Editorial:
,,Arhanghelul” – 40
Revista de cultură și religie rurală
,,Arhanghelul” a ajuns la cel de-al 40–lea număr
însumând primul deceniu de apariție neîntreruptă.
Primul număr a fost realizat în iarna anului
2011 când a fost editat și tipărit însă a fost distribuit
la 1 ianuarie 2012 în bisericile din Birda și
Sângeorge.
Primul Colegiu de Redacție a fost constituit
ad-hoc și compus din regretatul lingvist timișorean
Rodica Popescu, etnologul și profesorul universitar
dr. Ioan Viorel Boldureanu, muzeograful și
publicistul Ioan Traia, preotul Illia Pavlovici Pătruț
de la parohia Mașloc și preotul Valentin Bugariu de
la parohia Birda care este și redactorul șef al
publicației. Așa stând lucrurile, în cel dintâi
Editorial intitulat ,,Glasul Arhanghelului” (nr. 1 /
2012, p. 1) este motivată alegerea numelui revistei
de la hramul bisericilor din Sângeorge și Birda, în
primul caz ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (8
noiembrie) și în cel din urmă, ,,Nașterea Maicii
Domnului” (8 septembrie). De aici a fost luat
,,Arhanghelul”, îngerul mai apropiat de oameni care
aduce o veste bună din partea lui Dumnezeu,
oamenilor.
Din acest prim Editorial suntem înștiințați că
revista își propune să răspândească învățătura
Mântuitorului Hristos, precum și alte informații
culturale (p. 1).
Structura și conținutul acestei noi publicații
dezvoltă temele majore ale satului românesc:
Credința, Educația, Tradiția. Într-un volum omagial
dedicat revistei ,,Arhanghelul din Birda. 5 ani în
slujba comunității parohiale (Editura Sitech,
Craiova, 2017): ,,Merită subliniat că această revistă
nu cade în «păcatul», des întâlnit în spațiul cultural
eclezial, de a confisca paginile revistei exclusiv
pentru membrii clerului; din acest motiv în paginile
ei regăsim mireni care oferă perspective inedite
asupra unor subiecte religioase, folclorice și
tradiționale. Acest amestec echilibrat de autori din
spații intelectuale și profesionale diverse îi conferă,
cred, o personalitate literară proprie care merită,
încă o dată, apreciată” (Mircea Szilagyi, ,,Cinci ani
de apariție publicistică bisericească”, p. 11).
1
 Revista a apărut în cursul anului 2012 și încă
două numere din anul următor sub egida Parohiei
Ortodoxe din Birda, iar începând cu numărul 3-4 (7-
8), singurul număr care acoperă ultimele două
trimestre ale anului, ea este editată de Asociația
,,Arhanghelul” din Birda.
Fiecare număr se deschide cu un Editorial
care amintește de problemele curente ale credinței:
Anul Omagial, Anul Comemorativ, evenimente
istorice și bisericești județene și locale, provocări
sanitare. Din paleta acestor preocupări amintim:
importanța sărbătoririi hramului pentru comunitatea
parohială (,,Hramul nostru”, 2015, nr. 3 (15), p. 1;
7); împlinirea a cinci ani de apariție a revistei
(,,«Arhanghelul» la 5 ani”, 2017, nr. 2 (20), p. 1; 6);
omagierea pictorului bisericii din Birda (,,Pictorul
Filip Matei și biserica de la Birda, 2017, nr. 3 (21),
p. 1; 6); Centenarul bănățean (,,Centenarul Unirii
Banatului cu România”, 2019, nr. 3 (31), p. 1; 7);
propovăduire în vremea pandemiei (,,Misiune din
vremea pandemiei”, 2021, nr. 2 (34), p. 1-2);
reflecții teologice asupra pandemiei (,,Corona-
virusul cel de toate zilele, 2021, nr. 3 (39), p. 1-2) și
sfințirea crucii de pe turla bisericii (,,Zi de
sărbătoare în parohia Birda”, 2021, nr. 2 (38), p. 1-
2).
O pagină aparte este destinată Poeziei în
rubrica ,,Valori poetice” în care au apărut creații
iscălite de poeții Anghel Dumbrăveanu, Nina
Ceranu din Timișoara și Dimitrie Acea din Doclin,
jud. Caraș-Severin.
Elevii au pagina detinată lor numită ,,Tinere
condeie” în care elevi din Birda, Sângeorge, Gătaia,
Măureni și Mașloc și-au făcut cunoscute poeziile și
eseurile. Am reținut o abordare etnografică ,,Portul
popular vâlcean” (2021, nr. 1 (37), p. 2) semnat de
elevul Orășanu Alexandru. Această pagină de
promovare a tinerelor condeie a fost apreciată de
scriitorul timișorean Nina Ceranu care într-un
,,Cuvânt de felicitare” afirma că revista
,,Arhanghelul” ,,a fost amvomul de la care s-au
promovat valorile autentice, și printr-un «atelier» de
creație al tinerelor condeie, cele care mai târziu, vor
prelua de la dascălii lor dragostea pentru literatură și
arte” (,,Arhanghelul”din Birda. 5 ani în slujba
comunității parohiale, p. 6).
Patru rubrici sunt permanente: ,,Cronica
parohială”, ,,Documentar”, ,,Restituiri” și ,,Urme
din trecut”. Ele amintesc de activitățile Parohiei
Birda în fiecare trimestru al anului, de evenimente,
istorie orală, tradiții, obiceiuri. Din articolele ce au
însuflețit ,,Documentar”-ul fiecărui număr spicuim
câteva: ,,A fost odată… o rugă bănățeană” de Alin
Dirina (2012, nr. 3, p. 5); însemnări de jurnal: ,,Din
amintirile unui colonist din Gătaia” de prof. Iosif
Marius Circa (2012, nr. 4, p. 5). Harnicul nostru
colaborator continuă șirul confesiunilor cu episodul
al V-lea, primele patru au apărut în revista parohială
,,Lumină lină” de la parohia Colonia Gătaia în anii
2009-2011. Preotul Valentin Bugariu a tipărit în trei
numere ale revistei un studiu dedicat trecutului și
misiunii bisericești din Birda: ,,Parohia Ortodoxă
Birda. Fișă monografică” (2015, , nr. 4 (16), p. 5;
2016, nr. 2 (18), p. 5; nr. 3 (19), p. 5). Același autor
consemnează câteva gânduri la sărbătorirea a 700
de ani de atestare documentară a satului Sângeorge:
,,Gânduri la sărbătorirea satului Sângeorge” (2020,
nr. 2 (34), p. 3-5).
,,Restituri”-le introduc cititorii în viața unor
înaintași dar și îi familiarizează cu literatura istorică
străină care amintește de aceste locuri. Muzeograful
Ioan Traia oferă o fișă biografică a unei
personalități din Birda: ,,Iuliu Ionescu, un demn fiu
al satului Birda (1888-1963)”, (2012, nr. 3, p. 3).
Profesorul Octavian Gruița amintește de un preot
cărturar din satul Șoșdea, jud. Caraș-Severin:
,,Preotul Petru Bohariu (1888-1943)”, (2013, nr. 1
(5), p. 3). O importantă contribuție o reprezintă
traducerea din limba maghiară a unei lucrări
dedicate Mănăstirii Sfântul Gheorghe. Traducerea a
fost realizată de prof. Germer Hilde de la Școala
Gimnazială din Birda din lucrarea Amintirile
istorice ale mănăstirilor sârbești din din sudul
Ungariei (autor SZENTKLÁRAY JENŐ), (2016,
nr. 4 (20), p. 3; 2017, nr. 2 (22), p. 7).
2
 În șirul ,,Urmelor din trecut” am reținut
două contribuții iscălite de prof. dr. Bogdan Enășel
care fac referire la aceste locuri: ,,Din trecutul
comunei Birda” (2012, nr. 1, p. 5) și ,,Din trecutul
satului Sângeorge” (2012, nr. 2, p. 4).
La aceste rubrici permanente se adaugă alte
câteva ocazionale: ,,Cateheza”, ,,Popasuri
omiletice”, ,,Semne” și ,,Bucurii editoriale”.
Începând cu anul 2020 a apărut o nouă
rubrică intitulată ,,Pagini de literarură” în care au
apărut două materiale: ,,Fals jurnal” de Nina Ceranu
(2020, nr. 3 (35), p. 4) și ,,Un mistic-martir: Preotul
Ioan Negruțiu” de Mirela Ioana Dorcescu în serial
până în prezent.
Ocazional revista aniversează și comemo-
rează după caz personalitățile bănățene,
colaboratorii revistei ș. a..
Pe lângă revistă în fiecare an au mai fost
editate și alte suplimente: calendar creștin-ortodox
de buzunar, pliante de popularizare, cărți poștale
etc.
,,Colecția Arhanghelul” întregește misiunea
de propovăduire a credinței. Până acum au apărut
trei titluri: Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș,
ocrotitorul Banatului, 2016, 119 p; Pictorul Filip
Matei. Întregiri biografice și artistice, 2017, 95 p. și
G. I. Tohăneanu, Ciudata viață a cuvintelor (3 vol),
2018, I – 303 p; II – 286; III – 300 p). Toate aceste
volume au fost iscălite și îngrijite de preotul
Valentin Bugariu.
Îmbucurător e faptul că ele au fost bine
primite de critica literară, astfel că volumul închinat
Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș a fost
folosit ca material documentar pentru biografia
Sfântului în revista ,,Sfinții Ortodoxiei. Sfântul Iosif
cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Timișoarei”, 2017,
nr. 8, p. 9.
Cartea dedicată pictorului Filip Matei a fost
prezentată cititorilor printr-o recenzie apărută într-o
revistă de istorie de prof. Iancu C. Berceanu:
,,Monografia este structurată riguros în patru
capitole mari care tratează, separat, aspecte legate
de viața și opera omului de cultură bănățean. Stilul
este curgător, accesibil publicului larg, dublat de un
meticulos aparataj critic. Adeseori autorul inserează
momente picante din viața artistului” (,,Morisena”,
2017, nr. 7, p. 59).
Cele trei volume care culeg opera
jurnalistică a Magistrului G. I. Tohăneanu au primit
cuvinte de apreciere din partea criticului literar
Florin Popovici și profesorului universitar Ioan
Viorel Boldureanu. Cel dintâi, consemnează: ,, Prin
purtarea de grijă a părintelui Valentin Bugariu care
îndeplinește astfel o datorie pe care nu mă feresc să
o numesc sacră (căci da, există și o sacralitate a
culturii de care, sper, nimeni nu se îndoiește),
dublată de o datorie morală față de Profesorul său,
acesta adună între coperțile a trei volume
consistente (aproximativ 900 de pagini), reunite sub
titlul de Publicistică, cele mai importante articole
publicate de G. I. Tohăneanu în presa culturală a
vremii” (,,G. I. Tohăneanu, apostol și mărturisitor al
cuvântului”, în ,,Învierea”, 2019, nr. 84, p. 17).
Cu prilejul împlinirii a cinci ani de la primul
număr revista ,,Arhanghelul” a fost sărbătorită prin
editarea unui volum ,,Arhanghelul” din Birda. 5 ani
în slujba comunității parohiale, 205 p. Sumarul
cărții cuprinde cuvinte de felicitare la adresa revistei
iscălite de jurnaliști, profesori, bibliotecari și preoți,
iar partea a doua cuprinde articole care au apărut
de-a lungul timpului. Cartea se înheie cu fotografii
de la cele mai reprezentive momente din viața
parohiei.
Cartea a fost lansată în 9 iunie 2017 în
biserica din Birda. Momentul religios-cultural a
debutat cu slujba Tedeumului de mulțumire căruia
i-a urmat lansarea propriu-zisă. Au vorbit pe
marginea volumului bibliotecar Gabriela Șerban de
la Bocșa și părinții lect. dr. Marius Florescu, lect.
3
dr. Daniel Alic și dr. Valentin Bugariu, parohul
locului.
În perioada stării de urgență și după
încetarea acesteia pentru nevoile religioase ale
credincioșilor din Birda și Sângeorge a fost editat
un ,,Supliment catehetic” care a apărut în anul
2020-2021 în Duminici și sărbători doar în varianta
on-line. Cuprinsul fiecărui număr consemnează
textele biblice ale sărbătorii (Apostolul,
Evanghelia), Sinaxarul zilei, cuvânt de învățătură și
un Dicționar religios.
La 2 octombrie 2021 au fost organizate
Colocviile revistei ,,Arhanghelul” intitulate
,,Credință. Educație. Tradiție” cu prilejul împlinirii
a 110 ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii
parohiale (1911). Cu acest prilej a fost tipărită o
carte Crediță. Educație. Tradiție la Editura Eurobit
din Timișoara, 353 p. În Precuvântarea cărții,
preotul Valentin Bugariu, coordonatorul volumului
amintea: ,,La sărbătorirea acestui eveniment al
făuririi bisericii noastre parohiale se înscrie și acest
volum în care autorii au devenit cinsitori ai acestui
lăcaș, unii colaboratori apropiați, alții mai
îndepărtați fizic dar nu sufletește. […] Aceste
contribuții iscălite de diverși specialiști în felurite
domenii de activitate se constituie într-un prim
volum al Colocviilor revistei de cultură și religie
rurală ,,Arhanghelul” din Birda. Toate aceste
comunicări dezvăluie buna legătură a Parohiei din
Birda cu celelalte instituții locale, dar și alte
instituții culturale și religioase din Banat” (p. 9).
Revista ,,Arhanghelul” prin redactorul ei
face parte din Asociația Publiciștilor Presei Rurale
din Banat. Preotul Valentin Bugariu a fost ales
membru în Colegiul de Conducere și a fost de la
începuturile înființării acestei asociații cronicarul
evenimentelor desfășurate sub egida acesteia. La
împlinirea a zece ani de activitate, prof. Ioan Traia a
publicat o monografie intitulată Asociația
Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Editura
Eurostampa, Timișoara, 2018, 281 p. În acestă carte
găsim un medalion închinat revistei ,,Arhanghelul”
și o prezentare a Colegiului de Redacție (p. 113-
119).
În această calitate, la Birda au fost
organizate de două ori (2014; 2019) lucrările
Forumului publiciștilor bănățeni. Cu acest prilej s-
au decernat Premiile Asociației, s-au lansat cărți, au
fost realizate colocvii și s-au făcut schimburi
culturale între publiciști rurali din Caraș-Severin,
Arad, Timiș și Banatul istoric.
Revista de cultură și religie rurală
,,Arhanghelul” este una fericită prin colaboratorii și
cititorii ei care dau astfel viață unei idei, a unei
dorințe exprimată cu prilejul unei aniversări cupă
care revista s-ar dori a fi ,,o voce care îndrumă și
încearcă să coaguleze o comunitate parohială
dispersată atât fizic, cât și structural” (Valentin
Bugariu, Precuvântare la vol. ,,Arhanghelul” din
Birda. 5 ani în slujba comunității parohiale, p. 3).
Revista a fost apreciată prin obținerea unor
Diplome în cadrul Concursului de reviste religioase
și școlare organizat de I. S. J. Timiș și Mitropolia
Banatului. Astfel, în doi ani consecutiv (2013 și
2014) revista a obținut Premiul I la secțiunea Foaie
religioasă, faza județeană. Cu prilejul aniversării a 5
ani de apariție neîntreruptă, revista a primit
Diploma de Onoare din partea Bibliotecii
Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa (jud. Caraș-
Severin). La împlinirea a 40 de numere, revista a
primit o Diplomă din partea Asociației Publiciștilor
Presei Rurale din Banat.
Preot Valentin Bugariu
4

Duhovnicul meu, prietenul lui Dumnezeu
Cu smerenie și ascultare
De la Dumnezeu am primit o binecuvântare,
Ca sufletul să-mi fie încredințat
Unui păstor blând, un om învățat...
La spovedit, în liniște te ascultă tot ce ai greșit,
Și cu mâinile sale sfinte, te dezleagă necontenit.
Iar cu a sa vorbă
înteleaptă
Sufletul ți-l vindecă, spre
calea bună te îndreaptă.
E omul de încredere, ce-i
poti spune orice durere
În el găsești o rezolvare
și-o mângâiere...
Cu vocea caldă și cu a sa
blândă privire
Simți căldura lui divină și
multă trăire
Și cum te-ai eliberat de
păcate
Trăindu-ți viața-n lumină și-n demnitate.
Duhovnicul meu, prietenul lui Dumnezeu
Ce se roagă cu credință dar și întristare
Pentru ai săi frați și pătimite suflete
Să primească mântuire și iertare
Și-n Rai veșnicia s-o trăiască fiecare...
El în țara și-n toata lumea a colindat
Pe fiecare întâlnit l-a îmbrățișat
Și-n urma sa, multă iubire a lăsat
Dar ce e cel mai important
Că ne-a îndepărtat de păcat
Și-n Hristos ne-a îmbrăcat...
Cu așa duhovnic, ai binecuvântare
Un dar ceresc, o bucurie mare
Un sfânt care ne scoate la lumină
Pentru a trăi o viața desavârșită...
Sarac sunt, eu Doamne
Sărac sunt eu, Doamne!
Nu, pentru că nu port sandale
Nici haine de firmă sau telefoane
performante
Sunt sărac, pentru că sufletu-mi nu
mai e de valoare
Și am uitat de legile dumitale...
Am uitat să fiu după cuvântul Tău
Am devenit superficial și îmi pare rău
Uitând că sunt un muritor
Am trăit viața ca un nepăsător
Devenind prea încrezător
Într-o lume în care ești un simplu călător
Tu de atatea ori m-ai strigat
Bolnav, sărac si gol fiind, te-am evitat
Am fost în lumea mea, mereu ocupat
Mândria m-a cuprins și nu am observat
Cât de înconștient am fost că nu am ajutat
Pe sărac nu l-am îmbrăcat și gol l-am lăsat
Bolnavul cu lacrimi în ochi
m-a rugat
Dar, eu din nepăsare nu l-
am cercetat...
Pe oamenii din jur, eu i-am
judecat
Pe săracii de lângă mine i-
am alungat
Iar pe cei slabi și
neputincioși i-am criticat
Și cu nimic bun nu am
ajutat...
Doamne, cât de sărac sunt
în fața Ta!
Am uitat care este misiunea mea
Am uitat sa fiu milos si smerit
Devenind un om superficial și ipocrit
Am pierdut timpul în viață
Cu lucruri care-n vesnicie nu-mi folosesc vreodată
Am adunat averi și am alergat după aparențe
Condamnat-am sufletul la tristețe
Parerile oamenilor, doar atât, pentru mine a contat
Uitând de cel care de la moarte m-a salvat
Si prin jertfa Sa, Viața veșnică,
El mi-a dat... Doamne, sărac sunt în fața Ta
La sfârșit, când mă vei chema
O clipă iți cer și știu că mi-o vei da
În bine mă voi schimba și voi lupta
Ca înainte de a pleca
Să aduc căința în inima mea
Și-n brațele Tale, sufletul mi-l voi da...
Andreea Andre
5

Măicuța mea
Măicuța mea, în bratele tale m-ai ținut
Sub ocrotirea ta fiind, nimic nu a durut
M-ai crescut așa cum ai putut
Și m-ai iubit de când m-am născut...
Pe prispa casei, privind în zare
Cu al tău chip blând și înduioșător
Așteptând cu nerăbdare
Să mă îmbrățișezi cu atâta dor...
Fiind prunc, la fiecare Înviere
Cu lumânarea aprinsă și cu nădejde
Îmi șopteai, dragul mamei, al meu băiat
Îți spun cu credință: " Hristos a înviat!"
Măicuța mea erai ca o floare
Pentru mine ești nemuritoare
Mi se duce încă un an de viață
Simt o bucurie și speranță
De la tine, am îndeplinit fiecare povață...
Ești un izvor nesecat de dăruire
O, măicuță!...dulce și frumos cuvânt
Cântec etern de iubire
Fost-ai o mare binecuvântare pe acest pământ.
La multi ani, Mama...
Mama Izvor nesecat de dăruire
Mamă, dulce si frumos cuvânt
Cântec etern de iubire
O binecuvântare pe pământ.
Pe prispa casei, privește în zare
Cu al ei chip blând și înduioșător
Așteaptă nerăbdătoare
Pruncul să-l îmbrățișeze, cu atâta dor...
Icoana sfânta a inimii mele
Păzitoarea mea de rele
Lucruri bune, ea mă învață
Pentru a trăi, demn, în viața...
Ești un soare, ești o stea
Ești lumina din inima mea
Ești o floare, un curcubeu
Și te voi iubi mereu...
Mama, cunună de lacrimi
Înger, trimis de Dumnezeu cel Sfânt
Ca-n viață sa ne întărească pașii
Trăind cu bucurie pe acest pământ...
Andreea Andre
Sărbătorile de iarnă la șvabi
Orășanu Alexandru
La romnao-catolici, la fel ca și în tradiția
ortodoxă, sărbătoarea Crăciunului este precedată de
o perioadă de post, numită Advent, care traducându-
se din latină înseamnă înaintevenire. Adventul
cuprinde întodeauna patru duminici, pe parcursul
cărora bisericile se îmbracă în veșminte mov,
simbolizând pocăința. La începutul acestei perioade,
șvabii împleteau o coroniță din crengi de brad, pe
care o ornau și așezau patru lumânări ce urmau să
fie aprinse pe rând, în fiecare din cele patru
duminici. O bătrână din satul meu îmi povestea cum
în acest post se celebrau „Roratele”. Aceste rorate
sunt liturghii ce se celebrau dimineața înainte de
răsăritul soarelui, la lumina lumânării, în cinstea
Maicii Domnului (Mutter Gottes).
De sărbătoarea sfintei Barbara (4
Decembrie), șvabii rupeau crengi de cireș pe care le
păstrau în casă până la Crăciun, când, dacă
înfloreau, vesteau un an bogat.
În ajunul Crăciunului, șvabii mâncau
macaroane cu mac. Ceea ce rămânea, era dat a doua
zi la găini, cu credința că, în anul următor, găinile
vor face atâtea ouă câte boabe de mac au mâncat.
Seara familiile se adunau în jurul bradului, unde
recitau poezii și cântau colinde.
În dimineața zilei de Crăciun (Weihnachten),
întregul sat îmbrăca straie de sărbătoare și se aduna
la biserică. După liturghie, șvabii mâncau cele mai
alese mâncăruri și prăjituri, bucurându-se de această
zi binecuvântată. A doua zi de Crăciun era închinată
Sfântului Ștefan, primul martir, iar a patra zi după
Crăciun era închinată Sfinților prunci uciși de Irod,
în amintirea cărora, în unele locuri, se celebra o
liturghie tristă.
Biserica catolică din Moritzfeld (Măureni) –
Pruncul Iisus păzit de îngeri
6
Restituiri:
Din amintirile unui colonist din Gătaia
(XIV)
Corso era atunci un spațiu liber unde
timișoreanul își etala cu mândrie bunele maniere și
clasa de aleasă educație. Alteori ne făceam vreme să
mergem la cinematograf, mai ales la Capitol, la
Studio, sau, în parc, la Alexandru Sahia. Despre
televizoare, internet și telefoane mobile nu știam
încă.
Nu lipseam de la slujbele religioase, la
marile sărbători, când nu eram plecat la părinți, la
Gătaia. Catedrala Mitropolitană, una din cele mai de
preț clădiri ale orașului și unul din cele mai izbutite
monumente arhitecturale din țara noastră, era un loc
de reculegere creștină și sufletească care mă primea
cu drag în sfântul spațiu. Ascultam cu încântare și
cu evlavie creștinească liturghia ținută de
Înaltpreasfinția Sa, Mitropolitul
Banatului, Nicolae Corneanu.
Te ungeau la suflet și te
purificau de cele lumești
asemenea înălțătoare momente.
De altfel, eu aveam o educație
religioasă din școala serioasă
de demult și din familie, tatăl
meu fiind un cântareț apreciat
la biserica din Colonie-Gătaia.
Satisfacția supremă am trăit-o,
mai târziu, între anii 1994 și
1998 când, grație aprecierii de
către Preacucernicia Sa, părin-
tele protopop, Ioan Prisăcean,
am fost ales ca epitrop din
partea protopopiatul Deta, în
adunarea eparhială a Mitropo-
liei.
Alături de măreția și de splendoarea artistică
a Catedralei Banatului, terminată după zece ani de
efort și sfințită la 6 oct. 1946, în prezența regelui
Mihai, printr-o îngemănare simetrică, în partea
opusă, la celălalt capăt al bulevardului, se ridica cu
făloșenie artistică clădirea Operei române (pe
atunci, Palatul Culturii), care, la rându-i, după ani
de lucrări și de modificări, în aceeași lună (30 0ct.
1946), a primit decretul de înființare tot de la
suveran.
În perioada primilor ani de după 1960, un
tânăr de numai 20 de primăveri, cu o emoție ce nu
poate fi descrisă, a intrat întâia oară în acest loc
maiestuos. Eu, un ins, încă la liceu, cutezam să
pășesc într-un spațiu încărcat de frumusețe,
splendoare și artă, alături de somități și personalități
ale orașului. Eram în al nouălea cer. Nu știam la ce
să mă uit: la arta care împodobea balcoanele (picturi
în cercuri, sculpturi etc.), la strălucirea coloanelor
pe holurile largi și primitoare, la scaunele îmbrăcate
cu catifea, la plafonul decorat cu fresce care
reproduc personaje din basmele poporului român,
(despre care am aflat că au fost făcute în 1926) sau
la ținuta festivă, impecabilă a oamenilor iubitori de
cultură care veneau periodic în acest loc de vis să-și
ia porția de educație. Mă simțeam fălos că pot fi
alături de atâtea persoane cu o înaltă educație și mă
lăudam deseori colegilor.
La spectacolele de operă, am fost mai rar.
Nu mă puteam ridica la nivelul înțelegerii acestei
arte pretențioase, la operetă, parcă mă simțeam mai
degajat, însă la spectacolele de teatru, mă duceam
des și cu plăcere. Nu ne permiteam noi țâncii și
amatorii să stăm la stal sau la balcoane. Eram
bucuroși dacă obțineam bilete la galerie (la
cucurigu). N-am apreciat
atunci la adevărata va-
loare arta care ne
înconjura, dar tânărul din
mine, visător și dornic de
a urca noi trepte ale
culturii, simțea că, pășind
cu emoție în atari spații,
trăia frânturi de vis,
transpunându-se într-un
univers ireal și întreaga
atmosferă îi impunea res-
pect, admirație și prețuire
față de artă și față de
valorile ei. Nu mă mai
săturam de atâta superb și
de atâta clasă înaltă a
frumosului care-ți mân-
gâia sufletul.
Azi, am simțit nevoia să mă edific despre
măreția acestui edificiu, care, alături de Catedrala
Mitropolitană și de Domul Romano-Catolic, este
unul dintre simbolurile Timișoarei. Am aflat
bunăoară că acest palat a fost vizitat de către cei doi
suverani, Franz Ioseph și Ferdinand și că, în urma
unor incendii, clădirea a fost reparată parțial în mai
multe rânduri. Arhitectul Duiliu Marcu o
restaurează substanțial în 1920, întrucât, la
începutul sec. al XX-lea, în zonă, s-au construit
Palatul Lloyd (1910) și Palatele de pe Corso..., care
erau mai mari decât clădirea Teatrului din acea
vreme. De aceea, acesta a înălțat atunci fațada prin
plasarea în jurul intrării și a balconului de la etajul I,
a unui arc de triumf placat cu travertin.
Prof. Iosif Marius Circa
7
Pagini de literatură:
Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu
„După-amiază (spre seară) am reconstituit,
din Jurnal, etapele întâlnirii mele cu Părintele Ioan
Negruțiu. Același lucru l-am făcut și acum,
dimineața; e ora 8:30 și m-am oprit din lectura
Jurnalului (din 1998). Jurnalul e un text util, un fel
de memorie palpabilă, dar are ceva înspăimântător.
Face timpul și mai năvalnic, și mai ireal” (Pagină
inedită de Jurnal, 13 aprilie 2000). Concisele
relatări ale acestor întrevederi, ce redau, pe lângă
atmosfera monahală și cuvintele Părintelui, săpate
cu dalta în suflete, sunt încărcate de semnificații
duhovnicești, „gravându-se în conștiință”. Am
selectat două dintre ele, pe care le reproducem fără
niciun comentariu, întrucât geniul scriitorului face
inutilă orice adnotare: ,,M-am aplecat asupra patului
suferinței sale și i-am reamintit cine sunt. «A, da, a
răspuns. Mi-au plăcut mult psalmii». A reluat în
șoaptă, după Scriptură, celebrele versete din
Psalmul 89: «... zilele anilor noștri sunt 70 de ani;
Iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai
mult decât aceștia – osteneală și durere...» Peste
câteva clipe a murmurat: «Eu am ajuns acolo...»”
(Scrisori la un prieten, p. 127).
* de la cuvintele Mântuitorului: rugăciunea, postul,
„Pe la 10 și ceva, când slujba începuse, am
ajuns la Mănăstire. Am stat la minunata slujbă până
la sfârșit. Apoi – ploua ușor în aerul răcoros – am
mers toți trei la părintele Ioan. Zăcea. A slăbit. Mi-a
spus ceva la care, probabil, mă voi gândi adesea:
«Cea mai tragică ființă din univers e omul... fiindcă
are pe Dumnezeu în el...» S-a referit la Psalmul 89.
A zis că el, trecut de 80 de ani fiind, cunoaște acea
oboseală și suferință («osteneală și durere»). A
repetat că omul e cea mai tragică ființă din câte
există. Regret că n-am insistat, că nu l-am întrebat
de ce e așa? Am spus doar că, de vreme ce Îl are pe
Dumnezeu în el, ar trebui să fie fericit. Ne-a cerut să
ne rugăm pentru el. Dar era obosit, sleit de puteri, și
n-am întârziat. Acum rememorez întâmplările zilei
și nu-mi dau pace cuvintele acestui mare mistic,
preotul Ioan Negruțiu. Dumnezeu, în nesfârșită
îndurarea Sa, să vegheze asupra sufletului său, să
vegheze asupra noastră, a tuturora. Părintele Ioan
Negruțiu a rostit azi o frază care nu se poate uita, un
cuvânt esențial, ne-a definit destinul... Dar de ce, de
unde conștiința acestui tragism la un om cu atâta
credință? De ce? De ce? De ce? Mă tem că nu voi
afla niciodată – în această viață – răspunsul”
(Pagină inedită de Jurnal, 2 aprilie 2000); „Aseară,
Oli mi-a spus ce a adăugat părintele Ioan la
afirmația auzită de mine ieri. Probabil, cum vorbea
înăbușit și slab, eu n-am perceput fraza întreagă. A
zis, deci: «Omul e cea mai tragică ființă din lume,
din univers (sau: Nu există ființă mai tragică decât
omul în univers). Fiindcă Îl are pe Dumnezeu în el,
(și, de aici, eu n-am reținut), dar trăiește în infern».
Enunț teribil, pe care nădăjduiesc să-l reproduc,
măcar, vreodată (dacă nu neapărat să-l și comentez),
spunând cui îi aparține și în ce împrejurări auzul
meu l-a înregistrat” (Pagină inedită de Jurnal, 3
aprilie 2000).
În textul consacrat lui Ioan Negruțiu, din
volumul Icoane vii ale spiritualității românești (p.
149-152), Preotul Ionel Popescu regretă faptul că
Părintele nu a lăsat în urma sa cărți, cu excepția
tezei de licență și a unui volum de convorbiri, astfel
încât posteritatea este privată de învățămintele sale.
Totuși, o asemenea lucrare exista în intenția sa. Am
identificat în Îngerul Adâncului o referire la planul
octogenarului Părinte Ioan Negruțiu de a scrie o
carte și mi se pare interesant că Eugen Dorcescu, în
dubla sa calitate: de editor și de scriitor creștin,
convins că omul este o ființă ce există „întru
mântuire”, a reținut exact cum își concepuse Preotul
duhovnic acest proiect editorial, în prelungirea
învățăturii lui Iisus: „Notez aici cele cinci căi prin
care omul se poate mântui, toate cinci fiind
dezbătute de el într-o proiectată carte, pornind chiar
milostenia, spovedania, împărtășania” (Îngerul
Adâncului, 3 ianuarie 1998).
În absența unei asemenea lucrări, sunt foarte
valoroase mărturiile Sfinției Sale și cele despre
Părintele Ioan Negruțiu. Acestea fac posibilă
venerarea memoriei lui. Și, în același timp,
mijlocesc menținerea duhului său în mesaje
destinate nu doar ascultătorilor direcți, ci și
cititorilor de mai târziu. Prezența sa în proza
dorcesciană spune mult despre preocupările, despre
afinitățile Poetului, despre cât a fost de exigent și
selectiv în admiterea unei tovărășii pe „drumul” său
unic și de mare preț: cel spre Dumnezeu.
Mirela Ioana Dorcescu
8
Documentar:
Actualitatea îndemnului: „Înapoi la
Sfinții Părinți!”
Multe sunt problemele care confruntă
societatea în care trăim la începutul mileniului al
treilea. A face doar o simplă inventariere a lor este
un lucru anevoios. Şi mai anevoios lucru este
încercarea de a le ordona ţinând cont de importanţa
lor sau de gravitatea lor, sau de insistenţa cu care îşi
strigă fiecare urgenţa rezolvării. Criteriul care
operează invariabil în astfel de situaţii este stabilit
de persoana, de grupul de persoane sau de instituţia
în cauză. Prin raportare la problemele altora fiecare
(persoană, grup de persoane, instituţie) consideră că
problema sa este cea mai importantă, motiv pentru
care necesită rezolvare
urgentă şi cu prioritate
faţă de toate celelalte
probleme. Când vine
vorba de Biserică lucru-
rile nu stau diferit, ci,
dimpotrivă, par ceva
mai complicate. Mai
întâi, din cauza copleși-
toarei necesităţi de a
recupera ceea ce nu s-a
făcut vreme de jumătate
de secol. Apoi, din
cauza unei stângăcii în
depistarea problemelor
majore şi a lipsei de
fermitate în gestionarea lor. Se adaugă lipsa de
voinţă de a recunoaşte existenţa unor probleme
reale, pe lângă cele ştiute, făcându-ne că nu le ştim
de teamă să nu fim nevoiţi să recunoaştem existenţa
lor.
În cele din urmă, o anumită parte a
societăţii, ostilă Bisericii, pune pe seama ei, a
Bisericii, situaţii şi probleme care în realitate nu
există cu scopul de a spori ostilitatea şi de a diminua
credibilitatea faţă de cea mai respectată instituţie
din România la ora actuală. Am ales în acest studiu
să subliniem câteva aspecte legate de pastoraţia
familiei, una dintre problemele majore care reclamă
o atenţie sporită din partea păstorilor de suflete.
Familia creştină trece, în prezent, printr-un
proces de desacralizare şi descompunere, situaţie
mai puţin prezentă, până acum, în spaţiul românesc.
În teologia Sfântului Ioan Gură de Aur
familia a ocupat un spaţiu important. Mulţimea şi
complexitatea problemelor care confruntă astăzi
familia creştină nu constituie o noutate. Faptul că
Sfântul Părinte abordează aspecte ce confruntă
familia din zilele noastre scoate în evidenţă nu doar
capacitatea lui de a anticipa, cu veacuri înainte,
situaţiile de criză ale familiei, ci şi faptul că în
vremea lui familia era confruntată cu aceleaşi
probleme cărora Biserica, prin slujitorii ei, trebuia
să le răspundă pastoral. Dragostea, ataşamentul şi
respectul faţă de familie sunt ecouri din copilărie. S-
a demonstrat că ceea ce se zideşte în sufletul
copilului în primii ani de viaţă contează până la
sfârşitul vieţii. O bătrâneţe fericită, afară de
situaţiile de excepţie, este rodul unei copilării
sănătoase într-o familie bine închegată şi bine
organizată.
Rămas orfan de tată la scurt timp după
naştere, copilăria Sfântului Ioan a fost marcată de
evlavia profundă şi de personalitatea puternică a
mamei sale Antusa. Capacitatea extraordinară de a
lupta cu ispitele vârstei
(rămâne văduvă la
vârsta de douăzeci de
ani), de a suplini deplin
lipsa soţului ei în
familie şi de a se impu-
ne prin credinţă, evlavie
şi râvnă duhovnicească
până acolo încât a
stârnit admiraţia păgâ-
nilor sunt calităţile unei
familii creştine, exis-
tând fizic doar pe
jumătate dar spiritual
întrecând cu mult între-
gul, care s-au dăltuit
adânc şi pentru totdeauna în conştiinţa copilului
Ioan. „Mi-amintesc că odinioară, – mărturiseşte
Sfântul Ioan – pe când eram tânăr, dascălul meu de
retorică – şi era un păgân convins până în măduva
oaselor – a lăudat în faţa multora pe mama. După
cum îi era obiceiul, a întrebat pe cei de lângă el,
cine sunt. Unul i-a spus că sunt fiul unei văduve. A
întrebat apoi ce vârstă are mama şi de când e
văduvă. Când i-am spus că e de patruzeci de ani şi
că sunt douăzeci de ani de când a pierdut pe tatăl
meu, s-a minunat şi a strigat cu glas mare uitându-se
la cei de faţă: „Ah, ce femei au creştinii!”.
Comentând această imagine pe care Antusa, mama
Sfântului Ioan, o avea între contemporani, fie
creştini fie necreştini, traducătorul tratatului
opinează că ea „întrecea în virtute şi în ostenelile
cele pentru virtute” pe Emilia, mama Sfinţilor
Vasile cel Mare şi Grigore al Nisei, pe Nona, mama
Sfântului Grigorie din Nazianz şi pe Monica, mama
Fericitului Augustin. Ceea ce a uimit pe toţi a fost
9
„nici virtutea ei ca femeie, nici virtutea ei ca mamă,
nici virtutea ei ca creştină, ci virtutea ei ca văduvă”.
Dragostea, ataşamentul şi respectul faţă de
mama sa, dobândite încă din copilărie, s-au
manifestat atunci când tânărul Ioan a trebuit să ia
hotărârea, fără întoarcere, de a se dedica vieţii
monahale. Deşi mai târziu va îmbrăţişa viaţa
monahală, influenţat de argumentele Antusei, şi mai
cu seamă de puterea acestor argumentări, tânărul
Ioan a trebuit să cumpănească o vreme până să ia o
hotărâre. „Când mama a simţit ce am de gând să
fac, m-a luat de mână şi m-a dus în camera ei. S-a
aşezat alături de mine, pe patul în care m-a născut.
A început să verse râuri de lacrimi şi să adauge
cuvinte mai jalnice ca lacrimile”. Fără îndoială,
lacrimile şi cuvintele jalnice ale mamei sale au
pătruns adânc în inima tânărului, iar locul ales, patul
în care îl născuse, în care
i-a vegheat somnul, în
care l-a copleşit cu
mângâierile materne pline
de dragoste, descoperă
multa pricepere a mamei
sale de a trezi în
conştiinţa tânărului aflat
la răscruci legătura
profundă pe care o are cu
familia şi cu sălaşul
copilăriei. Dar care sunt
argumentele, cuvintele
jalnice spuse printre lacrimi? Mai întâi îi aminteşte
fiului ei de anii grei ai văduviei la vârsta tinereţii, că
şi-a asumat văduvia ca pe vrere a lui Dumnezeu:
„Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna şi
viforul suferit de o fată tânără ca mine, abia ieşită
din casa părintească, neiscusită în treburile
gospodăriei şi aruncată dintr-o dată într-o durere
atât de mare şi silită să facă faţă unor griji mai
presus de vârsta şi de firea ei”. În acest război greu
purtat de un soldat neiscusit Antusa a fost ajutată de
„mila cea de sus” şi mângâiată de chipul copilului
care „păstra icoana neînsufleţită a răposatului său
tată, cu care semăna atât de mult”. Apoi mama
Sfântului Ioan adaugă că, în ciuda greutăţilor
văduviei, neprecupeţind nimic pentru a-i da
copilului o creştere aleasă şi a-i face un nume, a
păstrat neştirbită întreaga avere moştenită de la
răposatul ei soţ. Pentru toate jertfele sale, pentru
toată dragostea sa faţă de fiu îi cere acestuia în
schimb doar un singur „har”: „Nu mă lăsa văduvă a
doua oară, nici nu-mi aprinde din nou în suflet
stinsa mea durere. Aşteaptă sfârşitul meu… Când
mă vei da pământului şi vei pune oasele mele alături
de oasele tatălui tău, pleacă în călătorii cât mai
îndepărtate, străbate orice mare vrei… Să nu superi
pe Dumnezeu în zadar şi fără folos aducând atât de
mari necazuri peste capul meu, care cu nimic nu ţi-
am greşit”.
Şi nu se opreşte aici, ci adaugă argumentul
imbatabil al prieteniei materne care nu trădează şi
care oferă copilului bucuria libertăţii depline: „De-
ai spune că ai nenumăraţi prieteni, care te iubesc,
află dragul meu, că nici unul nu-ţi va oferi bucuria
unei libertăţi atât de mari cum ţi-o ofer eu, pentru că
nici unul nu poartă grijă, la fel ca mine, de bunul tău
nume”. Această relaţie specială cu Antusa, mama
sa, atmosfera de sfinţenie şi de evlavie, de profund
respect şi de prietenie, vor fi reflectate generos în
teologia Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie.
În repetate rânduri, Sfântul Ioan Gură de
Aur accentuează necesitatea păstrării şi cultivării
sfinţeniei în viaţa de familie. În Comentariul la
Epistola către Efeseni,
Sfântul Ioan spune că
„familia este o mică Bise-
rică”, de unde înţelegem că
sfinţenia familiei trebuie să
fie o prelungire şi o
reflectare a sfinţeniei Bise-
ricii. Chemarea familiei la
sfinţenie este evidenţiată în
relatarea evenimentului de
la Cana Galileii, din cap. 2
al Evangheliei după Sfântul
Ioan. De aici aflăm că la
nuntă a fost chemat Iisus împreună cu Maica Sa şi
cu Sfinţii Săi Ucenici. Adică alaiul din Biserică se
mută la nuntă şi în familie. Din aceeaşi relatare
aflăm că în familie a săvârşit Mântuitorul prima sa
minune şi tot în familie Şi-a arătat slava Sa (Ioan 2,
1-2, 11). Ca şi în Biserică, Hristos este prezent în
familie, un alt loc preferat de El, împreună cu
Mama Sa şi cu toţi sfinţii şi lucrează în chip
minunat descoperindu-Şi slava Sa. Această prezenţă
a lui Hristos şi a sfinţilor Săi în familie este chemare
şi impuls spre sfinţenie pentru toţi cei ce compun
familia. În canonul Sfântului Andrei Criteanul citim
următoarele: „Nunta cinstită este şi patul neîntinat,
că Hristos pe amândouă le-a binecuvântat mai
înainte, ospătându-Se trupeşte şi în Cana Galileii la
nuntă apa în vin prefăcând, arătând întâia minune,
ca tu să te prefaci (să te preschimbi, n.n), o suflete”
(cântarea a IX-a).
Pr. lect. dr. Marius Florescu
Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din
Timișoara
10
Bucurii editoriale
Ciudata viață a cuvintelor
Ediție îngrijită și selecție de
pr. dr. Valentin Bugariu
-recenzie-
„Cărțile te învață să gândești în cuvinte,
iar rugăciunea te învață să gândești cu inima.”
Ștefan Mallarme
Ne aflăm iarăși în fața unui nou obiect
spiritual, în fața unei noi apariții editoriale. Suntem
pregătiți de întâmpinare și abia așteptăm să intrăm
în universul ei. Să cunoaștem un nou prieten, să
convorbim sincer și deschis, căci ea a fost și va
rămâne o sursă vie de emoții și trăiri. Atmosfera
dintr-o carte tipărită și citită cu pasiune nu a putut
fi nici măcar egalată de vreun regizor pe marele sau
micul ecran. Și asta pentru că are
forță și viață în universul creat,
asemenea unei ființe cu care
comunici în spațiul zămislirii. Din
cărți, sorbim cu atâta sete licoarea
vieții și învățăm ce au gândit alții,
ca apoi să ne fie ușor să gândim
singuri.
Dacă pentru Andrei Pleșu,
ea „ dă oamenilor aripi”, pentru
Platon „odată aruncată în lume, ea
se desparte de autorul ei și intră în
tăcerea textului”, pentru Liiceanu,
ea „depozitează experiența trăită de
altul și noi îl credem pe cuvânt”,
pentru Emerson „viața este o carte,
iar noi o filă din ea”, pentru Nicolae Iorga „Cartea
bună e un prieten care-ți vorbește”, iar pentru
Grigore Vieru, „o carte nu poate fi citită, poate fi
doar recitită”, pentru pr. dr. Valentin Bugariu,
alcătuirea de față „se dovedește a fi un gest de
amintire și de prețuire la adresa unui dascăl fără
pereche”.
De la atari cugetări, credem noi, a plecat
autorul acestei ediții grupate în volume, când s-a
hotărât să dea luminii tiparului cele 171 de articole
structurate în trei părți: vol.I, 72 de articole, (301
p.), vol. al II-lea, 53 (286 de p.) și cel de-al III-lea,
46 (în 303 p.).
Apărut la Editura Tiparnița din Arad, în
2018, în „Colecția Arhanghelul” de pe lângă revista
de cultură și religie rurală cu același nume, la
împlinirea a 10 ani de când profesorul, lingvistul și
stilisticeanul G. I. Tohăneanu a trecut pragul acestei
vieți, „volumul (citez din Precuvântare) se dorește
încă un act de omagiere a celui care a intervenit
salvator în viața multor studenți și doctoranzi”.
Titlul „Ciudata viață a cuvintelor” reproduce
numele care recomandă un articol, iar subtitlul
„Publicistica I”, ne lămurește autorul ediției,
„dezvăluie cititorilor faptul că sumarul conține doar
câteva articole din cele peste 600 publicate”. În
cadrul revistei „Orizont”, prof. Tohăneanu a dat
viață unei rubrici botezate în amintirea unei cărți
realizate „Dincolo de cuvânt”. Aici și-a tipărit
aceste articole între anii 1990 și 2005.
Experiența a demonstrat că omul devine mai
înțelept și mai bun în funcție de ce volume a citit și
de universul descoperit, dar, în același timp, și de
oamenii pe care i-a întâlnit în drumul vieții. Pr. dr.
Valentin Bugariu este prin formația sa profesională
aproape de credincioși, aproape de oameni, li se
dăruie spiritual prin ținuta duhovnicească, și, din
prinosul de înțelepciune și de bunătate sufletească,
ne-a oferit de-atâtea ori prilejul ca, din cugetările
Domniei-Sale, să ne împărtășim
ca dintr-un izvor nesecat al
cunoașterii. Lista cărților scrise
și publicate este bogată și variată
tematic; alături de cele reli-
gioase, toate dovedesc dăruirea
și profunzimea credinței unui
apostol al culturii.
Scrierile Preacucerniciei-
Sale luminează fiecare cătun
asemenea cunoscutei ziceri: „Un
bec luminează o stradă, o carte
luminează o casă”. La dragul
nostru părinte, bunătatea și
recunoștința față de semeni sunt
trăsături nobile, iar exigența,
temeinicia și responsabilitatea față de actul creației
reprezintă un cult al cărturarului, completând de
minune portretul moral al unui intelectual creștin
exemplar.
Doctorul în filologie, editorul acestor
volume, îi poartă un veșnic respect și o
nevremelnică recunoștință celui care i-a fost mentor
la Școala Doctorală a Filologiei timișorene. În
Precuvântarea ediției, ne oferă selectiv date
biografice despre venerabilul Dascăl și mărturisește
că: „Amintirea Magistrului, admirația față de știința
limbii, încrederea și generozitatea arătate față de
mine m-au determinat să amintesc celor din
apropierea mea de un model uman și științific
nepereche”. Și asta a făcut neobositul-scriitor atât
prin publicarea ediției de față, cât și prin cele două
11
articole publicate anterior: „Valori religioase în
opera Magistrului G. I. Tohăneanu” în „Calendarul
Arhiepiscopiei Timișoarei”, 2012 și în vol. „Istorie
și semn religios”, 2015, apoi „Gh. Tohăneanu și
terminologia creștină”, în ziarul „Lumina. Ediția de
Banat” din iunie 2016. Comemorarea din 7 mai
2015 (ziua aniversară), care a avut loc la Birda, în
prezența soției eminentului Dascăl, slujba de
pomenire, expoziția de carte și fotografii, audierea
glasului, completrează evantaiul acestui omagiu.
Aflăm prin grija editorului că Magistrul şi-a început
viaţa intelectuală în capitală, a terminat F
acultatea de Litere a Universităţii din
Bucureşti în 1947 cu menţiunea „Magna cum
laude”. A cunoscut unele somități ale timpului în
domeniu, cărora le-a păstrat o cucernică amintire.
Merită să-i cităm pe Al. Rosetti „boierul
incontestabil al lingvisticii românești, omul care nu
cunoaște ura, invidia, ranchiuna,
meschinăria”, pe Al. Graur, de la
care a învățat „lecția superioară a
firescului, a simplității” și pe prof.
N.I. Herescu, cel care i-a marcat
destinul creator și de la care a
învățat „iubirea pentru cuvântul
literar, poetic”.
A fost apreciat și sprijinit
de Iorgu Iordan, conducătorul
științific al tezei de doctorat din
1968 și de Tudor Vianu, în a cărui
casă „călca” săptămânal, fiind
dascăl de latină pentru fiul acestuia.
Vianu își amintește că Tohăneanu
„avea o inteligență vie, realistă și
era un om de carte”. În 1956, prof.
vine la Timișoara și, până în 1970,
parcurge toate gradele didactice.
Autorul editor, pr. dr. Valentin Bugariu a
realizat o Precuvântare bine documentată, selectând
cele mai reprezentative informații și reușind să
contureze portretul moral al prof. timișorean cu
citate, cu păreri și mărturisiri autorizate din surse
sigure, pentru ca cititorul să cunoască cu adevărat
monumentalitatea acestui Dascăl.
Merită să amintim și faptul că Magistrul a
fost admirat și iubit și de studenții săi, unii
devenindu-i prieteni de nădejde. Aflăm că Ianoș
Kohn, unul din învățăcei, își amintește că „ideile și
vocea erau deopotrivă de clare, un dinamism al
mișcărilor în surprinzător contrast cu scrisul
aproape caligrafic...te cucereau din primele clipe”,
iar I. Funeriu mărturisea că „Din primul moment
m-au frapat eleganța expresiei, organizarea perfectă
a prelegerii, naturalețea și spontaneitatea exprimării
și, mai ales faptul că vorbea liber și nu dicta...Nu a
descurajat pe nimeni, a oferit cu generozitate idei,
experiența... fără a interveni tutelar sau didactic în
gândirea nimănui”.
Cuvântul de început, în cele 15 pagini bine
structurate și cu o solidă documentare, ne aduce
lămuriri și ne orientează și asupra articolelor
selectate de către autor. Despre ele, Th. Hristea
afirma că sunt „de o rară densitate și acuratețe
stilistică și abundă în observații fine, în analize
lingvistice pătrunzătoare și în sugestii din cele mai
valoroase”, iar Vasile Țăra, care-l considera o
personalitate distinctă a lingvisticii românești,
remarcă „ amploarea și profunzimea investigației,
prin originalitatea metodei de cercetare...și prin
contribuțiile aduse stilisticii și lingvisticii
românești”.
Am parcurs cu atenție articolele din cele trei
volume și, selectiv, m-am oprit asupra câtorva, nu
pentru a face un studiu critic,
departe de mine această îndrăz-
neală, ci pentru a evidenția
profunzimea observațiilor de
specialitate și atenta argumentare
cu secvențe, versuri, fragmente din
operele literare privind unitatea
lexicală analizată. Evi- dențiez,
deasemenea, convin- gerea care te
învăluie după fiecare studiu: Da,
așa este! Iată un mare specialist cât
de informat este, cât de adânc și de
metodic stăpânește tehnica
cercetării lingvistice și cât de bine
îl înțeleg acum pe „pontiful rostirii
românești”, cum numeau învățăceii
de la Timișoara această
personalitate cu valoare
emblematică.
Citiți, dragii mei, articolul „O dulce
limitare”,(vol I), în care profesorul nepereche se
confesează! Redau selectiv: „ Sunt dascăl și de m-aș
zămisli iarăși, dascăl aș rămâne. M-am străduit să-
mi lărgesc mereu zările înguste ale cunoașterii... Ca
dascăl, n-am vorbit niciodată decât despre ceea ce
însumi înțeleg și știu foarte bine...despre rădăcinile
graiului mioritic, despre nobila-i obârșie,...dar și
despre infinitele disponibilități de rostire
limpede...”. Ne mărturisește deasemenea că: „nu am
cultivat polemica de tip catedratic, considerânde-o
subumană” și recunoaște că: „Mângâietor e pentru
mine amănuntul că m-am bucurat totdeauna de
înțelegerea elevilor mei”.
Ce frumoase, sincere și înălțătoare
destăinuiri și gânduri ale unui pilduitor și venerabil
om al catedrei, numit de conf. Dr. Mirela-Ioana
Borchin „Vârful cu dor” al lingvisticii românești!
12
Omul acesta, un adevărat român, pledează în
articolul „Pro Domo” pentru sorgintea latină. „Dacă
româna este limba maternă, atunci putem spune, cu
aceeași îndreptățire și cu aceeași mândrie, că latina
înseamnă pentru obștea românească limba ei
paternă”.
Desprindem apoi din articolul „Mens
sana...”, p. 67, vol. I, ideea că „cea mai izbitoare
trăsătură a românei pentru specialiștii străini, este
remarcabila ei unitate”. Este adusă ca argument și
cugetarea lui Eminescu: „Limba română e singura
în Europa care se vorbește în același chip în toate
părțile locuite”. Profesorul timișorean motivează că,
de fapt, Carpații n-au constituit un „zid” despărțitor,
ci, dimpotrivă, o largă și înaltă punte a Dorului și a
Întâmpinării românilor de pretutindeni. Din acest
prim volum, ne mai putem
informa și despre lingvistica mai
multor cuvinte și expresii:
termenii „Paște”, „a astruca”,
„parlament”, îndrugând”, „aurul
negru”, „nătărău”, „matusalem”.
La finele volumului I, găsim
observații și analize despre „Mite
sau Veronica” și despre
personajul central al multor
povestiri, „Făt-Frumos din
lacrimă”.
Volumul al II-lea ne oferă
alte situații interesante.
Cunoaștem istoricul altor termeni
și expresii ca: „venit-venitură”,
„imn, imnuri, imne”, „a amâna”,
„șăgalnic”, „turmentat”, iar din
pagina cu titlul „Eminescu și
limba latină”, aflăm concluzia lui Călinescu despre
autorul „Scrisorilor”: „Ca poet, Eminescu a fost cel
mai cult dintre poeții noștri, cu cea mai ridicată
putere de folosire a tuturor factorilor de cultură..., în
schimb, Hașdeu înspăimânta prin erudiție”.
În continuare, ne întâlnim cu alte unități
lingvistice comentate și analizate: „măritul
împărat”, „scrisoare”, „pârgă” unde vom cunoaște
memorabilele versuri ale lui Voiculescu din poemul
cu același nume.
În volumul al III-lea, colegul nostru,
neobositul om de cultură, dr. Valentin Bugariu, în
selecția făcută, s-a oprit și asupra unor termeni din
domeniul religios (troiță, monstru, mărit, colindă) și
a triat din cuvintele analizate pe unele neînregistrate
în alte lucrări de specialitate (caiaflâc, bagatelă,
balivernă...). Cunoaștem apoi și alte articole ce se
opresc la construcții ca: „renumerație mică”,
„otravă-venin”, „victimă”, „procopsi”, „mă fură
somnul”, iar, la p. 175, eruditul lingvist declară că:
„studiul vocabularului este necesar, câteodată
prețios și întrucât statornicește legături temeinice
între cuvinte...”.
Ultima parte, „Varia” găzduiește alte
materiale. Vezi „Lexicul voiculescian” la p.193, iar
la 203, după citarea poemului „Era grozav...”,
tradus de Perpessicius, Dascălul nepereche se
gândește fără obidă: „Cât de utilă ar fi lectura
temeinic comentată a unui atare poem...la televizor,
căci avem un tineret care trebuie hrănit nu cu
banalități blazate, ci cu sfânta simplă frumusețe”.
Și iată-ne la finalul acestei intinse
prezentări. Mărturisesc cu sinceritate că alături de
exemplara analiză lingvistică a atâtor unități
lexicale, alături de comentariile și observațiile de
mare valoare științifică, pe mine m-a impresionat,
până la admirație, exprimarea
simplă, accesibilă cititorului, dar
mai ales naturalețea formulărilor
într-o limbă română autentică,
curată fără un belșug obositor de
neologisme care încarcă textul.
Pentru exemplificare, am selectat:
„opere nevremelnice”, „nopți de
cumpănă și obidă”, puterile
întunericului se subțiază și se
destramă”, „cum primenește
lexicul în operă”, „a face
rânduială în vocabular”, „de unde
s-a urnit discuția noastră”, „nu
lipsită de șugubeție”, „ciugulind
din același blid”, „de la ferăstruica
acestei rubrici”, „nu pot duce casă
bună laolaltă”...
Am ales voit, ca încheiere,
o cugetare ilustrativă a eruditului Dascăl care, la p.
87, vol. al II-lea, își motivează pasiunea pentru
știința limbii: „O adevărată față a cuvintelor se
vădește nu odată vicleană și amăgitoare: este o
dulce osteneală să o descoperi”. La fel de dulce
este, adăugăm noi, și aprecierea magistrului despre
pr. dr. Valentin Bugariu, editorul acestor volume,
lansate azi: „De admirat e faptul că se mai află încă
oameni de cultură dăruiți cu har, care fac din
receptarea unor autori o pasiune și un crez. Afirm
cu satisfacție că Valentin Bugariu face parte din
această rară familie a aleșilor”.
Mulțumesc încă odată, părinte drag, pentru
comoara ce ne-ai oferit-o! Ea înfrumusețează
sufletul și ne hrăneste cu„ sfânta simplă frumusețe”
a limbii române.
Prof. Iosif Marius Circa
13
 „Credință. Educație. Tradiție” nou proiect: „Colocviile revistei de cultură și religie
Lucrările Colocviilor revistei de cultură și rurală «Arhanghelul»”, ediția I, eveniment care
adună toate aceste lucrări într-o carte intitulată:
religie rurală „Arhanghelul”
„Credință. Educație. Tradiție.” (Timișoara: Eurobit,
2021). Este extraordinară această unificare a
„Niciodată nu piere
valorilor propusă de pr. dr. Valentin Bugariu!
ceea ce e clădit pe credință, valoare, tradiție!”
Se știe că o educație sănătoasă are la bază
(Arhimandrit Iustin Pârvu)
credința în Dumnezeu; că preoții, dascălii, oamenii
de cultură, umăr la umăr, arată comunității în
De curând, la Editura „Eurobit” din
mijlocul căreia trăiesc și-și desfășoară activitatea, că
Timișoara, a văzut lumina tiparului un nou volum
tinerii pot fi crescuți, formați, educați sănătos la trup
coordonat de preotul dr. Valentin Bugariu.
și la suflet; de asemenea, prin astfel de proiecte
Nu este o surpriză, deoarece părintele
cultural-educative și spirituale oamenii pot învăța să
Bugariu este unul dintre cei mai apreciați și serioși
trăiască frumos și, la rândul lor, să-i educe pe cei
mânuitori de condei din Banat, semnând lucrări
care vor depinde de ei în periplul vieții; să le ofere
importante pentru cultura literar-spirituală din
tipuri de modele demne de urmat. Așadar, tema
această parte de țară. Și, ca dovadă, este suficient să
acestor colocvii propusă de părintele Valentin
amintesc lucrări precum: Protopopul Mihail
Bugariu este una deosebit de prețioasă!
Gașpar: studiu monografic (Timișoara:
Pe de altă parte, tradiția este alăturată
Eurostampa, 2007), Mihail
educației și credinței. Noi
Gașpar: D'ale vieții (Timișoara:
cunoaștem că tradiția este parte
Eubeea, 2008), Istorie și semn
din credință, că „tradiție este un
religios (Craiova: Sitech, 2014),
ansamblu de valori, de principii,
Pictorul Filip Matei. Întregiri
de concepții durabile în timp,
biografice și artistice (Arad:
transmise din generație în
Tiparnița, 2017), «Arhanghelul»
generație, cu influență
din Birda. 5 ani în slujba
modelatoare asupra concepțiilor
comunității parohiale (Craiova:
și conduitelor individuale și
Sitech, 2017), Gătaia:
colective” 1. În acest fel,
monografie (Craiova: Sitech,
„Colocviile de la Birda” devin
2018) și altele nu mai puțin
un popas cultural-spiritual
importante.
deosebit de important, aducător
Nu este o surpriză nici
de lumină!
faptul că părintele Valentin,
Iată că, un mănunchi de
doctor în filologie, este preocupat
oameni inimoși, stârniți de un
de presa bănățeană, fiind, însuși,
preot neobosit, nu se lasă
inițiatorul unor publicații seriale,
doborâți de vremuri supuse
cea mai recentă fiind revista
restricțiilor pandemiei și, mai
„Arhanghelul”, publicație
mult, nu lasă tradiția și credința
trimestrială a Parohiei Birda, județul Timiș, parohie
să piară! Oferă credincioșilor parohiei, oferă
păstorită cu devotament și pricepere de pr. Valentin
tinerilor și colaboratorilor, clipe de veritabilă
Bugariu.
înțelepciune prin organizarea primei ediții a unor
Surpriza vine din modul în care neobositul
„Colocvii” prilejuite de împlinirea celor 10 ani de
preot reușește să „valorifice” această revistă și truda
apariție neîntreruptă a revistei de cultură și religie
celor care contribuie la realizarea ei.
rurală „Arhanghelul”, dar și prin realizarea unui
În anul 2017, când revista „Arhanghelul”
volum, care să rămână mărturie peste timp a
împlinea 5 ani de existență, redactorul-șef al acestei
educației prin cultură, tradiție și credință.
publicații a organizat un amplu eveniment în cadrul
În „Argument”, coordonatorul cărții, pr. dr.
căruia a fost lansată monografia revistei
Valentin Bugariu, precizează că „titlul volumului –
„Arhanghelul” din Birda! Sunt gesturi demne de
Credință. Educație. Tradiție – încearcă să exprime
toată lauda! Puține publicații seriale, mai ales din
lucrarea pastorală a Parohiei Birda, atât în
mediul rural, se pot mândri cu o monografie
realizată la ceas aniversar! 1
Constantin Schifirneț. Religie și tradiție. În: „Revista
Iată că, la 10 ani de la înființarea acestei Română de Sociologie”, anul X. Nr. 1-2, București, 1999, p.
reviste, redactorul-șef Valentin Bugariu inițiază un 53-72.

14
localitatea de reședință, cât și în cea de la Sângeorge
unde funcționează filia parohiei”.
De asemenea, prin acest volum se dorește și
sărbătorirea celor 110 ani de la punerea pietrei de
temelie a Bisericii din Birda cu Hramul „Nașterea
Maicii Domnului” (16 mai 1911), autorii care
semnează lucrări în acest volum devenind „cinstitori
ai acestui lăcaș”.
Cartea însumează contribuții iscălite de
diverși specialiști în diferite domenii, fiecare dintre
acestea evidențiind oameni și fapte din Banatul
istoric, creionând o veritabilă pagină de istorie
cultural-religioasă a acestui ținut.
Un volum frumos, îngrijit de un preot
inimos care, cu pricepere și înțelepciune, își
împliniște misiunea în comunitate, acolo unde,
printr-o activitate susținută, ne dovedește că
„amvonul a devenit și loc de învățătură, loc de
activități culturale și
filantropice”.
Un volum care nu
ar trebui să lipsească din
rafturile bibliotecilor
publice și private; un
volum care face cinste
autorilor și
coordonatorului, care face
cinste Bisericii Ortodoxe
Române, dar, mai ales,
face cinste comunității și
credincioșilor din Birda.
Felicitări și la mulți ani revistei
„Arhanghelul” și Colocviilor de la Birda!
Gabriela Șerban
Cronica parohială:
• Praznicul Înălțării Domnului la
Birda și Sângeorge. La 40 de zile după Sfintele
Paști, Biserica prăznuiește Înălțarea la cer a
Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru noi românii,
Praznicul are un îndoit prilej de bucurie, religios și
patriotic fiind și Ziua Eroilor români din toate
locurile și timpurile.
Praznicul a debutat în Ajun cu Vecernia
unită cu Litia, iar în ziua de cinstire, Utrenia
săvârșită în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului”, din parohia Birda și Sfânta Liturghie
oficiată în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil” din Sângeorge.
După otpustul slujbelor din cele două
lăcașuri de cult au fost oficiate slujba parastasului
pentru eroi la cele trei monumente închinate lor, din
Birda și Sângeorge. La Sângeorge alături de P. C.
Părinte Valentin Bugariu a slujit P. C. Părinte
Jivoine Maletici de la Parohia Ortodoxă Sârbă
Denta.
Cu acest prilej au fost prezenți elevii și
preșcolarii de la Școala Gimnazială și Grădinița cu
P. N. din Birda și Școala Primară și Grădinița cu P.
N. din Sângeorge. Copiii însoțiți de prof. Mihaela
Coman, prof. Sorina Onița, directorul Școlii, prof.
Doru Popa, prof. Iasmina Petrovici, prof. Maria
Miron și prof. Daiana Curea au pregătit un bogat
program artistic compus din poezie și cântec
patriotic.
Primăria și Consiliul Local au fost prezente
prin dl. Sorinel Marcu, viceprimarul instituției,
consilierii locali și angajați ai Primăriei Comunei
Birda. Postul de Poliție local a fost prezent printr-un
reprezentant.
Rugăciunea,
portul popular, poezia,
cântecul patriotic și
prinoasele pregătite de
credincioși au îmbogățit
această zi dedicată
cinstirii eroilor neamului
românesc.
• 70 de ani
de la deportarea în
Bărăgan la Birda și
Sângeorge. În sâmbăta Moșilor de Vară din Ajunul
Rusaliilor a fost oficiată slujba Parastasului pentru
cei deportați în Bărăgan. Aceasta s-a rânduit cu
prilejul împlinirii a 70de ani, de la acest eveniment,
în Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul.
Slujba urmată de cateheză, expoziție de
carte și planșe tematice, mărturii și prinoase au fost
împărtășite în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea
Sângeorge, filie a parohiei Birda. Cu acest prilej au
slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul
Detei, P. C. Părinți Zoran Milovanov (parohia
Berecuța), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin
Negrea (parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu
(parohia Percosova) și Valentin Bugariu, parohul
locului. La finalul slujbei P. On. Părinte Protopop a
vorbit despre însemnătatea pomenirii celor adormiți.
Cateheza cu tema ,,Fenomenul deportării în
Bărăgan la Birda și Sângeorge” a fost pregătită și
susținută de preotul Valentin Bugariu cu ajutorul
calculatorului și a cuprins: mărturii, fotografii, date
statistice și istorice cu privire la destinul celor 360
de persoane deportate, din cele două localități
precum și moștenirea supraviețuitorilor la susținerea
și dezvoltarea Parohiei Birda.
15
 Pentru fixarea catehezei a fost realizată cu
sprijinul Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din
Bocșa, jud. Caraș-Severin o expoziție tematică de
carte, iar elevul Weisz Markus a realizat o
prezentare intitulată ,,Bărăgan-70”.
Elevii însoțiți și pregătiți de prof. Maria
Miron au expus câteva mărturii din zona Birda
(Berecuța, Sângeorge), din două volume
monografice de referință: Rusalii ᾽51. Fragmente
din deportarea în Bărăgan, Timișoara, 2004 (autori
Viorel Marineasa și Daniel Vighi) și Deportarea în
Bărăgan. Destine, documente, reportaje, Timișoara
2016 (autori Viorel Marineasa, Daniel Vighi și
Valentin Sămânță).
Mulțumiri se
cuvin bibliologului
Gabriela Șerban,
managerul Bibliotecii
din Bocșa, elevilor
Weisz Markus și
Nenciu David, celui din
urmă pentru sprijinul
tehnic, profesorului
Maria Miron, elevilor
Școlii Primare din
Sângeorge, preoților și
credincioșilor prezenți
la această amintire a
celor deportați.
• Ziua de conștientizare a violențelor
împotriva creștinilor în parohia Birda. La
Praznicul Adormirii Maicii Domnului au fost
cinstiți la ceasurile serii Sfinții Martiri Brâncoveni
și sfetnicul Ianache, prin slujba Vecerniei unită cu
Litia. Slujba a fost încheiată cu o cateheză pregătită
și susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu.
Activitatea religios-culturală s-a desfășurat în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil” din filia Sângeorge, a parohiei Birda.
Cateheza a dezvăluit câteva din contribuțiile
culturale ale Sfântului Voievod Constantin
Brâncoveanu (1688-1714), în ceea ce privește
cartea și arta bisericească românească și susținerea
românilor transilvăneni în lupta pentru păstrarea
credinței ortodoxe. O dovadă pilduitoare o
reprezintă tipărirea Antologhionului (1705), o sele-
cție de texte imnografice aparținătoare mai multor
cărți liturgice.
La final a fost proiectat filmul documentar
,,Sfințenie și cultură. Ctitoriile brâncovenești din
Arhiepiscopia Râmnicului”. Produs de Televiziunea
Trinitas, filmul înfățișează ctitoriile ecleziale
domnești din județul Vâlcea. De-a lungul filmului
aduc mărturii din cele mai importante, diferiți
specialiști în Istoria Artei: Acad. Răzvan
Theodorescu, prof. univ. dr. Corina Popa și preotul
dr. Florin Șerbănescu.
Au fost prezenți credincioși și copii din
Sângeorge. Elevii au fost însoțiți de prof. Doru Popa
de la Școala Gimnazială din Birda.
• Activități catehetice cu copii la
Șemlacu Mare și Gătaia. Miercuri, 25 august
la centrele de la Șemlacu Mare și Gătaia ale
Fundației United Way au fost derulate două
activități catehetice pentru beneficiarii acestui
program educațional. Fundația United Way sprijină
realizarea unor activități cu copii proveniți din
medii defavorizate în scopul prevenirii abandonului
școlar. Fundația a organizat
astfel de centre pe lângă
cele de la Gătaia și
Șemlacu Mare, la Bucovăț,
Carani, Mașloc, Recaș și
Sânandrei.
În centrele de la
Gătaia activează 15 copii,
iar în cel de la Șemlacu
Mare 9 copii. De aceștia se
ocupă D-na Lia Bontescu,
educator. În cadrul
activităților săptămâ- nale
se derulează ore de
pregătire, sportive, jocuri
tematice, discuții libere ș. a..
La activitățile pro- gramate în ultima
săptămână a lunii angust a fost invitat P. C. Părinte
dr. Valentin Bugariu de la parohia Birda, care a
vorbit celor prezenți despre ,,Diaspora ortodoxă” la
Șemlacu Mare și ,,Deportarea bănățenilor în
Bărăgan” la Gătaia. Catehezele au fost ilustrate de o
prezentare cu ajutorul computerului.
Totodată au fost prezentate trei volume care
fac amintire de istoria și credința orașului Gătaia și
a satelor aparținătoare, care îl au ca autor pe
părintele invitat.
Cu prilejul Nașterii Domnului, Anului Nou
și Bobotezei dorim tuturor cititorilor Sărbători
binecuvântate și LA MULȚI ANI!
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici, Prof. Ioan
Traia, Pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail:
parohiabirda@yahoo.com
16