd): O cafea! DON MARZIO (aparte): Am inteles, a pierdut tot! (Se duce sa S€ aseze). SCENA 8 PANDOLFO, din tripon, si cei de mai inainte PANDOLFO: Domnule Eugenio, o vorbi... (il trage deoparte), EUGENIO: $tiu ce vrei si-mi spui. Am pierdut treizeci de te- chini pe datorie. Sunt un om de onoare, am si-i platesc, PANDOLFO: Dar domnul conte sti $i asteapta. Spune ca si-a riscat banii si vrea si fie platit. DON MARZIO (aparte): Ce n-as da sa aud ce spun! RIDOLFO (lui Engenia): A sosit cafcaua. EUGENIO (lui Ridolfo): Pleaca de aici! (Lui Pandolfo.) A cas- tigat o suta de techini bani gheata. Nu si-a pterdut, pa- fe-mi-se, noaptea de Pomana. PANDOLFO: Astea nu-s vorbe de jucator; inaltimea-voastra stic mai bine ca mine cum merg lucrurile la joc. RIDOLFO (lui Eugenio): Domnule, se raceste cafeaua. EUGENIO (ssi Ridolfo): Lasi-ma-n pace! RIDOLFO: Daca n-o voiati... EUGENIO: Pleaca de aici! RIDOLFO: Am s-o beau eu. (Pleacd cu cafeaua.) DON MARZIO (lui Ridolfo, care nu-i raspunde): Ce spun? EUGENIO (lui Pandolfo): Stiu $i eu ca, atunci cind Pierzi, pli- testi; dar, cind n-ai cu ce, nu poti plat. PANDOLFo: Ulte, ca sa va salvez bunul nume, sunt gata sa va Basesc treizcci de techini. ®UGENIO: A, bravo! (Strigd tare.) O cafea! LFO (luz Eugenio): Acum trebuie s-o fac. cue Sunt trei ceasuri de cand cer o cafea si tot n-ai fa- Cut-o NDOLFO: Am adus-o, si M-aUl pus pe goana. NUOLFO: Vorbiti-i cu framosul §i-o sa va raspunda la fel. 395EUGENIO (li Ridolfo): Spune-mi, vrei si-mi faci o cafea? Dar buna! Hai, repede! nIpaLto: Daca ma lasati s-o fac, va servesc. (/ntrd in prdvd- ie.) DON MARZIO aparte): Trebuie sa fie ceva important. Tare sunt curios si aflu EUGENIO: Pandolfo, da-ti osteneala $i gaseste-mi treizeci de echini. PANDOLEO. Am un pricten care o sa vi-i dea, dar numai cu gaj sicu dobinds.,. EUGENIO: Nu-mi vorbi de gaj ca nu facem nimic. Am la Rialto postavurile alea pe care le stii; am sa le pun drept cheza- sie, si cand le vand, o sa platesc. DON MARZIO (aparte): O sa platesc. A spus ,,o sa plitesc“. A pierdut pe datoric. PANDOLFO: $i ce dobanda vreti sa platiti ? EUGENIO: Fa dumneata asa cum crezi mai nimerit. PANDOLFO: Dar, sa stiti, mai putin de un gechin pe saptami- na n-o sa vrea. EUGENIO: Un ¢echin pe saptamana camara? RIDOLFO (care a venit cu cafeaua, lui Eugenio): A sosit ca- feaua! EUGENIO (/ui Ridolfo): Pleaca de aici! RIDOLFO: E a doua cu care ma trimite inapoi... EUGENIO (lui Pandolfo): Un techin pe saptamana ? PANDOLFO: Nu cere prea mult pentru treizeci de fechini. RIDOLFO (lui Eugenio): O vreti sau n-o vreyi? EUGENIO (/xi Rido/fo): Du-te, ca ti-o arunc in cap! RIDOLFO (aparte): Amiratu'! | s-a urcat jocul la cap! (/a ca- feana st se duce in pravalie.) DON MARZIO (se ridicd $1 se apropie de Eugenio): Domnule Eu- genio, aveti vreo neintelegere ? Vreti sa va impac eu? EUGENIO: Niciuna, don Marzio, te rog si ma lasi in pace! DON MARZIO: Daci ai trebuinta de ceva, porunceste-mi! EUGENIO: fti spun ci n-am nevoie de nimic. PON MARZIO: fupin Pandolfo, ce ai cu domnul Eugenio? ANDOLFO: O mici problema pe care n-avem chel s-o afle von att lumea. MARZIO: Eu sunt prieten cu domnul Eugenio, ii cunosc toate daraverile si stie cd nu vorbesc cu nimeni. I-am im- Prumutat chiar zecc techini pe o pereche de cercei, nu-i 1 N-am spus nimanui. 397EUGENIO: Puteai si nu spui nici acum! DON MARZO: Ei, cu jupan Pandolfo putem vorbi fara grija. Ai pierdut pe datorie? Ai nevoic de ceva? Sunt gata si te servesc. EUGENIO: Daca vrei sa stii, am pierdut pe datorie treizeci de techini. DON MARZIO: Treizeci de gechini gi cu cei zece pe care i t-am dat fac patruzeci; cerceii nu fac atata! PANDOLFO: Gasese cu treizeci de techini. DON MARZIO: Bravo! Gaseste patruzeci; mi-i dai pe cei zece ai mei, si cu iti dau cerceii. EUGENIO (aparte): Afurisita clipa cand m-am incurcat cu omul asta! DON MARZIO (fn Engenio): De ce nu ici banii pe care ti-i da domnul Pandolfo? EUGENIO: Pentru ca vrea un jechin pe siptamana. PANDOLFO: Pentru mine nu vreau nimic; prictenul carc-| ser- vegte vrea. EUGENIO: Uite ce poti face: vorbeste cu domnul conte si spu- ne-i sa ma ingaduie doudzeci $1 patru de ore: sunt om de cuvant si-am sa-i platese! PANDOLFO: Mi-c team ca trebuic sa plece si ca vrea banii nu- maidecat. EUGENIO: Dac-as putea si vind o bucati, doua din postavul ila, i-ag plati pe loc. PANDOLFO: Vreti sa vi caut eu un cumparator ? EUGENIO: Da, dragul meu, cauta-mi, si-am s4-ti plitesc pen- tru osteneala. PANDOLFO: Si-i spun o vorbi domnului conte si ma duc. (/7- tré in tripou.) DON MARZIO (lui Eugenio): Ai pierdut mult? EUGENIO: O suta de techini, pe care i-am incasat ieri, $i incd treizeci pe cuvant. DON MARZIO: Puteai sa-mi dai inapoi cei zece {echini pe care t-am imprumutat. ENIO: Hai, nu ma mai necaji; am sa-ti platesc $i cei zece techini ai dumitale. LFO (cx manta si paldvie, iese din localul de joc): Dom- mul conte a adormit cu capul pe masa. Eu ma duc sa vid ‘6€ pot face pentru dumneavoastra. Daca se trezeste, am “Sat porunca baiatului si-i spuma despre ce ¢ vorba. Inal- mea-voastra si nu plece de aici. Euc: P, 399EUGENIO: Te astept chiar in locul asta. PANDOLFO (aparte): Mantaua asta ¢ veche; a venit timpul sa-mi fac una noua, $i fara cheltuiala. (/ese.) SCENA 9 DON MARZIO sf EUGENIO, apoi RIDOLFO DON MARZIO: Poftim, stai aici $i sA ne bem cafeaua. EUGENIO: Cafea! Se asaza. RIDOLFO: Ce joc ¢ asta, domnule Eugenio? Petreceti pe so- coteala mea? EUGENIO: larti-ma, draga prietene, sunt nauc. RIDOLFO: Ei, drag domnule Eugenio, daca inaltimea-voas- tra m-ar asculta pe mine, nu s-ar afla in situagia asta. EUGENIO: Nu stiu ce si spun, dar cred ca ai dreptate. RIDOLFO: Mi duc sa fac alti cafea, si pe urma stam de vorba. (Pleaca in praviilie.) DON MARZIO: Ai aflat de balerina care parca ci nu se uita la nimeni? O intretine contele. EUGENIO: Cred si cu ci-i convine s-o intretina, cistiga cu su- tele de techini. DON MARZIO: Am aflat tot. EUGENIO: Cum ai aflat, draga prietenc > DON MaARzio: Fi, cu stiu tot. Sunt informat despre toate. Stiu cind vine, cand pleaca, stiu ce cheltuicste, ce mananca, stiu tor! EUGENIO: Contele c singurul ? DON MARZIO: He-he, mai ¢ si usa din dos! RIDOLFO (cu cafcana, Ini Eugenio): A sosit si a treia cafea. DON MARZIO: Ce spui, Ridolfo ? Nu-i asa ca stiu totul despre balerina? RIDOLFO: V-am mai spus o data ca nu ma amestec. DON MARZIO: Mare om mai sunt si cu daca le stiu pe toate! Cine vrea safle cc se intampla in casa tuturor artistelor Bu § 2 tuturor balerinelor sa vind la mine. GENIO: Si zici ca doamna balerina ¢ o poama? 401DON MARZIO: Am dibuit eu cum stau lucrurile. E o marfa pe gustul oricui. Ei, Ridolfo, stiu sau nu stiu? RIDOLFO: Daca inaltimea-voastra mi ia drept martor, trebuic sa spun adevarul. Toata strada o socoteste femeic de treab DON MARZIO: Femeie de treabi? Femeie de treaba? RIDOLFO: V4 spun ca in casa ci nu intra nimeni. DON MARZIO: Prin usa din dos, toata ziua du-te-vino. EUGENIO: $i totusi pare o fata destul de cuminte. DON MARZI0: Da, cuminte! O intretine contele Cap-Destept, si dupa cl, cine pofteste... EUGENIO: Am incercat de cateva ori si-i spun vorbe dulci, dar degeaba. DON MARZIO: Vrei sa facem prinsoare? Haide! RIDOLFO (aparte): Vai de mine, ce gura! EUGENIO: Vin aici in ficcare zi si-mi beau cafeaua $i, ca sa-ti spun drept, n-am vazut pe nimeni intrand. DON MARZIO: Nu stii ca are o usa tainica, aici, pe straduta din spate? Pe acolo se intra. EUGENIO: Asa o fi. DON MARZI©: Fara discutie! a. SCENA 10 UCENICUL barbierului $i cet de mai inainte UCENICUL (lui don Marzio): Illustrissime, daca vreyi sa va bar- bieriti, stapanul va asteapta. DON MARZIO: Vin. E asa cum vi spun eu. Ma duc si ma bar- bieresc si, cind ma intorc, va spun restul. (/atra la bar- ier $i se intoarce la momentul potrivit.) EUGENIO: Ce spui, Ridolfo? Balerina s-a pus la mezat? ROLF: f! credeti pe don Marzio? Nu stiti ce limba are ? EUGENTO: Stiu ci are o limba care taic si spinteca, dar vorbeste ©u atita siguranta, de-ti vine si zici cA stie ce spunc. LEO: Uitati-va, acolo ¢ usa care di in straduta. Daca stai ‘uct, se vede; si jur pe cuvantul meu de om cinstit ¢4 nu Bug te Bimeni pe-acolo. GENIO: Dar o intretine contele? 403RIDULFO: Contele se duce pe la ca, ce-i drept, dar am auzit ca vrea s-o ia de nevasta. EUGENIO: Dac-ar fi asa, n-ar fi nimic rau: don Marzio spune insi ci la ca intra cine pofteste. RIDOLEFO: lar eu spun ci nu intra nimeni. DON MARZIO (iese de la barbier cu servetul la gat si cu sdpun pe fata): Va spun ca intra pe usa din dos! UCENICUL: /Ilustrissime, se raceste apa. DON MARZIO: Pe usa din dos... (Jntrd la barbier impreund cu Ucenicul.) SCENA 11 EUGENIO $i RIDOLFO RIDOLFO: Vedeti? Asta-i ¢ omul. Cu sapunul pe fagi... EUGENIO: Da, cand ii intra ceva in cap, o tine mortis. RIDOLFO: Si-i vorbeste de rau pe toi. EUGENIO: Nu stiu cum face, cum drege, ca tot in treburile al- tora se bagi. RIDOLFO: Va spun cu: nu prea are ce face si, fiinded nu prea are nevoie sa se gandcasca la treburile lui, tot la treburile altora fi sta capul. EUGENIO: {ntr-adevar, ¢ un mare noroc sa nu-I cunosti. RIWOLFO: Draga domnule Eugenio, cum de v-ati incureat cu el? N-aveati cui sa cereti imprumut zece techini ? EUGENIO: Cum ? Si dumneata gtii? RIDOLFO: Pai a spus aici in pravalie, de fata cu tori. EUGENIO: Dragi prietene, stii cum se intampla: cind omul se afla la stramtoare, se agata de orice. NDOLFO. Dupa cAte-am auzit, chiar azi-dimineata v-ati aga- tat de ce nu trebuia... EUGENIO: Crezi cd jupin Pandolfo vrea si ma tragi pe sfoard? RIDOLFO: O si vedeti cu ce fel de afaceri o sa va imbie. PUGENIO: Ce sa fac? Trebuie si platesc cei treizeci de techini Pe care i-am pierdut pe datorie. Ag vrea sa scap si de don WZi0. $i mai am si alte necazuri; daca pot vinde doua Abo; iti de Postav, imi aranjez. toate treburile. LPO: Ce fel de postav ati vrea sa vindeti? 405EUGENIO: Postav de Padova; face paisprezece lire cotul. RIDOLFO: Vreti sa caut eu sa vi-i vand cinstit? EUGENIO: Ti-as fi tare indatorat. RIDOLFO: Dati-mi putin timp si lasati totul pe mine. EUGENIO: Timp ? Bucuros, numai ca ala asteapta cei treizeci de techini. RIDOLEO: Poftiti aici, va rog, scrieyi pe-o hartic cd-mi incre- dingati doud bucat de postav $i va imprumut chiar eu cu treizeci de yechini. EUGENIO: Da, dragul meu, iti raman indatorat si-am sa te ras- platesc asa cum se cuvine. RIDOLFO: Mi mir ca vorbiti aga! Nu va cer nici un ban; fac toate astea numai ca o sfanta datorie fata de tatal dum- Neavoastra, a carui amintire o pastrez ca pe a unui stapan ce-a pus temelic intregii mele averi. N-am inima sa vad cum va nenorocese cainit astia! EUGENIO: Esti cu adevarat om de treaba. RIDOLFO: Binevoiti s4 puneti si pe hartie. EUGENIO: Sunt gata. Dumneata dicteaza, ca eu scriu. RIDOLFO: Cum se numeste omul dumneavoastra de incredcre ? EUGENIO: Pasquino de’ Cavoli. RIDOLFO: ,,Pasquino de’ Cavolli... (dicteazd, si Eugenio scrie) incredinteaza jupanului Ridolfo Gamboni... buciti de pos- tav de Padova doui... la alegerea sa, ca sa le vanda pe so- coteala mea... fiindea mi-a dat cu imprumut, fara camati... gechini treizcci...“ Puneri data gi iscaliti-va. EUGENK): S-a facut. RIDOLFO: Aveti incredere in mine? EUGENIO: Ei, asta-i! Cum sa n-am? RIDOLFO: $i cu am incredere in dumneavoastra. Poftim, aveti aici treizeci de galbeni. (/i numdrd treizeci de techini.) EUGENIO: Draga prietene, iti raman indatorat! RIDOLFO: Domnule Eugenio, vi-i dau ca sa va platiti la timp datoriile, ca un om cinstit; postavul am s4-l vand eu, ca sa nu vi-l manince alti, si plec chiar acum, fara sa mai pierd timp; dar, din dragostea ce v-o port si in numele vechii datorii de recunostinta care ma leaga de dumnea- voastra, dati-mi voie si-mi descarc putin inima. Drumul pe care a apucat indlgimea-voastra c drumul care duce la ruina. Ossi vi pierdeti curand creditul si-o sa ajungeti la faliment. 407Lasati-va de jac, de toate obiceiurile rele, tincti-va de ne- gustoria dumneavoastra, de tamilie si purtati-va cu inte- lepciune. Cuvinte putine, dar cumpatate, spuse de un om din popor, din toata inima; dac-o si le ascultati, 0 s4 va mear- ga ceva mai bine. (/ese. ) SCENA 12 EUGENIO, singur, apoi LISAURA, la fereastra EUGENIO: Nu zice rau... marturisesc cd nu zice rau! Nevasta mea, saraca de ea, ce-o fi zicind oare ? Noaptea asta nici nu m-a viz.ut; si cine tic ce ganduri negre si-a mai facut ? Cand nu-si vad barbatul acasa, femeile se gandesc la o mie de lucruri, unul mai negru ca altul. S-o fi gindit c-am um- blat cu alte femei, c-am cazut in vreun canal sau c-am fu- git din pricina datoriilor. Stiu ca ofteaza din dragoste pentru mine; 0 iubesc si cu, dar imi place sa fiu liber. Vid insa ca libertatea asta a mea imi aduce mai mult rau decit bine, gi daca as face cum zice nevasta-mea, mi-ar merge gi mie mai bine. Trebuic si-mi ving odata mintea la cap! Vai, dar de cate ori n-am spus aga! (O vede pe Lisaura la fereas- tra. Aparte.) Pe Dumnezeul meu! Ce aer nobil ! Mi-e tea- ma ca aveau dreptate si vorbeasca de usita cu pricina! (Catre Lisaura.) Stapina mea preaonorata. LISAURA: Sluga preaplecata. EUGENIO: E mult de cand v-ati sculat, doamna? LisauRA: In clipa asta. EUGENIO: V-ati baut cafeaua? USAURA: E inca devreme. N-am biut-o. EUGENIO: Porunciti si v-o aduc cu? LISAURA: Via sunt indatorata, dar nu vi abositi. FUGENIO: Deloc... Se poate? Baicti, duceti-i doamnei cafea, Ciocolata si tot ce-o mai dori, plitesc cu! URA: Multumesc, multumesc, cafeaua si ciocolata mi le fac TRENIO: Aveti ciocolata buna? i URA: Drept si spun, foarte buna. Rt s-o faceti? ‘A: Slujnica mea isi da toata silinqa. ®UGENIO; Sa vin eu s-o amestec ? 409LISAURA: N-are rost sa va osteniti. EUGENIO: Daca-mt ingaduiti, am s4 vin s-o beau cu dumnea- voastra, LISAURA: Nu ¢ pentru dumneavoastra, domnule. EUGENIO: Eu primesc, totusi... Hai, deschideti, s4 stam un ceas impreuna. LISAURA: lertati-ma, dar nu deschid asa ugor. EUGENIO: Ei, ia spuncti-mi, vreti sa intru pe usa din dos? LISAURA: Cine vine la mine, intra pe usa din fafa. EUGENIO: Hai, deschidcti-mi, sa nu facem scene. LIsAURA: Domnule Eugenio, spuneti-mi, va rog, |-aqi vazut pe contele Leandro? EUGENIO; Mai bine nu I-as fi vazut! LISAURA: Ati jucat cu el azi-noapte? EUGENIO: Din picate! Dar de ce si auda toata lumea ce vor- bim ? Deschideti si va spun tot. LISAURA: V-am spus, domnule: nu deschid nimanui. EUGENIO: Avcti poate nevoie de permisiunea domnului conte ? Ma duc sa-l chem. LISAURA: Daci-I caut pe domnul conte, inseamni ca am mo- tiv s-o fac. EUGENIO: Vi servesc numaidecat. E aici in local si doarme. LISAURA: Daca doarme, lasati-| si doarma. SCENA 13 LEANDRO, din tripou, s1 cei de mai inainte LEANDRO: Nu dorm, nu, nu dorm... Sunt aici si-mi sta min- tea-n loc de indrazneala domnului Eugenio! EUGENIO: Ce spuneti de purtarea nepotrivita a doamnei ? Nu vrea sa-mi deschida usa! LEANDRO: Dar cine crezi dumneata ci este doamna? EUGENIO: Dupa cite spune don Marzio, toata ziua du-te-vino... LEANDRO: Mint si don Marzio, si cine-l crede. EUGENIO: Bine, n-o fi asa; dar prin mijlocirea dumitale n-as L Putea avea placerea s-o salut? . EANDRO: Ai face mai bine si-mi dai cei treizeci de qechini! SENIO: Am si qi-i dau. Cand pierzi pe datorie, ai timp, ca Sa platesti, douazeci si patru de ore. 41!LEANDKO: Vedcti, doamna Lisaura? Agstia sunt pricopsitii care-si dau acre de oameni cinstiyi! N-au un ban si vor sa faca pe curtezanii. EUGENIO: Tinerii de felul meu, draga domnule conte, nu pro- mit nimic inainte de-a fi siguri ci se vor tine de cuvant. Daca mi-ar fi deschis, nu si-ar fi pierdut vremea, iar dum- neata n-ai fi ramas aici, jos, cu neinerederea dumitale. Pof- tim banii! Poftim cei treizeci de techini si si stii cd un om ca mine, cand nu are, giseste. la-ti banii $i invata si vor- besti cu oamenii de felul meu! (Se duce si se asazd in ca- fenea.) LEANDRO (parte): Mi-a platit; acuma zicd ce-o vrea, nu-mi mai pasa! (Lisaurei.) Deschide! LISAURA: Unde-ai stat toata noaptea? LEANDRO: Deschide! LISAURA: Du-te dracului! LEANDRO: Deschide! (Varsd techinit in paldrie, ca sd-t vada Lisaura.) LISAURA: De data asta iti deschid. (Se retrage si deschide.) LEANDRO: Imi face cinstea fiinded i-au facut cu ochiul techi- nii Agtia frumosi! (Jatrd in casa.) EUGENIO: El da, si eu nu? fi arat eu ci, sA nu-mi zica mie pe nume daca nu! SCENA 14 PLACIDA, in vesmant de pelerina), $i LUGENIO PLACIDA: Fie-va mil de-o biata fiinta care-a pornit in pele- ringj... EUGENIO (aparte): la te ita, acum e moda pelerinajelor. PLAcIDA: Domnule, pentru numele lui Dumnezeu, ajutati-ma cu ceva! PUGENIO: Ce inscamna asta? Te-ai imbracat in vesmant de pe- PLA Crinaj ca sa te distrezi, sau ca $4 aio scuza? CIDA: Nici de una, nici de alta. ta ENIO: Atunci de ce cutreieri lumea? buono De nevoie. ENTO: Nevaie de cc? DA: De toate. 413EUGENIO: $i de companie? PLACIDA: De asta n-ag fi avut cu nevoic, daca nu m-ar fi lasat barbatul. EUGENIO: Vesnicul cantec; m-a lasat barbatul. De unde esti? PLACIDA: Din Piemont. EUGENIO: Dar barbatul dumitale? PLACIDA: Tot din Picmont. EUGENIO: Ce facea acasa la el? PLACIDA: Tinea socotelile la un negustor. EUGENIO: Si de ce-a plecat? PLACIDA: Fiindca nu-i plicea si munceasca. EUGENIO: Asta ¢ o boald pe care am avut-o $i eu si nu m-am lecuit inca. PLACIDA: Domnule, va rog, ajutati-ma! Chiar acum am ajuns la Venctia. Nu stiu unde si ma duc, nu cunosc pe nimeni, n-am bani, sunt disperata. EUGENIO: De ce-ai venit la Venetia? PLACIDA: Sa-l caut pe ticdlosul ala de barbatu-meu. EUGENIO: Cum il cheama? PLACIDA: Flaminio Ardenti. EUGENIO: N-am auzit niciodata de numele asta. PLACIDA: Mi-c team ca si l-a schimbat. EUGENIO: Di o raita prin oras si s-ar putea sa-I gasesti, da- ca-i aici. PLACIDA: Fuge, daca mi vede. EUGENIO: Uite ce-ar trebui si faci: suntem in carnaval, pu- Ne-ti o masca, aga ai putea sa-l gasesti mai usor. PLACIDA: Dar cum si fac treaba asta daca n-am pe nimeni care $4 mi ajute? Nu stiu nici macar unde sa trag. EUGENIO (aparte): Am inteles. Mai c-ag plcca gi cu in peleri- naj. (Catre Placida.) Daca vrei, aici e un han bun. CIDA: Cu ce curaj si ma duc la han, daca n-am nici cu ce si-mi platesc dormitul ? SUGENIO: Draga mea, daca vrei o jumatate de ducat, pot sa -l dau eu. (Aparte.) Tot ce mi-a ramas de la joc. CIDA: Mulgumesc pentru milostenie, dar mai mult decit de ‘Jumatatea de ducat, mai mult decat de bani ag avea ne- cnet de sprijinul dumneavoastra. : 'NIO (aparte): Nu vrea jumatate de ducat, vrea mai mult... 415SCENA 15 DON MARZIO, de la barbter, $1 cei de mai sus DON MARZIO (aparte): Eugenio cu o femeic in vesmant de pe- lerinaj! Trebuie sa fie ceva la mijloc! (Se asazd la cafe- nea, uitindu-se la femeie cu lorgnon-ul.) PLACIDA: Fic-vi mili, mergeti cu mine la han si prezentati-ma stapanului, ca si nu se poarte urat cu mine gi s4 nu mi goneasca vazandu-mi singura. EUGENIO: Bucuros. Merg cu dumneata. Hangiul ma cunoaste si, din respect pentru mine, cred ca va fi cat se poate de cuviincios. DON MARZIO (aparte, privind-o de la distantd cu lorgnon-/): Mise pare c-am mai vazut-o. PLACIDA: V4 raman vesnic indatorati. EUGENIO: Cand pot, fac bine tuturor. Daca nu-ti gasesti bar- batul, am sa te ajut cu. Am suflet bun. DON MARZIO (aparte): Ce n-as da si aud ce vorbese! PLACIDA: Draga domnule, mi linistiti cu fagaduielile dumnea- voastra curtenitoare, dar n-as vrea ca mila unui tanar ca dumneavoastra fata de o femeie care nu-i inca batrana sa fie gresit intelcasa. EUGENIO: [ata care e parcrea mea, doammna: daca toti oame- nii si-ar lua asemenea masuri de prevedere, nimeni n-ar mai putea sa faca opere de milostenie. Daca barfa se in- temeiaza pe aparenta raului, vina barfitorului ¢ mai mica; dar daca oamenii rai isi gasesc motiv de banuiala intr-o fapta buna sau facuta fara nici un gand, toata vina ea lor, giea nu scade meritul celui care a facut-o. Marturisesc ci sunt si eu om de lume, dar in acelasi timp ma pot lauda ¢4 sunt om cuviincios si onorabil. PLACIDA: Sentimentele unui suflet cinstit, nobil si generos. DON MARZIO (lui Eugenio): Prietene, cine ¢ straina asta fru- Moasa ? FUGENIO (aparte): Iar vrea sa-si bage nasul peste tot. (Catre rage ite) Sa mergem la han. / IDA: Va urmez. (/ntrd in han cu Eugenio.) 417