CAPITOLUL I DEZVOLTAREA GENETICH CA STUNTA, 1. 1, OBIECTUL GED ETICH Genetica este stiinfa care studiaza ereditatea si variabilitatea organismelor. Genetica explicd mecanismele de inregistrare, de modificare gi de ransmitere a informatiei ereditare din generatie in generatie, precum si procesul interactiunii genotipului cu mediul. Denumirea de genetic’ provine de la cuvantul grecesc gennao care inseamna ,a da nastere, a genera ,. Termenul de geneticd a fost introdus in biologie in anul 1906 de care W. Bateson la Conferina a Ill-a internationala de hibridare si ameliorare a plantelor de la Londra. Ereditatea (hereditas — a mosteni, lat.) este proprietatea organismelor de a da nastere unor descendenti aseminitori lor, Mai poate fi definit’ ca fenomenul transmiterii din generatie in generatie a caracterelor sau. procesul transmiterii informafiei genetice de la parinti la urmasi Unitatea elementard care conditioneaza transmiterea si manifestarea caracterelor a fost numitd gend in anul 1906 de edtre geneticianul danez W. Johannsen. Aldturi de genele care se afld in cromozomi si determina ereditatea cromozomala, existi si unitii ereditare situate Ia nivelul citoplasmei, denumite plasmagene, care determin’ ereditatea citoplasmaticd. Totalitatea factorilor ereditari ai unui organism poarti numele de genotip. Genele si plasmagenele au o mare stabilitate si sunt capabile s se autoreproduca fidel ( functia autocetaliticd a genei). In acest sens eteditatea constitmie elementul conservativ al lumii Daca se compari descendentii din cadrul unei rase, soi etc, se constat& unele deosebiri intre indivizi, dar si fata de parinji. In natura nu existi doi indivizi identici, unicitatea fiind o caracteristica de baz a lumii vii. Aceasta inseamnd cd organismele prezint& variabilitate Variabilitatea reprezint& proprictatea organismelor vii, cu diferite grade de inrudire, de a se deosebi intre ele in plan morfologic, fiziologic, biochimic etc. Diferentele intre indivizi pot fi determinate de mutatii si recombinari ale materialului genetic (variabilitate ereditara) si de influenta conditiilor de mediu (variabilitate neereditara). Totalitatea insusirilor morfologice, fiziologice, biochimice si de comportament ale unui organism poartd numele de fenotip 1.2, APARITIA $I DEZVOLTAREA GENETICIL Desi genetica ca stiinfi a apdrut la inceputul secolului al XX-lea, fenomenele ereditare au constituit una din preocuparile vechi si permanente ale omului {in unele serieri si desene ale popoarelor antice (egipteni, indieni, asirieni, greci, romani etc) se gisese indicatii cu privire la sclectia plantelor si animalelor. O dovadi a acestor preocupari o reprezinta sculpturile egiptene vechi de 6000 de ani, in care sunt prezentate pedigreele mai multor genetatii de cai, cu indicafii referitoare Ia modul cum se transmit la urmasi forma capului si a copitei. In secolul XIX se intensifica interesul pentru ereditate gi incepe elaborarea de teorii corpusculare. Una dintre primele teorii corpusculare a fost elaborat de Ch.Darwin in 1868 sub denumirea de teoria pangenezei. Conform acesteia, mostenirea caracterelor se realizeazd prin intermediul unor particule denumite gemule, care migreaza din toate partile organismului si pe care sangele le transporté in celulele sexuale, ele transmitindu-se in urma fecundarii la urmasi, Aceast& conceptie este o reinoire a teoriei panspermiei enuntate de Hippocrates. Apogeul teoriilor corpusculare il reprezinti teoria plasmei germinative, elaborata de August Weismann in perioada 1875 — 1876 si definitivati in 1902. Aceasta teorie susfine c& organismul este format din dowd parti deosebite calitativ : soma sau corpul si substanta ereditaré denumité germoplasma sau plasma germinativa. Ea reprezinté substratul care prin intermediul celulelor sexuale asigurd transmiterea ereditari a caracterelor.Biologul i matematicianul Gregor Mendel este considerat fondatorul yi parintele geneticii. El a efectuat cercetari bazate pe hibridari experimentale la mai multe specii : mazare, porumb, fasole ete. Ca urmare a elaborat teoria factorilor ereditari conform careia fiecare caracter al organismului este determinat de o anumité particula materiala denumita factor ereditar ( gend ), localizata in nucleu gi care se transmite la urmasi prin intermediul gametilor (celulelor sexuale). Modul de manifestare al caracterelor in generafiile F1, F2 si in generatiile urmatoare, I-au determinat pe Mendel si emit concluzii universal valabile, ulterior au fost ridicate la rangul de Jegi ale ereditatt, Aparitia geneticii ca stiinta este determinata de trei biologi si anume Hugo de Vries ( 1848 - 1935 ), Carl Correns ( 1864 — 1933 ) si Erich Tschermac ( 1871 ~ 1962 ), care in anul 1900, au redescoperit independent coneluziile lui Gregor Mendel. Contributii semmificative la dezvoltarea geneticii au avut experientele lui Thomas Hunt Morgan si colaboratorilor lui, care au efectuat cercetari la Drosophila melanogaster si au emis trei teze plasarea liniard a genelor pe cromozomi; fenomenul de linkage complet si fenomenul de linkage incomplet. in dezvoltarea geneticii moderne, rolul hotirator |-au avut cercetatorii americani O.T.Avery, C.MMacLeod si M.McCarty care descopera rolul genetic al acidului dezoxiribonucleic ( ADN ) din cromozomi, explicdnd astfel fenomenul de transformare geneticd la bacterii sesizat de F.Griffich (1928) fin 1953, J.D.Watson, F.H.C.Crick si M.H.F.Wilkins stabilese modelul de alcatuire al ADN-ului, ceea ce a dus la impulsionarea cercetirilor privind acizii nucleici. Mai tarziu rezultatele se succed rapid, astfel s-a descoperit rolul gi structura ARN-ului, existenta unui limbaj genetic — codul genetic, structura genelor, sinteza proteinelor si reglajul genetic al sintezei proteice ete. Dupi anul 1970 s-au dezvolatat considerabil cercetirile de inginerie geneticd. Acest now domeniu a dus la : izolarea gi sinteza artficiala a genelor, transferul intra- si interspecific al genelor, uuneori chiar de la organisme procariote la cele eucariote si viceversa, manipularea materialului genetic la nivel celular prin realizarea de haploizi prin androgeneza si ginogenez experimental la plante, hibridarea intre celule vegetale si animale, alcatuirea harjilor genetice la mai multe speci inclusiv pentru om (2005) etc. Ingineria geneticd are implicaii profunde de ordin fundamental si aplicativ, mai ales in crearea de noi forme vegetale si animale de important’ economicd, in realizarea de microorganisme capabile si sintetizeze aminoacizi, proteine, hormoni,vitamine, antibiotice ete, in realizarea terapici genice cu importanta in medicina umana si veterinara. Putem concluziona pe baza celor prezentate marea importanja a geneticii si faptul ci genetica devine o necesitate nu doar pentru specilistii din domeniul biologici, agriculturii, medicinei. CAPITOLUL II. EREDITATEA CARACTERELOR CALITATIVE 1 EREDITATEA MENDELIANA Dupa cum este bine stiut, mult vreme a persistat teoria mostenirii directe a caracterelor, care a avut adepti si susfindtori pana la sférsitul secolului al XIX — lea. in plus, ea a fost modificata si adaptatd la uncle teorii corpusculare ale ereditatii, in sensul cd toate particulele materiale din diferite parti ale organismului migreazd in gamefi prin care apoi, se transmit la urmasi Desi hibridarea se practicd de foarte multa vreme ( practic odaté cu introducerea in cultura a plantelor), iar cercetarile de hibridare dirijata la numeroase specii s-au inmultit in secolele al XVIII = lea si al XIX ~ lea, nu s-a reusit schimbarea profunda a conceptiilor despre ereditate. Uneori, cercetitorii au efectuat hibridari chiar la mazare cu mult timp inaintea lui Mendel, dar nu au putut explica si interpreta rezultatele experientelor, rezuméndu-se la simple con: