Professional Documents
Culture Documents
Sorin Preda
Agenţii de presă
Rigorile ştirii de agenţie
Stirea de agenţie presupune rigoare şi profesionalism la cel mai înalt nivel. Dacă ne
gândim că această ştire e cuprinsă într-un întreg lanţ al prelucrării mediatice, că ea devine
materie primă pentru alţi jurnalişti, vom înţelege deosebita ei importanţă. Prin urmare,
ştirea de agenţie trebuie de la bun început să trateze scrupulos propriile surse,
conştientizând faptul că ea însăşi devine sursă pentru alte ziare. Aceste surse nu pot fi
invocate generic decât în situaţii excepţionale : criză majoră, război, catastrofe naturale.
Din păcate, în presa română abundă ştirile „pe surse” (un truc menit să dea seriozitate
unor bârfe, speculaţii, presupuneri). Despre tipologia surselor neconvenţionale am vorbit
în cursurile anterioare : directe, indirecte, neidentificate (din sursa neoficială,
guvernamentală, autorizată). Am vorbit de asemenea despre formulele uzitate uneori de
agenţii menite să suplinească absenţa (recunoaşterea) sursei : informează cercuri bine
informate, cercuri apropiate de…, se crede, apreciază unii observatori, …unii experţi
samd. Asemenea formule afectează credibilitatea agenţiei. În orice caz, un ziar serios va
evita să folosească informaţii cu surse voalate, neidentificate în mod cert, mai ales cele
care par tendenţioase, subiective sau interesate.
Veşti rele – veşti bune. Alegerea subiectelor de ştire nu ţine numai de experienţă şi fler.
Alegerea subiectelor trebuie făcută după principii clare şi profesioniste (legea proximităţii
a interesului uman). Un alt criteriu ţine cont de calităţile intrinseci ştirii (să fie nouă,
verificabilă şi deci reală, să intereseze cât mai multă lume). Regăsim toate acestea în
veştile rele (accidente, catastrofe, sinucideri, incidente armate). Presa adoră asemenea
subiecte şi nu e vina ei că lumea e plină de evenimente neplăcute, îngrijorătoare. Aşa cum
remarcă sociologii, lumea nu e mai rea şi generatoare de insecuritate ca înainte, ci
acoperirea lumii cu ştiri a devenit mai bună. Din acest punct de vedere, putem spune că
presa îşi face datoria. Greşeala presei constă în exagerare, în plasarea preferenţială a
acestor ştiri, în subexpunerea normalului, a evenimentelor nespectaculoase. Fenomenul
de tabloidizare a presei este o realitate, ce se impune a fi limitată şi în nici un caz exclusă
cu totul. Ştirile rele (accidentele rutiere, de pildă) implică o mare primejdie profesională :
lipsa de relevanţă şi, finalmente, dezinformarea prin abaterea atenţiei de la problemele
grave ale societăţii.
Criteriile de selectare a ştirilor ar fi pe scurt :
- Proximitatea temporală. Dacă se poate, cititorul vrea să fie informat în timp real. El
vrea (prin informare) să-şi sporească sentimentul că e actual, că nu este ieşit din timp.
„Acum” şi „aici” sunt cuvintele de ordine pentru cititor. Ştirile din trecut sau din viitor
constituie o excepţie.
- Proximitatea spaţială. Cu cât evenimentul este mai aproape geografic, cu atât
interesează mai mult (legea „mort-kilometri”). O variantă poate fi „proeminenţa
personalităţii implicate”. Asta înseamnă că impactul unui incident (un accident de
motocicletă) creşte exponenţial n funcţie de numele şi funcţia celui implicat (ex:
premierul Tăriceanu).
- Conflictul. Nu e vorba doar de războaie şi competiţii sportive. Orice dispută mai
înfierbântată (politică, de pildă) ne atrage semnificativ atenţia. Un motiv ar fi emoţionalul
provocat de conflict, pactizarea cu una din părţile aflate în dispută.
- Numărul persoanelor implicate. Implicarea într-un accident a unui autocar plin cu elevi
este mai spectaculoasă decât accidentarea unui biciclist neatent. Îngrijorează înmulţirea
ştirilor din presa română cu evenimente fără consecinţă – acele ştiri ce se termină cu
formula „Din fericire…”.
- Semnificaţia educativă. E vorba despre ştiri din lumea medicală. Ştiri care conţin
anumite avertismente privind sănătatea publică, privind violenţa casnică sau relele
tratamente aplicate minorilor.
- Amuzamentul. Curiozităţi, recorduri, întâmplări duioase cu animale.
Buletin propunere
Moscova – L. Brejnev a făcut această propunere într-un discurs în faţa Sovietului
Suprem. „Suntem gata să reducem imediat cu 100.000 de oameni forţele Pactului de
la Varşovia, dacă NATO va proceda la fel” a zis L. Brejnev. În acest sens, a arătat
el, s-au trimis mesaje şefilor de stat din ţările membre NATO. AFP
Dup acest buletin, putem concepe un „aditiv”, în care să oferim cifre statistice
privind forţele Pactului de la Varşovia şi NATO.
3) Urgent. Ştire de 150 de cuvinte, care trebuie transmisă urgent.
- Are prioritate 3.
- Când anulează ori rectifică o ştire anterioară, are prioritate 2.
- Textului i se poate adiţiona : reacţii, mărturii, fişe tehnice.
- Menţiunea „urgent” poate fi trecută în dreptul mai multor tipuri de informaţii.
- Menţiunea se face obligatoriu la „anulare” sau „rectificare”. Ex:
Discurs-Brejnev, Corectura, 124
URGENT rectificare
În AFP 124 Moscova
se va citi în primul paragraf :
Preşedintele sovietic Leonid Brejnev a propus marţi Occidentului reducerea „imediată”
cu cinci mii de oameni forţele militar ale Pactului de la Varşovia şi NATO
(corect : marţi şi nu miercuri) AFP
5) Leadul (materialul de ansamblu). Prezintă ultimele evoluţii ale unui eveniment. Prin
urmare, el apare după mai multe telegrame (ştiri) pe acelaşi subiect.
- Termenul acoperă „atacul”, dar e folosit ca să acopere şi alte tipuri de ştire :
bilanţ, roundup, sinteză.
- Importantă este informaţia centrală, în jurul căreia se adiţionează celelalte texte
lămuritoare.
- Leadul poate justifica precizarea „urgent” dar precizarea nu e obligatorie.
- Nu depăşeşte 200 de cuvinte.
- Cheia şi datarea, eventual titlul general, trebuie să rămână neschimbate.
- Există şi lead cu reluare („pickup”). Mai rar, se impune un aditiv.
- Dacă evenimentul impune mai multe leaduri, ele se numerotează pentru a uşura
lectura clientului.
4) Biografii, portrete. Există mai multe tipuri : scurte, lungi, bio-expres sau bio-
portret.
- Bio-expres nu depăşeşte 400 de cuvinte. Difuzat imediat ce se produce
evenimentul (deces, premiu Nobel).
- Leadul obligatoriu, pentru a aminti de la început evenimentul şi vârsta persoanei.
- Bio portretul poate avea şi 800 de cuvinte.
- Combină elementele biografice (date, etape, carieră) cu o schiţă morală a
personajului.
- Contează aspectul uman, elementele anecdotice.
- Pentru mari personalităţi se poate adăuga reacţii ale altor personalităţi oameni
politici samd.
- Unele biografii pot fi date clienţilor cu „embargou”, anticipându-se evenimentul.
- În linia de instrucţiuni se specifică obligatoriu „bio”, plus cheia principală pentru
eveniment. Ex :
Remaniere – bio (pentru biografiile miniştrilor după remanierea guvernamentală din
URSS)
Suslov – bio samd.
Situaţii aparte :
A. Previzionarea evenimentului. Unele evenimente pot fi anticipate (mari competiţii
sportive, manifestaţii de protest, congrese, alegeri samd). Agenţia poate oferi clienţilor un
cadru adecvat de pregătire, oferind texte specializate :
a)Ante-fila. Se difuzează cu 1-2 zile înaintea evenimentului.
- Nu depăşeşte 600 de cuvinte.
- Întâlnirile politice majore devin subiect frecvent pentru ante-filă.
- Dacă evenimentul generează deja polemici, reacţiile se grupează distinct într-o
sinteză.
b) „Ridicarea perdelei”. Se difuzează chiar în ajun. De aceea timpul verbal este la
viitor. Preşedintele Bush se va întâlni…
c) Material de deschidere. Este o telegramă scurtă (2-300 de cuvinte).
- Evenimentul e prezentat la începutul ştirii, amintindu-se apoi locul şi ziua când
începe.
- Se folosesc expresii care anticipează : urmează, se vor decide, ar urma să…
d) Over-night. O telegramă scrisă noaptea, pentru a reaminti clientului dimineaţa ce
urmează : Preşedinţii american şi sovietic încep vineri cea de-a doua zi a întâlnirii la
nivel înalt…
Anulări şi corectări
Nedorite, aceste corecţii sunt inevitabile într-o muncă intensă, cu ochii la ceas.
Atunci când apar greşeli şi ele sunt reperate la timp, se practică erata ce urmează anumite
reguli :
- Anularea unei informaţii se face numai în cazuri excepţionale.
- Orice anulare trebuie semnalat urgent şi în scris.
- Orice anulare comportă obligatoriu o explicaţie şi o versiune nouă, corectă.
- Formulele de anulare trebuie să fie fixe şi permanente. Ex:
J. Carter – ostatici, Anul, 385
BULETIN …ANULARE
Ĩn atenţia redacţiilor :
Anulaţi AFP 385 Washinngton (Carter-ostatici) care conţine o eroare. O nouă versiune va
urma (AFP)
Embargoul. Este interdicţia de a utiliza informaţia până la suspendarea embargoului.
Agenţia nu dă explicaţii. Cere doar. Dacă clientul încalcă embargoul, va suporta
consecinţele.
- Embargoul de precizează : pentru presa de dimineaţă, publicabilă vineri…
- Există diferenţe între embargoul de difuzare şi de publicare. Agenţia va explica
clientului diferenţele.
Anularea embargoului. Este important să se precizeze clienţilor dacă informaţia este
utilizabilă fără schimbări sau nu. De asemenea, se întâmplă ca doar unele părţi ale
materialului să fie sub embargou. Acest lucru trebuie specificat în mod clar, în corpul
ştirii. Ex:
…reluarea activităţii economice este astfel confirmată
(paragraful următor este publicabil la ora 22,00 GMT)
CONCLUZII
Munca de agentie e plină de rigori. Chiar dacă apar greşeli, sistemul oferă
posibilitatea verificării interne şi a corijării. Iată o schemă de abordare a unui eveniment
important şi de lungă durată, în viziunea AFP (Agerpres, 1994) :
Ĩnaintea evenimentului
În cursul săptămânii: - materiale preliminare eşalonate
Cu 48 de ore înainte: - material preliminar general
Cu 24 ore înainte : - „ridicarea perdelei”
Cu câteva ore : - scurt material de deschidere
Scrierea ştirii
Structura ştirii. Atacul (unii îi spun „lead”) trebuie să urmeze rigorile „piramidei
inversate”. Începem cu ce este mai important (ce-ul). Într-o telegramă de presă structurată
corect, fiecare paragraf constituie un adaos lămuritor al elementelor precedente.
Eliminarea lor duce la o sărăcire a amănuntelor, dar niciodată nu se va afecta esenţa
informaţiei prezente în atac. Francezii disting în structura ştirii : Lead- Sublead –
Paragrafe complementare (elemente de background).
Paragraful ştirii trebuie să fie scurt şi lizibil. Dacă depăşeşte trei rânduri, trebuie
despărţit în alt paragraf. Excepţie – citatul sau documentul. Pentru a evita monotonie şi
mai bine este să se folosească paragrafele în alternanţă (scurt cu lung).
Atenţie – când se abordează în acelaşi text mai multe aspecte, concepem fiecare paragraf
după „piramida inversă”.
Rigori tehnice (formale) obligatorii. Orice text de agenţie transmis la centru sau la
client conţine trei elemente esenţiale : linie de comandă, linie de instrucţiuni şi text.
- Linie de comandă. Rând destinat codurilor : prioritate, origine, număr de ordine,
repartizare. La toate acestea, se mai poate adăuga : tipul de informaţie şi ţara de
origine (codificate toate !)
- Linia de instrucţiuni. Această linie face parte din text. Ea include mai mult
indicaţii redacţionale : 1. cheie; 2. identificarea naturii ştirii şi numerotarea
paginilor; 3. trimiterea la o eventuală ştire anterioară. Cheia (slug) este foarte
importantă şi nu depăşeşte 24 de caractere. Atenţie – cu excepţia „flash-ului”,
orice ştire trebuie să comporte o linie de instrucţiuni. Din această linie,
fundamentală este cheia. Ex : Seism - Vrancea
- Cheia se poate scrie oricum, în majuscule sau obişnuit. Ex : Premiul Nobel –
ceremonie. Sub linia de instrucţiuni, se trec prefixele indicând urgenţa : Buletin
sau Urgenţa. Prefixul este urmat de un titlu (maximum 5-6 cuvinte). Ĩn toate
cazurile se lasă un spaţiu dublu între rânduri, după care începe textul.
- Textul. Începe prin locul şi data („dateline”), urmate de sigla agenţiei, între
paranteze.
Citatul. Ziariştii adoră citatul, dar el se dovedeşte de multe ori a fi o pacoste. Două ar fi
dezavantajele citatului : a) e prea lung şi obositor; b) poate fi manipulat prin schimbarea
contextului. Foarte greoi se arată ca „atac” şi de aceea nu-l recomandăm. El poate fi
folosit ca argument, dar respectând unele exigenţe :
- să fie scurt; să fie relevant; să nu fie banal; să transpară din el sentimente (opinii)
puternice, greu de transpus în stilul indirect.
Citatele prescurtate (formulă pleonastică, dar utilă). Pentru a reţine doar elementele de
discurs cele mai importante este necesar :
- să se marcheze cu ghilimele vorbele citate;
- să se atribuie, evitând sublinieri neutre sau inutile : a continuat…, a adăugat…
- obligatoriu - să se marcheze cu trei puncte de suspensie între paranteze pasajele
suspendate din citat;
- se va reda esenţa, expresia sau cuvântul şoc (intraductibil în indirect) : ziarişti
tonomat, moguli de presă, Felix Motanul, loganuri contra salarii samd. În cazul
în care afirmaţia (banală în aparenţă) contrastează cu realitatea sau are un caracter
vădit polemic, ea trebuie redată prin citat pentru un plus de autenticitate, de
confirmare : „ <România nu e afectată de criză> – afirmat preşedintele ţării…”;
- frânturile de citate sunt neclare şi stângace. E bine să le evităm : Preşedintele a
afirmat că situaţia e „periculoasă”, dar nu „lipsită de speranţă”, că avem
resurse de a face faţă „dificultăţilor”;
- dacă în lead folosim câteva cuvinte din citat (un fragment), citatul trebuie reluat şi
redat complet în interiorul telegramei.
Citatul integral. La declaraţii sau documente importante, citatul se dă integral.
- în acest caz, este nevoie de un şapou, de o frază explicativă măcar;
- adeseori, citatul mare obligă la unele croşetări, marcate de trei puncte ntre
paranteze;
- dacă textul e lung, se impune să se amintească de câteva ori cine vorbeşte,
folosindu-se formule de genul : a declarat de asemenea…, se arată în continuare
în comunicat.
Rigori stilistice
- Corect şi clar : poliţişti felicitaţi pentru dubla arestare (nu) sau condamnarea
sindicatului în loc de : sindicatul condamnă.
- Concis : eliminăm orice amănunt fără a afecta sensul. Un bun atac scuteşte
ziaristul de tentaţia cuvintelor în plus. Chiar dacă evenimentul impune elemente
de context (descriere, gesturi, atitudini), detaliile nu trebuie să sufoce miza
evenimentului.
Gramatica :
- Topica. Respectaţi topica şi sensul. Nu e corect : Preşedintele a lansat un apel de
ajutorare a mişcării. Corect ar fi : Preşedintele a lansat către mişcare un apel de
ajutor. Neclaritatea şi echivocul vin de multe ori din topica ezitantă : Apelul la
calm al preşedintelui.
- Punctuaţia. În agenţiile franceze nu se folosesc punctul şi virgula, iar în locul
parantezelor – cratima.
- Pronumele. Multă prudenţă şi zgârcenie. Evitaţi demonstrativele : asta, acesta
(vag şi neclar)
- Verbul. Evitaţi condiţionalul evitaţi verbele de îndoială. Preşedintele ar fi bolnav,
afirmă surse diplomatice – nu e bine. Evitaţi formele pasive. Folosiţi verbele de
acţiune : „construieşte o casă” (nu face o casă), „a scrie o carte” (nu a realiza o
carte). Evitaţi verbele cu sens vag : a face, a realiza, a permite. Atenţie la verbele
ce induc atitudine : a denunţa, a ataca, a milita. E o mare diferenţă între a susţine
şi a pretinde. Verbul de care ştiristul de agenţie trebuie să se păzească este a
revela. Atenţie de asemenea la verbul a confirma ( nu poţi să confirmi ceea ce nu
ai anunţat anterior).
- Adjective şi adverbe. De multe ori ele sunt locuri comune : categoric, galopant,
aberant, senzaţional, celebru. În loc să scriem era o căldură atroce, mai simplu
este să scriem : „erau 45 de grade la umbră”. Imperativul jurnalistic spune :
„Arată, nu spune” (pentru agenţie, evocarea este un defect).
Transcrieri. Profesionistul se arată în micile detalii.
- Zilele. Evitaţi ieri, azi, mâine. Ori e inutil, ori se creează confuzii. Mai bine este să
numim ziua (marţi).
- Ora. Ora de bază este GMT. Prin urmare, dacă trecem ora locală, vom pune în
paranteză ora GMT. Dacă evenimentul se produce târziu spre miezul nopţii, trebuie să
indicăm ziua.
- Temperaturile. Anglo-saxonii folosesc gradele Fahrenheit. Le trecem ca atare, darer în
paranteză oferim echivalentul în centigrade. Furtunile se măsoară în grade Beaufort (pe o
scară de 12 grade). Şase grade Beaufort înseamnă vânt răcoros, de 40-49 km/h. În
paranteză, oferim echivalarea.
- Seismele. La fel. Precizăm scala : Mercalli sau Richter şi precizăm gravitatea. Mercalli
are 12 grade, Richter doar 9.
-Sigle. Prescurtările obosesc şi dau naştere la confuzii. Transpunerea denumirii instituţiei
ca atare ocupă spaţiu şi plictiseşte. Prima dată folosim titulatura completă, apoi putem da
numai iniţialele. Instituţiile cunoscute de toată lumea se prezintă cu iniţiale : ONU,
UNESCO. Atenţie la variantele uzitate într-o ţară sau alta : NATO sau OTAN (pentru
francezi). Sigla nu se marchează cu puncte : O.N.U.
- Cifrele. Până la 10, cifrele se scriu în litere. Peste 10, normal. Atentie la formule stupide
: „Peste 123 de participanţi”, „aproximativ 113”
Ore limită (Deadlines). Chiar şi cel mai bun articol sosit la zece minute după ora limită
nu mai are nici o valoare. Prin urmare, nimic nu mai poate fi predat după ora 17,30. cea
mai bună oră este 15,00. excepţie fac flash-urile sau marile urgenţe. Contează şi lungime
articolului. Cele mari se predau din timp. De fapt, pentru agenţie există trei deadlines-
uri : până la 15,00, până la l7,30 sau rezervat flash-ului.
Alte sfaturi :
- Nu implicaţi cititorul : Te-ai luptat vreodată cu …? Ţi-a trecut vreodată prin cap
să…?
- Nu exageraţi : Vâlvătăi uriaşe a cuprins etajul superior al clădirii…flăcările au
răbufnit pârjolind faţa unui bărbat. În scurt timp corpul lui ardea din cap până în
picioare.
- Evitaţi opinia : deputatul PSD a lăsat impresia că…
- Fără aluzii : incredibil, printr-o altă „coincidenţă”…
- Fără argou sau ton colocvial : ciondăneală, mânărie, şmen…
- Fără eufemisme : supraponderali, cu probleme de vedere, persoane mai în vârstă,
întărirea presiunii fiscale
Gestionarea verbelor declarative. Ştiristul are nevoie de asemenea verbe, dar nu trebuie
să le repete la nesfârşit. „A spus” e preferabil oricăror echivalări.
- larg utilizate sunt : a spus, a afirmat, a adăugat, a continuat, a subliniat, a
remarcat.
- Urmează : a insistat, a susţinut, a reamintit, a atras atenţia.
- Contează contextul. „A pretins” induce în multe situaţii o insinuare. „A acuza”
este rezervat contextului juridic.
Folosirea citatului în reportaj. Citatul trebuie să fie dinamic, interesant, elocvent. Iată
un bun exemplu din presa americană :
Ronald Reagan l-a acuzat joi pe preşedintele carter că inventează cifre pentru a lua
apărarea unei politici energetice greşite şi a sugerat că acesta este unul din motivele
pentru care şi-a găsit o scuză ca să nu participe la dezbatere.
Neacceptând scuzele invocate de Carter, candidatul republican la preşedinţie a
provocat o confruntare electorală cu bătaie lungă.
Controversa a început miercuri, când Reagan a acuzat Administraţia că
descurajează producţia de energie. La Casa Albă Carter a replicat că Reagan a făcut
aceste afirmaţii fără să verifice faptele. Joi Reagan a răspuns : „După cum ştiţi există
oameni care caută cifre în statistici şi alţii care le inventează” (…) După discurs,
Reagan a vizitat o centrală nucleară din apropiere.
Atenţie la citatul parţial (cuvinte sau expresii ghilimetate). Excesul e total nerecomandat.
*
S-ar crede, la o lectură mai harnică a sfaturilor de până acum, că scrisul jurnalistic
este o succesiune de interdicţii şi rigori c trebuie respectate. Dincolo de cazuistica
negativă adusă în discuţie, realitatea scrisului jurnalistic (în afara ştirii) se arată a fi plină
de creaţie şi inventivitate. Orice mare ziarist ajunge să-şi impună propriile sale reguli şi
mărci stilistice. Secretul stă în talent, în puterea inefabilă de a depăşi interdicţii formale,
în numele unui scop nobil : să informezi şi să inciţi la lectură pe cititor, să-i oferi „o felie
de realitate” densă, bogată, evocatoare.
Să luăm un exemplu – scurtul reportaj al lui Sid Moody de la AP, care prezintă
realitatea economică şi socială a statului New Jersey, luând ca pretext o călătorie pe
autostradă. Textul lui Moody e remarcabil măcar din două motive : dovedeşte că cifrele
nu sunt obositoare dacă au parte de un tratament abil şi că un bun reportaj nu e neapărat
înţesat de figuri de stil.
Un comic spune : „Gripa porcească a fost descoperită în New Jersey – unde în altă
parte?” şi lumea râde. Alt comic constată : „Mafia a început să sufere din cauza
recesiunii… Zilele trecute, patru judecători au fost asasinaţi” iar lumea râde din nou.
New Jersey este astăzi un subiect care provoacă instantaneu râsul, mai mult decât
Brooklyn sau Burbank. Milioane de automobilişti se amuză de statul New Jersey prin
care trec în viteză, cu ochii pe bara din spate a celui din faţă, făcând slalom printre
camioane care transportă substanţe chimice sau bucurându-şi nările cu izul specific
rafinăriilor crescute puzderie la marginea drumului.
New Jersey nu se bucură de prea mare respect. Şi totuşi, acest stat a dat Americii
locomotiva cu aburi (Hoboken, 1825), baseballul (1846), fotbalul american (New
Brunswick, 1869),becul lui Edison (Menlo Park, 1846), filmele de suspans (Palisades,
1901), autostrada cu patru benzi, aşa cum a dat oameni celebri : Count Basie, Meryl
Streep, Allen Ginsberg şi chiar pe mine.
S-ar putea ca N. Jersey să devină un pionier în ceea ce priveşte domeniul oraşelor
în descompunere – reducerea suprafeţelor agricole, planificarea regională şi guvernarea
locală. S-ar putea ca toate acestea să reflecte situaţia la nivel naţional.
N.Jersey înseamnă 7,3 milioane de oameni, j’de mii de furgonete, locul şase în
topul statelor americane în ceea ce priveşte venitul pe cap de locuitor, 300 gropi de
gunoi, 150.000 de cerbi lopătari, 12 divizii blindate de mafioţi, nouă cazinouri, zeci de
suburbii amărâte, 3.518 barmani pe care îi cheamă Louie, un pod acoperit, doi senatori
– unul jucător de baschet, celălalt condamnat în afacerea Abscam – şi toate aceste pe o
scenă destul de mică.
Vreţi să aruncaţi o privire în viitor ? Să ne oprim aici, la ieşirea nr. 1 de pe
autorstradă. Vedem un siloz. Avem 9100 de ferme cu aproape un m ilion de acri de
pământ. Ele produc 2977 de dolari per acru, cel mai mult din toată ţara. Şi totuşi
jumătate din terenurile agricole sunt proprietatea unor persoane care nu sunt fermieri.
Citiţi antreprenori. Nu vă miraţi. Fermierii din Jersey, cu o vârstă medie de 53 de ani, au
serioase probleme cu marile companii imobiliare ce se înghesuie până în curea lor din
spate. Noii locuitori ai zonelor suburbane au multe inconveniente să locuiască în Statul
grădină, care nu produce decât 54 % din necesarul său de legume, iar laptele vine din
Wisconsin. Fermierii locului îşi vând pământul şi pleacă grupuri-grupuri în Florida.
Cu o mare şi tristă întârziere, New Jersey consideră că asta nu e o soluţie” samd.
Nu e nici un secret pentru nimeni – autoironia face minuni. Fără sarea şi piperul
umorului, orice text jurnalistic (în afară de ştire) riscă să sfârşească în plictis şi
platitudine. Iată un portret generic de politician, activat de talentul lui Bard Pett.
Cel mai proaspăt specimen uman înfloreşte în New York, metaforă ambiguă a unui
politician, antiteză a liderului clasic, neconvenţional, candid, nepolitic, spontan, nostim,
independent neimpresionat de grupurile electorale, lipsit de sexappeel, neglijent
îmbrăcat dar carismatic – un om împăcat cu sine într-un loc puţin paşnic, un primar
care guvernează cu o plăcerea ciudată cel mai mare turn Babel din ţara asta.
Evident, e un om original. Întrebat ce defecte are, Ed Koch a spus că nu-şi găseşte
nici unul. „Mă plac aşa cum sunt” a zis el.
Străzile continuă să fie murdare. Metroul e la fel de nesigur ca altă dată, spectrul
falimentului nu este niciodată mai îndepărtat decât împrumutul pe anul următor. Lui Ed
Koch nu-i pasă. Administrează pe mai departe oraşul ca o mamă evreică ce nu se teme
de rudele bogate. Ed Koch se mulţumeşte se fie cel mai popular primar după Fiorello La
Guardia care a condus oraşul cu mai bine de o generaţie în urmă.
Se poate şi aşa. Se poate oricum. Cu o condiţie totuşi – să ştii ce vrei să spui şi să o spui
cu talent.
Bibliografie
Albert, Pierre, 1970, La presse, PUF, Paris
Pigeat, Henri, 1982, Agence France Presse, Manualul ziaristului de agenţie,
Universităţii, Bucureşti
Popescu, Cristian, Florin, 2003, Manual de jurnalism, Tritonic, Bucureşti
Preda, Sorin, 2006, Tehnici de redactare în presa scrisă, Polirom, Iaşi
*** 1994, La început a fost cuvântul, Agerpres, Bucureşti