Continuturi: Cap. 1 Notiuni introductive Cap. 2 Proprietatile si structura materialelor metalice Cap. 3 Aliaje feroase liaje neferoase Gap. 5 Coroziunea materialelor si protectia importiva coroziunii Cap. 4 Metale Cap. 6 Materiale nemetalice 1538 1392), re 912 770A\ 0 (0,006 0,0278 0,7, Fe or 2,17 43 6,67 Fe Fe,C Dupé ce vesistudia confinuturile acestui manual vefifiin stare si: 1. Definiti i clasiticayi materialele gi aliajele metalice. 2. dentificati proprietatilemetalelor si aliajelor. 3. Recunoaste}istructura metalelor si aliajelor. 4. Explicajiprocesul de solidificare al metalelor si aliajelor. 5. Determinati pe diagrama Fe-FexC structura si consistenjaei, Structuriale diferiteloraliaje. 6. Citi aliajele feroase si neferoase dupa simbolurilek 7. Ardtaji cum se modifica structura si proprietaile a iri plastice, tratamente termice gitermochimice. £8. Recunoaste}idferite materiale metalice sau nemetalice dup’ proprietaile lor. 9. Alegeji materialele metalice si nemetalice in functie de destinatia fiecdruia, solictarile la care vor i supuse, presele, organele de masini, obiectele executate din aceste materiale. jelor feroase si neferoase prin defor-4 Notiuni introductive 1.1 Importanta Daci nivelul de dezvoltare al unei fari se misoar’ pr poate fi ilustrat prin capacitatea sa de a asigura materii Competitivitatea industriel si economiei sale. Se stie c& progresul tehnologic mondial a fost strans legat de problema materialelor, fie ci ne referim la epoc: pietrei cioplite fie la cea a semiconductoarelor, ca sine limitam la cele doua extreme. Invajimantul trebuie s4 asigure specialistilor o pregatire de bazd astiel incat ei si fie apti a se perfection continuu si si se poati adapta rapid la noile cerinte ale societatii. Dadntie! Studiul materialelor este o ramur nou’ a stiinfelor tehnice, apirutd in ultimele decenii, care se ocup’ cu studiu compozitiei, al structurii si al proprietatilor materialelor, precum si cu utilizarea rafionala a acestora. obiectivele disciplinei ,Studiul materialelor” consumul de energie pe cap de locuitor, nivelul tehni ime de toate felurile, realizand numai in acest fe Cunostinjele referitoare la materiale au rolul de a intregi profilul profesional al viitorilor muncitori si tehnicieni apropiindu-i in mod stiinjfie de obiectele muncii lor. in acest sens, studiul materialelor apare ca o disciplin: necesari si de bazi in pregitirea lor profesionald, la fel de important’ ca si disciplinele de specialitate pe care | completeaza si le face mai usor de asimilat si de aplicat in practic’. Conjinutul manualului urmareste formarea unei gdndiri tehnice si realizarea coreliriiinterdisciplinare prin metodel propuse, obiectivele stabilite si observatiile metodice facute. De asemenea are in vedere constituirea bazei de dat care sf fie utilizate in cadrul procesului de reforma a invajamantului. Obiectivele specitice discipline’ ,Studiul materialelor" sunt: ~ insusirea corect’ si folosirea cu exactitate a principalelor noiuni, concepte, legi si principii care stau la baza acestui curs; — insusirea cunostinjelor referitoare la nomenclatorul materialelor ut noi, a proprietitilor si a caracteristicilor acestora; = Formarea capacitajii de a analiza, injelege si explica fenomenele fizice si chimice pe care se bazeaz procesele tehnologice de elaborare a diferitelor categorii de materiale; = Formatea depinderilor de a alege si folosi materialele prevazute in procesele tehnologice in concordant’ c cerinfele normelor si standardele in vigoare; = Formarea capacitajii de a aplica cunostinje dobandite la aceasté disciplina in situafii reale ale proceselo tehnologice in concordant cu cerinfele normelor si standardelor in vigoare; ~ Formarea convingerii ca indiferent de domeniul unde lucreaza un muncitor, acesta trebuie si cunosca aspect ale stiinjet materialelor legate de producerea, prelucrarea si utilizarea lor. izate in mod curent cat si a materialelor 1.2 Definirea gi clasificarea materialelor Tot ceea ce ne inconjoar’, ca o realitate obiectivi independent de constiinja noastri, dar reflectati de aceaste poarti numele de materie. Totalitatea substanfelor simple si compuse; care reprezintd forme concrete si diverse de manifestare a materie constituie materialele. Fiecare material are anumite insusiri propri, care fi determin’ comportarea in procesele de prelucrare (propriets tehnologice’ si intrebuintarile (proprietafi de utilizare si estetice). In functie de insusirile lor, materialele se folosesc sub forma de substanje, de materii prime si de semifabricate, la confectionarea diferitelor obiecte utile. in procest de producjie, omul acjioneaz asupra obiectelor muncii cu ajutorul uneltelor, executate la randul lor din material cu insusiri corespunzitoare scopului. Pentru a putea fi studiate metodic, materialele trebuie si fie clasificate dup anumite criterii rationale. 62Dupi gradul de prelucrare la care acestea sunt supuse tn momentul utilizarii, materialele se ciasific = materiale brute sau materii prime naturale — care se folosesc in forma in care acestea se gisesc in natura cu prelucrari neesentiale, ca de exemplu: lemnul brut dupa tiiere si curiire, nisipul brut sau sortat, cArbunele, fifeiul, minereurile brute sau sortate, cauciucul natural, pieile crude, mitasea natural’, gazele naturale. — materiale sau materi prime artficiale sau sintetice obyinute prin transformarea materilor prime prin procedee de prelucrare mai complicate (descompunere, calcinare, gazeificare, distilare) sau din react de sintez chimieS intre materialele brute, ca de exemplu: varul ars, cirbunele de lemn, produsele rezultate din di i a fifeiului, sticla, cimentul, cauciucul sintetic, materialele plastice, fibrele sintetice, mitasea artificial. Dupi compozifia chimica de baz, materialele se clasific’ in: = materiale organice care au ca elemente chimice de baz carbonul, hidrogenul, oxigenul si azotul; ca materiale naturale ele provin din regnul animal sau vegetal (exemple: piei, land, grisimi, uleiuri vegetale etc.) —materiale anorganice sau minerale - sunt substanje simple sau compuse de tipul acizilor, sArurilor, halogenurilor; ca materiale naturale ele provin din regnul mineral jin functie de domeniul in care se utilizeaz3, materialele se clasifica in: ~ materiale de constructie; materiale de uz casnic; = materiale pentru constructii de masini, materiale electrotehnice etc., in fiecare domeniu intalnindu-se atat materiale naturale cat si artificiale, atat organice cat si anorganice. Din punct de vedere fizico-chimic, materialele pot fi — metalice (metale si aliaje); = nemetalice. Dintre materialele utilizate in industria constructoare de magini si in aplicafiile industriale cu caracter electric, cea mai largi intrebuinfare 0 au inci materialele metalice. Materialele nemetalice, desi utilizate pe scar mai redusi, au totusi important mai ales in domeniile in care utilizarea materialelor matalice nu este posibili (de exemplu: materialele semiconductoare si materialele izolatoare din punct de vedere electric), precum si datorits faptului cd, in unele cazuri, ele au inceput si inlocuiasca materialele metalice, fiind mai usoare si mai ieftine decat acestea. 2 Proprietatile gi structura materialelor metalice 2.1 Notiuni generale despre metale si aliaje Toate substantele din natura sunt formate din elemente chimice. Din cele 106 elemente cunoscute in prezent, 82 sunt metale si 24 sunt nemetale. Metalele au insusiri specifice comune, care le deosebesc de nemetale; despre aceasta vorn vorbi pe parcursul acestui capitol. Aliajele metalice sunt substanfe rezultate prin contopirea intima a dou’ sau mai multe elemente chimice, numite componentele aliajului. Elementul aflat in proportia cea mai mare in aliaj este totdeauna un metal si se numeste component de baza. Celelaite elemente din compozitia aliajului se numesc componente de adaos sau de aliere si pot fi metale sau nemetale. Metalele si aliajele lor formeaza impreund grupa materialelor metalice. Materialele metalice se extrag din minereuri prin diferite procedee tehnologice care fac obiectul metalurgie! extractive — fie sub forma de metale tehnice, fie sub forms de aliaje metalice. Majoritatea produselor objinute in metalurgia extractivi au forme simple si se numesc lingouri. ‘in continuare lingourile pot fi prelucrate in douai moduti diferite: = se retopesc si se toarni in forme speciale, obinandu-se piese turnate, care apoi se prelucreaza prin aschiere $i se monteazi in aparate, masini si utilaje; ~ se deformeazi plastic prin procedee specifice metalurgiei (laminare, forjare, trefilare etc.) objinandu-se produse a: bare, profile, table, fevi, sarme; din acestea prin alte procedee de prelucrare se obfin aparate, masini si utilaje. Ca excepfie, singurul metal lichid la temperatura ambianté este mercurul, 632.2 Proprietatile fizice si chimice ale metalelor si aliajelor Culoarea ~ variazi de la cenusiu inchis la alb strilucitor (fac exceptie aurul, cuprul si aliajele lor care au culoarea galbuie sau roscatd). Luciul metalic ~ se observa in suprafejele proaspat taiate ale metalelor si aliajelor, se accentueazis prin lustruire mecanic’, dar dispare cu timpul. Densitatea variazi de la 530 kg/m’ (litiul, cel mai usor metal) pand la 22 500 kg/m? (osmiul, cel mai greu metal). Aliajele au densiti}i apropiate de ale metalelor de baz din componenta lor. Fuzibilitatea ~ este proprietatea materialelor de a se topi. Fiecare metal se topeste la o anumita temperatura fix’, numiti temperatura de topire (sau de solidificare), iar majoritatea aliajelor incep si se topeasci la 0 anut temperatura numiti punct de inceput de topire si se topesc complet la o temperatur’ mai inalt’ numit punct de sfargit de topive. Dilatarea termici — reprezint’ modificarea dimensiunilor metalelor si aliajelor cand sunt incazite. Prin incalzire in stare solids, metalele si aliajele se dilat’, mirindu-si att dimensiunile liniare cat si volumul. Cresterea dimensiunilor liniare depinde de coeticientul de dilatare liniard o:care se exprima in grad’; iar cresterea de volum este proporfionals cu coeficientul de dilatare in volum fi (B = 3 a). jn general, aliajele au coeficienti de dilatare apropiafi de cei ai metalelor de baz din compozitia lor. Except face aliajul format din 64% Fe si 36% Ni, numit ,invar“, care un coeficient de dilatare de circa 10 oti mai mi decat al matalelor componente. Conductibilitatea termics — este proprietatea substanfelor de a transmite cildura. Se masoara printe-un coeficien A care se numeste conductivitate termica si se exprima in cal/cm-s-grd. Metalele sunt foarte bune conductoare de cildura in comparatie cu netemetalele. Aliajele au conductivitate termici mai mica decat a metalelor componente. Conductibilitatea electricd — este proprietatea materialelor de a conduce curentul electric: ‘in practic’ se foloseste proprietatea inversi si anume rezistenfa pe care acestea o opun la trecerea curentulu electric. Ea se exprima printr-o marime numit’ rezistivitate electricd, ce se noteazi cu p si se exprimi in Qcm. Metalele fiind bune conducatoare de electricitate au rezistivitaji electrice foarte mari in comparatie cu nemetalele irodus’ intr-un camp magnetic se poate comporta in unul din urmatoarele fifile magnetice — 0 substant trei moduri diferite: — este slab respinsi de cimpul magnetic si se numeste diamagneticd; — este slab atrasi de cimpul magnetic si se numeste paramagneticd; — este puternic atrasi de campul magnetic si se numeste feromagnetic’. Majoritatea metalelor sunt paramagnetice (metale alcaline, alcalino-feroase, cele din grupa platinei etc.) putin dintre ele sunt diamagnetice (Bi, Cu, Mn, Cretc.), iar cele mai pufine, in numar de patru sunt feromagnetice (Fe, Co, Ni, Gd). Prin incalzire peste anumite temperaturi, numite puncte Curie (Fe peste 768°C, Co peste 1150°C, Ni peste 360°C) metalele si aliajele feromagnetice isi pierd proprietitile magnetice si devin paramagnetice. Rezistenfa la coroziune — este proprietatea materialelor metalice (obiectelor) de a se opune degradirii lente suk actiunea mediilor chimice active (aer, umiditate, gaze industriale, apa dulce, ap de mare, solutii acide sau alcaline siruri, alimente, produse de ardere etc.) Refractaritatea — este proprietatea materialelor metalice de a rezista la acfiunea temperaturilor inalte, Activitate independenta 1. Descoperi care dintre materialele enumerate mai jos este aliaj si de ce? a) 86% Cu+ 14% Sb _—-b) 98% Cu+ 2% Pc) 50% NaCl + 50% Ka d) 97% Fe + 1% C + 1,5% Cr +.0,5% Mn e) 50% S + 50% P. 2. Identific’s 0 bari de cupru $i alta de nichel care sunt amestecate printre mai multe bare de aceeasi forms 5 dimensiune. Cum procedezi? 3. Cum se poate obtine mai usor un aliaj format din 90% Al si 10% Fe; adiugand fier solid in aluminiu topit sau invers 642 2.3 Proprietatile si incercarile mecanice ale materialelor metalice Proprietasile mecanice reprezint’ insusirile materialelor metalice de a se opune actiunii exterioare, care tind si le deformeze sau si le rupa. fortelor mecanice 2.3.1 Elasticitatea si plasticitatea jn cazul in care un material metalic este supus actiunii unei forte exterioare nu se upe imediat, ci preia forta respectiv3, schimbandu-si forma si dimensiunile liniare si mentinandu-si volumul constant, spunem ca materialul se deformeazi. Deformasia poate fi: ~ elastic’ sau temporard (care a durat atata timp cat a actionat forfa FI); ~ plastica sau permanenta (care se mentine si dup’ indepartarea forfei care a produs-o). Pentru a exemplifica aceste dou’ propriet’ti vom lua o bari metalicd sprijiniti la ambele capete (fig. 1a) asupra cireia acfionam, cu o forta F, (fig. 1b). Observiim ca bara se incovoaie (se deformeazi), iar dup’ indepartarea fortei F, ea revine la forma initial’ - spunem ci a suferit o deformatie elastic sau temporar’. Daca aplicim o forti F, > F, observim ci dupi indepartarea ei bara rimane deformata (fig. Ic). Spunem ci bara a suferit o deformatie plastic’ sau permanent’. Continuand si mérim forta pana la o valoare F,, observa ci bara se rupe (fig. 1d). b fig c d Elasticitatea este proprietatea matetialelor de ase deforma elastic, adici de a-si modifica forma si dimensiu sub acfiunea unor forfe extetioare relativ mici, si de a reveni de la sine la forma initial’ dup’ incetarea fortelor. Plasticitatea este proprietatea de a se deforma plastic, adic de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea tunor forfe exterioare firk si revin’ la forma initials dup’ incetarea fortelor. Elastcitatea constituie proprietatea de baz a pieselor care au rolul de a amortiza socurile si vibra plasticitatea sti la baza prelucritilor prin deformare plastica (laminare, forjare, trefilare etc.). V4 2.3.2 Duritatea Duritatea este proprietatea corpurilor solide de a se opune pitrunderii in masa lor al altor corputi solide, care ‘incearci si le deformeze suprafata. le (arcuri), Duritatea se determin’ prin mai multe metode bazate pe misurarea unei urme (amprente) pe care un penetrator dur (bila de ofel sau varful de diamant) o las’ prin apisare, pe suprafaja lor. In practica se utilizeaza trei metode de determinare a duritsfi: Brinell, Rockwell, Vickers. La incercarea Brinell (fig.2a) o sfera de ofel clit, cu diametrul de 1-10 mm este apisati {in suprafata materialului. Se masoara diametrul urmei lisate pe suprafat’. Cifra de duritate HB se ia direct din tabele special intocmite. in lipsa tabelelor se foloseste relatia de calcul HB=F/A, in care F este sarcina aplicat3, in daN, iar A este aria calotei sferice de diametrul d, calculat’ cu formula: A 2(0-Ve =a? mm? Testul de duritate Rockwell utilizeazi fie o sferii mici de ofel pentru materialele moi sau un con de diamant (fig.2b) pentru materialele dure. Adancimea de pitrundere a imprimarii este misurati automat de masina de incercare sitransformata in unititi de duritate Rockwell (HRC, HRA, HRA). Cifra de duritate se citeste pe cadranul aparatului. ‘incercarea Vickers este o incercare de micro-duritate, amprenta fiind atat de mica incat este necesari misurarea cu ajutorul microscopului. Cifra de duritate HV, exprimati in daN/mm? se ia din tabele in functie de mirimea sarcinii aplicate si a diagonalei amprentei. 65Metalele au duritafi foarte diferite, iar aliajele lor au duritati mai mari. incercarea de duritate se executs la aparate speciale numite durimetre. La aceste aparate, sarcina este aplicati fie cu ajutorul unor greut3ji, printr-un sistem de parghii (la durimetrele Brinell si Rockwell), fie prin apiisarea manual’ prin intermediul unui arc etalon (la durimetrul Vickers). iintee cifrele de duritate existd 0 oarecare corespondenti, astiel: =ciffele de duritate HB = HV ‘n intervalul 50 ... 350 daN/mm?; ~intre cifrele de duritate HB si HRC se poate scrie relajia 10 HB ~ 1 HRC tn inervalul de valori 25 respectiv 250 .... 600 HB. 60 HRC J. %3:3Reristenjamecanica Rezistenfa mecanica (Rm) este proprietatea materialelor de a se opune deformarii sau ruperii sub actiune fortelor exterioare. Materialele metalice au valori diferite ale rezistenfei in functie de natura solicitirilor mecanice anterioare, care pot fi de intindere (tracjiune), de compresiune, de incovoiere sau de risucire. Rezistenja materialelor metalice se determina prin incerciri speciale in laborator pe epruvete metalice care au forme si dimensiuni standardizate pentru fiecare tip de incercare. Epruvetele sunt incercate pe masini speciale numite masini de incercare. Cea mai folositi este masina universal la care se pot efectua incercati de tracjiune, compresiune si incovoiere. 2.3.4 Rezistenfa la soc Rezistenfa la soc sau rezilienfa este capacitatea unui material de a absorbi o anumit’ cantitate de energie inte de a se rupe, atunci cand este lovit brusc de un corp solid Ea se determing la un aparat numit pendul de rezilients sau ciocan Charpy, pe epruvete prismatice cu secjiunea pitrati cu latura de 10 mm si lungimea de 55 mm, prevazute cu o crestitur’ cu fund rotunji. Rezilienfa se noteazi cu KCU, notatie care arata ca rezistenfa (K) este determinata a pendulul Charpy (C) pe 0 epruveti a cirei crestiturd este rotunjiti in forma de (U). Ea se determina la materialele din care se fac piese si scule supuse la socuri (impact) in timpul utiliz’rii: rofi dinfate, ponsoane, matrite etc, si se calculeaza cu relafia: Kcu = £2 [dajtem?] So = 2.5 Rezistenja la oboseala Dac un corp metalic este supus un timp indelungat acjiunii repetate a unei forfe exterioare, se constati ca el se rupe la valori mai mici ale tensiunii decat acelea la care ruperea se produce cand forta este aplicati lent o singura dati. Fenomenul se numeste oboseald si rezulti ci rezistenta la oboseali a unui material metalic este mai mics decat rezistenta sa la solicitarea static’. in constructia de masini se folosesc piese la care, in timpul functionarii exist’ pericolul de a se rupe prin oboseal’, ca de exemplu: roti dingate, arbori cotifi, arcuri, biele etc. Activitate independent 1. Identificd cateva prelucriri, din cele enumerate mai jos care se bazeazi pe proprietatea de plasticittate a materialelor: frezare, laminare, sudare, trefilare, presare. Precizeazi unitifile de misurd si indic’ forma penetratorului si materialul din care este construit, la metodele de determinare a duritifii Brinell, Rockwell si Vickers 3, Enumeri citeva piese (organe de masini) care in timpul func oboseals. fenomenului de nari s-ar putea rupe datoi 2.4 Proprietatile si incercarile tehnologice ale materialelor metalice Pentru a fi folosite sub forma de produse utile (semifabricate, piese), materialele metalice se supun diferitelor operati de prelucrare. Prelucrarea ate ca scop schimbarea forme’ si dimensiunilor ui produs metalic. Ea se executi la cald (Ia temperaturi fnalte) sau la rece (la temperatura mediului ambiant). 66Totalitatea prelucrarilor aplicate unui produs constituie procesul tehnologic de prelucrare, iar fiecare tip de prelucrare reprezint3 un procedeu tehnologic. Capacitatea unui material de a putea fi prelucrat printr-un anumit procedeu tehnologic se numeste proprietate tehnologica. Cele mai intalnite proprietasi tehnologice sunt: capacitatea de turnare, deformabilitatea, sudabilitatea, prelucrabilitatea prin aschiere, cilibilitatea. Capacitatea de turnare a unui material metalic este determinata de: fuzibilitate si fluiditate. Cu cat materialul metalic este mai fuzibil (se topeste la o temperatura mai coborat3), cu atat este mai indicat pentru turnare in piese. urge prin orificii inguste 51 poate si umple golurile Fluiditatea indica usurinfa cu care un material metalic toy tiparului (modelului) in care se toarns. Deformabilitatea la cald este capacitatea unui material metalic de a se prelucta prin procedee de deformare plastica la cald (laminare, forjare, extrudare). Fiecirui procedeu de deformare fi corespund metode specifice de determinare a deformabilitiii Sudabilitatea este proprietatea unui material metalic de a se imbina cu el insusi sau cu alt metal prin sudare, executatd prin topire sau presare. incercarea de sudabilitate se aplic pe scar larga tablelor pentru construc sudate (nave, poduri, forme metalice, recipiente etc.) Prelucrabilitatea prin aschiere este proprietatea unui mat prin strunjire, giurire, frezare etc. Clibilitatea este 0 caracteristicd tehnologici a materialelor metalice care aati cum se comport acestea, la cilire. Ea se caracterizeazi prin dou aspecte: ~adancimea de patrundere a cilirii; — duritatea maxima a structurii (aledtuiti: numai din martensita) obfinut3 dup’ cilire, metalic de a se prelucra prin aschiere respectiv Activitate independenta 1. Precizeazi proprietitile care influenteazi capacitatea de turnare a metalelor. 2. Enumera cel putin trei procedee de deformare plastic’ la cald. 3. Indic& dou’ metode de imbinare prin sudare. 4, Numeste structura objinuts dupa calire. Dette! Structura reprezint’ modul cum este alcatuit un material din parjile sale constitutive, arhitectura sa interioara. 2.5 Structura cristalina a metalelor si aliajelor 2.5.1 Refele cristaline caracteristice metalelor Metalele, ca toate substantele din naturi, sunt formate din atomi. ‘in metalele in stare de vapori, atomii se afl la distanfe mari unul faf& de altul si nu interacfioneazi intre ei (nu se influenjeazi reciproc). ‘In metalele topite (lichide), atomii se apropie, legindu-se intre ei in grupuri mici, care se misc impreuni, ceea ce confer’ metalului lichid o anumits consistent’. ‘in metalele solide atomii se apropie atat de mult unii de ali incat ajung 4 se ating’ lsind intre ei numai spatii foarte mici, prin care pot si circule electronii de valent. Ca urmare a acestei apropieti, intre atomi apar forje de interactiune - de atragere si respingere reciproca - care obliga fiecare atom si ocupe 0 anumit’ pozitie in spafiu in raport cu vecinii sii. Intrucat forfele de interacfiune au un caracter ordonat, atomii se organizeazi tot in mod ordonat astfel incat, unind centrele atomilor prin linii imaginare, si se objin’ niste figuri geometrice tn spatiu numite refele cristaline. Metalele solide cristalizeazi in cateva tipuri de refele cristaline (14 tipuri) dintre care cele mai frecvente sunt refeaua cubic’ si refeaua hexagonala. 67Refeaua cubic’ are atomii asezati astiel: = la refeaua cubicd cu volum centrat (prescurtat c.v.c.) in afara celor 8 atomi de varfuri, mai exist’ un atom in centrul cubul la intersecjia diagonalelor (fig.3a); = la refeaua cubic’ cu fele centrate (prescurtat cco) in afara celor 8 atomi de varfuri, mai existi 6 atomi care ocupt nodurile rezultate la intersectia diagonalelor fejelor (fig.3b). Refeaua hexagonal’ compacts (prescurtat h.c.) are atomii in variurile prismei hexagonale, in cenitiele celor dous baze $i inci trei atomi in interiorul prismet intr-un plan situat la jumitatea inaltimit acesteia (fig. 3c). 2.5.2 Defecte de refea Datorit’ forfelor care apar in timpul trecerii metalului din stare lichida in stare solid si, mai ales, a acelora care se aplic’ pentru a deforma plastic metalele solide, structura cristalind nu se poate pastra neschimbati la un numar mare de celule elementare. Un numir oarecare de atomi nu se mai aseazi in nodurile retelei, ci in pozitii intermediare. in acest fel apar noduri neocupate (locuri vacante) - numite vacanfe, (fig4a, poz!) — si atomi deplasati in internoduri, numisi atomi interstitial (fig.4a, poz2). De asemenea anumite siruri de cafiva atomi se ,disloca” din pozitiile normale, apirand ca niste siruri in plus la cristal, numite dislocatit (fig.4b, poz3) 2.5.3 Formarea structurii cristaline Defectele refelelor cristaline dintr-un metal real se concretizeazi pe anumite suprafete, impiirjind metalul respectiv in volume mici. Astiel dislocatiile formeaza niste ,perefi” care inconjoar’ ,blocuri de metal” cu structura ideals, Usor inclinate unul faj’ de altul, aseminatoare cu un mozaic (fig.5b). Fiecare bloc ideal” confine 100 ... 1000 celule elementare. Prin asocierea a 1000 Indo Siee aon ... 10 000 blocuri ideale se formeazi un eeto-5em A _) microcristal sau grdunte cristalin (fig.5c). La randul lor, microcristalele sunt reunite prin niste filme subyiri de atomi deplasati, in care sunt concentrate foarte multe vacanje, numite limite de griunt Totalitatea microcristalelor care cons tuie o bucat de metal formeazi un agregat policristalin (fig Sd). 2.5.4 Constituentii structurali ai materialelor metalice Metalele solide au structura format din griunfi cristalini cu. dimensiunile de cateva zeci sau sute de mictoni, Deoarece aceste cristale nu se pot observa cu ochiul liber, ci numai la microscopul metalografic, ele se numesc si microcristale, Uneori, microstructura aliajelor este asemanatoare cu a metalelor pure, dar poate fi si diferit’, 7 ‘modul in care atomii elementelor de aliere interacjioneaz’ cu atomii metalului de bazi ai aliajului. ‘in stare lichida, majoritatea metalelor se contopesc intim intre ele, formand solutii lichide. in stare solid’ pot si apari mai multe situatii funcjie de 68Dac’ atomii adaugati prin aliere au dimensiuni foarte mici, ei se aseazi intre atomii metalului de baz’, formand o solutie solids interstfial’ (sau de patrundere, fig.6a). Dac’ atomii adaugasi au dimensiuni apropiate de ale atomilor metalului de bazi si au acelasi tip de rejea cristalin’, ei pot inlocui o parte din atomii metalului de baz, formand o solufie solids de inlocuire (sau de substitutie, fig.6b). Dac’ intre atomii metalului de baza si cei ai metalului adsugat apar forte de legitura de asa natura incat si formeze o relea cristalind noux care confine Q ambele feluri de atori, aliajul astiel obsinut se numeste compus defini De exemplu, aliajul format din 75% atomi de Cu si 25% atomi de Sn are @ raportul CU _ 75 _ si poate fi definit prin formula chimic’ Cu,Sn. GY oe Zz $200 ‘Compusii definiti (fig.7) apar la microscop sub diferite forme geometrice d (ace, globule, lamele, poligoane regulate de culori deschise si strilucitoare Oo wo {alb, galben, portocaliu ete.) 3 fo) 1 Dac elementele componete ale aliajului au rejele cristaline diferite, dizolvarea nu mai este posibil’ sifiecare component din solutia lichid’ cristali- zeazi separat. Astfel se objine un amestec mecanic de cristale diferite, observabile direct la microscop Cristalele unuia dintre componenti sunt de culoare inchisa (A), iar cristalele celuilat component formeazi o masi de culoare deschisi (B), fig.8a,b. Aspectul amestecurilor mecanice depinde de forma geometric’ a microcristalelor compusului definit (fig.8c,d, unde poz1 indicd compusul definit iar poz2 solutia solida). a fig. 8 b c d in aplicatiile practice amestecurile de solutii solide si compusi au o important’ foarte mare; in special la aliajele fierului cu carbonului, la aliajele aluminiului si in compozitiile pentru lagire. Defines Metalul pur, solutia solid’, compusul definit si amestecul mecan simple ale structurii microscopice a materialelor metalice. De aceea, constituenti metalogratici. sunt elementele constitutive cele mai ¢ numesc constituengi structurali sau O mare parte din prorpietatile metalelor sunt putemic influenjate de defectele structurale (punetiforme, dislocatii, de suprafafa) care existi in orice material metalic industrial, Apare evident’ interdependenta dintre structur si proprietiti. Activitate independent 1. Caractrizeazi structura cristalind si motiveazi de ce aceasta apare in starea de agregare solid’ a materialelor metalice, 2, Specifici la ce metale se intalneste fiecare tip de refea cristalin’, 3. Explicd modul de formarea constituentilor structural 2.5.5 Solidificarea metalelor si a aliajelor Metalele solide se obtin obisnuit din topituri, prin solidifcare. Deoarece la solidificare se formeaza intotdeauna graunfi cristalini, procesul de solidificare se numeste obisnuit cristalizare primard sau simplu 2 ZA ciistalizare Solidificarea sau cristalizarea primar este procesul de trecere din stare lichida in stare solid’, prin ricire. 6930,8 A. Etapele procesului de solidificare ‘in unele cazuri metalele in stare solida se obtin si prin alte metode. Astfel magneziul si zincul pot fi obtinute direct din stare de vapori, iar wolframul prin reducere in stare solid’. Deoarece astiel de metode sunt utilizate in putine cazuri, solidificarea ne rimane principala metoda de obtinere a metalelor in stare solids. Cristalizarea primara se studiaz3 cu ajutorul curbelor de racire. Curba de ricire a unui metal pur are aspectul din fig.9a. Metalul respectiv (de exemplu, staniul) este adus la topite (la circa 300°C), intr-un creuzet cu capac si perefi izolati termic. Prin capac se introduce in metalul topit un termometru, protejat de o teaci. Se intrerupe incalzirea si se urmireste ricirea staniului, notin- ddu-se temperatura la intervale de timp egale. La inceput, temperatura metalului lichid scade. Apoi, in momentul in care s-a atins temperatura de solidificare a staniului (T,,, Sn = 232°C), aceasta se menfine constant un timp indelungat (in fuctie de‘Cantitatea de staniu din creuzet), dupa care scade din nou. Pe baza datelor objinute din experiena se intocmeste o diagrams in coordonate fig.9 temperatura - timp, in care procesul respectiv este reprezentat printi-o curb de ricire (fig.9a). Procesul de cristalizare propriu-zis’, care are loc la temperaturi constant’, poate fi descris in felul urmator: in momentul in care s-a atins temperatura de solidificare, in punctele mai reci ale masei de metal lichid apar primele cristale, numite germeni de cristalizare (fig.9b). in continuare, acesti germeni cresc si in acelasi timp, apar si alti noi, astfel incat, dupa un timp oarecare (corespunzitor punctului d, fig.9a), cristalizarea se termina cu objinerea ‘unui agregat policristalin (fig.9d). Metal lchid Solidificare : i E Timpul 3) Jn practica industrial, materialele metalice se toarna in cantitifi mari, fie sub form’ de lingouri folosite in cazul prelucratilor prin deformare plastica la cald, fie sub forma de piese turnate care se prelucreazi ulterior prin agchiere. in ambele situafii, ricirea este mai rapida si neuniforma ceea ce conduce la o macrostructur’ de turnare neuniforma. B. Factorii care influenteazé solidificarea ‘Intrucat procesul de solidificare este determinat de schimbul de cildura si deci de procesele termice, el va fi influentat de tofi factorii care acfioneaz’ asupra cAmpului de temperaturi din piesi si forma de turmare (modelul cu care se obfine conturul exterior al piesei. Dintre acestia, mai importanji sunt urmatorii: natura aliajului, natura formei (material lemnos, fontd, cear’, ipsos), constructia piesei turnate, condifiile de tumare. C. Solidificarea spontand si solidificarea forfata Structura primara si deci cristalizarea primara are o importanji mult mai mare in cazul turnarii pieselor decat a lingourilor destinate prelucrarii prin deformare. La piesele turnate, structura primard nu poate fi schimbatd prin tratamente termice sau prin alte mijloace. Formarea cristalelor se bazeazi pe procesul de germinare si de crestere a getmenilor de cristalizare. Germenii de cristalizare pot fi grupayi in dou mari catego! = germeni spontani, care se formeaza datoritd fluctuafllor (trecerii atomilor metalului de baz dintr-un loc in altul), Dimensiunile germenilor sunt foarte mici, cajiva Angstromi; 1 A = 0,01 pm. Germenii spontani au un rol importat numai in cazul aliajelor pure in timpul solujilor lichide. Aliajele folosite pentru turnarea diferitelor produse metalice (lingouri, calupur, piese etc.) sunt tehnice, adic cu un grad scizut de puritate. ~ germeni forfafi se formeazi in aliajele tehnice si pot fi incluziuni (particule solide, lichide si gazoase). Cu cat numirul de germeni este mai mare, cu atat se formeaz un numar mai mare de cristale, obtinandu-se caracterist mai bune ale metalului solidificat, deci ale piesei. Din acest motiv in unele aliaje se introduc in mod v. germeni de cristalizare, operafia fiind cunoscuta sub numele de modificare. Defineste solidificarea sau cristalizarea primars. . Numeste diagrama in coordonate temperaturi-timp in care putem urmari solidificarea unui metal. Enumer’ factorii care influenfeaza solidificarea. 703 Aliaje feroase 3.1 Aliaje fier-carbon 3.1.1 Proprietifile fizico-mecanice ale fierului Fierul este un metal de culoare cenusie, relativ greu (d = 7860 kg/m?), moale (duritate 60 ... 70 HB), cu rezisten}a mecanici medie (Rm = 200 ... 250 N/mm), cu plasticitate buna (A, = 50%), cu rez nti bund (KCU = 200 ... 250 JYem); temperatura de topire (T,,, = 1538°C); temperatura de fierbere (T, = 280°C), La temperatura ambiant’, fierul are refeaua cristalind de tipul cub cu volum centrat si este feromagnetic. Prin incdlzire la 910°C fierul isi modifica’ rejeaua cristalin’ din cubic cu volum centrat in cubic cu fefe centrate, iar la 1400°C refeaua fierului devine din nou cubicd cu volum centrat Patna Fenomenul de modificare a tipului de refea cristalina la acelasi metal poarti numele de polimortism. Fiecare dintre stirile prezentate mai sus se numeste modificafie polimorfica. Fierul are trei modificatii polimorfice, existente in trei domenii de temperatur’ diferite si care se transforma una {in alta, atat la raicire cat si la incalzire. Ele se noteazi in mod diferit — Fe ot (retea c.v.c., domeniul de existenii 0-912°C); Fe y (relea c.f.c., domeniul de existenyi 912 - 1392°C); = Fe 5 (refea c.v.c., domeniul de existent 1392 - 1538°C). 3.1.2 Proprietifile carbonului Carbonul este un element nemetalic, se gaseste in natura sub forma cristalin’, ca diamant (retea cubic’ complex’), sau ca grafit (rejea hexagonala), este usor (d = 2,26g/cm’); temperatura de topire (T,,, = 3727°C); temperatura de fierbere (T, = 4830°C). Carbonul se dizolvi in fierul topit formand o solutie lichid’ omogend, fier-carbon. La solidificarea acestei solutii carbonul se poate separa sub dous forme: = carbonul liber cristalizat in sistemul hexagonal, numit grafit, = carbonul legat in compusul Fe,C, numit cementita. ‘Ambele forme sub care se poate separa carbonul, grafitul si cementita se intilnesc la aliajele fierului cu carbonul, fiind stabilite in anumite condi 3.1.3 Elaborarea aliajelor neferoase Aliajele feroase se objin din minereuri de fier, care confin fierul sub forma de oxizi sau carbonafi; hematitul si limonitul (Fe,O,), magnetitul (Fe,O,) si sideritul (FeCo,). Conginutul de fier din minereu este de 30-60%, iar restul este sterilul care poate fi silicios (SiO,) sau silico-aluminos (SiO, Al,O,) Procesul de baz’ in obsinerea aliajelor il reprezint3 reducerea oxizilor de fier din minereu cu ajutorul cocsului si al oxidului de carbon, la temperaturi foarte inalte, intr-un cuptor inalt de tip special numit fumal. in furnal se introduc: ~ minereu (care contine fierul); ~ cocs (produs solid objinut din cirbunele de pimant sau din reziduuri de petrol) care are mai multe roluri: este combustibilul necesar objinerii temperaturilor inalte; contribuie la formarea agentului reducitor de bazi al oxizilor de fier, CO; reduce direct o parte din oxizi si carbureaza fierul topit transformandu-| in font); —fondanfi (materiale auxiliare necesare pentru a usura topirea sterilului si eliminarea zgurei; se foloseste calcar si dolomit3); 71= aer incilzit, necesar pentru arderea cocsului combustibil; ‘in urma teactiilor care au loc in furnal intre materialele incircate rezulta urmiatoarele produse: font topiti (numita fonta brut sau fonta de prima fuziune, care este produsul prin- cipal al furnalului); ~ zguri topita; ~ gaze de furnal (care se folosesc pentru preincilzirea aerului in instalatii speciale (caupere), sau in alte scopuri in cadrul combinatului siderurgic).. jin fig.10 este prezentati schema obfinerii diferitelor produse din otel si fonts, precum si utilizarile lor in cadrul unui combinat siderurgic sial unei intreprinderi constructoare de masini Fonta brut’ lichid’ este utilizata in conti- nuare {a elaborarea otelului. Din agregatele de elaborare, otelul se toarna in forme metalice speciale (lingotiere), din care, dup’ solidi- ficare, se objin lingourile. O parte din fonta brut se toarna in calupuri mici, care sunt expediate la intreprinderile constructoare de masini (sau in cadrul combinatului siderurgic) pentru a fi utilizate — pentru retopire — la elaborarea fontei cenusii si a ofelurilor destinate tumarii in piese. Lingourile din otel sunt expediate la secfiile de laminare din combinatul siderurgic, unde se reincilzesc si se transforma, prin deformare plastic la clad in produse laminate. fig. 10 Produsele laminate pot fi: Minereu de fer Fondant r Zquri-=<—} Fonts brut Fonts soils {ealupur) Fier oxident rotor wolf? Gaz deTumal Jy, | Combinat | utilizdri siderurgic | | gor cat | er rece I | | | rhe ! lichidé Aer (oxigon) | | | | | | = semifabricate: blumuri (fig.11a), sleburi (fig.110), tagle (fig.11b), platine (fig. 114); = produse laminate fini 72 rofile (ofel rotund ~ fig.12a, ofel patrat — fig.12.b, ofel lat ~fig.12c, ofel semirotund ~ fig.12d, comnier — fig.12e, ojel J ~ fig.12f, ofel U ~ fig.12g, sin’ fig. 11 d i8- f g h fig. 123.2 Diagrama de echilibru a aliajelor feroase 3.2.1 Definirea diagramei de echilibru Pentru a studia cristalizarea (solidificarea) unui aliaj este necesar si se cunoasc diagrama de ecbilibru a aliajului respectiv. Diagrama de echilibru indica variatia stirii de agregare a aliajului in funcjie de temperatur’ si compozitia lui. Daci aliajul este binar, diagrama se prezinta intr-un sistem de axe de coordonate, in care pe ordonati se tree temperaturile (in °C), iar pe abscis% se noteaza concentratia unuia dintre componenti (in %). Fiecare punct din diagrama de echilibru indica starea unui anumit alia la anumit& temperatur’, avand concentr corespunzitoare, iar fiecare dreapti vertical de pe diagram’ prezintS variatia stirii de agregare a unui aliaj in funcjie de temperatur’. 3.2.2 Variante ale diagramei fier-carbon Datoritd faptului c& in aliajele Fe-C, carbonul se poate afla fie sub forma de cementit’, fie sub forma de grafit, cexisti dou’ feluri de diagrame de echilibru pentru acest sistem de aliaje: = diagrama Fe-Fe,C numita si diagrama de echilibru metastabil; = diagrama Fe-grafit numitd si diagrama echilibrului stabil. Majoritatea aliajelor Fe-C cristalizeaz’i mai usor dupa sistemul corespunzitor echilibrului metastabil, deci cu formare de cementiti. Din aceasti cauzi, cea mai mare importanfa o are studiul diagramei Fe-Fe,C (fig.13). Deoarece aliajele cu mai mult de 5-6%C sunt foarte fragile, diagrama se studiazi numai pan’ la formarea cementite’ (6,67%C). 1538 $} sou souAs—— | 1392, '| SOL. SOLIDAYS ‘AUSTENITA LICHID LICHID+ LICHID + AUSTENITA CEMENTITA | PRIMARA & AUSTENITA 1148, I AUSTENITA+ ° CEMENTITA ~~ CEMENTITA CF 912 SECUNDARA+ 3 PRIMARA+ LEDEBURITA {| LEDEBURITA wy 770A, 1 7 ! ! Tere | y t g . & | GEM SEC:+ 3 CEMENTITA FERITA—| oem. secs! PERLITA+ & PRIMARA+ PERUTA | LEDEBURITA , & LEDEBURITA FERITAY | TRANSFORMATA 3 TRANSFORMATA CEM. TER. ! 8 01a ! § 3.006 0.0216 0.77 211 43 667 —_—————_ % Carbon Fe Ofeuri Fonte albe Eo fig. 13 733.2.3 Linii_ principale, puncte critice si transformari principale pe diagrama Fe-Fe,C Liniile principale din diagrama fier-cementits sunt: = linia lichidus a diagramei (ABCD), care delimiteazi zona in care intregul aliaj este in stare topitd, de regiuni {in care a inceput ctistalizarea. Aceasti linie indicd temperaturile la care incepe solidificarea aliajelor si es denumit’ curba temperaturilor de topire; ~ linia solidus a diagramei (AHJECF), care delimiteazi zona de solidificare total. Ea indica’ temperaturile care se termin’ solidificarea aliajelor. Sub aceast3 curb tot materialul este in stare solid = liniile GS, ES, PSK, GPQ reprezinta linii de transformare in stare solid’ a aliajelor Fe-Fe,C. Aceste linii principale impart diagrama in mai multe domenii structurale, dintre care unele contin structu alcatuite dintr-un singur constituient, iar altele structuri cu mai multi constituienti Punctele critice ale diagramei Fe-Fe,C sunt cele la care are loc 0 transformare de faz’. Ele se noteaz cu litera urmati de un indice: ~A, reprezinta temperatura de transformare eutectoida (727°C), unde austenita <> perlita; ~ A, este punctul CURIE al feritei (770°C); ~A,este punctul de transformare Fea.<> Fey (912°C) sau, in cazul ofelurilor hipoeutectoide, punctul de transforma al feritei in austenita si invers (linia GS); ~A, punctul de transformare Fey <> Fed (1392°C). in cazul ofelurilor hipereutectoide, transformarea care indic sfarsitul dizolvarii cementitei in austenitd (linia ES) se noteaza cu A... Transformarea austenitei in ferita si cementit’ se produce in stare solidi si se numeste transformare eutectoid. Conjorm diagramei de echilibru, aliajele Fe-Fe,C se clasificd in functie de confinutul de carbon si de microstructura 1 = oteluri hipoeutectoide care contin pana la 0,77%C si au microstructura format din ferita si perlita; | ~ oteluri eutectoide, care contin in jur de 0,77%C si au structura format din perlita; ~ ofeluri hipereutectoide, care contin 0,77 ~ 2,11%C si au structura format din perlits si cements secundar 3.2.4 Constituenfii structurali normali ai aliajelor Fe-Fe,C si proprietajile lor Ferita, austenita, cementita secundari, ledeburita si perlita se numesc constituienti normali deoarece apar structura aliajelor numai la ricire lent’ din stare lichidd si pana la temperatura ambiants. Ferita: este 0 solujie solid de carbon in fier a; are 0,0296C la 727°C si 0,006%C la temperatura camerei; are structur’ poliedric’; este moale si plastic’; Austenita: este 0 solutie solid’ de carbon in fier; poate dizolva carbon pana la 2,11% (punctul din diagram: i are structura poliedric’; este moale si plastic’; i Cementita: este un compus definit (Fe,C); este dura si fragils (800HB); cementita primardi apare sub form’ i lamele de culoare albi impreund cu ledeburita; cementita secundara apare sub forma de lamele sau globule si st i form’ de rejea albi; i Ledeburita: este un amestec mecanic format din perliti si cementit’ (Ia temperatura ambianta); este dura i fragild si ca urmare nu poate fi prelucrati prin presare, lovire si agchiere; i Perlita: este un amestec mecanic de feritt si cementiti secundara; are o structuri lamelarai sau globular’; a i duritate medie, plasticitate satisficaitoare si rezilienti scizut’, T-perlta; 2~ feritd; 3-cementits secundara in rejea; 4-cementits primard; 5-ledeburtd; a-perlité lamelard; b-perlitd globulara; c-feritayperlitd; d-perlitascememtta secundard; e-ledeburité transiormatd; Fledeburtd transtormatd perlité+cementits secundard; g ~ ledeburité+cementita primard fig. 14 Activitate independenté 1, Scrie punctele critice din diagrama Fe-Fe,C. 2. Delimiteazi domeniile structurale (cu un constituent, cu doi sau mai multi constituenti) din diagrama Fe-Fe,C 3, Delimiteazi liniile de inceput si de sfarsit de solidificare ygrama Fe-Fe,C. 4, Determina pe diagrama de echilibru Fe-Fe,C structura aliajelor cu: 0,15%C, 0,60%C, 0,77%C, 1,20%C, 2,14%C, 3% 743.3 Fonte 3.3.1 Fonte brute Fontele brute (sau de prim fuziune) sunt fonte care se obfin in furnal prin reducerea minereurilor de fier cu ajutorul cocsului. Fontele brute confin circa 3,5-4,5%C, cca 0,06%S si 0,15-1,20%P si se clasificd tn: ~ fonte brute nealiate (in care elementele permanent insofitoare - Si si Mn - nu depisesc 5% fiecare);, — fonte brute aliate (in care confinutul fiecdruia dintre aceste elemente depiseste 5%) Fontele de prima fuziune sunt folosite in dou’ scopuri principale: = pentru obfinerea ofelului in utilaje de elaborare (cuptoare Siemens-Martin, cuptoare electrice sau convertizoare) si, In acest caz se numesc fonte de afanare, fiind simbolizate cu simbolul FAK; — pentru retopire si turnare in piese (fonte brute de tumdtorie) simbolizate cu simbolul FK sau FX 3.3.2 Fonte turnate Fontele tumate in piese sunt aliajele industriale care se obtin prin retopirea fontelor brute in turnatorie, in cuptoare verticale cilindrice (cubilouri) sau in cuptoare rotative si sunt destinate turnarii in piese. Ele confin intre 2,11 si 4,3 %C precum si proportii relativ mari de elemente insojitoare, respectiv: 0,5 - 3,5%Si; 0,3-- 1,5 %Mn; <0,15%S si <0,5 %P. ‘in functie de continutul elementelor insofitoare si de condi albe; fonte pestrite; fonte cenusii. A. Fontele albe Ele au carbonul legat de fier sub form’ de cementita, care imprima acestor fonte urmitoarele proprietiji: au culoare alba in spiirturd; sunt dure (400-600 HB); sunt fragile; sunt nedeformabile si neprelucrabile prin agchiere, Datoritd acestor proprietiti fontele albe au utiliziri restranse si anume in stare brut& turnat’ folosesc la fabricarea de piese care trebuie si reziste la uzura (de exemplu: cilindrii de laminor, doze pentru instalatiile de sablaj cu nisip, piese pentru masini de sfaramat si macinat). Un caz special de folosire a fontelor albe 1! constituie turnarea de piese, care ulterior sunt supuse unui tratament de maleabilizare (imbunat3sire), pentru a se obsine fonte maleabile (usor prelucrabile). Tratamentul se bazeazi pe faptul ci cementita din fontele albe, fiind un constituent netastabil, prin incalzire la temperaturi inalte se descompune formandu-se grafitul (stabil) conform reactiei: Fe,C = 3Fe + C (grafit). Daca se descompune toati cementita, fonta are in spArturd culoare neagra datorita grafitului, fiind denumits fonta maleabila neagra. Daca se descompune numai cementita primari, fonta are in spirtura culoare alb-argintie si este denumiti fonta maleabil’ alba, Fontele maleabile se noteazi cu simbolul Fim (fonta maleabil’) urmat de un numar constituit din trei cifre care reprezint& rezistenta minima la rupere si de o liter’ care reprezintd caracterul spirturii (n-neagra; a-albi). Exemplu: Fm300n — fonts maleabili neaged cu Rm >300 N/mm? si cu spartura neagr’. Fontele maleabile se utilizeaza la fabricarea pieselor care functioneazi in conditii de socuri si vibratii (carcase de reductoare, flanse, mufe, saibe, carlige, cleme, bride etc.) le de solidificare, fontele turnate in piese sunt: fonte B. Fontele pestrite Ele au carbonul atat legat de fier sub forma de cementitd, cat si liber sub forms de grafit. Au utiliziri'restranse, de exemplu la fabricarea cilindrilor j f de laminor. 7. } C. Fontele cenus —) Contin proporti mai mari de siliciu (peste 1,5 9%6)) si au carbonul in intregime WK sau in cea mai mare parte, sub forma de graft, ceea ce le determin’ in sparturi culoarea cenusie. * ag. 15 Dupa modul de dispunere al grafitului, fontele cenusii pot fi: = cu giatit lamelar (fg. 15a); = cu graft nodular (fig.15b). Acestea se obfin prin retopirea fontei de prima fuziune, urmatd de tratarea fontei lichide cu cantitii foarte mici de Mg. 75Dupa structura masei de bazit fontele cenusii pot fiz ~ feritice (fig.16 ©); = ferito-perlitice (fig.16 b); — petlitice (fig.16 a). fig. 16 3.3.3 Proprietijile fontelor cenusii A. Proprietatile fizice Sunt determinate de structura masei de baz si de prezenta grafitului. Astfel, grafitul: = reduce densitatea masei de baza (este foarte usor); ~ reduce coeficientul de dilatare liniar’ a fontelor cenusii; — reduce conductibilitatea electric a fontelor cenusii; ~ mireste conductibilitatea termica a fontelor cenusii; — miteste rezistivitatea electric a acestor materiale. B. Proprietatile mecanice Depind de microstructura masei de baza si de forma si distibutia grafitului Cea mai buna rezistenti mecanici o au fontele perlitice, iar cea mai scazuta, fontele feritice. Grafitul actioneazi- a0 incluziune nemetalicd: reduce considerabil plasticitatea; reduce rezilienta masei de baz’. Fontele cenusii obisnuite (cu grafit lamelar) au rezistenta minimi la tractiune Rm cuprinsa intre 100 si 300 N/mm’. Ea poate fi miriti in urma unui tratament de modificate, care consti in tratarea fontei lichide cu adaosuri mi ferosiliciu, silicocalciu, aluminiu etc. (0,3 - 0,8% din masa fontei lichide). Rezistenta fontelor modificate atinge valori de 350-400 N/mm’, Proprietati mecanice mai bune si o utilizare mai larg’ o au fontele cu grafit nodular (Rm>400N/mm?; A, > 10%; KCU = 30 j/cm’. : Duritatea fontelor cenusii depindle de structura masei de baz’; fontele feritice au cea mai mica duritate (120 HB), iar cele perlitice cea mai mare (250 HB). C. Proprietatile tehnologice Principalele proprietiti tehnologice ale fontelor cenusii sunt: = fluiditatea si fuzibilitatea foarte bune (permit turnarea pieselor cu pereti subtiri); = prelucrabilitatea prin aschiere foarte bund (grafitul usureazt ruperea aschiilor); = sudabilitatea este bun’ numai in condifii si msuri speciale, la cald; ~ forjabilitatea este practic nula (sunt neforjabile) 3.3.4 Simbolizarea fontelor cenusii Fontele cenusii sunt notate cu simbolul format din literele Fc (fonta cenusie) urmate de un grup de cifre care indic3 rezistenta minim la tractiune, in N/mm. Exemple: Fc100, Fc150, F200, F300. Fontele cu grafit nodular sunt notate cu simbolul Fgn. De exemplu: Fgn400-10, inseamn’ o font cu grafit nodular cu Rm > 400 Nimm? si A >10% in KCU = 15 Jen. 3.3.5 Utilizarile fontelor Fontele cenusii se utilizeaza la tumarea de piese cu configuratii simple sau complicat unelte, chiulase de motoare, rotoare de pompe de api, carcase ale masinilor electrice, etc. Fontele modificate se utilizeazi la turnarea de piese cu importanfa mare: cilindrii pentru masinile cu abur, cilindrii pentru motoarele cu ardere intern’. Fontele cu gratit nodular, avand rezistenta si rezilienta marite, se utilizeaza la tumnarea pieselor destinate constructiei de autovehicule (arbori cotifi, axe cu came), in constructia de masini grele si de utilaj metalurgic (ciocane pentru forjare, traverse pentru prese, cilindrii de laminot, 5a. n ultimii 20 de ani, fonta cu grafit nodular a inlocuit ofelul tumat (si chiar si pe cel laminat) in constructia unor organe de masini, realizandu-se astfel importante economii, Fontele cenusii slab aliate cu crom, nichel si cupru se folosesc la turnarea de lagire, bucse, in care se rotesc arbori cu viteze periferice si presiuni de contact mici si mijlocii Fontele refractare sunt aliate cu 1-3% Cr si 2-6 % Si si sunt utilizate la confectionarea pieselor care lucreaza la temperaturi inalte (gritare de cuptoare, rame de ricire etc.) Fontele inalt aliate cu crom (12-30 %Cr) sau cu aluminiu (19-25% Al) sunt foarte rezistente la coroziune, oxidare la temperaturi inalte. 76 batiuri ale maginilorActivitate independent 3 1. Clasific’ fontele in functie de conginutul elementelor insofitoare si de conditille de solidificare 2, Caracterizeazit fontele cenusii in funcfie de proprietitile lor. 3. Indic cateva din utilizirile fontelor cenusii. 4, Identifici fontele dup simbolizare: Fe 250; Fgn 250-10; Fm 300 n. 3.4 Oteluri 3.4.1 Clasificarea ofelurilor Se poate face dup’ multe criteri, astiel a. in functie de compozifia chimica: = ofeluti nealiate (ofeluri carbon) care congin numai fer, carbon si elemente insotitoare in continuturi mici; = ofelurile aliate, care pe lang’ fer, carbon si elemente insofitoare, contin si elemente adugate intenfionat, numite elemente de aliere (Cr, Ni, W, V, Ti, Mo etc.); b. Dupa destina = ofelurile pentru constructii: ~ metalice (poduri, vase, vagoane etc); = de magini (arbor, rofi dinfate etc.); = ofeluri pentru scule; = ofeluri cu destinatie specials (arcuri, rulmengi, pile, ofeluri antivorosive etc.); c. in functie de starea de livrare: ~ ojeluri laminate si forjate (deformate plastic la cald); ~ ofeluri turnate in piese. 3.4.2 Ofelurile carbon deformate plastic la cald Ele depind in cea mai mare masur de confinutul de carbon care determina structura lor. Astfel, odati cu cresterea continutului de carbon, diferitele grupe de propriet’ti sunt influenate dup’ cum urmeaza: A. Proprietatile fizice 300 ~ densitatea ofelurilor scade; i" 200] ~ caldura specifica creste; g ~ conductivitatea termica si coeficientul de dilatare liniara scad. iad B. Proprietatile mecanice = cresc proprietitile de rezistenti (HB, Rm, R,,~ limita de curgere); 2 — scad plasticitatea (A) si tenacitatea (Z, KCU), (fig. 16) sy 80 C. Proprietatile tehnologice 370 ~turnarea pieselor cu pereti subtiri devine dificil datorita fuzibilitatii inalte 8 60 si fluiditati relativ reduse; es = forjabilitatea scade (intervalul de forjare este: 1150°C - 850°C); é ~ prelucrabilitatea prin aschiere variaza astiel: ofelurile moi se aschiazi 40] greu, cele dure (au in structura perlita) se agchiaza usor, iarcele extradure gg se aschiazi bine dar neeconomic datoritS uzurii sculei aschietoare; ~ sudabilitatea ojelurilor este bun’ la conginuturi mici de carbon; otelurile 2 dure si extradure, cu continut de carbon 1,14%, practic nu se sudeazi. 10 fig. 16 TeMmm DR We 3.4.3 Ofelurile carbon pentru construc ‘n functie de cerinjele imipuse ele pot fi: ofeluri de uz general; ofeluri carbon de calitate. ‘A. Otelurile de uz general Se caractetizeazi prin aceea ci se folosesc ca atare, sub forma de produse laminate la cald, far’ prelucrii prin aschiere, Datorits faptului c& otelurile carbon obisnuite au caracteristica de baz rezistenta la rupere prin tractiune (Rm), ele se noteaza prin simbolul OL (otel laminat la cald) urmat de un grup de cifte care indica rezistenfa minma la rupere in Nimm®. Exemple: O137 (ofel carbon obisnuit cu Rm> 370 Nimm?); OL 50 (ojel carbon obisnuit cu Rm> 500 Nim’). 7felurile carbon obisnuite se utilizeaz’ astiel: = cele cu confinut scazut de carbon (sub 0,25 %C), pentru constructii metalice sudate (mantale, capace, batiu = cele cu conjinut mai mare de carbon, pentru piese de importants mai mic’ in constructia de masini (surubu piulife, pene, bride ete.) B. Ofelurile carbon de calitate Ele nu se utilizeazis in stare de livrare, ci urmeazi a fi supuse unor tratamente termice. Lor li se garantea: compozitia chimica si proprietajile mecanice de baza (Rm, R,..A,, Z, KCU). Aceste ofeluri se noteazit prin simbolul OLC (ofel laminat'ia cald, de calitate), urmat de un grup de cifre, ca reprezints confinutul de carbon, in sutimi de procent. Exemplu: OLC 35 (ofel carbon de calitate cu continut med de carbon 0,35 %). Ojelurile carbon de calitate se utilizeazi in constructia de masini, la fabricarea pieselor supuse unor solicit: diferite, astiel = OLC 10 si OLC 15 se folosesc la fabricatea pieselor care urmeazi a fi sudate sau mattitate sau a celor ca suport socuti in miez si frecare la suprafaya (boljurile). = OLC 25, OLC 35 si OLC 45 se folosesc pentru piese care necesitd rezistenta mare si tenacitate (arbori cotii, 1 dingate) = OLC 60 se foloseste la fabricarea pieselor cu proprietiji elastice (arcuri, bucse, extensibile) sau rezistente si zur’ (pene, rofi dinjate etc.). 3.4.4 Ofelurile carbon pentru scule Ele sunt in general ofeluri dure si extradure, cu confinut mare de C (0,7-1,4%l, putand fi aduse la condi rezistenti mare la uzura prin frecare. felurile carbon pentru scule se noteaza cu simbolul OSC urmat de un numér alcatuit din una sau doua cifre ca indic’ continutul mediu de carbon, in zecimi de procent. Exemple: OSC 8 reprezintd un ofel pentru scule cu 0,8 % OSC 12 ofel pentru scule cu 1,2 %C. ‘in functie de continutul de carbon ofelurile pentru scule au utiliziri diferit =OSC 7, OSC 8, OSC 9- se folosesc la fabricarea sculelor pentru prelucrarea prin aschiere a materialelor nemetalic a metalelor si a aliajelor neferoase, precum si a sculelor pentru prelucrarea prin presare, lovire si t&iere la rec = OSC 10, OSC 12, OSC 13 se folosesc pentru fabricarea sculelor (cutite, burghie), pentru aschierea materialel cu duritii mici (alame, bronzuri, fonte cenusii, ofeluri moi). Exist si in grupa ofelurilor carbon pentru scule ,Ojeluri cu destinagie special” si anume: OSP (ofel pentru pi OSP 6 cu 0,6% C) si OLS (ofel pentru fabricarea cufitelor, a foarfecelor etc.). 3.4.5 Ofelurile carbon turnate in piese Ele sunt ofeluri moi sau semidure, Se noteaz’ cu simbolul OT (ofel turnat) urmat de un grup de dou numere, din cate primul reprezints rezistenja minim’ la rupere, iar cel de-al doilea, grupa de calitate care poate fi 1,2 sau 3 (la gru 1 se garanteazii: Rm si AS, la grupa 2: Rm, Rpo2 si AS, iar la grupa 3: Rm, Rpo2 AS, Z, KCU). Exemplu: OT 450-3. ‘Aceste ofeluri se folosesc la turnarea de roji, arbori, pistoane, cilindri etc. Activitate independent 1, Clasificd ofelurile dup’ compozitia chimic’. 2, Descrie prorprietaile tehnologice ale ofelurilor comparandu-le cu cele ale fontelor. 3, Citeste ofelurile si explicd semnificatia literelor sia cifrelor din simbol OL 37, OLC 45, OT 450-1, OSC 12. 4, Spune unde se utilizeazi ofelurile: OL 42, OLC 35, OSC 12 si OSP 6. 3.4.6 \nfluenga elementelor de aliere asupra structurii $i proprietifilor ofelurilor Ofelurile aliate sunt alia de fier, carbon si alte elemente chimice, adugate in mod intenfionat in compozitia acesto Elementele uzuale folosite la alierea ofelurilor sunt: Mn, Si, Cr, Ni, Mo, W, V, Ti, Nb, Al. Alierea se realizea, cu unul sau mai multe dintre aceste elemente. in functie de continutul total in elemente de aliere, ofel = slab aliate care contin: <2,5% element de aliere; = mediu aliate care contin intre 2,5 - 10% elemente de aliere; = inalt aliate care contin peste 10% elemente de aliere. pot fi 738