Professional Documents
Culture Documents
Carnea si oul de
prepelita sunt mai ales cunoscute pentru caracteristicile medicale pe care
acestea le indeplinesc, fiind recomandate in regimurile pentru tratarea diferitelor
afectiuni ale inimii, ale stomacului, ale sistemului circular sau ale aparatului
respirator. Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de
colesterol de 1,4% fata de 4% cat se inregistreaza in cazul oului de gaina;
grasimile din oul de prepelita sunt de aproximativ trei ori mai putine; ca aport
proteic, galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% proteine la oul de gaina. Din
punctul de vedere al continutului de minerale si vitamine, oul de prepelita are de
sase ori mai multa vitamina B1, de cinci ori mai mult fosfor, de cinci ori mai mult
fier, de 15 ori mai multa vitamina B2 fata de cantitatile continute de oul de gaina.
De asemenea, continutul scazut de colesterol si grasimi recomanda carnea de
prepelita ca o alternativa dietetica altor tipuri de carne, chiar si in cazul diverselor
tipuri de afectiuni.
Exista aproximativ 15 rase de prepelite pe tot globul, insa mai cunoscute sunt
prepelita japoneza si prepelita faraon, cel mai des intalnite in crescatorii.
Prepelita californiana cu mot este una dintre cele mai mult cautate rase in cazul
celor care cresc aceste pasari ca un hobby; la fel si prepelita Madagascar, o
specie destul de rara, dar foarte cautata si apreciata. Prepelita chineza pitica
este cea mai mica prepelita de pe planeta si exista in mai multe variante de
culori. Prepelita strauss este cea mai colorata dintre toate rasele de prepelite
(este albastra si are un mot portocaliu). Prepelitele de copac sunt mai rare la
crescatorii de hobby.
Crescatoriile pot fi orientate fie spre productia de oua, fie spre cea de carne, sau
mixte. Specialistii recomanda pentru reproductie trei masculi si noua femele,
pentru a asigura o fecundatie de aproape 100%. Crescatorul ar trebui sa asigure
baterii de ouat si baterii de crestere (pentru tineret de inlocuire la 1-4 saptamani,
iar pentru pui de carne la 1-5 (6) saptamani). Pentru investitii mai reduse se
poate folosi si cresterea la sol, pe asternut, dar numai in sectorul de crestere.
Nutritia
Hrana prepelitelor reprezinta aproximativ 70% din investitia facuta de un
crescator intr-o astfel de afacere. In Romania se practica hranirea cu furaje
uscate, in diferite combinatii. Un proces de hranire obisnuit poate consta intr-o
dieta apropiata de cea a gainilor, suplimentata cu proteine precum faina de
peste, srot de soia sau lapte praf furajer. Pentru o crescatorie profesionista, in
care este necesar un proces de crestere mai rapid, se va apela la diete cu un
inalt grad de proteine. Un ou de prepelita cantareste aproximativ 10% din
greutatea prepelitei adulte, fata de 5-6% cat este raportul la gaina, iar o prepelita
poate produce si 2 oua in 24 de ore. Astfel, calitatea furajului utilizat la hranire
devine esentiala, de compozitia lui depinzand asigurarea sanatatii pasarii si
implicit calitatea oualor rezultate. Pentru prepelitele aproape ajunse la maturitate,
se recomanda o dieta care sa contina cel putin 1,25% fosfor si 3,5% calciu, desi
se poate ajunge si la o pondere de 3,9% calciu in perioadele calduroase de vara,
atunci cand prepelitele mananca mai putin, dar au nevoie de calciu pentru oua.
Este de retinut faptul ca o prepelita adulta consuma intr-o zi o cantitate de furaj
de aproximativ 25 de grame.
Incubare
Prepelitele prezinta o maturizare sexuala precoce, astfel ca femela depune
primul ou dupa 6-7 saptamani, si poate depune pana la 350 oua intr-un an, iar
masculii pot fi folositi la acuplare dupa 40 de zile. Incubarea de prepelite si
cresterea acestora nu sunt foarte complicate, insa este esential ca ouale folosite
pentru incubat sa nu fie mai vechi de 10 zile. Temperatura de incubare este de
37,5 grade Celsius, si umiditatea de 60% in primele 14 zile. Din ziua a 14-a,
pana la iesirea din oua, temperatura ramane intre aceleasi limite ca in perioada
anterioara, dar umiditatea trebuie ridicata la 80%. Puii de prepelita se iau din
incubator cand sunt uscati bine. In prima perioada de crestere a puilor de
prepelite trebuie mentinuta temperatura de 37 grade Celsius. Pentru
administrarea de apa se pot utiliza adapatoare pentru pasari, iar ca furaj se
poate administra, in primele 5 saptamani, Starter pentru curci sau starter anume
pentru prepelite.
Valorificare
Cand vorbim despre valorificarea prepelitelor, principalele piete de desfacere
sunt reprezentate de hipermarketurile si de restaurantele din tara. Potrivit
presedintelui Asociatiei Cinegetice, Ionut Cercel, exportul de prepelite, carne si
oua, este inexistent in Romania. "Din sursele mele, nimeni nu exporta carne si
oua de prepelita pe piata externa. Motivele principale sunt lipsa cantitatilor de
oua si carne care se solicita, lipsa unui abator autorizat pentru sacrificarea
acestora si nu in ultimul rand, lipsa unei ferme autorizate care sa corespunda
standardelor impuse de UE". In plus, fragilitatea oualelor de prepelita necesita
conditii speciale pentru ca transportul sa se faca fara pierderi, facand exportul pe
acest segment destul de costisitor. Avand in vedere faptul ca, pentru incubatie,
ouale nu trebuie sa fie mai vechi de 10 zile, acestea pot fi cumparate direct din
crescatoria producatorului. Cat priveste pretul oualor de consum, acestea sunt
cumparate de la producatori cu 0,3-0,5 lei pe bucata. "Kilogramul de carne de
prepelita costa intre 25 si 35 ron", precizeaza Ionut Cercel.
Piedicile principale peste care trebuie sa treaca insa crescatorii de prepelite sunt
lipsa de interes manifestata de autoritati pentru aceasta activitate, dar si specula
din domeniu. "Principala problema cu care se confrunta crescatorii de prepelite
din Romania ar fi lipsa de interes a statului vizavi de aceasta activitate,
neacordarea de subventie la oul si carnea de prepelita, birocratia si dezinteresul
celor din Directia Nationala Sanitara Veterinara de a informa crescatorii de
prepelite despre normele ce se impun cu privire la infiintarea crescatoriilor de
prepelite, astfel incat sa corespunda normelor aplicate in Uniunea Europeana",
spune reprezemtantul Asociatiei Nationale Cinegetice. "Sunt persoane,
autorizate sau nu, care, datorita unor inlesniri acordate de retele mari de
magazine si facilitatilor care li se fac de catre DSV-urile locale care le
autorizeaza "fermele", reusesc sa vanda oua de prepelita care, in procent de
peste 75%, sunt achizitionate la un pret minimal de 0,1 - 0,15 ron/buc. de la
crescatori particulari care nu reusesc sa vanda intreaga productie din crescatoria
lor utilizatorilor finali", comenteaza oficialul cu privire la specula si intermediarii
din domeniu.
Sistemele de intretinere.
Se practica numai sisteme intensive: baterii de ouat si baterii de crestere (pentru
tineret de inlocuire la 1-4 saptamani, iar pentru pui de carne la 1-5 (6) saptamani;
pentru investitii mai reduse se poate folosi si cresterea la sol, pe asternut, dar
numai in sectorul de crestere.
Marimea fermei.
Este determinata de necesarul familiei si de existenta beneficiarilor.
Din acest punct de vedere crescatoriile de prepelite pot fi:
- familiale (2-3 incaperi, de 10-16 m², cu pana la 60-65 pasari ouatoare (200-250
oua pe saptamana) sau, daca li se repartizeaza masculii necesari si ouale se
clocesc, pana la 150-160 pui de carne;
- artizanale (4-5 incaperi, de 80-100 m²), cu pana la 600 pasari ouatoare si cu
productii saptamanale de pana la 3000 oua sau 2000 prepelite de carne;
- industriale (5-7 incaperi, cu suprafata totala de 700-900 m²) dotate cu
incubatoare si abator, care asigura productii saptamanale de 30000 oua sau
20000 prepelite taiate.
Adapostul.
Spatiile destinate adapostirii trebuie sa asigure suprafete de 1 m² (pe asternut
sau in fiecare etaj de baterie), pentru cate 120-250 pui (in functie de varsta) sau
pentru cate 80-100 prepelite ouatoare.
In ceea ce priveste conditiile (microclimatul) din adapost, prepelitele au nevoi mai
mari de caldura, umiditate si lumina.
Hranirea prepelitelor.
Se face cu nutret combinat, mai bogat in proteine, atat pentru puii de carne cat si
pentru pasarile ouatoare.
De asemenea, pentru marirea puterilor tamaduitoare ale oului de prepelita
trebuie sa se asigure, in hrana sau apa unor loturi de pasari, dupa caz, anumite
vitamine si microelemente minerale.
Reproductia prepelitelor.
Se face in incubatoare, de suprafata sau de volum, special construite pentru
aceasta specie sau cu sitele adaptate pentru marimea oualor.
Pentru prepelite de carne sunt necesare seturi de cate 3 incubatoare de
suprafata sau 2 incubatoare ¿ 1 eclozionator la incubatoare de volum, sau un
incubator in incarcare pe serii, cu spatiu pentru ecloziune.
Volumul de munca.
Este neinsemnat in cresterea familiala (pentru o familie de 4 persoane sunt
suficiente 25-30 prepelite, adapostite intr-o cusca de 60 x 30 cm; ele consuma
zilnic 750 g nutret si produc 600 g dejectii, asigurand cate minimum 5 oua/zi de
persoana.