Top 10+ Capodopere ale literaturii de pretutindeni intr-o colectie a celor mai indragite bestselleruri.Albert Camus, L'étranger © 2018, 2019 by Fditura POLIROM, pentru traducerea in limba romana Accastl carte este protejata prin copyright. Reproducerea Integrala sau partial, multipicarea prin orice mijloace st sub ‘orice forma, cum ar fl xeroxarea, scanarea, transpunerea in format electronic sau auclio, punerea la dispoaitia publics, tnclusiv prin internet sau prin rete de caleulatoare, stocarea ermanenta sau temporara pe dispozitive sau sisteme cu posibiitatea recuperarilinformatilor, cu scop comercial ‘sau gratuit, precum $1 alte fapte similare savarsite fara Permisiunea scrisé a detinatorulul copyrightulul repre- ainta o incalcare a legislatie! cu privire la protectia ‘Proprietati!intelectuale si se pedepsese penal si/sau civil in conformitate cu lege in vigoare. Foto coperta: © MARKA/Alamy Stock Photo www.polirom.ro Editura POLIROM last, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, Splalul Unirii nr. 6, bl. BSA, se. 1, et. 1, sector 4, 040031, OP. 53 Deserierea CIP a Biblioteci! Nationale a Romane: CAMUS, ALBERT ‘Strdinul / Albert Camus; trad. din limba franceza de Daniel Nicolescu, ~ Ed. a 2-a, ~Iasl: Polirom, 2019 ISBN print: 978-973-46-7823-5 ISBN ePub: 978-973-46-5456-7 ISBN PDF: 978-973-46-5457-4 1. Nieolescu, Dantel (trad) 821.198.1 Printed in ROMANIA BAI PE Ci ALBERT AMUS Strainul _Traducere din limba francez& de Daniel NicolescuALBERT CAMUS (1913-1960), romancier, dramaturg si filosof francez nascut in Algeria, a absolvit Universitatea din Alger si a fost cativa ani jurnalist la Alger républicain. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost membru al Rezis- tentei Franceze $i editor al publicatiei clandestine Combat. Dupa razboi a cola- borat constant la publicatii prestigioase din Franta, find una dintre vocile cele mai influente ale stangii democrate. Tot in aceasta perioada a publicat o serie de Tomane si eseuri filosofice cu un impact persistent, printre care Strdiinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Cuma (1947), Cade- rea (1956), Exilul si impdrétia (1957). in 1957, la doar 44 de ani, Albert Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Partea intai‘Adi s-a prapadit mama. Sau poate jeri, nu stiu. Am primit 0 telegrama de la azil: ,Mama decedata. Inmor- mantare maine. Aleas4 consideratie". Asta nu-nseamna nimic, Poate c-a fost feri. Azilul de batrani se afla la Marengo, la optzeci de kilometri de Alger. O sa iau autobuzul de ora doua si o sa ajung dupa-amiaz&. Asa pot sta la priveghi si ma intore maine-seara. I-am cerut patronului meu doua zile de concediu si, cu un asemenea motiv, n-avea cum sa mi le refuze. N-a parut ins& bucuros. Ba chiar i-am zis: ,Nu-i vina mea". Nu mi-a raspuns. $i-atuncl m-am gandit ca n-ar fi trebuit sa-i spun asta. De fapt, n-aveam de ce sa 7ma scuz. Mai degraba el ar fi trebuit s&-mi prezinte condoleante. Poate ca © s-o facd maine, cand ma va vedea in doliu, Deocamdata, parca mama nici n-ar fi murit. Dupa inmorman- tare, in schimb, va fi o treaba inche- iata si totul va capata un aer mai oficial. Am luat autobuzul la ora doua. Era foarte cald. Am mancat la resta- urant, la Céleste, ca de obicei. Ma compatimeau toti si Céleste mi-a spus: ,O mama avem pe lume“. La plecare, m-au insotit pana la usa. Eram cam naucit pentru ca trebuise sa ure la Emmanuel s& imprumut o cravata neagra si o brasarda. isi pier- duse unchiul cu cateva luni in urma, Am alergat ca s4 nu ratez plecarea. Graba asta, fuga la care s-au adaugat hurducaielile, mirosul de benzina, stralucirea soselei si a cerului au fost, fara indoial, cauzele pentru care am atipit. Am dormit aproape tot drumul. Jar cand m-am trezit, eram 8 ingramadit intr-un militar, care mi-a ambit si m-a intrebat daca vin de departe. Am zis ,da* ca sA nu mai fie nevoie sa vorbesc. Azilul se aflé la doi kilometri de sat. Am strabatut toata distanta pe jos. Am vrut s-o vad de indata pe mama, Dar portarul mi-a spus ca tre- buie s& ma intalnese cu directorul. Cum era ocupat, am asteptat putin. Portarul a vorbit in tot acest ragaz, si apol lam vazut pe director: m-a primit in birou. Era un batranel care purta Legiunea de onoare. M-a privit cu ochii lui deschisi la culoare. Apoi mi-a strans mana, pe care a retinut-o atat de mult, ineat nu prea mai stiam cum s-o retrag. A cercetat un dosar si mi-a spus: ,Doamna Meursault a intrat aici acum trei ani. Erai singu- rul ei sprijin*. Am crezut cé-mi repro- seazd ceva, aga cA am inceput sa-i explic. Ins& m-a intrerupt: ,Nu ai de ce s& te justifici, fiule, Am citit dosa- rul mamei dumitale. Nu aveai cum 98A te ingrijesti de nevoile ei, ar fi trebuit 0 infirmiera. Salariul dumi- tale e modest. $i, la urma urmei, era fericita aici". I-am zis: ,Da, domnule Director’. A adaugat: ,Stii, avea pri- eteni, niste oameni de varsta ei, Cu care impartasea preocupari comune, din alte timpuri. Esti tanar si s-ar fi plictisit cu dumneata*. Adevarat. Cand era acasa, isi petre- cea vremea urmarindu-ma tacuta cu privirea. In primele zile la azilul de batrani plangea adesea. Dar o faicea din obisnuinta. Dupa cteva luni ar fi plans daca ar fi fost luata de acolo. Tot din obisnuinta. Poate cA si de aia nu m-am mai dus in ultimul an pe la azil. Dar si pentru c& asta imi manca o duminicd - fara sA mai pomenesc efortul de-a merge la auto- buz, de-a lua bilete si de-a face doua ceasuri pe drum. Directorul mi-a vorbit din nou. insa aproape ca nu-l mai ascultam. Apoi mi-a zis: ,Banuiesc ca vrei sa-ti 10 vezi mama", M-am ridicat fara o vorba si mi-a luat-o inainte spre usa. Pe scara mi-a explicat: ,Am dus-o la mica, noastra capela. Ca s& nu-i tulburam pe ceilalti. De fiecare data cand moare un pensionar, ceilalti sunt agitat! pret de doua sau trei zile. Iar slujba ne e ingreunata*. Am strabatut 0 curte unde se aflau multi batrani, care sporovaiau in grupuri mici. Cand tre- ceam, amuteau. indaratul nostru, conversatia se innadea iarasi. Ai fi zis cA e caraitul indbusit al unor papagali, La usa unei cladiri scunde, directorul m-a parasit: ,Te las, dom- nule Meursault. iti stau la dispozitie in biroul meu. In principiu, inmor- mantarea e stabilita la ora zece dimi- neata. Ne-am gandit ca, in felul asta, vei putea sa stai la capataiul rapo- satei. O ultima chestiune: se pare ca mama dumitale si-a exprimat adesea in fata prietenilor ei dorinta de a fi inmormantata religios, M-am ocupat eu de cele eg eat! faim doar & FHOYbO a AN IPsa te informez*. I-am multumit. Fara sa fle atee, mama nu se gandise in viata ef la religie. Am intrat. Era o incapere foarte luminoasa, varuita, cu geamlac. Era mobilata cu scaune si suporturi in forma de X. Doua dintre ele, in cen- tru, sustineau un sicriu cu capacul inchis. Se zareau doar niste suruburi stralucitoare, stranse foarte putin, contrastand cu suprafata scandurilor date cu bait din coaja de nuca. Langa cosciug statea o infirmiera arab in halat alb si cu un val viu colorat pe cap. Chiar atunci a intrat portarul in urma mea, Probabil ca alergase. S-a balbait putin: ,Am acoperit-o, si cred ca ar trebui sé desurubez capacul ca s-o puteti vedea*. Tocmai se apropia de cosciug cand l-am oprit. Mi-a zis: »Nu vrefi?*. I-am raspuns: ,Nu*, S-a intrerupt si am fost stanjenit pentru ca simteam ca nu s-ar fi cuvenit sa zic asa ceva. Dupa un scurt rastimp 2 ma privit si m-a intrebat: .De ce?*, dar fara repros, de parca s-ar fi infor- mat. Am spus: Nu stiu*. Atunci, rasucindu-si mustata alba, a decla- rat fara s& mA priveasca: ,Inteleg*. Avea ochi frumosi, de un albastru deschis, si fata cam congestionata. Mi-a oferit un scaun si s-a asezat el insusi putin in spatele meu. Femeia de garda s-a ridicat, indreptandu-se spre jesire. In acea clipa, portarul mi-a spus: ,Are un sancru*, Cum nu pricepeam, am privit-o pe infirmiera si am observat ca purta sub ochi un bandaj care il infaigura capul. La nive- lul nasulut, bandajul era plat. Pe fata nu { se zdrea decat albeata lui. Dupa ce ea a plecat, portarul a zis: .O sa va las singur“, N-am idee ce gest am facut, dar omul a ramas indaratul meu, in picioare. Aceasta prezenta in spatele meu ma stin- gherea. incaiperea era scaldata intr-o lumina frumoasa de sfarsit de amiaza. Doua viespi bazaiau pe geamlac. 13Simteam cum ma prinde somnul, I-am spus portarului, fara s4 ma intore spre el: ,Sunteti de mult aici?*. A ras- puns pe data: ,Cinci ani* - de parca ar fi asteptat dintotdeauna intreba- rea mea. Apoi a tot vorbit. Cu ceva timp in urméa ar fi fost uimit s& afle ca o sa ajunga portar la azilul din Marengo. Avea saizeci si patru de ani si era parizian. In acea clipa l-am intrerupt: A, nu sunteti de pe-aici?“. Pe urma mi-am amintit ca, inainte sa ma con- duca la director, imi vorbise despre mama. Imi spusese ca trebuie inmor- mantata grabnic, pentru ca la ses e cald, mai ales in aceasta in aceasta regiune. Cu acest prilej, m-a instiin- fat ca traise la Paris si ca-i era greu sa-l uite. La Paris, mortul e tinut trei-patru zile uneori. Aici n-ai atata timp la dispozitie, nici nu te-ai obis- nuit cu ideea, c& trebuie s& si dai fuga in urma dricului, Nevasta-sa i-a spus atunci: ,Taci, astea nu sunt 4 lucruri pe care sa i le povestesti dom- nului*, Batraénul s-a imbujorat si si-a cerut scuze. Am intervenit: ,Nu. Nu-i asa". Mi se parea cA vorbele ii sunt intemeiate si pline de interes. in stramta incdpere mortuara, mi-a adus la cunostinta ca intrase la azil ca nevoias. Pentru cA se simtea in putere, s-a oferit si faca pe portarul. T-am atras atentia ca, de fapt, era si el un pensionar, Mi-a zis ca nu-i asa. ‘Ma izbise mai devreme felul in care spunea: ei", ,ceilalti* si, mai rar, ,b&tranii*, cand vorbea despre pen- sionari, dintre care unii nu erau mai in varsta decat el. Dar, fireste, nu era acelasi lucru. El ajunsese portar si, intr-o oarecare masura, avea niste drepturi fata de el. in acel moment a intrat infirmiera. Seara se lisase pe neasteptate. intu- nericul noptii se adancise grabnic dincolo de geamléc. Portarul a apasat intrerupatorul si am fost orbit de eruptia subita a luminii. M-a invitat 15sA ma duc in sala de mese pentru cina. Nu-mi era insé foame. Atunci s-a oferit sa-mi aduca o ceasca de cafea cu lapte. Pentru ca imi place mult cafeaua cu lapte, am incuviintat si el s-a intors dupa cateva clipe cu © tava, Am baut, Si mi-a venit chef s fumez. Am sovait, totusi, pentru ca nu stiam daca pot face asta de fata cu mama. Am chibzuit: nu are nici o importanta. I-am oferit o tigara. portarului si am fumat amandoi. Dupa un timp mi-a spus: ,Stiti, prietenii mamei dumneavoastra o sa vind si ef la priveghi. Asa-i obicetul. Trebuie sa le aduc scaune si cafea”. L-am intrebat daca poate fi stinsa una din lampt. Stralucirea luminii pe albul peretilor m& obosea. Mi-a zis ca nu se poate, Asa era facuta insta- latia: totul sau nimic. Nu prea am mai bagat in seam, A tesit, s-a intors, a aranjat niste scaune. Pe unul din- tre ele a ingramadit niste cesti in Jurul unel cafetiere. Apoi s-a asezat 16 in dreptul meu, de cealalta parte a sicriulut. Infirmiera statea si ea in fundul incaperii, cu spatele, Nu vedeam ce face. Dar, dupa miscarea bratelor, puteam banui ca tricoteaz4. Era pla- cut, cafeaua ma incalzise si prin usa. deschisa patrundea un iz de noapte side flori. Cred cé am atipit putin. M-a trezit un fosnet. Cum statu- sem cu ochii inchisi, incdperea mi s-a parut si mai stralucitor de alba. in fata mea nu era nici o umbra, iar fiecare obiect, fiecare unghi, fiecare curbura se desenau cu o limpezime dureroasa pentru ochi, Atunci au intrat prietenii mamet. Erau vreo zece cu totii si lunecau tacut in lumina aceea orbitoare. S-au asezat fara ca vreun scaun sa scartaie. fi vedeam cum nu mai vazusem pe nimeni st nu-mi scdpa nici un amanunt de pe chipurile sau vesmintele lor. Cu toate astea, nu-i auzeam si-mi venea greu sa cred c& sunt afevea. Aproape toate femeile purtau sort, iar snurul care 7le incingea talia le scotea si mai mult in evident pantecele umflate. Pana acum nu bagasem de seama cat de burduhanoase pot fi batranele. Aproape toti barbatii erau uscativi si aveau bastoane. Ce ma izbea la fetele Jor era ca nu le z4ream ochii, ci doar o lumina mata in mijlocul unui ghem de riduri, Cand s-au asezat, cei mai multi m-au privit si au clatinat din cap incurcati, cu buzele supte in intregime de gurile stirbe, iar eu nu reuseam sA inteleg daca ma salutau sau era vorba doar de un tic. Cred ca mai degraba ma salutau. In acel moment mi-am dat seama cd erau toti asezati in fata mea, balanganind din cap, de jur imprejurul portarului. O clipa am avut ciudata impresie ca se aflau acolo ca sé ma judece. Curand, una dintre femei s-a pus pe plans. Statea in randul al doilea, ascuns& de una dintre suratele ei, si 0 distingeam anevoie. Bocea cu vaiete scurte, regulate: mi se parea ca n-o 18. sa inceteze in veci. Ceilalti dadeau impresia c& n-o aud, Erau turtiti, posomorati si taceau. Priveau spre sicriu sau spre bastoane sau spre orice altceva, insa doar intr-acolo. Femeia continua sa planga. Cum n-o cunosteam, ma uimea. As fi dorit sa n-o mai aud. Dar nu indrazneam s&-i cer asa ceva. Portarul s-a aplecat spre ea, soptindu-i cateva vorbe, ins femeia a scuturat din cap, a balmajit ceva si a continuat sa planga la fel de ritmic. Portarul a venit atunci pe partea mea si s-a asezat aldturi. Dupa cAtva timp m-a instiintat, fara s-mi arunce vreo privire: ,Era foarte apro- piata de mama dumneavoastra. Zice cA era singura ei prietena de-aici si c& de-acum nu mai are pe nimeni*. Am stat asa o buna bucata de vreme. Oftaturile si hohotele de plans ale femeii se mai rarisera. Se smior- cdia insa strasnic. In cele din urma a amutit. Nu-mi mai era somn, dar ma simteam istovit si ma dureau salele. 19Acum mA apasa tacerea tuturor. Doar uneori mai auzeam cate un zgomot stingher si nu-mi puteam da seama de unde vine. Pana la urma m-am prins ca unii batrani isi sugeau obra- Jui, lasand sa le scape acele plescai- turi cludate. Nici nu realizau asta, atat erau de cufundati in ganduri. Ba chiar aveam impresia ca moarta, intinsé in mijlocul lor, nu insemna nimic pentru ei. Acum cred ins& ca imi facusem o impresie gresita. Am baut cu tofii cafeaua servita de portar. Apoi, nu mai stiu. Noaptea a trecut. imi amintesc ca, la un moment dat, am deschis ochii si am vazut cA batranii dormeau chirciti, in afara de unul care, cu barbia pe mAinile sprijinite in baston, ma pri- vea {inta, de parca n-ar fi asteptat decat s4 ma trezesc. Am adormit la loc. M-am desteptat pentru ca ma dureau salele din ce in ce mai rau. Lumina zilei luneca pe geamlac. Putin dupa aceea, unul dintre batrani s-a 20 trezit si a tusit indelung. Scuipa intr-o batista mare, in patratele si fiecare flegma parca ii smulgea ceva dina- untru, Ia trezit si pe ceilalti, iar por- tarul le-a spus ca trebuie sa plece. S-au ridicat. Priveghiul acesta inco- mod le facuse chipurile cenusii, Cand sd iasa, spre marea mea uimire, mi-au strans cu totii mana — de pared aceasta noapte in care nu schimbaseram o vorba ne-ar fi sporit intimitatea. Eram obosit. Portarul m-a condus la el, unde am putut sa-mi fac cat de cat toaleta. Am mai baut niste cafea cu lapte, care era foarte buna. Cand am fesit, era zi de-a binelea. Deasupra colinelor ce despart Marengo de mare, cerul era plin de pete rosi- etice. lar vantul care trecea peste ele aducea pana aici miros de sare. Se anunta o zi frumoasa. Nu mai fuse- sem de mult la tara si simteam ca mi-ar fi placut sa ma plimb pe-acolo, daca n-ar fi fost mama la mijloc. 21Am asteptat insa in curte, sub un platan. Trageam in piept mireasma de pamént reavan si nu-mi mai era somn, M-am gandit la colegii de la birou. La ora asta se trezeau ca s& mearga la lucru: pentru mine era cel mai greu ceas din zi, Am mai cugetat putin la chestiile astea, dar am fost distras de un clopot care suna undeva inauntrul cladirilor. S-a iscat agitatie indaratul ferestrelor, apoi totul s-a linistit. Soarele se inaltase si mai mult pe cer: incepea s&-mi incal- zeasca picioarele. Portarul a straba- tut curtea si mi-a spus cA ma cheama directorul. M-am dus la el in birou. M-a pus sa semnez niste hartii, Am vazut cA era imbracat in negru si avea pantaloni in dungi. A apucat telefonul si mi s-a adresat: ,Cei de la pompele funebre au venit deja, O sa-i Tog sa inchida sicriul. Vrei ca, inainte de asta, s-o vezi pentru ultima oara pe mama dumitale?*. Iam raspuns ca nu. A ordonat la telefon, coborand 22. vocea: ,Figeac, spune-le oamenilor c& se pot duce". Apoi m-a anuntat ca o sa ia parte la inmorméntare si i-am multumit. S-a asezat la birou si si-a incrucisat picioarele mici. M-a prevenit c& vom fi singuri, eu si cu el, plus infirmiera de serviciu. In principiu, pensionari- lor nu li se ingaduia sa ia parte la inmorméantari. li lasa doar la pri- veghi: ,Chestie de omenie*, a subli- niat el. Totusi, in cazul de fata, il daduse voie sé urmeze convoiul unui vechi prieten al mamei: ,Thomas Pérez". A zambit, dupa care mi-a spus: ,Stii, e-un sentiment cam copilaresc. Dar el si mama dumitale erau nedespar- titi. Cei de la azil ii luau peste picior, zicandu-i lui Pérez: «E logodnica ta». El radea. Le facea placere. Si adeva- rul € ca moartea doamnei Meursault 1-a afectat mult, Am considerat c& nu se cuvine sa-l refuz. ins, la sfatul medicului delegat, i-am interzis pri- veghiul de ieri*. 23Am ramas t&cuti vreme destul de indelungata. Directorul s-a ridicat si a privit pe fereastra biroului. La un moment dat a remarcat: ,Uite-1 si pe preotul din Marengo. A sosit mai devreme”. Mi-a atras atentia ca ne trebuie cel putin trei sferturi de ora s& ajungem la biserica situata chiar in sat. Am coborat. In fata cladirii stAteau preotul si doi baieti de cor. Unul din ei tinea o cddelnita, iar preo- tul se apleca spre el sa potriveasca lungimea lantului de argint. Cand am aparut, preotul s-a ridicat, Mi s-a adresat cu ,fiule“ si mi-a spus cateva vorbe. A intrat, iar eu l-am urmat. Am observat indata ca suruburile sicriului erau stranse si ca in inca- pere se aflau patru barbati in negru. Am auzit in acelasi timp cum direc- torul imi spune ca dricul asteapta in drum si cum preotul isi incepe rugéciunile. De-aici incolo totul s-a petrecut foarte repede. Barbatii au inaintat c&tre cosciug cu o panzd 24 funerara. Preotul, ajutoarele lui, direc- torul si cu mine am iesit. In fata usii se afla o doamna pe care nu 0 cunos- team: ,Domnul Meursault", a zis directorul. Nu am auzit numele ace- lei doamne, dar am inteles ca era infirmiera de serviciu. Si-a plecat, fara vreun zambet, fata prelunga si uscativa. Apoi ne-am dat in laturi ca s& lisam moarta sa treacd. Iam urmat pe purtatorii sicriului si am iesit din azil. In fata portii statea dri- cul, Lacuit, lunguiet si stralucitor, te ducea cu gandul la un penar, Langa el se aflau cioclul, un omulet cu haine caraghioase, si un batran cu aer stan- gaci. Am inteles ca era domnul Pérez. Purta o palarie de pasl cu calota rotunda si boruri largi (pe care si-a scos-o la iesirea sicriului pe poarta), un costum ai cérui pantaloni se incre- teau peste pantofi, o cravata neagra cu nod prea mic pentru cémasa cu guler lat si alb. Buzele ii tremurau sub un nas napadit de puncte negre. 25Prin parul alb, cu fire subtiri, se iteau niste ciudate urechi pleostite, cu mar- ginile tivite anapoda, a c4ror culoare sangerie, in contrast cu fata livida, m-a izbit, Cioclul ne-a indicat locu- rile. Preotul mergéa in fata, urmat de dric. in jurul acestuia, cei patru bar- bati. in spate, directorul, eu si, inchi- zand convoiul, infirmiera de serviciu si domnul Pérez. Cerul era coplesit de soare. Incepea s& apese peste pamant, iar dogoarea se intetea destul de repede. Nu stiu de ce am asteptat atata sd ne punem in miscare. Mi-era cald in hainele alea intunecate, Batranelul, care-si acoperise capul intre timp, si-a scos din nou palaria, Ma intorsesem in directia lui si-l priveam, cand direc- torul mi-a vorbit despre el. Mi-a zis c& mama si domnul Pérez mergeau adesea la plimbare seara, pana in sat, insotiti de o infirmiera. Priveam campia din jur. Cu ochii la sirurile de chiparosi ce urcau spre colinele 26 aflate atat de aproape de cer, la paman- tul acela roscat si verde, la casele rare si bine conturate, o intelegeam pe mama. in tinutul Asta, seara era probabil o clipa de tihna melancolica. Acum, stralucirea soarelui, facand peisajul sa tremure, ii dadea un aer inuman si deprimant. Ne-am urnit, Si-atunci am vazut ca Pérez cam schiopata. Treptat, dri- cul prindea viteza, iar batrénul pier- dea teren. Unul dintre barbatii de pe laturile dricului ram&sese in urma si mergea acum in rand cu mine. Eram surprins de repeziciunea cu care se inal{a soarele. Am realizat c& toata intinderea fremata de zumzetul insec- telor si de fasaitul ierbii. Sudoarea mi se scurgea pe obraji, Neavand pala- rie, imi faceam vant cu batista. Omul de la pompele funebre mi s-a adre- sat, dar n-am auzit ce-a spus. In ace- lasi timp isi stergea crestetul cu o batista pe care o tinea in mana stanga, pe cand cu dreapta salta cozorocul 27 Besepcii. Iam spus: ,Poftim?". A repe- tat, araténd spre cer: ,Naucitor*, I-am raspuns: ,Da*. Mai apoi m-a intrebat: +E mama dumneavoastra?". I-am spus din nou: ,Da*, ,Era batrana?* Iam raspuns: ,Asa sl-asa", pentru ca nu-t stiam precis varsta. Apoi a tacut. M-am intors si l-am vazut pe batra- nul Pérez la vreo cincizeci de metri in urma noastra. Se grabea, lega- nandu-si anevoios palaria. M-am uitat si spre director. Mergea plin de gra- vitate, fara gesturi de prisos. Cativa stropi de sudoare ii broboneau frun- tea, dar nu ii stergea. Cortegiul imi parea un pic mai rapid. Jur-imprejur, acelasi ses lumi- nos, cotropit de soare. Scanteierea cerului era insuportabila. Deodata am ajuns pe o portiune de drum ce fusese refacuta de curand, Soarele crapase asfaltul. Picioarele se afundau, lasand urme moi, lucioase, Deasupra dricu- lui, palaria vizitiului, din piele tare, parea framantata din glodul acesta 28 negru. Ma simteam zApacit intre cerul alb-albastriu si monotonia acestor culori, negrul vascos al asfaltului desfundat, negrul sters al vesminte- lor, negrul lucios al dricului, Toate astea, soarele, mirosul de piele si balega al dricului, cel de vernis si tamale, oboseala unei nopti de nesomn, imi tulburau privirea si gandurile. Am intors inca o data capul: mi s-a parut ca Pérez se afla foarte departe, topit intr-un nor de caldura, apoi nu 1am mai zarit, L-am cautat din priviri si am observat ca parasise drumul, luand-o pe camp, Am mai constatat si ca, in fata, drumul cotea. M-am dumirit c& Pérez, care cunostea locu- rile, 0 apucase pe scurtatura ca sa ne prinda din urma. Dupa cotitura ne ajunsese. Pe urma J-am pierdut. A luat-o jar pe camp si tot asa de mai multe ori, Simteam cum imi zvac- neste sdngele in tample. Totul s-a petrecut apoi cu atata juteala, siguranta si naturalete, incat 29 ee SSS“ |nu-mi mai amintesc nimic. Cu o sin- gura exceptie: la intrarea in sat, infir- miera de serviciu mi-a vorbit. Avea 0 voce neobisnuita, care nu se potrivea cu chipul ei, 0 voce melodioasa si vibrata. Mi-a zis: ,Daca mergem incet, riscdm o insolatie. Daca mergem prea repede, nadusim, iar in biserica ne ja cu frisoane*. Adevarat. Nu aveam nici o scdpare. Incd mai pastrez in minte cateva imagini din acea zi: bundoara, chipul lui Pérez cand ne-a ajuns din urma, pentru ultima data, in apropierea satului. Pe obraji ii siroiau lacrimi grele de furie si necaz. Insa, din pricina ridurilor, nu izbuteau sa se scurga. Se la{eau, se impreunau si formau o pelicula de apa pe fata lui de om daramat. Dupa aceea, biserica si {aranii de pe trotuare, muscatele rosii de pe mormintele din cimitir, lesinul lui Pérez (parea 0 marioneta dezarticulata), tarana de culoarea sangelui care se rostogolea peste sicriul mamei, carnea alba a 30 radacinilor amestecate prin ea, din nou oameni, voci, satul, asteptarea in fata unei cafenele, zgomotul nein- trerupt al motorului, si bucuria mea cand autobuzul a patruns in paien- jenisul de lumini din Alger si cand m-am gandit ca aveam sa ma culc si 84 dorm douasprezece ore. 31Cand m-am trezit, am priceput de ce patronul meu avusese un aer nemultumit cand if cerusem doua zile de concediu: azi era sambata. Uitasem, ca sa zic asa, dar la trezire am realizat. Fireste, patronul se gan- dise ca astfel voi avea, dac& socoteam si duminica, patru zile libere, iar acest lucru nu putea sa-{ fle pe plac. Pe de-o parte insé nu era vina mea ca mama fusese ingropata teri in loc de azi si, pe de alta, sambata si dumi- nica ar fi fost libere oricum. Sigur, asta nu ma impiedica sé-l inteleg si pe patron. M-am trezit cu greu, pentru ca eram obosit dupa ziua de ieri. In timp ce 32 ma barbieream, m-am intrebat ce pro- gram sa-mi fac si am hotarat s merg la scaldat. Am luat tramvaiul ca si ajung la baile din port. Acolo m-am aruncat in senal. Era plin de tineri. Am intalnit-o in apa pe Marie Cardona, o fost dactilografa de la birou, pe care la vremea aceea o placusem. Cred ca si ea pe mine. A plecat insa numaidecat si totul s-a oprit acolo. Am ajutat-o sa se urce pe-o geaman- dura si, in timpul miscérii, i-am atins sAnii. Eram inca in apa cand ea se si tolanise pe geamandura. S-a intors spre mine. fi intrase parul in ochi si radea. M-am catarat langa ea pe gea- mandura. Era placut si, ca in gluma, mi-am lasat capul pe spate si l-am asezat pe pantecul ei. N-a zis nimic si am ramas asa. Cerul albastru-auriu imi umplea ochii. Sub ceafai, simteam cum abdomenul Mariel zvacneste usor. Am stat multa vreme pe geaman- dura, pe jumaitate adormiti. Cand soa- rele a inceput s& arda prea tare, a 33sarit in apa si eu am urmat-o. Am prins-o din urma, mi-am petrecut mana pe dupa mijlocul ei si am ino- tat impreuna. Continua sa rada. Pe chei, in timp ce ne uscam, mi-a zi »Sunt mai bronzata ca tine“, Am intre- bat-o daca are chef sa vind diseara Ja cinematograf. A ras iar si mi-a zis ca i-ar fi placut un film cu Fernandel. Dupa ce ne-am imbracat, a fost foarte uimitA c& ma vede cu cravata neagra si m-a intrebat daca port doliu. I-am spus ci murise mama. Voia sa afle cand, asa ca i-am raspuns: ,leri*. A tresarit usor, dar n-a comentat. Am avut pornirea sa-i spun cA nu e vina mea, ins m-am oprit la gandul ca il zisesem deja asta patronului, Nu c-ar fi avut vreo importanta. Oricum, suntem mereu putin vinovati. Seara, Marie uitase totul. Filmul era nostim pe alocuri, dar, in ansam- blu, de-a dreptul tampit. isi lipise piciorul de-al meu. li mangaiam sanii. Spre sfarsitul filmului am sarutat-o, 34 insa cam stangaci. Dupa ce-am iesit, a venit la mine, Cand m-am trezit, Marie plecase. Seara trecuta imi explicase ca tre- buie sé mearga la matusa ei, Mi-am amintit c4 era duminica si m-a cuprins sila: nu-mi place duminica, Asa ca m-am intors in pat, am adulmecat in perna mirosul de sare lasat de parul lui Marie si am dormit pana la ora zece. Apoi am fumat cAteva tigari, stand tot Ja orizontala, pana la amiaza. Nu voiam sa iau masa la Céleste, ca de obicei, pentru ca, mai mult ca sigur, m-ar fi descusut si chestia asta nu-mi place. Mi-am facut niste ochiuri si le-am mancat direct din tigaie, fara paine, pentru ca se ter- minase si n-aveam chef s& cobor ca sa cumpar. Dupa masa, m-a cuprins usor plic- tiseala si m-am invartit prin aparta- ment. Cand locuia mama aici, era comod. Acum ¢ prea mare pentru mine sia trebuit s4-mi car in dormitor 35 ESmasa din sufragerie. Locutesc doar in aceasta incapere, intre scaunele de rachita cam desfundate, dulapul caruia 1 s-a ingalbenit oglinda, masa de toaleta si patul de alam. Restul e lasat de izbeliste. Mai tarziu, ca s&-mi fac de lucru, am luat un ziar vechi si l-am citit. Am decupat din el © reclama la sarurile Kruschen si am Iipit-o intr-un caiet vechi in care adun, de prin ziare, chestiile care ma amuza. M-am spalat pe maini si, in cele din urma, m-am proptit pe bal- con. Camera mea da spre strada prin- cipala a cartierului. Era o dupa-amiaz frumoasa. Cu toate astea, pavajul era umed, lar trecatorli, putini la numar, se grabeau. Erau, in primul rand, familii iesite la plimbare, doi batetei in costume de marinar, cu pantaloni trei sferturi, cam stanjeniti in hainele prea tepene, si o fetita cu o ditamai funda roz si pantofi negri de lac. In urma, mama lor, enormé, intr-o rochie 36 de matase cafenie, si tatal, un tip cam pirpiriu, pe care-1 stiam din vedere. Avea canotiera, papion si baston. cand lam vazut langa nevasta-sa, am priceput de ce i se dusese vorba cA e distins. Putin mai tarziu au tre- cut tinerii din cartier, cu par poma- dat si cravata rosie, cu haina stransa pe talie, batista brodata la buzunar si pantofi cu varf patrat, Cred ca se duceau la cinematografele din cen- tru. De-ala plecau atat de devreme si se grabeau spre tramvai, cu hohote de ras. Dupa ce-au trecut, strada a devenit incet-incet pustie, Banuiesc cA spec- tacolele incepusera peste tot. Mai raméneau pe-acolo doar comerciantii si pisicile, Deasupra ficusilor care margineau drumul, cerul era senin, desi lipsit de stralucire, Pe trotuarul de vizavi, negustorul de tutun a scos un scaun, I-a asezat in fata intrarii si l-a inealecat sprijinindu-se cu ambele 37méaini de spatar. Tramvaiele, adinea- ori ticsite, aproape ca se golisera. In micuta cafenea Chez Pierrot, langa tutungerie, chelnerul matura rume- gusul prin sala pustie. Era duminica in toata regula. Mi-am intors scaunul si l-am ase- zat precum tutungiul, pentru ca mi s-a parut cd e mai comod. Am fumat doua tigari, am intrat ca sa iau o bucat& de ciocolata si m-am intors s-o mananc la fereastra. Curand, cerul s-a intunecat si am crezut cd vom avea parte de-o furtuna de vara. Cu toate astea, s-a inseninat treptat. Insa. rostogolirea norilor coborase parca peste strada o promisiune de ploaie, facand-o mai posomorata. Am ramas vreme indelungata cu privirea spre cer. La ora cinci au sosit niste tramvaie zgomotoase. Aduceau de la stadionul aflat intr-un cartier marginas cior- chini de spectatori cocotati pe scari si balustrade. Urmatoarele tramvaie 38 i-au adus pe jucatori, pe care i-am recunoscut dupa valijoare. Zbierau si cantau cat ii tinea gura ca clubul lor nu va pieri in veci, Cativa mi-au facut semne. Unul chiar mi-a strigat: .-am invins*. Am aprobat, dand din cap. Dupa aceea masinile au inceput sa curga. Lumina a continuat sa se schimbe usor, Deasupra acoperisurilor, cerul a devenit rosiatic si, odata cu inse- rarea, strazile au prins viata. Rand pe rand, trecatorii se intorceau. Prin- tre ei lam recunoscut pe domnul cel distins. Copiii plangeau sau se lasau tarati. Aproape indata, cinematogra- fele din cartier au revarsat in strada un val de spectatori. Dintre acestia, tinerii faceau gesturi mai hotarate dec&t de obicei si m-am gandit c& vazusera vreun film de aventuri. Cei care se intorceau de la cinematogra- fele din centru au sosit putin mai tarziu. Aveau un aer mai grav. Inca radeau, dar din cand in cand pareau 39obositi si absenti. Au ramas in strada, fataindu-se pe trotuarul din fata. Fetele din cartier, cu capul descope- rit, se tineau de brat. Baietii faceau in aga fel incat s& le iasa in cale si le spuneau glume Ja care ele raspun- deau razand si intoreand capul. Mai multe fete, dintre cele pe care le cunosteam, mi-au facut cu mana. Felinarele s-au aprins dintr-odata, facand s& paleasca primele stele ale noptii. Am simtit c& imi obosese ochii tot privind trotuarele pline de oameni si lumini, Felinarele faceau sa luceasca pavajul ud, iar tramvaiele, la intervale constante, isi proiectau reflexele asupra unui par dat cu brian- tina, unui suras sau unei bratari de argint. Curand, odata ce tramvaiele s-au rarit si intunericul a devenit profund deasupra copacilor si felina- relor, cartierul s-a golit pe nesimtite, pana ce prima pisica a traversat agale strada din nou pustie. Atunci mi-am zis c& s-ar cddea s4 manénc. Tot stand 40 rezemat de spatarul scaunului, imi intepenise putin gatul. Am coborat sé-mi cumpar paine si niste paste, am gatit si am mancat in picioare, Am vrut sa fumez o tigara la fereas- tra, dar aerul se inasprise si mi-a fost cam frig. Am inchis ferestrele si, cand m-am intors, am zarit in oglinda un capat de masa unde lampa mea cu spirt statea lang’ niste colturi de paine. M-am gandit c& mai trecuse o dumi- nicd, c&é mama fusese ingropata, c& aveam s& ma duc din nou la munca si ca, una peste alta, nimic nu se schimbase. a seml Azi am muncit mult la serviciu. Patronul a fost amabil. M-a intrebat dac& nu sunt prea obosit si a mai vrut sa afle ce varsta avea mama. I-am raspuns cA ,vreo saizeci de ani’ ca nu cumva sa gresesc, si, nu stiu de ce, parca i s-a luat o piatra de pe inima si a considerat subiectul inchis. Pe birou mi se adunase o stiva de facturi de transport maritim si a tre- buit s& le verific pe toate. Inainte sa plec de la lucru ca s4 mananc, m-am spalat pe maini, La pranz imi place acest ritual. Seara, mai putin, pentru c& servetul rulant pe care-1 folosim e ud tot: a fost utilizat intreaga zi. Candva i-am atras atentia patronului. Mi-a 42 raspuns ca e regretabil, dar cd pana la urma nu-i decat un amanunt minor, Am iesit mai tarziu, la doua- sprezece si jumatate, impreuna cu Emmanuel, care lucreazd la expe- ditii. Biroul nostru da spre mare, asa ca am zabovit ceva vreme privind cargourile din portul parjolit de soare. Chiar atunci a sosit un camion, in zgomot de lanturi si bufnituri. Emmanuel m-a intrebat daca ,ne suim* si m-am pus pe fuga. Camionul ne-a depasit si am inceput sa alergim dupa el. Eram invaluit in zarva si praf. Nu mai vedeam nimic si nu mai simteam decat acest avant haotic al goanei, printre scripeti si masinarii, catarge leganandu-se in zare si nave pe care le lAsam in urma. M-am aga- {at primul si m-am urcat din mers. Apoi |-am ajutat pe Emmanuel sa se aseze. Abia mai respiram, camionul se zgaltaia pe pavajul denivelat al cheiului, in nori de praf si in soare. Emmanuel radea de se prapadea. 43Am ajuns la Céleste lac de sudoare. Era mereu la post, cu nelipsitul bur- duhan, cu sortul si mustatile lui albe. M-a intrebat ,daca mi-am reve- nit cat de cat*. I-am zis ca da si ca mi-e foame. Am infulecat in graba si mi-am luat o cafea. Apoi m-am dus acas&, am dormit putin, pentru ci bausem prea mult vin, si la trezire mi-a venit cheful s& fumez. Se facuse tarziu si am alergat ca sa prind tram- vaiul. Am muncit toata dupa-amiaza. in birou era foarte cald si, seara, cand am plecat, am fost incantat sa ma intore acasa mergand in voie de-a lungul cheiurilor. Cerul era verde, ma simteam fericit. M-am dus totusi direct acasé pentru ca voiam sa-mi pregatesc niste cartofi fierti. Cand urcam scara intunecoasa, m-am izbit de batranul Salamano, vecinul meu de etaj. Era insotit de cainele sau. De opt ani incoace sunt vazuti impreuna. Cockerul are o boala de piele, cred ca jigodie, care L-a facut 44 sa-si piarda tot parul si l-a umplut de eczeme si de coji maronii. Ducan- du-si traiul alaturi de el, singuri in aceeasi camaruta, batranul Salamano a ajuns s&-i semene. Are cruste rosi- atice pe fata si parul galbui si rar. Cainele, in schimb, a luat de la sta- pan un soi de umblet garbovit, cu botul impins in fata si gatul teapan. Desi par sa fie de aceeasi rasa, se urasc. De doua ori pe zi, la unspre- zece si la sase, batranul isi scoate cainele la plimbare. De opt ani nu si-au schimbat traseul. li poti vedea pe rue de Lyon, cainele tarandu-si stapanul pana ce batranul Salamano se impiedica. Atunci isi bate cainele si il ocaraste. De teama, cainele se face mic si se lasa tarat. Acum e ran- dul batranului sa traga de lesa. Dupa ce uita, cAinele isi taraste din nou stapanul si e iar lovit si ocarat. In clipa aceea, incremenese amandoi pe trotuar si se privesc, cainele cu groaza, barbatul cu dusmanie. Si tot 45asa, zilnic. Cand cainele vrea sa uri- neze, batranul nu ii lasa rgaz si trage de lesa, iar cockerul raspandeste in urma o dara de stropi. Daca, din intamplare, cainele se scapa in camera, e din nou luat la bataie. Toata poves- tea dureaza de opt ani. Céleste spune intruna ca ,€ pacat", dar, de fapt, niment nu poate sti, Cand l-am intél- nit pe scara, Salamano tocmai isi ocara cdinele. fi trantea: ,Javra! Potaie!", in timp ce cainele scheuna. I-am zis ,Buna seara*, insa batranul continua sa suduie. Asa c& |-am intre- bat ce ii facuse cAinele. Nu mi-a raspuns. O tinea pe-a lui: ,Javra! Potaie!*. Cum statea aplecat peste caine, am simtit c-i mestereste ceva la zgarda. Am ridicat vocea. Atunci, fara sa se intoarca, mi-a raspuns cu un soi de furie retinuta: ,E tot aici". Apoi a plecat tragand dupa el anima- lul, care se lasa tarat cu toate cele patru labe pe pamAnt si scheuna. 46 Chiar atunci a aparut cel de-al doilea vecin al meu de palier. Prin cartier se zice ca traieste pe spinarea femeilor. Totusi, cand e intrebat ce meserie are, raspunde ca e ,vanzator la magazin“. in general, lumea nu-1 place. Ins imi vorbeste adesea si uneori trece o clipa pe la mine, pen- tru ca il ascult. Gasesc ca e intere- sant ce spune. De altfel, n-am nici un motiv s& nu-i vorbesc. Se numeste Raymond Sintés. E destul de scund, are umeri lati si un nas de boxer. E intotdeauna bine imbracat. $i el mi-a zis, referindu-se la Salamano: ,Mare pacat!". M-a intrebat dacé nu mi-e lehamite de situatie si i-am raspuns ca nu, Am urcat impreuna si, cand urma s& ne despartim, mi-a zis: ,Am acasa niste sangerete si vin. N-aveti chef sa infulecam ceva?...* M-am gandit ca asta m-ar scuti s& mai gatesc, asa c& am incuviintat. Si el are doar o camera, cu o bucatarie fara ferestre. a7Deasupra patului atarna un inger de ghips alb 1 roz, niste poze ale unor sportivi si doua sau trei imagini cu femei goale. Camera e murdara si patul desfacut. Mai intai a aprins lampa cu petrol, apot a scos din buzunar un pansament destul de dubios cu care si-a infasat mana dreapta. L-am intrebat ce pafise. Mi-a zis c& se incdierase cu un individ pus pe harta. »intelegeti, domnule Meursault", mi-a spus, ,nu sunt al dracului, da-mi sare tandara. Tipul m-a provocat: «Da-te jos din tramvai, daca esti barbat. Iam raspuns: «Hai, poto- leste-ter. Mi-a zis cA nu sunt barbat. Atunci am coborat si i-am spus: «Gata, te calmezi sau te caftesc», Mi-a raspuns: «Ai snge-n tine?», Si-atunci i-am ars una, S-a pravalit. Am dat sa-l ridic. Dar, pe jos cum era, mi-a tras niste suturi, Atunci i-am repezit un genunchi si doua dosuri de palma. 48 Avea fata plina de sange. L-am intre- bat daca-i ajunge. Mi-a zis cA da.* in tot acest timp, Sintés isi potri- yea bandajul. Ma asezasem pe pat. Mi-a spus: ,Vedeti bine ci nu i-am cautat nod in papura. El si-a cerut-o*. Asa st&teau lucrurile, am recunos- cut. Atunci mi-a marturisit ca, uite, tocmai voia sa-mi ceara un sfat legat de treaba asta, ci eu, barbat ade- varat, stiu ce-i viata, c& pot sa-1 ajut si apoi are sd-mi devina amic. Cum n-am raspuns, m-a intrebat daca vreau sa-i fiu amic, I-am zis ca mi-e totuna: a parut bucuros. A scos sangeretele, l-a fript in tigaie, si a pus pe masa pahare, farfurii, taca- muri si doua sticle de vin. Totul fara s scoata o vorba. Apoi ne-am asezat. in timp ce manca, s-a apucat sa-si spund povestea. La inceput a fost cam sovaielnic. Am cunoscut 0 doamna. mi-era, ca sa zic asa, amanta.* Omul cu care se incaierase era fratele femeil. Mi-a spus ca o tinuse pe banii lui. 49 |Desi nu i-am raspuns, a adaugat indata ca stie ce zvonuri umbla prin cartier, dar ca are constiinta impa- cata si ca e vanzator de magazin. Ca s& revin*, a zis, ,m-am prins imediat ca e 0 escrocherie la mijloc.* li dadea doar cat sa aiba din ce trai. Platea chiria camerei si ii dadea douazeci de franci pe zi pentru man- care, ,Trei sute de francl camera, sase sute de franci mancarea, cate 0 pereche de ciorapi din cand in cand, cu totul o mie de franci. Cucoana nu muncea. Imi zicea insi ca de-abia se-ajunge cu ce-i dadeam, lar eu ii spuneam: «De ce nu-ti fei jumate de norma? M-ai scuti de toate fleacurile astea. Ti-am luat un compleu luna asta, iti dau douazeci de franci pe zi, iti platesc chiria, iar tu, dupa-amiaza, iti bei cafeaua cu prietenele. Le faci cinste cu cafeaua si zaharul. Din banii mei. M-am purtat bine cu tine, pe cénd tu...» Dar tot nu-silua de lucru, imi spunea mereu ca nu izbuteste 50 sa-si gaseasca si uite-asa m-am prins ca ma trage-n piept.* Mi-a povestit apoi ca-i gasise un loz in geanta si ca femeia nu fusese in stare s&-1 explice cum il cumpa- rase. Ceva mai tarziu daduse peste ,o nota" de la casa de amanet care dovedea ca lasase gaj doua bratari. Nu avusese habar pana atunci de existenta acelor bratari. ,.M-am lamu- rit ca e o smecherie la mijloc. Asa ca am parasit-o. Dar inainte am bum- bacit-o. Apoi i-am spus totul in fata. Tam zis cA nu voia decat sa si-o traga. Ulite-asa i-am spus, domnule Meursault: «Nu vezi ca lumea te invi- diaza pentru cat de bine te tin? O sa pricepi tu mai incolo ce-ai pierdut»." O umpluse de sange. inainte n-o batea. ,li mai trageam cate una, dar asa, cu drag, dacd ma-ntelegi. Tipa un pic, dar inchideam obloanele si totul se termina ca de obicel. Acum ins& e treaba serioasa. Si, daca e dupa mine, n-am pedepsit-o destul.” 51 ESMi-a explicat atunci ca de asta are nevoie de-un sfat. A facut 0 pauza, ca sa potriveasca fitilul lampii care fumega. Eu continuam sa-l ascult. Bausem aproape un litru de vin si mi se infierbantasera tamplele. Cum ramasesem fara tigari, fumam din- tr-ale lui Raymond. Treceau ultimele tramvaie, ducand cu ele zgomotele acum indepartate ale cartierului. Raymond a continuat. Ce-1 deranja era faptul ca ,incd nu-si putea scoate din cap cum si-o trageau‘. Voia insa 8-0 pedepseasca. La inceput se gan- dise s-o duca la un hotel si apoi sa-i cheme pe cei de la ,moravuri*, ca sa iste un scandal si s& fie luata in evidenta. Apoi a apelat la niste pri- eteni interlopi. N-au dat de nici un fir. Cum bine mi-a atras atentia Raymond, degeaba esti cu pegra. Le-a zis-o si lor si atunci i-au propus s-o -insemneze*. Dar nu asta voia. Urma s& mai chibzuiasca. Inainte se gandea s& ma roage ceva. De altfel, inainte 52. si mA roage, voia sa stie ce cred des- pre povestea asta. I-am raspuns c& nu cred nimic, insa mi se pare inte- resanta, M-a intrebat daca nu soco- team ca e o escrocherie la mijloc, iar mie chiar asa mi se parea, daci nu gaseam ca trebuie pedepsita si ce-as face in locul lui, i-am raspuns ca nu se stie niciodata, dar cA mi se pare firesc si vrea s-o pedepseasca. Am mai baut niste vin. A aprins o tigara si mi-a dezvaluit ce avea in cap. Voia sai trimita o scrisoare, ceva ,cu suturi in fund si in acelasi timp cu chestii care sa-i trezeasca regrete*. Dupa aceea, cand ea avea sa se intoarca, 0 sa se culce cu ea si, ,chiar in punc- tul culminant*, avea s-o scuipe-n ochi si s-o dea pe usa afara. Am con- siderat ca, de buna seamé, in felul asta avea sa fie pedepsita. Raymond mi-a spus ins& c& nu se simtea in stare s4 compuna scrisoarea si ca se gandise s-o astern eu pe hartie. Pentru ca nu scoteam o vorba, m-a 53intrebat daca m-ar deranja s-o scriu pe loc si i-am raspuns ca nu. Atunci, dupa ce a dat pe gat un pahar cu vin, s-a ridicat. A impins la o parte farfuriile si ce mai ramasese din sangerete. Apoi a sters cu grija musamaua de pe masa. A scos din- tr-un sertar al noptierei o foaie de hartie cu patratele, un plic galben, un toc micut din lemn roscat si o calimara patratA cu cerneala violeta. Cand mi-a spus numele femeii, am vazut ca era araboaica. Am compus scrisoarea. Am scris-o cam la nime- reala, dar m-am straduit sa-i fac pe plac lui Raymond, pentru ca n-aveam nici un motiv s4-1 nemultumesc. Apot am citit-o cu voce tare, M-a ascultat fumand si dand din cap, dupa care m-a rugat s-o recitesc. Era incantat de-a binelea. Mi-a zis: ,Stiam eu ca le al pe-astea cu viata’. La inceput nu mi-am dat seama ca ma tutuia. Abia cand mi-a declarat: ,De-acum, esti un prieten adevarat", asta m-a 54 jzbit. A repetat fraza si am incuviin- tat: .Da", Mie mi-era totuna, far el chiar parea sa-si doreasca sa-i fiu amic. A lipit scrisoarea si am ispravit yinul. Apoi am mai stat s4 fumam in tacere. Afara era liniste, am auzit lunecarea unei masini care trecea. Am spus: ,E tarziu*. Asa credea si Raymond. A remarcat c& timpul se scurge repede si, intr-un fel, avea dreptate. Picam de somn, dar mi-era greu s& ma ridic. Probabil c& paream sleit, pentru ca Raymond mi-a zis s& nu ma las doborat. La inceput n-am inteles unde bate. Atunei mi-a expli- cat ca aflase de moartea mamel, dar ca, mai devreme sau mai tarziu, asta tot s-ar fi intamplat. Asa credeam s1 eu. M-am ridicat, Raymond mi-a strans mana cu putere si mi-a zis ca bar- batii intre ei se-nteleg intotdeauna. Cand am iesit, am tras usa dupa mine si am ramas o clipa in intune- ric, pe palier. Imobilul era linistit si 55 ee Adin adancul casei scarilor urca 0 boare nelamurita si umeda. Nu auzeam decat valurile de sange care-mi frematau in urechi. Am ramas nemiscat. insa, in camera batranului Salamano, cai- nele a scheunat surd. Am muncit cu spor toata sapta- mana, Raymond a venit si mi-a spus c& expediase scrisoarea, M-am dus de dowd ori la cinematograf cu Emmanuel, care nu pricepe intotdeauna ce se petrece pe ecran. Si-atunci trebuie sd-i explic. Ieri a fost sambata si a venit Marie, asa cum stabiliseram. Mca starnit foarte tare, pentru ca purta © rochie frumoasa cu dungi rosii si albe si sandale de piele. I se ghiceau sAnii pietrosi, iar bronzul capatat de Ja soare ii fécea chipul sa infloreasca. Am luat autobuzul si ne-am dus la cAtiva kilometri de Alger, pe o plaja imprejmuita de stanci si cu (armul marginit de trestii, Soarele de la ora 87patru nu dogorea, dar apa era calda, cu valurele prelungi si lenese. Marie m-a invatat un joc. Inotand, trebuia s@ bel din creasta valurilor, sa strangi in gurd toata spuma si apoi sa te lasi pe spate si s-o scuip! spre cer. Se forma o dantela vaporoasa care se pierdea in aer sau care imi cddea pe fata, intr-o ploaie calaie. Dupa ceva vreme ins, asprimea sarii imi ardea gura. Marie mi s-a alaturat atunci si s-a strans in mine, Si-a lipit gura de a mea. Limba ei imi racorea buzele si ne-am rostogolit o vreme prin valuri, Pe plaja, cand ne imbracam, Marie m-a privit cu o stralucire in ochi, Am sarutat-o. Dupa aceea nu ne-am mai vorbit. O tineam lipita de mine si ne-am grabit sA luam un autobuz, sa ne intoarcem, s& mergem la mine si sa ne-aruncam in pat. Lasasem fereastra deschisa si simteam cu pla- cere cum noaptea de vara luneca pe trupurile noastre bronzate, 58 in dimineata asta, Marie a ramas Ja mine si iam spus c4 vom lua pran- zul impreuna, Am cobordt sa cumpar niste carne. La intoarcere am auzit o voce de femeie venind din camera tui Raymond, Putin dupa aceea, batra- nul Salamano si-a ocarat cainele, am auzit un tarsait de talpi si gheare pe treptele de Jemn ale scaril si pe urma: Javral Potaiel" si au iesit impreund pe strada. I-am spus lui Marie poves- tea batranului si a ras. Purta una dintre pijamalele mele, careia ii sufle- case manecile, Cand a ras, am dorit-o din nou. Imediat dupa aceea m-a intrebat daca o jubesc. I-am raspuns ca, desi asta nu inseamna nimic, cred ca nu, A parut abatuta. Dar, pe cand pregiitea masa, a ras din nou, din senin, intr-un fel atat de aparte, incat am sarutat-o, Chiar atunci, din casa lui Raymond s-a raspandit un zvon de cearta. intai s-a auzit 0 voce stridenta de femeie, apoi Raymond care spunea: 59»N-ai pic de stima pentru mine. Pic de stima. O sa-ti arat eu ce inseamna sa n-ai stima". Cateva zgomote infun- date, apoi femeia a tipat atat de inspaimantator, ca tot palierul s-a umplut de lume. Am iesit si eu cu Marie. Femeia inca striga, Raymond inca 0 lovea. Marle mi-a zis ca e cum- plit, eu nu i-am raspuns. M-a rugat s& caut un politist si iam spus ca nu-mi plac politistii, A aparut totusi unul, adus de un locatar, instalator de profesie, de la etajul al doilea. A ciocanit in usa si nu s-a mai auzit nimic. A batut mai tare si, dupa cteva clipe, femeia a izbucnit in plans, iar Raymond a deschis. Avea © tigara in coltul gurii si un aer mie- ros. Femeia a dat buzna pe usa si i-a relatat politistului ca Raymond o batuse. ,Numele*, a cerut politistul. Raymond i l-a spus. ,Scoate tigara din gura cand vorbesti cu mine’, i-a ordonat politistul. Raymond a sovait, s-a uitat la mine sia tras din tigara. 60 in clipa aceea, politistul i-a trosnit ‘una drept in mutra, o scatoalea grea gi tintita. Tigara ia sarit la cativa metri. Raymond s-a schimbat la fata, dar n-a zis nimic pe loc, abla apol a intrebat cu voce smerita daca poate sd ridice chistocul. Politistul -a spus cA poate si a adaugat: ,Alta data sa stii c& politistii nu sunt bataia ta de joc’. Intre timp femeta plangea, repe- tand: .M-a lovit. Un codos, asta e*. ,Domnule politist*, a intrebat atunci Raymond, ,ai vole, dupa lege, sa-1 arunci unui om in fata ca e codos?" Politistul i-a zis ins& sa-si tina fleanca". Raymond s-a intors atunct spre femeie si i-a aruncat: ,Las’ ca ne mai vedem not", Politistul i-a zis s-o lase balta; si cA femetia trebule sA plece, iar el s4 ramana acasé pana e chemat la comisariat. A adaugat ca ar trebui s&-i fie rusine sa tremure in halul ala de atata bautura. Atunci, Raymond i-a explicat: ,Nu sunt beat, domnu’ politist. Numai ce stau asa, 61in fata dumneavoastra, si ma ia tre- muratul, nu ma pot abtine“. A inchis usa si toata lumea a plecat. Marie si cu mine am terminat de pregatit masa, Ei insa nu-i era foame, asa cai am méancat eu aproape tot. A plecat la ora unu si am dormit un pic. Pe la tret am auzit un ciocanit in us& si a intrat Raymond. Nu m-am ridicat. S-a asezat pe marginea patu- lui, O vreme a ramas tacut, asa cad 1-am intrebat ce se-ntamplase de fapt. Mi-a zis ca-si urmase planul, dar ea i-a dat o palm, iar el o batuse. Restul vazusem cu ochii mei, I-am spus ca, de-acum, socotesc ca femeia si-a pri- mit pedeapsa si ca ar trebui sd se simtA multumit. Asa credea si el si asea ca, orice-ar face politistul, ea tot si-o luase pe spinare. A adaugat c& politistii n-au secrete pentru el si ca stie foarte bine cum sa-i ia. M-a intrebat daca ma asteptasem sa ras- punda palmet date de politist. I-am spus c& nu ma asteptam la nimic 62 si ca, de altfel, nu-mi plac politistii. Raymond a parut incantat. M-a intre- pat daca vreau sa ies cu el in oras. M-am ridicat din pat si-am inceput sA ma pieptan. Mi-a spus ca trebuie sai fiu martor, Mie mi-era totuna, dar nu stiam ce se cuvine s& ras- pund, Dup& parerea lui Raymond, era de ajuns s& spun ca femeia ii terfelise onoarea. Am acceptat sa-1 fiu martor. Am iesit impreuna si Raymond m-a cinstit cu un coniac. Apoi a vrut s& facem 0 partida de biliard si am pier- dut la mustata. Dupa aceea a avut chef s& mergem la bordel, dar lam refuzat pentru c4 nu-mi place lucrul asta. Asa cA ne-am intors agale, in timp ce-mi spunea cat de bucuros € c&a izbutit s8-si pedepseasca amanta. Gaseam ca e foarte amabil cu mine si mi-am zis c& petrecem un moment placut. De departe, l-am zarit in pragul usii pe batranul Salamano, care parea 63tulburat. Cand ne-am apropiat, am bagat de seama ca era singur, fara caine. Se uita de jur imprejur, se invartea in loc, incerca sa strapunga intunecimea coridorului, balmajea vorbe fara sir si se apuca sa scruteze far strada cu ochii lui mici si rosii, Cand la intrebat Raymond ce-a patit, n-a raspuns imediat, Am auzit vag ca ingana: ,Javra, potaie", agitan- du-se fara incetare, L-am intrebat unde-{ e cdinele, Mi-a raspuns brusc ca plecase. Si dintr-odata si-a dat drumul la vorba: ,L-am dus, ca de obicei, la Champ de Manceuvres', Lumea forfotea in jurul baracilor de balci, M-am oprit s ma uit la «Regele Evadarilor, Cand dadeam sa plec, am vazut c& disparuse. De mult volam si-1 cumpar o zgard& mai stramta. 1, Cartier din oragul Alger, construit pe un fost teren destinat manevrelor mili- tare. Incepand cu anti '20 ai secolului trecut, fusesera instalate acolo mane- Juri de balci, parcuri si baze sportive. 64 Dar n-am crezut 0 clipa ca potaia e in stare s ma lase balta“. Raymond t-a explicat atuncl ca poate cAinele se ratacise si avea sA se intoarca. I-a dat exemple de caini care strabatusera zeci de kilometri ca sa-si regéiseasca stapanii. Cu toate astea, batranul a parut si mai tulbu- rat: ,O sa mi-l ja, nu stiu daca va dati seama. Macar de l-ar adopta careva. Dar e peste putinta, cu toate bubele alea ale lui. O sa-l ridice hin- gherii, cu siguranta*. Iam spus sa se duca la ecarisaj, unde o sa 1-1 dea inapoi daca plateste o taxa, M-a intre- bat daca taxele sunt mari. Nu stiam. Atunci I-a podidit furia: ,Auzi tu, s& scot bani pentru javra aia! Mai bine sA crape!". Si s-a pus pe injurat. Raymond a ras si a intrat in cladire. L-am urmat si ne-am despartit pe palierul etajului, Dupa cateva clipe am auzit pasii batranului, care apoi mi-a batut in usa. Cand am deschis, aramas in prag si mi-a spus: ,Scuzati, 65