PREFATA Se spune cd trdim intr-o lume de simboluri. Ar finimerit s4 spunem cd o lume de simboluri traieste in noi. Viitorul este semn gi orice semn este purtator de sensuri. Simbolul e singurul mod de a spune ceea ce nu poate fi exprimat prin alte mijloace. ‘Omul are nevoie de simboluri pentru a aduce incomprehensibilul in sfera tangibilu- lui. Simbolismul este cheia intelegerii universului spiritual. Simbolul (gr. ,symbolon” - serin de recunoastere) este o imagine bogata in semnificafii, un semn incarcat cu polivalenta inepuizabila a imaginii. Structura sim- bolului presupune doud componente: imaginea (obiectul, fiinta, fenomenul, eveni- mentul s.a.) si sensul acesteia, fird de care el, simbolul, nu poate exista. Daca meta- fora poate fi smulsa din context, simbolul poate fi conceput numai intr-un context ce dinamizeaz4 un anumit aspect al imaginii simbolice. Poefii simbolisti se aff in c4utarea unitatii lumii prin stabilirea analogiilor si corespondentelor” dintre lumea obiectiva si cea subiectiva. Folosind un sistem de simboluri enigmatice, ei patrund in adincurile emotionale ale sufletului uman, pentru a afirma ideile si adevarurile ,,ves- nice”, esenta existentei »transcendentale”. Simbolul e folosit pentru comunicarea unui mesaj general-uman important, fiind o modalitate de exprimare concentrata, sintetica gi plasticd a vietii. Specificul simbolului rezida in forta extraordinara de generare, relevare gi plasticizare, in expresivitatea emotiva pregnanta. Prin insasi natura lui, simbolul tin- de s& desfiinteze limitele stabilite gi s4 reuneascd punctele extreme in aceeasi viziune, asemanindu-se cu sigeata care zboara fara sd se clinteasca din loc. Descifrarea unui simbol presupune o reconstituire a evolutiei gindului care aspira, nadajduieste, se teme, sufera sau se bucurd imaginindu-si. I. Chevalier crede cA ,prima functie a simbolului este cea de a explora”. Semnificatia simbolului diferd adesea in functie de persoana, precum gi de situatia acesteia la momentul dat. Dictionarul reprezint& doar inceputul unei investigatii enciclopedice aflata, in momentul de fat, in contextul literaturii romane, in special a celeia din partea sting’ a Prutului, la inceput. S-a incercat 0 hermeneuticd la imbogafirea careia suntinvitati 4 participe tofi cititorii. Dictionarul sugereazi doar, nu impune. Nadajduim c& lectura lui va incita cititorii s4 cugete pe seama simbolurilor. Articolele dictiona- rului nu contin toate dimensiunile vreunui simbol, deoarece simbolul o ia la goan’ ssind gindesti c& |-ai prins; pe masurd ce se limpezeste igi ascunde fata, cici, aga cum spune Georges Gurvitch, ,simbolurile reveleaza voalind si voaleaza revelind”. Am selectionat interpretarile considerate capabile de a permite cititorului 8& descopere sau sa intuiasc el insusi semnificafii. Modelele oferite vor sugera, in special elevilor, perceperea personalizata a literaturii. Uneori, am expus gi unele in- terpretari care apartin acestora. Asadar fiecare paragraf ramine deschis cercului larg de cititori care cauti s& stie mai mult despre modul in care au fost traite imaginile -artistice si semnificatia transmisa. Cei dotati cu imaginatie vor gisi, la drept vorbind, mai degraba invitatiile la interpretare decit cunostin{e. Or, perceperea simbolurilor este, in primul rind, personala. Cititorul poate da curs liber intuitiei sale.5 Adam/ Cadere adamica Adam gi Eva sint ,,simbolul cuplului primordial, care marcheazi inceputul omenirii,in mitologia mai multor po- poare si culturi”’. In Biblie se pomeneste de cutezanta cuplului primordial care a nesocotit tabu-ul lui Dumnezeu gi a mincat fructul interzis din Pomul Cu- nogtinjei binelui si rdului, ispitifi fiind de. un sarpe. Din cauza picatuirii prin nesocotirea voii lui Dumnezeu, acest cu- plu avea nevoie de mintuire, Conform evangheliei lui Nicodim, dupa inmormintarea Mintuitorului, la coborirea acestuia in ,,imp&ratia mortii”, acesta a rupt gratiile temniteicelor inchi- si in Infern gi, la invierea Sa, i-a condus pe Adam gi Eva sus, afar’ din intunericul de mormint. Adam simbolizeaza primul om gi imaginea lui Dumnezeu. Primul inseamné aici mai mult decit intiietatea in plan temporal. Adam este primul in ordinea naturii, este culmea creatiei te- restre, fiinta supreméa intru umanitate. Sensul pierderii paradisului a preo- cupat in diverse epoci pe mai multi c&rturari romAni, iar in literatura apare concomitent ca tema si ca simbol. D. Cantemir, in .Metafizica”, afirma c& pa- catul originar are radacini in logica. Eva a incAlcat interdictia pentru ca nu cu- nostea porunca; ea a intrat pe calea mor- tii corporale si, imediat ce fructul inter- zis a fost cules, Adam a fost contaminat de coruptia simpurilor. Adam n-a voit sa fie Iisus, n-a voit s4 fie biruitor, dar, dupa cAdere, el primeste dreptul la pocdinta gi e predestinat si regenereze. In ,,Istoria Teroglifica” de acelasi autor, se face de citeva ori distinctia dintre ,,mincare” si »hrand”, ca ispita ce duce la pacat. I. He- liade-Radulescu pune picatul originar pe seama lui Lucifer, care, alungat din Paradis, isi face o pereche feminina: din capul lui se naste Pacdtuirea. $i la B1 nescu apare aceast4 motivatie a cad adamice. In nuvela .Sarmanul Dioni Zoroastru/ Dan/ Dionis nu-si descope- r limitele, doreste s4 fie Dumnezeu gi traieste de mai multe ori experienta ca- derii, deoarece el este initiat cu intentie de insusi Lucifer (Ruben/ Riven), inge- rul alungat din rai. In intruparea sa de cdlugar pe nume Dan, eroul repeti ex- perienta luciferica si destinul lui Adam, pierde paradisul gi este condamnat s-o ia de la capat. M. Eliade interpreteaz’ intilnirea pa- radiziac& dintre leronim si Cezara, din nuvela eminesciana ,,Cezara”, ca pe o eli- berare de sub timp, cdci starea adamicd de dinainte de cidere este lipsita de eveni- ment, durati gi istorie. In insula transcen- denté ajung doar fiintele care gi-au depasit conditia umana. Insula Jui Euthanasius este un simbol al eternitafii reflectata in moarte si iubire paradiziaca. Profesorul lui M. Eliade, Nae Io- nescu, afirma c4 omul a dorit si devin’ Dumnezeu, adic’ s creeze, ceea ce a si devenit, dar creatia sa se face prin con- sum de substanta, cu suferin{a si munca; ela devenit un Dumnezeu dupa puterile sale. Consecinta a caderii, dorul pentru paradisul pierdut devine impulsul fun- damental al plismuirilor omenesti. In romanul Enigma Otiliei” de G. Cali- nescu, Felix si Otilia alc&tuiesc ,cuplul adamic” cazut intr-o lume care gi-a pierdut irecuperabil esenta paradiziaca. In aceast& lume, fluviul heraclitic antre-6 neaza doar noroaiele si murdaria, adu- cind, prin moartea lui Costache Giurgi- uveanu, sfirsitul iubirii celor doi tineri. In continuare, sintem martorii trecerii grabite a timpului profan, Felix impar- tasind destinul de inger czut. Nici ci- storia (reusitd doar pe plan social) nu-l va reincadra in armonia cosmic&. Dup& »izgonirea din paradis” a lui Felix, noua pereche se incadreaza intr-o terna pro- fanitate, incapabila fiind si participe la Facerea Lumii. Romanul ,,Maitreyi” de M. Eliade reia motivul c&derii adamice. Or, iubirea interzisi constituie un pacat de care Allan nu poate fi izbavit nici prin ritualul logodnei mistice, i izgonirea din timpul sacru fi provoaca tinarului senti- mentul prabusirii totale. Astfel, Allan va repeta destinul luciferic al ,cdderii” din rai: in noua lui casi tindrul inginer este terorizat de amintiri si traieste o suferin- {a hohotitoare. Alb/ Dalb »Intocmai culorii sale opuse, negrul, albul se poate situa la cele doua extremi- tati ale gamei cromatice”*. El semnificd fie absenta, fie suma culorilor. Pictorul Kandinsky s-a exprimat, in aceasta pri- vinta, mai bine decit oricine: ,,Albul, care adesea este considerat 0 non-cu- loare, constutuie un simbol al unei lumi in care toate culorile s-au evaporat. Este nimicul dinaintea inceputului Din acesta pricina, la inceput, albul a fost culoarea mortii si a doliului; alba’ e culoarea giulgiului, a strigoilor, naluci- lor. Astfel, primul om alb care s-a aratat negrilor a inspaimintat si a pus pe fugt toate populatiile. Condamnatul era obli- gat si poarte o cAmasa albi, care este o cdmasa a supunerii. La origini, albul nu reprezint& o culoare pozitiva, ci neutra, pasiva, aratind doar c& nimic incd nu a fost implinit. De aceea copiii, in cadrul ritualului crestin, sint condugi spre in- humare intr-un linfoliu alb, decorat cu flori albe. Din acelasi motiv, este alb ves- mintul celor care se indreapta spre im- partdsanie gi cel al logodnicei mergind la ceremonia cAsatoriei. Albul mai este cu- loarea candidatului, adic& a celui care igi va schimba conditia; candidatii la func- {iile publice se imbricau in alb. Considerata ast3zi culoare a luminii gi a stralucirii, albul este de bun augur. O virtute magica ii este atribuita lapte- lui, in bund parte datorit& culorii sale. La fara, la nunt&, mireasa este stropita cu lapte. Faina, lina, ouale albe sint semne bune. La fel gi albul argintului. Cind o persoana este bolnava gi i se citeste un descintec sau i se face o vraja, ea trebuie si-i dea medicului ceva alb. In poemul »Dan, cSpitan de plai” de V. Alecsandri, culoarea semnificd cAruntetea ca indiciu fizic al imbatrinirii, dar gi puritatea mo- rala, marefia lui Dan: Jar munfii, albi ca dinsul, se-nchind-n depdrtare”. Al- bul reprezinta crezul si modul de viata al personajului: .Alb am trait un secul pe plaiul stramosesc/ $i vreau cu fata albd senin sd mda sfirgesc,/ Ca dupa-o viata lungd, ferita de rusine,/ Mormintul meu sd fie curat si alb ca mine”. Motivul este reluat prin termenul ,,dalb”: ti placea sd-nfrunte cu dalba-i vitejic Pe cei care prin lume purtau bici de ur- gie”. Acest cuvint are rezonante arhaice gi nuanfé sacra, fiind folosit, frecvent, in colinde. Printr-o alaturare neobisnuita, autorul reuneste sensurile de vechime si