ett1 Aud sunetul de craniu spart inainte ca stropii de sange s4 ajungi la mine. ‘Tresar si fac un pas scurt inapoi pe trotuar. Unul dintre cal- caie nu nimereste bordura, asa ci ma prind cu mainile de stalpul unui semn de Parcare Interzisa pentru a-mi mentine echilibrul. In urma cu doar cateva secunde, barbatul se afla in fata mea. Stiteam impreuna in multimea celor care asteptau ca lumina semaforului si se schimbe in verde, cand a cobort prea devreme pe carosabil si a fost lovit de un camion. M-am repezit spre el si am incercat si il opresc, ins el s-a prabusit inainte si il pot trage inapoi. Am inchis ochii cand capul i-a intrat sub roat, dar l-am auzit pocnind ca dopul unei sticle de sampanie. Nu s-a asigurat, ci si-a privit absent ecranul telefonului, Probabil un efect secundar al faptului cd traversase aceeasi §0sea, fara incidente, de foarte multe ori pana acum. L-a omo- rat rutina, esse speriagi, er nimeai nu fipa. Pasagerul vehicu- ediat din camion gi ingenuncheaza langa corpul 7COLLEEN HOOVER patului. Ma indepartez de locul accidentului, in timp cy aie ttt: Rn canant os barbatul te. Nu trebuie sa mi uit |, mai multi oameni se gribesc sa ajul omul de sub roata pentru a stici nua up ‘ ; si mi uit la cimaga mea, inainte albi, si la angele improscat dric i-ar fi mai de folos decat 0 ambulanta, ravietuit. E de ajuns pe ca, sf stiu cd un Mi rasucesc pe calcai dar semaforul acum arat& verde, multimea ie si plec, in incercarea dea gasi un loc in care si pot respira, porneste, iar deplasarea in sens 0| aceasti mare de oameni din Manhattan. Unii nici macar nu ridic& ochii din ecranele telefoanelor in timp ce trec prin drep- tul accidentului. Ma opresc si astept ca multimea sa se rireasci. M& uit inapoi spre accident, avand grija si nu privesc direct la barbat. Soferul camionului se afld acum in spatele vehiculului, cu ochii speriati, si vorbeste la telefon. Trei, poate patru per- pus devine imposibila in soane asista. Cativa sunt furati de curiozititile lor morbide si filmeaza cu telefoanele scena de groaza. Dact inci as locui in Virginia, lucrurile s-ar desfisura intr-o maniera complet diferita. Toti cei din jur s-ar opri. S-ar instala panica, oamenii ar tipa si un echipaj de stiri ar ajunge la fafa focului in doar cateva minute. Dar aici, in Manhattan, se inrampl atat de des ca un pieton si fie lovit de un vehicul, ‘nest nu reprezintd mai mult decat o simpli neplicere. Pentre re a in trafic, pentru altii, niste haine patate. Pro- pla atat de des, oa incat nici nu se va serie in ziare. Oricat m: war deranja indiferenta celor de aici, este exact Motivul Pentru care am ales sX ma mut in acest oras, acum zece ani. Oa: as 7 meni ca mine trebuie si traiascd in zone suprapo- Pulate. Situatia view . 'atia vietii mele este irelevanti intr-o localitate atétUnity de aglomerateyAlcl exist foarte multi oameni cu povesti de viata mult mai jalnice decat a mea. Aici sunt invizibila. Lipsita de importangi. Manhattanu! este prea aglomerat ca si imi acorde vreo atentie si il iubesc pentru asta. ranita? imi ridic privirea si descopar un tip care imi atinge bratul si imi cerceteaza cAmasa. Pe chip i se citeste o ingrijorare pro- funda si ma priveste de sus pAnA jos, ciutand vreo rana. Din reactia lui imi dau seama ci nu este un newyorkez tipic, prag- matic. Poate ci acum locuieste aici, dar provine dintr-un loc care nu a stors complet empatia din el. ? repeta strdinul, de data asta privindu-mi in — Esti rani ochi. — Nu. Nu e sangele meu. Stateam langi el, cand... Nu mai vorbesc. Tocmai am vazut un om murind. Eram atat de aproape de el, sangele lui c pe mine! M-am mutat in acest orag pentru a fi invizibilé, dar, fark doar si poate, nu sunt impenetrabila. Am incercat din raspu- teri si devin la fel de tare ca betonul de sub picioarele mele. Nu prea am reugit. Simt cum toata scena macabra la care am fost martori mi se asaz greu in stomac. imi acopar gura cu mana, dar o las jos rapid cnd simt ceva lipicios pe buze. Mai mult sange. Ma uit in jos, la cdmasa mea. Atat de mult singe strifin! Imi apuc cimaga si o indepirtez de piept, dar mi s-a lipit de piele in locurile unde stropii de sange s-au inchegat. ; : Cred ca am nevoie de api. Incep s4 mi simt ameita, ma lasa picioarele si vreau st imi frec fruntea, 54 imi ciupesc nasul, 9COLLEEN HOOVER dar mi-e team si ma ating, Imi ridic ochii la barbatul care inci mi strange de brat. — Am si pe fata? il intreb. El strange din buze si studiaz cu privirea strada din jurul nostru, apoi gesticuleaza spre 0 cafenea din apropiere. — Acolo vom gisi o toaleti, imi spune el, lipindu-si mana de spatele meu, in timp ce mi conduce. Mi uit peste strada la clidirea Pantem. Press, spre care mi indreptam inainte de accident. Eram atat de aproape! La cincisprezece, poate douazeci de metri distanta de o intalnire la care trebuie neapirat s4 ajung. MaAintreb cat de aproape de destinatia /vi era barbatul care tocmai a murit. Strdinul imi tine usa deschisa cand ajungem la cafenea. O femeie care duce cate o cafea in fiecare mani incearci si se strecoare afari din local pe lang’ mine, pana cand imi vede c4masa. Se di in laturi imediat si ne face loc s& intrim. Ma indrept spre toaleta pentru femei, dar usa este incuiati. Barba- tul o deschide pe cea de la toaleta pentru barbati ¢i imi face semn si il urmez. Se apropie de chiuveti si deschide robinetul, fard a incuia usa in urma noastri. Ma uit in oglinda, ugurata si vid cd nu arat arte de riu cum ma temeam. Pe obraji am cateva piciturl de singe care incep si se intunece si si se usuce, iar deasupra a trai sunt civ stropi fn. Din fercize, cea ma Juns pe cimasa, Omul imi - tim oe Prosoape de hartie umede si imi sterg fata, 0 teal oe cteva, Acum pot s& simt mirosul sangelui- ic din aer ma trimite cu gandul inapoi in timp, Pecand aveam zece ani. Mirosul singelui a fost atat de puternic, incat mi-1 amintesc perfect chiar si dupa toti acesti ani. Mise face great si incerc s imi tin respiratia. Nu vreau si vomit. Dar vreau si ma dezbrac de cimasi. Acum. Deschid nasturii cu degetele tremurande, apoi mi-o scot si o pun sub robinet. Las apa si o curete, in timp ce iau celelalte servetele umede din mana striinului si incep sa-mi sterg sin- gele de pe piept. Se indreapta spre usa, dar in loc si-mi acorde intimitate, cAt timp stau aici in cel mai putin atrigitor sutien al meu, el blocheaza usa bai, astfel incat nimeni s& nu intre peste mine cAt sunt dezbracati. E un gest ciudat de cavaleresc si ma face si ma simt incomod. II urmiresc incordata, in oglinda. Cineva bate la usa. —Ies imediat, spune el. Mi relaxez putin la gandul cd persoana aflata in fata ugii m& va auzi tipand, daca va fi nevoie. M& concentrez asupra sangelui, pana cand sunt sigura c& 1-am curatat pe tot de pe gat si piept. Apoi imi inspectez parul in oglinda, intorcandu-mi la stanga si la dreapta, dar nu vad decat doi centimetri de ridacini intunecate deasupra unei nuante de caramel decolorat. — Poftim, zice birbatul, descheind gi ultimul nasture de la C&maga lui alba, impecabila. Imbracd-te cu asta, Deja si-a dezbracat sacoul, care acum st atarnat de clanta. Ii da jos cAmaga, rimandnd intr-un maiou alb, Este musculos, mai inalt decat mine. Camaga lui ma va inghifi. Nu pot purta asta la intalnirea mea importanta, dar n-am de ales. O iau din Mana lui, cind mi-o intinde. Mai smulg cateva prosoape de obCOLLEEN HOOVER hartie si imi sterg bine piclea, apoi o imbrac gsi incep sa o in- chei. Arata ridicol, dar, privind partea plina a paharului, cel putin nu craniul mew a explodat pe cAmaga altcuiva. imi scot cimasa uda din chiuveta si m4 resemnez cu ideca c4 nimic n-o mai poate salva. O arunc in cogul de gunoi, apoi mi sprijin de chiuvet& si imi privesc reflectia in oglinda. Doi ochi obositi si goi se uiti inapoi la mine. Oroarea la care toc- mai au asistat le-a schimbat culoarea din caprui-deschis in cafeniu-inchis. Imi frec obrajii cu palmele pentru a-mi da un strop de culoare, dar fara niciun rezultat. Arit ca moarti. Mi sprijin de perete, cu spatele spre oglinda. Barbatul isi impitureste cravata. O indeasi in buzunarul sacoului si mi cerceteazii fugar. — Nu imi dau seama daci esti calma sau in stare de soc. Nu sunt in stare de goc, dar nici calm nu stiu dacd sunt. — Nici eu nu-mi dau seama. Tu esti bine? — Sunt bine, imi rispunde. Am vazut lucruri si mai rele, din picate. Imi inclin capul, in timp ce incerc si analizez rispunsul lui criptic. Se uita in alti parte, ficandu-mA si-l privesc gi mai insistent, intrebandu-mi ce ar fi putut si vada mai groaznic decét capul unui om zdrobit sub un camion., Poate ci s-a nas cut la New York. Sau poate lucreaza intr-un spital. Are ace alura competenta a persoanelor care ingrijesc alte persoane- — Esti medic? — Lucrez in dom eniul imobiliar, scuturi el din cap- De fapt, am lucrat,eee Intinde mana spre umirul meu gi imi indepirteaza ceva de pe cimasa. Camasa lui, Cand isi retrage bratul, ma mai Priveste pentru o clips, dupa care face un pas inapoi. Ochii lui se asorteaz4 cu cravata pe care tocmai si-a inde- sat-o in buzunar. Au culoarea verde-chartreuse!, Este atrigator, dar ceva din postura lui ma face s& cred cf isi doreste si nu fi fost. Aproape ca si cum infatisarea ar fi un inconvenient pen- tru el. O parte din el pe care si-ar dori ca nimeni sé nu o observe. Vrea si fic invizibil in acest oras. La fel ca mine, Cei mai mulfi vin la New York pentru a fi descoperiti. Restul oamenilor vin aici si se ascunda. — Cum te numesti? ma intreabi el. — Lowen. Face o pauza dupa ce imi aude numele, dar numai cateva secunde. —Jeremy, se prezinti el. Se muti la chiuveti, deschide din nou robinetul si incepe si se spele pe maini. Continui sé mf uit la el, neputand si imi ascund curiozitatea. La ce s-a referit cfnd a spus cd a vazut lucruri si mai rele decat accidentul la care tocmai am fost mar- tori? A zis ci a lucrat in domeniul imobiliar, dar chiar si cea mai proasti zi in slujba de agent imobiliar nu ar putea genera cuiva tristetea pe care o degaja acest barbat. — Ce ai patit? il intreb. M4& priveste prin oglinda. — Ce vrei si spui? — Ai spus cd ai vézut lucruri mai rele. Ce ai vizut? * Verde-aprins, verde-broticel. 13COLLEEN HOOVER Opreste apa gi se sterge pe miini, apoi se intoarce spre mine, — Chiar vrei sii tii? Dau din cap. prosopul de hirtie in cogul de gunoi si apoi isi bagi mainile in buzunare. Tristetea lui se adanceste. Ma pri- El arunci veste in ochi, dar exist’ o deconectare intre el si acest moment, — Am scos corpul neinsufletit al fiicei mele de opt ani dintr-un lac, acum cinci luni. Trag adanc aer in piept si imi duc mana la baza gatului. Nw era nici urma de tristete in expresia lui. Era disperare. — imi pare nespus de rau, ii soptesc. Si simt asta cu adevarat. Imi pare riu pentru fica lui. Imi pare rau ci am fost curioasa. — Dar tu? mi intreaba el: Se sprijina de dulap, ca si cum aceasta ar fi o conversatie pentru care este pregitit. O conversatie pe care a asteptat-o. Cineva care si vind si s fi faci tragediile si para mai putin tragice. E ceea ce faci cind ai trecut prin situatia cea mai cran- cena, Cauti oameni ca tine... oameni care o duc mai rau decat tine... si fi folosesti pentru a te face si te simfi mai bine cu lucrurile ingrozitoare care ti s-au intamplat. Inghit un nod din gat inainte de a vorbi, pentru ca trage- diile mele nu sunt nimic pe lang’ a lui. Ma gandesc la cea mai Tecenti, rusinata si o spun cu voce tare, pentru ca pare atat de nesemnificativa in comparatie cu a lui. — A murit mama, saptimana trecuti. Nu reacfioneaza la tragedia mea aga cum am reacfionat ct la alui. Nu se manifesta in niciun fel si m& intreb daca este din cauzi ci spera ca a mea si fie mai rea, Nu este. E/ cdstigd. aAUrity — Cum a murit? — De cancer. Am ingri ‘o in apartamentul meu, in ulti- mul an. Astizi este prima dat’ cand ies din casi, dup’ sipta- mani intregi. Eleste prima persoani cireia fi spun asta cu voce tare. Imi pot simti pulsul zbatdndu-se la incheietura mainii, asa ci mi-o prind cu cealalta. Ne privim unul pe altul pentru inci un moment. Vreau s4-i spun altceva, dar nu m-am mai implicat niciodata intr-o con- versatie atat de serioasa cu un om care mi-e complet strain. Vreau si se termine, pentru ci nu stiu incotro poate ajunge aceasta discutie. Niciieri. Se opreste. El se uita din nou in oglinda gi isi examineaza infitisarea, aranjand o suvita de pir rebel. — Am o intilnire la care trebuie si ajung. Esti sigura cd o si fii bine? M& studiazi din nou prin oglinda. — Da. Sunt in regula. — fn regula? Se risuceste si repeti cuvintele ca pe o intrebare, de parc& a fi in regula nu este pentru el la fel de valabil cum ar fi fost daca as fi spus c& sunt dine. — O si fiu in regula, repet. {fi mulfumesc pentru ajutor. Mi-ar plicea sa il vad zambind, dar nu e momentul potri- vit. Sunt curioas’ cum arati zambetul lui. In schimb, ridic& din umeri si spune: — Atunci, in regula. 15COLLEEN HOOVER O tine deschisa, dar nu ies imediat. Con- tinui si-l privesc, inc4 nepregatita sa dau piept cu lumea de afar’, fi apreciez bunitatea gi vreau sii spun mai multe, sa-] risplitesc intr-un fel, poate la o cafea sau inapoindu-i cémaga, M& simt atrasi de altruismul lui, care, in zilele noastre, este o raritate, Dar sclipirea verighetei de pe mana lui stangi mi impinge afara din baie si din cafenea, pe strazile care acum Descuie usa bi sunt si mai aglomerate. O ambulanti a sosit si blocheaza traficul in ambele sen- suri, Ma indrept iarisi spre locul accidentului, intrebandu-ma dac& ar trebui cumva si dau o declaratie. Astept, langd un politist care noteaz’ detalii de la martori oculari. Declaratiile lor nu diferi de a mea, dar povestesc si eu, apoi las datele mele de contact. Nu stiu cit de mult ajuta, avand in vedere cd nu am vazut momentul impactului. Am fost doar suficient de aproape sail aud. Destul de aproape pentru a fi pictata ca un tablou de Jackson Pollock'. Mi uit in spatele meu si vid cum Jeremy iese din local cu © cafea proaspati in mand. Traverseazi strada, concentrat la destinatia sa, oricare ar fi aceea. Mintea lui este acum altun- deva, departe de mine, probabil la sotie gi la ce explicagie si fi dea cand va ajunge acasi fart camasa. Imi scot telefonul din geanti gi verific cat e ceasul. Mai am un sfert de or pand la intilnirea cu Corey gi cu editorul de la a Seabibie te tremura si mai tare, acum, cand este aici si ma distraga de la gandurile mele. Teo 1 Pict > / ‘ictor american (1912-1956), reprezentant al expresionismului abstract, cuno: 5 scut . ae ° a cu vopeea, pentru maniera sa de a picta improgcind pinzele 16 Scanned by CamScannerUnrty O cafea ar putea sa ajute. Morfina ar ajuta cw siguranta, dar cei de la spital au luat-o pe toata din apartament, siptimana tre- cuti, cind au venit sd-si recupereze echipamentul dupa ce mama a murit. Pacat ci am fost prea tulburati pentru a ma gindi s-o ascund. Mi-ar fi prins bine acum.2 Nu mai primisem vesti de la Corey de cateva luni bune, pana asear3, cand mi-a trimis mesajul in care imi spunea des- pre intalnirea de ast&zi, Stiteam la birou, in fata calculatorului si urmaream cum o furnici mi se plimba pe degetul mare dela picior. Furnica era singura si umbla de colo colo, in stinga gi in dreapta, in sus si in jos, ciutand mancare sau prieteni. Parea ametiti de singuratatea ei. Saw poate incantat de libertatea proaspit descoperita, N-am putut si nu ma intreb de ce ert singura. De obicei, furnicile au in jurul lor o intreaga armatt. era un indiciu Curiozitatea mea legata de situatia furni re ae ae Z co clar c& trebuia si ies din casi, Mi-era teama cA, dupa ce ce aveam si ies ingrijisem pe mama atat de mult timp, odata tanga, dreap™ pe hol urma si fiu la fel de confirza ca furnica. Si induntru, afara, unde sunt prietenii mei, unde este Furnica a coborit de pe degetul meu pe pode A disparut intre podea si perete cind am primi Corey. 18Unity Cand ne despirtisertim, acum céteva luni, sperasem si fi priceput ca, din moment ce nu mai facem sex, cea mai potri- vita metoda de comunicare dintre un agent literar si autorul pe care il reprezinta este e-mailul. Mesajul lui spunea: ,Ne intalnim miine-dimineati la noua, in cladirea Pantem Press, la etajul 14. Cred ci am putea primi o oferta”. Nici macar nu m-a intrebat ce face mama. Nu m-a surprins. Lipsa lui de interes pentru orice altceva in afar de munca gi de el insugi este motivul pentru care nu mai suntem impreund. Indiferenta lui ma facea si ma simt nedrept de iritata. Nu imi datora nimic, dar cel putin ar fi putut s4 se comporte in asa fel incat s& para ca fi pasa. Nu i-am raspuns, aseara. Am lasat telefonul deoparte si am privit cu atentie crapaturile de la baza peretelui, cele prin care disparuse furnica. M-am intrebat dac& mai gisise alte furnici in perete sau dacd era o singuratica. Poate ci era la fel ca mine si avea o aversiune fata de alte furnici. Este greu de spus de ce am o asemenea aversiune fata de - alti oameni, dar, daca ar fi sA pariez, ag spune ca este rezultatul direct al faptului ci propria mea mami era speriati de mine, Poate ci speriatd este un cuvant prea transant. Dar cu siguranga nu avea incredere in mine cum ar‘fi trebuit si aiba in fiica ei. M-a tinut destul de departe de oameni, in afara pro- gramului scolar, pentru ca se temea de ceea ce as fi putut si fac in timpul multiplelor mele episoade de somnambulism. Aceasti decizie paranoicd m-a afectat si la maturitate, fiind deja obignuitd cu singuratatea. Am foarte putini pricteni si niciun fel de viati sociald. Prin urmare, aceasta este prima 19COLLEEN HOOVER dimineagi cind parisesc apartamentul dupi mai multe sip mini, de dinainte ca ea sa se sting3. Mi-am imaginat c& prima mea plimbare in afara aparta- mentului va fi intr-un loc de care imi era dor, cum ar fi Central Park sau o libririe. Nu mi-a trecut prin cap ci ma voi afla aici, stand la coada pe coridorul unei edituri, rugandu-ma disperat ca aceasta oferta, oricare ar fi ea, si mf ajute s4 ajung la zi cu plata chiriei, pentru a nu fi evacuati. Dar, uite-mi, foarte aproape de o intalnire la care se va hotri daca voi rimane fara adapost sau voi primi o oferta de publicare ce imi va oferi mijloacele de a-mi c4uta un nou apartament. Privesc in jos i netezesc cimasga alba pe care Jeremy mi-a imprumutat-o in toaleta cafenelei de peste drum. Sper ci nu art prea ridicol. Poate ci exist o sansa de a-mi sta bine, ca $i cum cAmisile barbatesti de doua ori marimea mea ar fi o noua moda. — Frumoasi cAmasa, spune cineva, in spatele meu. Mi intore la auzul vocii lui Jeremy, uimita si il vad. Oare mé urmareste? Vine randul meu, asa ci fi inmanez gardianului permisul meu de conducere gi apoi ma uit la Jeremy, care studiaza noua c4masa cu care este imbricat. — Cumva fii cimasi de schimb in buzunarul de la spate? N-a trecut prea mult de cand mi-a oferit-o pe cealaltd. — Hotelul meu este aproape. Am dat o fugit si ma schimb. Hotelul lui. Suna promipator. Daca locuieste intr-un hotel, Poate c& nu lucreaza aici. $i dact nu lucreazi aici, poate c MY are legiturd cu industria editorial, Nu imi dau seama exact d¢ 20Verity ce nu vreau si fie implicat in acest domeniu. Numai ci habar n-am cu cine urmeazi s4 ma intalnesc si sper si nu aiba nimic de-a face cu el, dupa dimineaga pe care am avut-o deja. — Adic& nu lucrezi in clidirea asta? — Nu, nu lucrez aici, confirm el, apoi identitate $i i-1 da gardianului. Am o intalnire la etajul al pai- scoate actul de sprezecelea. Bineingeles. — $i eu la fel, fi raspund. Un zambet fugar ii apare pe buze, desi dispare la fel de repede, de parca si-ar fi amintit ce s-a intamplat pe strada gi a realizat ca este inci prea devreme pentru a nu fi afectat. — Care sunt sansele si ne indreptam spre aceeasi intal- nire? El isi recupereazi actul de identitate de la gardianul care ne indrumi spre ascensoare. —Nu stiu, ii rispund. Inci nu mi s-a spus exact de ce ma aflu aici. Intrim in lift, iar el apasi butonul pentru etajul al paispre- zecelea. Se intoarce spre mine, in timp ce isi scoate cravata din buzunar $i incepe si o puni la gat. fi privesc cu insistenpi verigheta. — Epti scriitoare? ma intreaba. Incuviintez din cap. — Situ? — Nu. Sofia mea este, imi explici el, tragand de nodul cra- Vatei pind cand este fixat in pozifie corect’. Ai scris vreo carte Pe care ag putea si o cunosc? — MA indoiesc. Nimeni nu-mi citeste cArtile. aLCOLLEEN HOOVER — Nu existi foarte multi Lowen in lume. Sunt convins c4 imi voi da seama ce cArti ai scris, imi zambeste el. De ce? De ce vrea neapérat sa le citeasca? Se uita in telefon si incepe sa caute. — Nu am spus niciodata ci scriu sub numele meu real. Continua sA priveasci ecranul telefonului pana cand usile liftului se deschid. Porneste spre ele, iar cand ajunge la iesire se rasuceste spre mine. [si ridica telefonul i zambeste. — Nu folosesti niciun pseudonim. Scrii sub numele de Lowen Ashleigh, care, in mod amuzant, este numele autoarei cu care ma intalnesc la noua si jumatate. Ln sfarsit a xdmbit, insd, oricat de minunat ar fi, nu mai vreau. M-a ciutat pe Google. Si chiar daci intalnirea mea este la noui, nu la noua si jumitate, el pare si tie mai multe despre asta decat mine. Daca intr-adevir mergem spre aceeasi sedint’, intilnirea noastri intamplitoare de pe stradi pare oarecum suspecta. Dar cred cd sansele ca amandoi sa fim in acelasi loc in acelasi timp nu sunt chiar de neconceput, avand in vedere c& ne indreptam in aceeasi directie, citre aceeasi intilnire gi, prin urmare, am asistat la acelasi accident. Jeremy se di un pas intr-o parte si ies din ascensor. imi deschid gura, ma pregiitesc si vorbesc, dar el face vreo cafiva pagi cu spatele, — Ne vedem mai tarziu! Nu-l cunose deloc si nici nu gtiu care este rolul lui la intil- nirea pe care o voi avea. Chiar si aga, fra si fiu informata cu Privire la ceea ce urmenzd si se intample in aceasta dimineatd, Pot si nu il plac pe tipul Asta, Mi-a dat, literalmente, cimas4 de pe el, prin urmare ma indoiesc ci are un caracter rizbundtor- 22Chnity Jnainte si ajunga la colt ti zambesc, —tin regula. Ne vedem mai tarziu, — In regula, imi zambeste gi el. * fl urmirese cu privirea pana cand o ia la sténga si nu-I mai vad. De indata ce dispare, ma pot relaxa putin. Aceasti dimi- neafi a fost mult prea... complicata, Accidentul la care am fost martora si faptul c% am stat intr-un spatiu inchis cu acest bar- bat ciudat, ma fac s4 ma simt anapoda. Imi lipesc mana de perete si ma sprijin. Ce naiba... — Ai ajuns la timp, imi spune Corey. Vocea lui ma face si tresar. MA rasucese si-l vad venind spre mine de pe coridorul opus. Se apleacd si mi saruta pe obraz. Ma incordez. — Niciodata nu vii la timp. — As fi ajuns mai devreme, dar... Tac. Nu fi explic situatia care m-a facut sf intarzii. El pare dezinteresat si o porneste in aceeasi directie cu Jeremy. — Intalnirea propriu-zisi este abia la noua si jumatate, dar m-am gandit c& vei intarzia si de aceea ti-am spus ci ¢ la noua. M& opresc gi ma holbez la ceafa lui. Ce naiba, Corey? Dack mi-ar fi spus si vin la noua si jumitate in loc de noua, n-ag mai fi asistat la accidentul de pe strada. N-ag mai fi fost stropita cu sangele unui strain. — Vii? intreaba Corey si se opreste sd se uite inapoi la mine. imi ascund iritarea, Sunt obisnuita si fac asta cind e vorba de el, Ajungem intr-o sali de conferinte goali. Corey inchide “fa in spatele nostru gi iau loc la masi. El se agaza lang’ mir in capul mesei, pozitionandu-se astfel incat s4 mi priveas 23COLLEEN HOOVER Incere si nu mi incrunt in timp ce il studiez, dupa despartirea noastri de acum cateva luni, dar observ ca nu s-a schimbat, Este tot zimbitor, foarte curat, ingrijit, cu cravata si ochelari, Mercu in contrast izbitor cu mine. — Ar&ti groaznic. Spun asta pentru cf nu arata rau. Niciodata nu arati rin, jar el o stie. — Tu arati proaspata si rivasitoare, imi spune el, pentru ck nu art niciodata asa. Intotdeauna arit obosit’, poate chiar plictisita. Am auzit despre persoane care au in permanenta o expresie riuticioasi, dar eu cred cd am mereu una plictisita. — Ce mai face mama ta? — A murit saptimana trecuta. Nuse astepta la asta. Se apleacd in scaun $i igi inclina capul. — De ce nu mi-ai spus? De ce nu te-ai deranjat sa md intrebi pana acum? — Inca nu realizez, ridic eu din umeri. Mama a locuit cu mine in ultimele noua luni — de cand fost diagnosticata cu cancer de colon in stadiul patru. A muni miercurea trecut’, dupa trei luni de stat la pat. A fost dificl parisesc apartamentul in tot acest timp, pentru ci €a depinde cu totul de mine — ii dadeam si bea, s& mandnce, ba chiat ° intorceam in pat. Cand starea ei s-a inrdutifit, nu ach : putut si o las singura deloc, de aceea nu am iesit din cash témani intregi, Din fericire, in Manhattan, 0 conesivne W §i.un card de credit faciliteaz’ traiul in interior. Absolut © lucru necesar unei persoane ii poate fi livrat la ug. 24Crit, te ciudat cum unul dintre cele mai Populate orase din lume poate fi un paradis pentru cei ce sufera de agorafobie. — Te simti bine? intreaba Corey. Imi maschez nelinistea cu un zambet, chiar dacd interesul lui este doar o formalitate. — Sunt bine. Era de asteptat siasta ma ajuti. Spun ceea ce cred c& vrea si aud’, Nu stiu cum ar reactiona daca ar sti adevarul — ci, de fapt, sunt usuraté cd a murit. Toata viata mea, mama nu mi-a oferit decat un sentiment de vinovitie. Ni mai mult, nici mai putin. Doar atat. Corey se indreapta spre o servant plina cu aperitive pen- tru micul dejun, sticle de api si o carafa de cafea. —Ti-e foame? Ti-e sete? — Vreau doar niste apa. El ia doua sticle, imi intinde una, gi se asazé Ja loc. — Ai nevoie de ajutor cu testamentul? Sunt sigur ci Edward te poate ajuta, Edward este avocatul agenfiei lui Corey. Este o firma mica, aga cé multi scriitori folosesc expertiza lui Edward in alte do- menii, Din p&éate, nu voi avea nevoie de ea. Anul trecut, cand am semnat contractul de inchiriere al apartamentului meu cu dou’ dormitoare, Corey a incercat si-mi spuni ci nu imi voi permite si locuiesc acolo. Dar mama a insistat si moard cu demnitate — in camera ei. Nu intr-un azil. Nu intr-un spital. Nu intr-un pat de spital, amplasat in mijlocul unei garsoniere, $i-a dorit propriul dormitor, cu Jucturile ei. Mi-a promis c4 bani rimagi in contul ei bancar, dupa ceo s& moar4, m4 vor ajuta sA recuperez pauza pe care a trebuit si © iau in cariera mea de scriitor. In ultimul an, am trait din 25COLLEEN HOOVER 1 contract de publicare. Dar, pufinul avans rimas din ultimu amei. A fost unul din- acum, totul a disparut, inclusiv bani m: tre ultimele lucruri pe care mi le-a marturisit, definitiv in fata cancerului. As fi ingrijit-o indiferent de si- ra, Era mama mea. Dar faptul ca a simtir de acord si o fac dovedeste cat de inainte de a ceda tuatia ci financia nevoia si ma minti ca s4 fiu rece a fost relatia dintre noi. Tau o guri de apa gi clatin din cap. — N-am nevoie de un avocat. Tot ce mi-a lasat sunt dato- rii, dar mulfumesc pentru oferta. Corey isi strange buzele. Imi cunoaste situatia financiari, pentru ca, in calitate de agent, el ¢ cel care imi trimite cecurile. De aceea acum mi priveste cu mila. —In curind vei primi un cec din strainatate, ma anunti el, de parci nu as sti deja fiecare binut pe care urmeaza si il pri- mesc in urmitoarele gase luni. Ca si cur ru lnam cheltuit deja, — Sti. Ma voi descurca, Nu vreau s& discut cu el despre problemele mele financiate. De fapt, nu vreau si le discut cu nimeni. . El ridicd putin din umeri, neconvins, Apoi igi coboara pri- Virea i igi indreapta cravata, AS Sa sperim cd aceasti oferta va fi buna pentru amandoi, imi spune. Sunt usurata c& subjectul se schimba, —De ce ne intalnim erson: 7 edi- turi? $) Personal cu reprezentantul unei til c& prefer 6% rezoly totul prin e-mail. 26— Ieri au cerut intlnirea. Au spus cd au o oferta de lucru pe care ar dori si 0 discute cu tine, dar nu mi-au dat alte deta- liila telefon. — Credeam ci esti pe cale si obfii un alt contract cu ultima mea editura. — Cartile tale merg bine, dar nu suficient pentru a-ti asi- gura un nou contract fara a-ti sacrifica din timp. Trebuie s4 fii de acord si te implici in platformele de socializare online, si mergi in turnee, s4-ti dezvolti o baza de fani. Numai vanzarile nu sunt de ajuns pe piata de azi. Ma temusem de asta. Singura mea speranti de reabilitare financiari consta intr-o reinnoire a contractului cu editura mea actuali. Platile pentru lucrarile mele anterioare scizusera pe misura vanzarilor cartilor. Scrisesem foarte pugin in ulti- mul an, din cauza angajamentului pe care mi- luasem fat de mama, iar acum nu aveam nimic de oferit unei edituri. — N-am nici cea mai mica idee despre ce vor si-fi propun’ cei de la Pantem sau dac& este ceva de care sa fii interesata, spune Corey. Trebuie si semnam un acord de confidentialitate, inainte si ne dea mai multe detalii. Insa tot secretul asta mi-a strnit curiozitatea. Incerc si nu-mi fac sperante false, dar sunt © multime de posibilitati si am sentimentul ca va fi bine. Avem nevoie de asta. Spune noi, pentru ci oricare ar fi oferta, daca accept, el primeste cincisprezece la sutt. Este standardul agent-client. Ceea ce nu intra in standardul agent-client sunt cele gase luni de relatie gi cei doi ani de sex care au urmat dup’ despirtire. Relatia noastra sexuala a durat atat de mult numai pentru c4 pentru c& niciunul dintre noi nu a gisit pe altcineva cu care 27COLLEEN HOOVER si inceapi o legituri serioasi. A fost convenabil pana cand ny a mai fost. Dar motivul pentru care re/afia noastri in sine a fost atat de scurtd este acela cA el era indragostit de o alta femeie. Nu conteaxa cé si cealalta femeie dintre noi eram tot eu. Probabil este ciudat si te indrigostesti de cuvintele unui scriitor inainte de a-! cunoaste in persoani. Pentru unii e difi- cild separarea unui personaj de persoana care I-a creat. In mod surprinzitor, Corey este unul dintre acestia, in ciuda faptului cAeste agent literar. A intlnit-o gi s-a indragostit de protago- nista primului meu roman, Final deschis, inainte si vorbeasci vreodata cu mine. A presupus cd personalitatea personajului meu era o reflectie fideli a propriei mele persoane, cind, de fapt, eu sunt cat se poate de diferita. Corey a fost singurul agent care a rdspuns cererii mele si E-mailul lui avea doar chiar si el s-a lsat asteptat luni de zile. cateva fraze lungi, dar a fost suficient pentru a-mi regisi speranta pierduta. Am citit manuscrisul tau, Final deschis, in doar C&teva ore. Cred in aceast4 carte. Daca inc mai caufi un agent, da-mi un telefon. J Mesajul lui a venit intr-o dimineagi de joi. Doua ore mai ‘arziu, purtam o conversagie telefonick aprofundaté despre manuscris. Vineri dupi-amiaza, ne-am intalnit la o cafea si am semnat un contract. Pana sambata seara, facuseriim sex de trei ori. un a CA relatia noastri a incalcat niste reguli etice la ‘at, dar nu cred ci mai conteazi, la cat de scurtl a 28Unity fost. De indati ce Corey si-a dat seama cA nu eu sunt persoana pe care era bazat personajul, a realizat ci nu suntem compati- bili, Nu eram viteaza. Nu cram simpli. Eram dificila. Un puzzle complicat din punct de vedere emotional pe care nu voia si il rezolve. Ceea ce era un lucru bun. Nu aveam chef sa fiu rezolvata. Pe cat de poticnita a fost relatia cu el, este surprinzator de ugor s& fi fiu client. De aceea am ales si nu schimb agentia dupa despartirea noastra, pentru ci mereu a fost loial si im- partial cand a venit vorba despre cariera mea. — Pari putin tulburata, spune Corey, readucdndu-ma la realitate. Emotii? Incuviintez din cap, sperand ca imi va accepta pretextul emofiilor, pentru c4 nu vreau si-i explic de ce sunt epuizata. Au trecut doud ore de cind am plecat de acasa, in aceasta dimineati, dar simt cA in aceste doud ore s-au intamplat mai multe lucruri decat in tot anul. Ma uit la palmele... la braele mele... ciutand urme de singe. Nu mai exist, dar inca il mai simt. Inca ii mai simt mirosul. Mainile nu mi s-au oprit din tremurat, aga c& le ascund sub masa. Acum, c& sunt aici, imi dau seama ca n-ar fi trebuit si vin. Totusi nu pot s4 refuz un potential contract. Nu primesc multe oferte si, dacd nu gisesc una ct mai repede, va trebui si imi caut o slujba zilnic’. Daca incep s& lucrez, nu voi mai avea timp sa scriu. Dar cel putin voi putea si-mi plitesc facturile. Corey scoate o batista din buzunar gi igi gterge transpiragia de pe frunte, Transpir’ numai cind este agitat. Faptul ci el este agitat ma crispeaza si mai tare. 29 a ad Scanned by CamScannerCOLLEEN HOOVER — Oare ar trebui si stabilim un semnal secret, in caz ca nu esti interesati de oferta? ma intreabia. — Hai sa ascultim ce au de spus si apoi putem si cerem o discutie in particular. Corey apasi butonul pixului gi se indreapta in scaun, ca si cum si-ar pregati o arm pentru lupta. — Lasi-mia pe mine si vorbesc. Oricum asta aveam de gand si fac. E charismatic si ferme- cator. Mi-ar fi greu si gasesc pe cineva care si imi atribuie vreuna dintre aceste calitati Cel mai bine este si stau deoparte sisi ascult. — Cu ce esti imbracata? Corey se uita fix la cimagsa mea, uimit, observand-o abia acum, in ciuda faptului cd am petrecut impreuna ultimul sfert de or’. Imi privesc si eu cimaga in care inot. Pret de un moment am uitat cat de ridicol arat. — Am virsat cafea pe cealalti cimasi, in dimineata asta, si a trebuit si ma schimb. — Sia cui este cimasa asta? — Probabil a ta. Era in dulapul meu, ridic eu din umeri. — Ai plecat de acasi asa? N-ai avut altceva cu ce sa te imbraci? — Nu ate stil? sunt sarcastica, dar nu se prinde. — Nu. Ar trebui? se schimonoseste el. Ce magar! Dar e bun la pat, ca majoritatea nemernicilor. MAsimt cu adevarat usurati cand uga silii de conferinge s¢ deschide si intra o femeie, E urmati, aproape comic, de un 30ety parbat mai in varst& care merge atat de aproape in spatele ei, incat se loveste de ea atunci cdnd aceasta se opreste. — Dumnezeule, Barron, o aud bombinind. Aproape ca zambesc la ideea ci Dumnezeule Barron ar putea fi chiar numele lui. Jeremy intra ultimul. Imi ofera un mic salut din cap, care trece neobservat de toti ceilalti. Femeia este imbricata mai elegant decdt sunt eu in cea mai bund zi a mea, cu parul negru scurt si un ruj atat de rogu, incat pare strident pentru ora noui si jumatate dimineata. Ea pare a fi superiorul grupului, cénd ii intinde mana lui Corey, apoi mie, in timp ce Dumnezeule Barron se uita drept in fata. — Amanda Thomas, se recomandi ea. Sunt editor la Pan- tem Press. Domnii sunt Barron Stephens, avocatul nostru, si Jeremy Crawford, clientul nostru. Eu gi Jeremy dim mana, iar el se descurci de minune sa pretinda ci nu am trecut amandoi printr-o dimineaga extrem de bizari. Ocupi linistit scaunul din fata mea. Incerc st nu ma uit la el, dar este singurul loc in care vor sA cAlatoreasca ochii mei. Nu am idee de ce el imi starneste curiozitatea mai mult decat aceasta intalnire. Amanda scoate cateva dosare din servieti gi le asaza in fata mea gia lui Corey. — Va mulfumim ca afi acceptat aceasti intalnire cu noi, incepe ea. Nu vrem si abuzim de timpul vostru, aga ca vom. trece direct la subiect. Unul dintre autorii nostri nu-gi poate indeplini un contract din motive medicale si cAutim un scrii- tor cu experienfa in acelasi gen care ar putea fi interesat si completeze cele trei cArfi raimase din seria sa. 31