Heterozide Definitie ‘in prima jumatate a secolului XIX aproape paralel cu identificarea primilor alcaloizi s-ainceput studierea unei alte grupe de compusi naturali, pretiosi pentru medicind - heterozide (glicazide). Spre deosebire de alealoiz ele mu contin azot n-au proprietiti bazice. Heterozidele sunt compusi vegetali rezultati din combinarea unei fractiuni glucidice cuosubtanti neglucidicd numit& aglicon sau genind (genol). Acesti compusi naturali prin hidroliz8 pun in libertate o parte glucidica, care poate fi format din una sau mai ‘multe oze io parte neglucidica (agliconul sau genina) a cérei structura chimica este foarte variati, Deci heterozidele pot fi considerate ca derivati ai formelor ciclice ale glucidelor. Legitura dintre aglicon si oze se face prin intermediul hidroxilului glucidei. HOH R—aglicon Hf HO\on —— HOH in legitura cu varietatea partii glucidice unii autori au propus ca acele heterozide ce contin in molecula lor glucoza si fie denumite glucozide, iar cele ce contin alte oze decat glucoza si fie denumite glicozide. Astazi este adoptata denumirea generic’ de | heterozide. Fiecare heterozid, in parte, are o denumire propre, a cirei ridacina este luati din enumirea plantei din care a fost extras: sinigrozidul (Sinapis nigra), din denumirea organului plantei producdtoare hesperidozid (fructele de portocal); dupa structura chimicd a agliconului floridozid (acid floretic si floroglucina) sau in sfarsit provine de la ‘numele descoperitorului- kampferozid (Kampfer). Denumirile terminate in sufixul “ind” intdlnite in tratatele mai vechi (dgitalina ete), nu sunt corecte, deoarece ast8zi acest sufix este utilizat in nomenclatura unor substante azotate. in general, agliconul trebuie si contind o functie oxhidril, pentru aputea contacta Jegitura heterozidica. Din aceasti cauza, denumirea agliconului va sfaryitotdeauna prin terminafia “ol”: hesperetol, kampferol, etc. Raspandire Hetrozidele sunt foarte réspéndite in plantele superioare si mai putin in cele inferioare. 269Unele familii de plante sunt foarte bogate in asemenea prineipii active (Apocynaceae, Ericaceae, Rhamnaceae), Multe heterozide sunt caracteristice pentru anumite speci sau famili (arbutozida pentru familia Ericacese, tioheterozidele pentru Brassicaceae), iar altele cum este rutozida se gaseste in speeii foarte diferite din punct de vedere taxonomic (saledm japone, hrigc8), Aceste principiiactive, la unele specii se intlnese intoate organele de planta, la altele numa in anumite organe. Heterozidele sunt localizate in sucul vascular sau in celule speciale din anumite {esuturi, Cantitatea de heterozide in plante variaziiin limite foarte larg. Structura chimici Dupa natura functiei agliconului, de care se leaga partea glucidica, se desting urmitoarele tipuri de heterozide: (O-heterozide (R-O-C H, 0.), rezultate din elimenarea unei molecule de apa dintre ‘OH fenolic sau alcoolic al agliconului. Acestea sunt cele mai raspandite. CH,OH 0 HOH H Hoon wo OR H OH S - heterozide (R-S-C,H, ,0,). in acest caz partea glucidici se leaga prin acelasi ‘mecanism de un tio, Se gasesc in plantele familillor Brassicaceae, Resedaceae, etc. HOH ° H/H H HO OH OH = HOH a N-heterozide( N-C,H,0,). Legiturapentozi se face prin intermedi uni R atom deazot cum este la nucleozide 270oO H/H H Hoon no NR H OH RL C - heterozide (H -C -C,H,,0,). Sunt compusi rar intdlnifi, in care legatura H dintre partea glucidica si aglicon se face prin intermediul unui atom de carbon. Partea elucidica denumita si glicon poate fi formata din una sau mai multe oze (di-, tr tetra-, pentaholozide). Biosinteza Partca glucidica isi are originea in ciclul fotosintezei. Glucidele si indeosebi glucoza sti la baza biosintezei tuturor substantelor organice vegetale, inclusiv agliconii heterozidelor. Biosinteza agliconilor va fi studiatd pe grupe de heterozide clasificate dupa structura lor chimics. Clasificare Au fost propuse mai multe moduri de clasificare: dupa originea natural; dupa prezenfa sau absenta azotului, etc.; cea mai reusita fiind insti dup natura chimici a agliconului. Clasificarea adoptata insé, pentru cursul de farmacognozie, desi didactic, areunneajuns prin faptul cd nu este intru totul intocmita dupa natura chimic’ aagliconului, ciare si eapitole care se refers la nefitmen farmacodinamick a hetero7idelor pe care le cuprinde. De exemplu heterozide cardiotonice. in conformitate cu clasificarea adoptata in prezent heterozidele se impart in ‘umitoarele grupurr principale: 1. Heterozide senevolice (thioheterozide, sau glicosinapide). Reprezentanti: sinigrozida in seminte de mustar, glucobrasiciozida -in varzi, 2, Heterozide cianogenetice sau cianhidrinice. Reprezentani: amigdalozida si prunovida in piersice, migdale, caise. 3. Heterozide cardiotonice, agliconii carora sunt derivati ai ciclopentan- pethidrofenantrenei: purpureaheterozidele din degetel rosu, strofantozida in strofant, ‘couvalozida iu lacramivara etc. 4, Saponozide (triterpenice si steroidice): glicirizina in lemn dulce, dioscina in dioscoree, panaxozidele in jen-sen etc. in dependena de forma tautomera a monozaharidelor heterozidele se impart in ide (inel din 6 atomi) si furanozide (inel din 5 atomi), amCHLOH CHOH ° HOH H CHOHO. HO\OH HOR H\OH H/O-R HOH uOOW Glucopiranozida Glucofuranozida in dependent’ dec- sau 8—configuratia hidroxilului semiacetal, prin care se face legitura cu agliconul, ele se impart in csi 8-heterozide, de exemplu CHLOH cHOH CHO HOH H HH OR CHOH-O. HO\OH HOR HOH On HOH L-D-glucopiranozida a—glucofuranozida B-D-glucopiranozida Untrebuinjitri Actiunea acestor compusi este determinatai de natura chimica a agliconului Manifestarea acestei actiuni este dependenta de partea glucidica a heterozidelor, care face ca agliconul sa devina solubil, ceea ce permite si fie resorbit pe cale enteral, si {ntre in circulate si apoi sa fie eliminat. Hetertozidele prezinta actiuni farmacodinamice Aiferite, uneori in dependent de dozi fiind toxice puternice Tioheterozide Definitie Tioheterozidele (glicosinapidele, senevolheterozide) pana nu demult erau conside- rate, asa cum stabilise Gadamer in 1897, ca derivati ai acidului ipotetic imino-tiol- carbonic si care prin hidrolizl enzimaticd formau senevoli, constituentii esentei demustar 272_- OH HN=C sor R-N=C=S ™ sH -H:0 Acid imino-tiol carbo- Senevol nie (ipotetie) ‘Mai tarziuls-a stabilit c& aceasta structurti nu corespunde realitati si cd tioheterozidele sunt esteri substituifi ai aciduluiizo-tio-hidroxamic, SH HC, N -OH in care substitutiile, heterozidarea si esterificarea se produc in felul urmator: S—CH,0, n—ce \ N—O—SOK {n sprijinul acestei structuri stau o serie de reacti ca hidrogenoliza sinigrozidei cu Raney-nichel ce conduce la butilamina si care dupa structura indicat de Gadamer nu. arputea furiza acest compus. HC HC S CHO, yy He -c Ly ch,- (CH), - NH, + HS + CHO, + KHSO, NO SOK Sinigrozida Butitamina Analogic din sinalbozidi se obfine tiramind HH —_— Ss C\H,0, NO. SOK OH +C\H,O, + KHSO,+ HS. CH, —CH,-NH, CHC Hy Sinalbozida Tiramina 273Att sinigrozida cat si sinalbozida la hidroliza acidat formeaz acid vinil-acetic si respectiv p-hidroxi-fenilacetic, Sinigrorida, ——HOH cu, = crt-cr,-coon . Nom qu Acid vinil-acetic on HoH Sinabocida, ——" > + NILOH cu,— coon Acid p-hidroxifenit- acetic in aceleasi conditii, dupa vechs izotiocianic. Noua formula mai explica si freeventa observatiei precum ci glicosinapidele se descompun in nitrilul respeetiv si sult structurd arf trebuit sd se obind derivati ai aciduli SH Roc —+ R- C-N+S+H,O N OH insusi Gadamer observase, c& atunci cAnd antrena cu vapori de api planta pulverizati, obtinea esenta de mustar, jar cand antrenarea era realizatl cu parti de planta obtinea mma alesnitrill Acest fenomen se explica prin faptul, cd atunci cand planta n-a fost pulverizata, enzima continuti in celulele plantei nu are posibilitatea si actioneze cu structura hidroxamicd conduce a obfinerea nitrilului. Atunei cénd actioneaz enzima mirozinaza se produce, odati cu hidroliza sia regrupare enzimatica dupa schema urmatoare: a) fermentatic la rece; b) nefermentatv; c) fermentatie la cald, 274Att sinigrozida cat si sinalbozida la hidroliza a respectiv p-hidroxi-fenilacetic ki formeaza acid vinil-acetic si HOH Sinigrozida ——">-—® Ci. - CH, COOH » NHLOIL Acid vinil-acetic on HOH Sinalbozida. —————> + NEO u cH, Coon Acid p-hidroxifenit- aceti inaceleasi conditii, dupa vechea structura ar fi trebuit sa se obtina de ‘izotiocianic. Noua formuli mai explica si frecventa observatiei precum ca glicosinapidele se descompun in nitrilul respectiv gi sult” SH N+S+H.0 N oH insusi Gadamer observase, cA atunci cand antrena cu vapori de apa planta pulverizati, obtinea esenta de mustar, iar cAnd antrenarea era realizatS cu parti de plant’ obtinea mai ales nitrtul, Acest fenomen se explic’ prin faptul, c& atunei cénd planta n-a fost pulverizati, enzima continutd in celuiele plantei nu are posibilitatea s@ actioneze cu structura hidroxamica conduce la obtinerea nitrilului. Atunei cénd actioneaza enzima mirozinaza se produce, odati cu hidroliza sio regrupare enzimatici dupa schema urmatoare: a fermentatie la rece; b) nefermentativ;, ©) fermentatie la cal 274R-S—C=N Alchil-sulfociamuri S—CH,O, Rc —b_» R-C=N oles Nitti RW os Senevol Raspandire Tioheterozidele se gisesc in specii apartindnd familiilor Brassicaceae, Liliaceae, ‘Capparidaceae, Moringaceae, Resedaceae. Cel mai des se intélnesc in seminte i organe subterane, mai rarin frunze gi flor Biosinteza Cercetirile Ricute cu atomi marcafi au ardtat cd radicalul alil, precum gi sulful din ‘molecula sinigrozidei provin din homometioning la care participa sulfati sulfuri si D- glucoz’. Glucosinapidele cu radical aromatic provin din fenilalanina Antrebuingiiri Senevolii prezinta proprietati rubefiante si vizicante. Se utilizeaz sub forma de catgplasme in ratamentul reuratismului, Sub aeiunea ailsenevolulu irigarea sanguind avaselorperiferice este mult marité. Mai prezint& proprietii fungi Uni senevoli prezinta proprietat citostatice(alil-senevolul are actiune C-mit: Plante si produse vegetale cu continut de tioheterozide Mustar - Brassica juncea Czern. (syn, Sinapis juncea L.) fam. Brassicaceae. Etimologie _ Denumirea genului brassica “ provine de la cuviintul kelt bresic = varz gi ara la denumirea lating a varzei, care face parte din acest gen. Sinonimul “Sinapis” este for- mat de la cuvantul grec sinos = dauni, rau, deoarece in lucrul cu produsul vegetal se mireste icramarea. Descriere Mustarul - planta anual, ierbacee cu ridicin’ pivotantd, Tulpina erecta, cilindrica, ramificati in partea superioar, inalti de 50-60 em. Frunzele petiolate, altemne, prezint 218forme variate: cele inferioare lirate, penat-sectate cu lobii superiori mai mari; cele mijlocii - lanceolate, cu adancituri ; cele superioare - simple, aproape integre. Florile mici galbene grupate la varful tulpinilor sub forma de raceme. Fructul -siliculacilindriea, aplecata de la tulpin8, Semingele aproape sferice negre-albastrui, cafenii sau galbene- deschise (in dependenta de sort). Raspandire Mustarul se cultiva ca oleaginos si curativ in Ucraina, Caucazul de Nord, Moldova. ‘Spontan se intalneste in partea europeana si Asia Mijlocie. Alte specii au urmitoarele caractere de deosebire: - mustarul negra (Brassica nigra (L.) Koch.) are silicule mai mici patruunghiulare, lipite de tulpina, seminfele brune-intunecate, mai mici: ~ mustarul alb (Brassica alba L.)e cusiliculele indreptate de la tulpina sub unghi rept, cu seminte mai mari, galbene. Organul utilicat, recoltare in medicina se folosesc semintele de mustar - Sinapis semina, Recoltarea seminjelor de mustar se face in momentul ing’beniii fructelor (inceputul maturizAri). Se secerd manual sau mecanic intreaga parte supraterestr, se last la uscat, apoi se treerd sise sclectioneazA semintele, Compozitia chimica Seminfele de mustar contin tioheterozida sinigrozida (sinigrina) care prin hidroliza enzimatica pune in libertate ailsenevolul, KHSO, si glucoza. HC HC CHO, He + S—CH,0, ye He—C me HC CS KHSO, N 0 SOK Sinigrozida Alilsenevol Alilsenevolul este acela care da mirosul specific esentei de mustar. Din seminte de mustar alb a fost izolat sinalbozidul, care conduce prin hidroliza la sinapini (esterul colinei cu acid sinapic), glucozi si sinalbinsenevol (izotiocianat de p- hidroxiberzil. Seminjele de mustar mai conjin 30 - 40 % ulei gras (gliceride ale acizilor: erucic, oleic, linolic),20% mucilagiu, albumine, etc, 276Antrebuintari Seminjele de mustar pulverizate, ca atare (Sinapis farina) sau ca emplastru (Charta Sinapisata) se folosesc sub forma de cataplasme in raceli si artroze, afectiuni reumatismale, datoriti actiunii rubefiante, hiperemiante, Servesc deasemenea la obtinerea uleiului gras si volatil, Uleiul volatil de mustar este un lichid limpede, incolor, sau slab- gilbui, onctuos, mobil, cu miros putemic iritant, mai ales asupra mucoaselor (nazale, oculare), Acestui ulei se datoresc proprietatile rubefiante. De aceea se foloseste in frectii antireumatice, Totulejului volatil, espectiv alil-senevolului ise atribuie efectul C- mitotic observat la unele Brassicaceae. Oleum Sinapis este unul din componenti preparatului Efeamon cu actiune revulsiva sianalgezica. Heterozide cianogenetice Definitie ‘Sunt compusi naturali cu azot in molecula, din grupa O - heterozidelor, care prin hidroliz& pun in libertate acid cianhidric, oze si o aldehida sau o ceton’. Cianhidrinele ‘mai raspandite sunt benzaldehid-cianhidrina si aceton-cianhidrina, Raspandire Heterozidele cianogenetice se giisese in peste 50 de specii din familiile: Rosaccac, Fabaceae, Linaceae, Asteraceae, Caryophyllaceae, Euphorbiaceae, Sunt localizatein seminfe (migdale), flori (soc), franze si scoarte, Biosinteza agliconilor are la baz& acizi aminati (valina pentru aceton -cianhidrina si fenilalanina pentru benzaldchid - cianhirina), Plante si produse vegetale cu continut de heterozide cianogenetice Migdale dulei - Amygdalus communis L. var. dulcis Migdale amare ~ Amygdalus communis L. var. amara (syn. Prunus amygdalus Stokes) fam. Rosaceae Etimologie ‘Denumirea genului Amygdalus (gree. amygdalos) se intdlneste la multi autori antici (Dioscorides, Plinius). Etimologia nu este clard, Probabil este legat de cuvantul persian ‘munga (migdale amare), deoarece Persia (Iran) este patria plantei sau de cuvantl sirian al mugdala (copac frumos), Numele varietiilor face aluzie la gustul seminfelor. 278665. Amygdalus communis L. Migdale 279Descriere Arbore inalt de 5 8 mu sistem radicular profund ce depaseste de 2-3 ori raza proicetici coroanei. Tulpinile cu scoarfa bruni, crépati, lemn cu densitate mare, nuanfi rosie, Coroana ovoida, largi cu lugeri rosietici, glabri. Frunze alterne, ovat-lanceolate pan la ingust-lanceolate, acuminate la varf si dinfate pe margini, Flor solitare, pedun- culate de culoare alb-roze, apar primavara inaintea frunzelor. La A. communis var. duleis lorie precoce au stiful mai lung decit staminele, pe cand la ceelalte florilerosietce Ja bazé au stlul si staminele de aceiasi lungime. Fructul - drup ovoid’ comprimata lateral, prezinté un epicarp verde, puternic pubescent si un mezocarp care la maturitate se usucd gi cade. Pe ramuri rman semintele protejate de un endocarp dur, pietros, pros, de forma oval-alungité sau oblonga. Raspandire Migdalul este rispandit in Siria, Iran, Asia Centrala pang in Turkestan. Cultivat in Europa Centrala siin America. Organul utilicat, recottare Ca produs vegetal se folosesc cotiledoanele semintelor de migdal -Amygdalarum semina recoltate la maturizare complet Compozitia chimiea Migdalele dulci contin 40 - 45 % ulei gras, 20 - 25 % proteide, 10 % glucide, amigdalozida 5i foarte putind emulsina. Migdalele amare contin 30 - 50% ulei gras, 25, -35 %protide, 2 -4% amigdalozida, emulsin§, sAruri minerale, Hidroliza enzimaticd a amigdalozidei, sub influenta amigdalazei (gentiobiazei) con- duce la obtinerea unei alte heterozide cianogenetice (prunazozida) sia unei molecule de glucozii Prunazozida este scindatt de -glucozidoza in benzaldehideianhirin’ so alti molecula de glucoza. Sub actiunea oxinitnlazei benzaldehidcianhidrina elibereazA acidul cianhidlric i benzaldchida, CH-O—C,H,0, °. H-0—-CH,0, | ee. = C=N amigdalaza c=n Amigdalozida Prunazozida o o x H+HCN prunaza Benzaldehid- Benzaldehida cianhidrina 280fn prezenta emulsinei, din amigdalozida rezulta direct benzaldehideianhidrina, Intrebuintari Datoritt heterozidelor cianogenetice, care au actiune antitusiva prin confinutul in acid cianhidric, din migdale amare se prepara prin antrenare cu vapori de apa “ Agua Amygdalarum amararum “ care serveste la prepararea picaturilor contra tusei, deasemenea ca calmant si analgetic. Aqua Amygdalarum amararum intra in componenta preparatului Solutan, care manifesta efect expectorant si bronholitc. Cotiledoanele migdalelor dulci servesc la prepararea emulsiei de migdale“ Potio Gummosa, folositd ca emolient la dereglari gastro-intestinale, Migdalele, indiferent de varietate, se folosesc la obtinerea uleiului gras“ Oleum Amygdalarum “, folosit pentru prepararea solutiilor injectabile uleioase, ca si Oleum Petsicorum, Identic’ Agua Amygdalarum amararum este Agua Laurocerosi objinuta prin antrenarea cu vapori de apa din frunze proaspete de Laurocerasus officinalis (Ro- saceae) -arbust mare, vesnic verde, originar din Orientul Apropiat si réspandi bazinul mediteranean. Soc - Sambucus nigra L. fam. Caprifoliaceae. Etimologie ‘in legatura cu originea numelui genului Sambucus, Flora Romaniei se limiteaza la “numele socului la Plinius si Columelle”, fara da alte Kimuriri, Dup& Wittstein aceast denumire ar deriva din grecescul sambyre = instrument muzical (specie de flaut) icut dinramurileacestei plante. Genaust, in schimb, sustine c& etimologia genului Sambucus, este neeunoscuti gi ar fi posibil si derive din cuvantul dacie seba~ soc; nigra negru, aluzie la culoarea neagra a fructelor mature, Descriere Arbust sau arboras indigen inalt de 4-5 (10) m cu tulpina neregulat -ramificat’, cu ramificati direct de la baz, lung’ si drepte, scoarfa verucoasa, cenusiu - verzuie, Lemnul sibui, uniform, Coroana globuloasi, destul de deasd. Lujeri grosi, verzui -cenusi, ou lenticele proeminente si maduva spongioas®, alba - gilbuie. Muguri opusi, mari, ovoid -ascutiti, Ramurile poarta frunze imparipenat - compuse din 5-7 foliole eliptice sau ovat- cliptice, acute, pe margini neregulat - ascutit - serate, pe fata inferioara dispers - piroase in lungul nervurilor, miros neplicut, Flore de culoare alba sunt reunite in cime corimbiforme plate, de 12-20 cm in diametru. Fructele sunt drupe mici, negre, lucioase, sferice, cu3-5 seminfe, cu un sue violaceu. Raspandire Socul este o specie euroasiatic’ intalnitd pe soluri fertile, afinate, bogate in humus. Intdlnita la noi prin p&duri, lunci si zvoaie, pe Kinga garduri. 281Organul wilizat, recoltare Ca produs vegetal se folosese florile de soc - Sambuci flores. Serecolteaz cu mana inflorescentele fark pedunculi find 75% din flori sunt deschise, petimp frumos, dupii ce se rdicd roua, Se usuct la soare puternic, cu florile fn sus, int- un singur strat, pe rame acoperite cu hartie. Pe timp nefavorabil se usucd in poduri acoperite cu tabla, bine ventilate. Uscare aitficiald la 35-40°C. Dupa uscare se ficaca {nflorescentele cu mana pentru obtinerea numai a florilor. Compozitia chimicd Constituentul principal al florilor de soc este sambunigrozida (benzaldehiid-cianbidrin - glucozida), 0 heterozida cianogenetica care hidrofizeaza enzimatic sau in prezenta acizilor mineralidiluati pundind in lbertate acid cianbidric, benzaldehida si glucoz’. Mirosul _gretosal florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice gi anume: etilamina, izobutilamina, oamilamina. Florife mai congin mucitagiu, urme de ulei volati, tani rutozida, acizi organici, saponozide, Antrebuintari Florile de soc au actiune diuretic, sudorificd si emolienti, laxativa, jandireamatica| ‘si antinevralgica, sub forma de infuzie 0,5%. Extern pentru tratarea arsurilor, abceselor, Florile de soc intr in compovitia difertor speci antireumatice, depurative si sudorifce.