Plante si produse vegetale cu continut de monoterpenoide monociclice Izmii bund — Mentha piperita L. fam, Lamiaceae Etimologie Inca nu se poate afirma ci etimologia genului este cunoscuti. Unii mentioneaza “de lagrecescul mintha sau minthe gi, dupa alti, de la latinescul mentha sau minta”. Dup& Benigni si colaboratori, mintha sau minte este numele nimfei, fiica lui Cocytus, fluviul Infernului, jubita lui Plutonis si transformati, din gelozie, de Proserpina, intr-o planti. Lemery in sec. XVIII a emis ipoteza cd ar deriva de la latinescul mens, mentis= minte, deoarece planta ar fortfica creierul si ar einviora gandirea si memoria, Piperita de la piperatus = iute, piperat, aluzie la mirosul si gustal plantei. Descriere Mentha piperita este o planta anuala, erbacee, consiceratd ins de multi autori ca ‘ind pereng. Hibridul, Mentha piperita, provine din incrucigarea a doug specii: Mentha aquatica si Mentha viridis. Ultima specie este sinonima cu Mentha spicata si provine si cadin inerucisarea a altor doug specii: Mentha longifolia si Mentha rotundifolia, lacina este formati dintr-un numir foarte mare de ridicini adventive ‘care ajung in profunzime paind la 40-60 em. ‘Tulpina este anuala, patrunghiulara, compusai din noduri si intemoduri, mai mult sau mai putin erect, puternic ramificata. Frunza este ovat-lanceolati pan la lanceotati, cu manginea limbului erat. Lungimea frunzei variaza intre 3 si 8 cm, iar latimea de la | 1a 3 cm. Frunzele sunt asezate pe tulpina opus si sunt prinse prin petioli scurti. Pe partea superioara sunt netede, iar pe cea inferioara au nervuri proieminente, sunt coloratein verde inchis si sunt prevatzje cu sglande oleifere, prezente in numar mult mai mare pe partea inferior Inflorescenfa este de forma unui spic, conic alungit, de 4-10 em lungime. Floarea este compusi dintr-un caliciu cilindric, campanulat, cu 5 dinti, violacei, 0 corola violet deschis, format din 4 lobi, dintre care unul este de obicei mai at, stamine in numar de 4 iun ovar superior cu stigmat bifurcat Fructul este format din 4 nucule mici, acoperite de caliciul persistent. Se deosebese doui varietiji de Mentha piperita -rosieticd sau neagr si palid La varietatea rosieticd (rubrescens) tulpinile, petiolii gi nervurile frunzelor au nuante intunecate, rugii-violete. Fouma palescens este lipsité de culvarea antocianic’, tulpina si frunzele sunt verzi-deschise. Riis roase, Jandire Menta este o specie cu plasticitate ecologica foarte mare, arealul ei de ispndire fiind cuprins din vestul Marii Britani, regiunile de nord ale Europei si prin Ural pand in 169Siberia. Se ultiv aproape pe toate continentele, ins suprafefele cele mai mari ocupate cu aceasti specie se gisesc in S.U.A., Bulgaria, Italia, Franfa, Romania, Moldova. Forma neagri se foloseste ca sursi industriala pentru objinerea mentolului, iar cea albii mai mult in parfumere si industria alimentara ca aromatizator. Organul utilizar, recohare Ca produs vegetal se folosesc frunzele sau partile aeriene de menta - Menthae piperitae folia seu herba. Frunzele se recolteazii cfind acestea ajung la lungimea de 6 em, Se rupe frunza cu frunza, Partile aeriene se recoltea7a pentru uscare cand plantele sunt inflorte in proportie de 15-20%, iar pentru extragerea uleiului volatil,cind plantele suntinglorite peste 25%, Pentru extragerea uleiului volatl nu se recolteazA deat necesarul pentru 0 zi gi se prelucreazi in stare proaspata, Comporitia chimicit Frunzele de ment contin uleivolatil, confinutul cfruia variazA in fumetie deo serie de factor, ca: soi, varitate, provenienti, momentul recoltiri, conditiipedoclimatice. Astfel, ‘confinutul in frunzele uscate este de 1,5-3,5%, iarin pile aeriene proaspete de 0,15-0.4%. Cele mai bogate in ulei volatil sunt inflorescentele 4-6%, Uleiul de izm’ bunt se obfine prin distilarea cu vapori de api a masei verzi in stare proaspatd, Rectificarea se indeplineste printr-o dubli distiare, Principalii componen{i ai uleiului volatil sunt mentolul (40-70%) si mentona (10- 25%). Mentolul se gaseste in stare libera gi partial esterificat cu acetat si izovalerianat cde mentil. Al treilea compus al uleiului volatil este un derivat furanic, mentofuranul. in cantitate mica acesta este necesar pentru un ulei volatil de bund calitate; in cantitate mai ‘mare degradea7 uleiul volati,scizéndu-icalitatea si conferindu-i un gustaméri, Akzturi deacesti componentis-au mai gisithidrocarburi terpenice ca pinen, felandren, terpinen, camfen, limonen, de asemenea alcoolii terpineol, citronelol ete. In frunze sau mai identifica lipid, stosterol,acizii ursolic i oleanolic (0,5%),taninuri, flavonozide, caroten. in Asia Mijlocie se intalneste specia Mentha pulegium L. in uleiul volatil al careia seafla 60-70% cetona pulegona care dup’ hidratarea legaturii nesdturate in grupa izopropila si reducerea cetogrupei se poate usor transforma in mentol. | ed — 0 ° OH Pulegona Menton Mentol 170f 29, Mentha piperita L. Tema bunit 71Intrebuintari Frimzele de menti se prescriu sub forma de infuzie ca spasmolitic, colagog si anti- emetic; intra in componenfa speciilor cu actiune carminativa, gastric’, colagoga si calmanti. Tinctura (1:20) se foloseste ca analgezic, intra in compozitia multor picdturi, Din apa de menti se objin mixturi folosite in corijarea gustului simirosului diverselor ‘medicamente, in ckitiri ale caii bucale. Uleiul volatit de menta, posedand actiune spasmolitic’, calmanti, analgezica si antiseptica, intra in comozitia preparatelor medicamentoase, aga ca Corvalolul, ‘Valocordina, Milocardina, Urolesanul, Ofimetina, Ingafen etc. Mentolul, care se objine din uleiul volatl, se prescrie sub forma de solutiialeoolice, suspensii uleioase, unguente, picdturi nazale. Intern se foloseste impreund cu tinetura de odolean, matrigun§, intr in componenta Validolului, Pectusinei, Boromentolului, Menovazinei etc. Salvie (jales) — Salvia officinalis L. fam. Lamiaceae Etimologie Denumirea genului Salvia provine din latinescul salvare =a vindeca, deoarece unele speciale acestor plate aveau intrebuingiri medicale,etimologie wnanim admis = farmaceuticd. Atit planta cét si proprietiile sale sunt menionate si de Plinius. Deseriere Salvia officinalis este o plant perend, semilemnoasé. Partea subterani este reprezentati printr-un rizom ramificat, lignificat, pivotant, dezvoltat in sol pana la adancimea de 1,5 m. Tulpina este lemnoasa la baz, erect, muchiata in partea superioara, inalta de 30- 100 cm, pubescent gi foarte ramificata Frunzele sunt opuse, lanceolate sau ovate, fin zimfate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioara, Frunzele sunt pubescente, de culoare albi-cenusie sau verde argintie. Nervurile sunt acoperite de periyori mai desi Florile sunt labiate, cu caliciul format din 3 sepale superioare, brune-violacee. Corola este albastra-violacee, uneor alba sau roz. Florile sunt grupate in pseudoverticile, cite 6-10 situate in varful tulpinilor, unde formeazi inflorescente spiciforme, simple sau ramificae. Fructu! confine 4 nucule maronii sau negre, de forma ovoid Raspandire Planta este réspanditd in Europa (mediteraneana), Asia Mica, Se cultiva pe suprafete mari in Franta, Italia, Spania, Romania, Moldova ete. Organul utilizat, recoltare Ca produs vegetal se folosesc frunzele de salvie - Salviae folia, Frunzele de salvie 17230, Salvia officinalis L. Salvie (ales) 173ajung la maturitatea tehnicd in faza de butonizare, care este considerat’ a fi optima, deoareee continutul de ulei volati atinge valorile cele mai dicate. Recoltarea se face in zilesenine si in orele cu insolafie maxima, In primul an de vegetatie se obtine o singurd recoltd de frunze toamnna, iar in anii urmatori se realizeazii 2-3 recolte. Frunzele se recolteazd manual, prin tierea cu secera sau cu combine speciale. Comporitia chimicit Principiul activ de baza este uleiul volatil. continutul cdruia, in dependenta de diferiti factori, consttuie 038-2,5%, Componentul principal al uleiulu volatil este cineolul (pang Ja. 15%); terpenele biciclice sunt prezente prin tuiond, pinen, borneol, Afard de aceasta se contin substante tanante, acizii ursolic si oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipid. Antrebuingiiri Frunzele de salvie se folosesc sub forma de infuzie, decoct sau extract fluid, ca antinevralgic, hipoglicemiant si coleretic. Se mai foloseste de asemenea, ca antisudorific. Sub forma de gargarisme se obin rezultate foarte bune in tratamentul anginei tonsilare sitonsilita catarali, ca antiinflamator bucal si faringian (tinctura, preparatul Salvin - extractie acctonicd densa), Pentru spalituri vaginale, ca antiinflamator, poate fi recomandatil infuzia obtinuti din frunze de salvie gflori de musefel. Frunzele intra in componenta speciilor expectorante, emoliente, stomachice etc. Eucalipt — Eucalyptus globulus Labil. Eucalyptus cinerea Muell., Eucalyptus viminalis Labill. fam. Myrtaceae Etimotogie Denumirea genului Eucalyptus deriva de la cuvintele grecesti eu=bine si kalyptos inchis, deoarece la acesti arbori butonii sunt bine inchisi cu caliciu; globulus= glob, bili, aluzie la forma fructelor. Descriere Eucalyptus globulus este un arbore mare, care poate s& ajunga in locurile de origine la indltimi de 70 m. Acesti arbori se caractetizeaza prin prezen{a a dou tipuri de frunze. Pe ramurile tinere se dezvolta frunze opuse, ovate, cordate la baz, moi, iar pe ramurile mai batrane (3-4ani), florifere, frunzele sunt alterne, alungit-lanceolate, care se recolteaza. Florile sunt solitare. Fructul este o capsula. La E.einerea frunzele tinere sunt latovate, sesile; cele batrdne -scurt petiolate, lan- ceolate, de culoare albiistruie, cu pojghiti de cear’. LaE.viminalis frunzele tinere sunt sesile, lanceolate, opuse; pe ramurile batrane - petiolate, ingust lanceolate, verzi, alteme. 174Raspindire Eucaliptul este originar din Australia. Se cultiva in sudul Frantei, Spania, Caucaz, Crimea, Organul uilizat, recoltare Caprodus vegetal se folosese frunzele de eucalipt- Eucalyptifolia, Frunzele anuale se recolteazi nu mai devreme de luna noiembre, iar cele ce au iemat in orice timp de vegetatc. Frunzele fiecdrui eucalipt se recolteazi separa Compozitia chimici Frunzele de eucalipt contin 1,6-5% ulei volatil obtinutprin antrenare cu vapori de apa. ‘Componentul principal este constituit din 70-80% cineol (eucaliptol),alaturi de un numar insemnat de monoterpene si sescviterpene. In afara uleiului volatil mai confine tanin, rezind, ceardi, o cumarind si flavona liposolubila. Antrebuingéri Puilheren, decoctnl si tinctura din frunze de eucalipt sunt folosite ca antiseptice pulmonare, anticatarale, balsamice. Decoctul mai poate fi folosit ca tonic gi astringent, ca urmarea confinutului mare de taninuri, Datoriti confinutului de cineo! uleiul volatil dezvolta o actiune secretolitica gi expectorantt Poseda sispatelui. Uteiul volatil intra in componenta preparatelor complexe Pectusina, Eucatal, Eucamon, Ingalipt. Din frunze se pregiteste Clorofiliptul, care prezinta totalul flavonozidelor cu clorofila si posed actiune antibacteriana, Chimen — Carum carvi L. fam. Apiaceae ciasiactiune si prin aplicare percutant, prin frictionarea pieptului, eatului Etimologie ‘Numele genului Carum deriva din grecescul karon, care, dupa cum reiese din lucrrile Jui Dioscorides a rezultat din grecescul kar, kamos ~ piduche, deoarece el susjinea cl fuctele acestei plante se aseamana cu un paduche; carvi, nume de creatie neolatind, are la origine cuvantul arab karawiya = plant aromaticd. In ultimii ani s-a considerat eronat explicatia data de Wittstein cd ar deriva din latinescul carum=scump, iubit Descriere ‘Carum carvi este o planta bianuala, erbacee. in primul an formeazii numai o rozetil de fiunze, iar in anul al doilea o tulping ramificat& care fructific’. Rédacina este pivotantS, putin ramificatd, ce pitrtunde adn in sol, bine dezvoltati, de 1,5-2 em grosime, de culoare brund deschis la exterior si albi in interior. ‘Tulpina este erecti, glabra, inalta de 50-100 cm, fistuloasd, ramificaté mai mult in partea superioara. Frunzele sunt asezate altern, 2-3 penat sectate. Cele inferioare sunt lung petiolate, cu6-12perechi de segment; cele superioare sunt sesile, cu baza vaginat, membranous si lamina secta in lacini dstangate, filiforme. 17632. Carum carvi L. Chimen 17Florile, in numar de 10-13, sunt grupate in umbelule; acestea, situate pe 5-15 radi inegale, formeazi umbela. Fructul este 0 dicariopsd (diachen8), de forma oval alungiti, de culoare cenusi ‘rund, cu 5 coaste evidente, de culoare mai deschisa; la maturitate se desface in dows meticarpe lungi de 3-6 mm si groase de 1,2-1,8 mm, usor arcuite si ingustate spre capele, ce prezinta miros aromal yi gust intepator, Raspandire (Chimenul este rispandit in Europa, Asia. in tare spontand frecvent se intalneste in finefe, la margini de pidure in zona dealurilor. Secultivain India nordul Asfici, in unele fri din Orientul Apropiat simi alesin Europa, Organul utilicat, recoltare ‘Ca produs vegetal se folosese fructele de chimen - Carvi fructus. Recoltarea manual incepe in momentul cind 35-40% din fructe sunt coapte, avand o culoare galben- brung; in cazul recoltarii macanizate procentul de fructe mature trebuie sa fie de 65- 75%, Plantele secerate sau cosite se leagit in snopi, se usucd, apoi se treier8. Compozitia chimict Principiul activ este uleiul volatil, cu un continut ce variazéi in functie de diferiti factori, intre 2,7-6,5%, sia cérui component principal sunt carvona si limonenul (cca 40%). Uleiuil se obine prin distilare cu vapori de apa\a fructelor uscate zdrobite Fructele sunt bogate in ulei gras, albumine, flavonozide, cumarine. Intrebuingiiri Decoctul din fructe de chimen are actiune carminativa, stomahic’, galactogogs gi stimulenté a secretilor gastrointestinale, Se recomands in tratamentul anorexiilor si dispepsiilor. Oleum Carvi se foloseste si in amestee cu alte remedii medicinale, de asemenea Aqua Carvi -la miozite, boli de dinti Chimenul este un condiment important. ‘Lamai — Citrus limon Burm. fam, Rutaceae Etimologie Prin cuvantul Citrus romanii numeau arborele de kimai i tuia afticand mirositoare, din care se fabrica mobild, Grecii numeau arborele de limai kitrea sau kitrion, iar fructul -kitron gi kitrion, Cum denumirea greacii a arborelui de imai, asa $i cea latineasca isi trag originea de la grecescul antic kedros = cedru, lemnul cdruia, ca si lemnul arborelui de lama, se folosea in lupta cu insectele. Actiunea identic’.a lemnului.a fost observati sidenumixea cedrului au transferat-o numelui arborelui de Kimi Descriere Arbust spinos, tulpina inalta de 2 (4) m, lujeritineri rosietici-violacei, cu 2-3 valuri de crestere in cursul unui an, Frunze pieloase, alungit-ovate sau alungit-lanceolate, slab 17833. Citrus limon Burm. Lamai 179sineregulat-dinfate pe margine. Flori galbene cu nuant purpurie, solitare sau in perechi. Fruct - baci cu coaja galbent Raspandire Arbustul este originar din India, rispandit in regiunea mediteraneand. in Europa se ccultiva de la umitatea secolului XV. Organul utilizat, recoltare Ca produs vegetal se folosesc pericarpele fructelor de lama - Citri exocarpia. Compozitia chimict ‘Coaja de limi contine uli volatil cu componentul principal limonen (90%), iarmirosul este dat de citral sicitronelal. ‘A mai fostidentificat un principiu amar limonina, pectine si lavonozide, in special hesperidozida gi neohesperedozida Antrebuingari Fructele de kimai se folosese pentru obtinerea Acidum citricum si Suecus citr Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea medicamentelor si in parfumerie. Piretru — Pyrethrum cinerariaefolium Trev. (yn. Chrysanthemum cinerariaefolium) fam, Asteraceae Eximologie Denumirea genului Pyrethrum (grecescul pyrethron sau pyrethros) provine de la grecescul pyr= foc si anthron = la un loc, in asociere, ce arati la gustul iute-ascurit al radacinii, Sub aceasta denumire planta se aminteste la Dioscorides. ‘Numele speciei cinerariaefolium (n literatura se intalneste si varianta foneticd cinerariifolium) deriva de la lat. cinerarius - sur si folium - frunza, aluzie la culoarea frunzelor datoriti pubescentei. Deseriere Pyrethrum cinerariaefolium este o plant perend, erbacee. Pe partea lignificat a tupinii anual aparListari vegetaivi bogatiin fuze din care la aml vitor se dezvoltitulpin florifere cu ndilfimea de 60-100 cm. Frunzele sunt bi-, tripenatpartite, puteic pubescent, pe parteainferioard sunt tubulare de culoare galbend, iar marginile-ligulate,albe. Raspandire Planta este originaré din zona Est-Mediteraneani, Se intilneste pe peninsula Balcand, cde-alungul malurilor mari Adriatice, Datoritd importante’ este cultivatd in numeroase ‘iri ca Japonia (prima tara producitoare), Spania, Franta, Moldova. Aléturi de specia mentionata mai sus se cultiva: - Pyrethrum roseum Bieb., la care frunzele sunt bipenatpartite cu foliolele liniare, florile ligulate roze; 18034. Pyrethrum cinerariae foltum Trev. Piretru 181y frunze penat partite, foliole lanceolate cu marginea segmentat, florile ligula -rosi-inchis. Organul utilicat, recoltare Caprodus vegetal se folosesc florile - Pyrethri cinerariaefli flores, Se recolteaz!i, cu mana sau cu piepteni speciali, capitulele florale in anul al doilea de vegetatie cu ‘imisite de tulpini florale nu mai lungi de 2 em. Se usue’ repede, deoarece in produsul pproaspit principiile active repede hidrolizeaza Compozitia chimica in inflorescente se contine ulei volatil pana la 0,4%. Principiile active de baz sunt ‘compusi cu structura monoterpenicd, constituifi din esterii acizilor crizantemmono- carboxilic si acidul erizantemdicarboxilic cu o serie de acetoalcooli. BK C=CH COOH + HO. US Lf He N\A Na, H,C CH; oO acizi crizantemici: acetoalcooli: monocarboxilic R= CH, piretrolon R,= CH=CH, sarboxilie. R= COOH cinerolon R, =CH, eterul metilic al acidului dicarboxi R=COOCH, ‘Se deosebese: piretrina I - esterul piretrolonic cu acidul crizantem-monocarboxilic; piretrina II -esterl piretrolonei cu eterul metilic al acidului crizantemdicarboxilc; cinerina 1 -esterul cinerolonei cu acidul crizantemmonocarboxilie; cinerina II -estenul cinerolonei cucterul metilic al acidului crizantemdicarboxilic. Piretrinele si cinerinele se contin aproape in toate partile plantei, dar cel mai multin inflorescente 0,2-1,5%. Florile de piretru mai contin si sescviterpena denumiti piretrozing, Intrebuingari Preparatele Piretrum (pulbere) si Flicida (extractie alcoolica) se folosese ca insecti- cide in lupta cu mustele, f4nfarii, taracanii, plosnitele. Ele sunt efective impotriva diundtorilor din legumicultura. In veterinarie se foloseste la lecuirea rapanului si ca antihelmintc. Monoterpenoide biciclice Prezinti compusi cu doua inele nearomatice condensate gio legatur’ etilenic’, Hidrocarburile acestui grup de terpenoide constau din patru tipuri de compu: 1)aicarenei; 2) pinenei; 3; sabinenei si 4) camfenei. Aceste patru hidrocarburi au formula general C,,H,,, $i se deosebesc unele 182dealtele prin pozitia ciclului mic, sau cum el se mai numeste, a“ podulejului Tipul carenei Tipul pinenei o—Carena o-Carena C a— Pinena B-Pinena Tipul sabinenei Tipul camfenei Sabinena a—Tuiena Camfena ‘Tenhena Derivatii oxigenati in monoterpenoidele biciclice se deosebese printr-o mare varietate, Din alcoolii tipici sunt sabinolul, tuiolul, borneolul, mirtenolul; din cetone -camforul, fenhona, tuiona CHLOH Xx HH Aw Ao SO VY Sabinol Tuiol Mirtenol Borneol ay CO CY o Camfor Tuiona ‘Tenhona Pinocarvona 183