PTATIANA = Si ALEXAND EF R ——. Continuarea bestsellerului international ———_ »CALARETUL DE ARAMA” daatiana, insarcinata si vaduva la cei optsprezece ani ai ei, fuge dintr-un Leningrad aflat in ruine, pentru a fncepe o noua viata in America. Dar fantomele trecu- tului nu-i dau pace: ea continua sa creada ca Alexander, sotul ei si maior al Armatei Rosii, traieste. Aflat in Uniunea Sovietica, Alexander scapa in ultima clipa de executare, dar din acel moment indura chinurile la care este supus de catre fortele represive din cauza originii lui americane. Doar amintirea sotiei sale fi alind sufletul si i] ajuta sa supra- vietuiasca in conditiile mizere din lagarele de munca silnica. Presimtind ca sotul ei este inca in viata si descoperind 0 pista care-i confirma banuielile, Tatiana pleaca in Europa ca asistenta a Crucii Rosii si infrunta ororile razboiului pentru a-l gasi pe batul pe care-| iubeste. Pee Ga uu ORAL www.edituraepica.ro I5QN 978-606 will»,Romanul are toate ingreciereieae pe care sile doreste un cititor vo- race: un erou temerar, neinfricat si inzestrat cu haruri aparte si o poveste de dragoste ravasitoare.” Daity MAIL »0 poveste de dragoste epica si plina de senzualitate, in care se impletesc pasiunea, emotia, teama siuneoriviolenta... purtandu-i pe cititori intr-o calatorie tumul- tuoasa printr-o Europa sfasiata de razboi... Tatiana si Alexander sunt doua personaje puternice, complexe si fascinante, care reu- sesc sd capteze imediat atentia cititorului. Este o poveste care impresioneaza panda lacrimi,’ HISTORICAL NOVELS REVIEW _ tragice ale durerii, deznadejdii si tradarii se imple- tesc cu momente uluitoare de iubire, de fericire si, mai presus de toate, de prietenie. Lasati-va pur- tati de paginile acestui roman si descatusati-va zagazul lacrimilor!” COMPANY PAULLINA SIMONS (1963) s-a nascutin Sankt Petersburg sila varsta de zece ani a emigrat in Statele Unite impreund cu familia ei. A absolvit Stiinte Politice la Uni- versitatea din Kansas si a lucrat ca jurnalista in domeniul financiar si ca traducatoare. Pe langa bine-cunoscuta sa trilogie, Calaretul de aramd, multe dintre romanele Paullinei au dobandit popularitate internationala, ajun- gand pelistele celor mai bine vandute carti fn numeroase tari, in prezent, Paullina si sotul ei locuiescin Long Island, New York, si au patru copii, una dintre fete pur- tand numele eroinei din Caldretul de aramé, Tatiana. Cover photo © Mark OnTATIANA S1 ALEXANDERTATIANA si ALEXANDER Continuarea bestsellerului international —> »CALARETUL DE ARAMA” o> PAULLINA SIMONS Traducere din limba engleza si note de IRIS-MANUELA ANGHEL i EPICA Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactor: Elena~Anca COMAN Tehnoredactare computerizata: Simona RADULESCU Tatiana and Alexander, Paullina Simons Originally published in the English language by HarperCollins Publishers Ltd. under the title Tatiana and Alexander © 2003 by Paullina Simons Toate drepturile asupra editiei in limba romani apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-54-3 Bucuresti, 2018 La pregul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireaza Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei SIMONS, PAULLINA ‘Tatiana gi Alexander / Paullina Simons; trad. din Ib. engleza| si note de Iris-Manuela Anghel. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-54-3 I. Anghel, Iris Manuela (trad. ; note) 821.111Dedic si aceasta carte bunicului meu (noudzeci si cinci de ani) si. bunicii mele (noudzeci si unu de ani), care cultivé si astazi castravefi, cresc flori si se bucura de o viafa fericita, dar si bunului nostru prieten, Anatoli Studenkov, care a ramas in Rusia, unde nu duce deloc un trai fericit.Moutrtumiri Vreau si-mi exprim multumirile profunde si mult prea tardive urmAtoarelor persoane: Lui Larry Brantley, vocea autoritari a armatei, a fortelor mili- tare si a testosteronului, pentru orele indelungate petrecute impre- una in care mi-a descris lucruri despre care n-as fi aflat niciodata. Lui Tracy Brantley, sofia lui si buna mea prietend, pentru lacri- mile pe care mi le-a daruit citind povestea Taniei si a lui Sura. Lui Irene Simons, prima mea soacr, pentru numele pe care il port si cu care imi semnez cartile. Lui Elaine Ryan, cea de-a doua soacra a mea, pentru ci mi-a daruit un sot desavarsit. Lui Radik Tikhomirov, prietenul tatalui meu de mai bine de cincizeci de ani, pentru jurnalele fotocopiate ale supraviequitorilor blocadei Leningradului, pastrate la biblioteca din St. Petersburg, si pentru sutele de pagini trimise in rusa. Lui Robert Gottlieb, un prieten rusofil, care imi este mereu alaturi, si lui Kim Whalen, pentru un deceniu de munca asidua. Lui Jane Barringer, pentru rabdarea-i netarmurita, precum cea a lui Melanie din Pe aripile vantului, cu care a studiat fiecare cuvant din Calareful de arama, transformand-o intr-o carte de exceptie. Lui Joy Chamberlain, o mami fantastica si un redactor extra- ordinar, care vede, simte si intelege totul si care se teme mereu si-mi spuna vestile proaste. Lui Nick Sayers, prietenul si fostul meu redactor si editor, care mi-a spus la un moment dat, dupa cateva pahare in plus de vin, c4, daca as scrie Paginile Aurii, el mi le-ar publica.Pavlei Salacova, pentru munca asidua pe care o depune incer- cand sa-mi facd viata mai usoara, lucru care mi face s4 cred cd are douazeci de maini. Si celui de-al doilea si ultimului meu sot, Kevin... esti extraordinar!Si luminat de-a lunii scama, Cu mana’n sus, spaimantator, In urma lui venea cu zor Inaltul Calaret-de-Arama Pe calul cu galop sonor. Si pana ’n xori, prilej de teama, Cu mana spre smintitul meu, Urmandu-l pas cu pas, mereu, Cumplitul Calaret-de-Arama A galopat cu tropot greu'. 1 Calareful de arama, A. S. Puskin, traducere de George Lesnea, Editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1949PRoLoG Boston, decembrie 1930 Alexander Barrington statea in faa oglinzii $i igi aranja cravata rosie de cercetas. Sau mai degraba incerca si si-o aranjeze, cici nu reusea s4-si desprinda ochii de pe chipul din oglinda — un chip neobisnuit de sumbru. Avea colurile gurii lasate in jos. Mainile i se incalceau stangace in cravata gri cu alb, dovedindu-se, tocmai atunci, complet inutile. Indepartandu-se din fata oglinzii, scruté inc4perea ingusti si ofta adanc. Era o camera modesti, cu o pardoseala din lemn, un tapet cafeniu si monoton, un pat si o noptieri. Dar incdperea nu conta catusi de putin. Caci nu era camera lui. Ci o camera inchiriatd, ce apartinea, ca si mobilierul sardcacios, proprietarei de la parter. Camera lui nu se afla in Boston, ci in Barrington. li era dor de vechea lui odaie si nu mai reusise si se ataseze de niciuna dintre odaile in care locuise de atunci. De niciuna dintre cele sase camere diferite ce-i deveniserd licag de cand tatal sAu vanduse casa in urma cu doi ani, ripindu-i lui Alexander copilaria si cdminul din Barrington. Acum aveau si plece si de aici. Dar nu mai conta. Nu asta conta cu adevarat. Alexander se uita din nou in oglind’. Expresia baiatului din imagine i se prea mult prea posomorita. Isi lipi fruntea de sticla rece a oglinzii si respira adanc. — Ce se va intampla acum? se intreba in soapta. Faptul ci Alexander avea si plece din fara i se parea lui Teddy, cel mai bun prieten al sau, un lucru extrem de palpitant.12 PAULLINA SIMONS Alexander nu-i impartasea ins& incantarea. Prin usa intredeschisa, ii auzea pe pirinfii lui certandu-se. Ti ignora. Se certau deseori sub imperiul stresului. Usa se deschise larg si tatal lui, Harold Barrington, isi facu aparitia in prag. — Esti gata, fiule? il intreba el. Masina ne asteapta afara. Si prietenii tdi asteapta si-si ia ramas-bun de la tine. Teddy m-a intrebat daci n-ags vrea si-] iau pe el in locul tau, continua Harold, zambind. I-am spus ca as putea s-o fac. Ce parere ai, Alexander? Ai vrea si schimbi locul cu Teddy? $i s4 locuiesti cu paringii lui ficniti? — Ar fio schimbare interesanta de vreme ce parinfii mei sunt atat de zdraveni la minte, raspunse Alexander, cu ochii ayintiti asupra tatalui sau. Harold era un barbat slab, de inaltime medie. Chipul lat, cu o barbie proeminenta si un maxilar puternic, ii conferea trasaturi distinctive. La varsta de patruzeci si opt de ani, avea inc’ parul bo- gat, desi usor carunt, iar ochii albastri isi pastraserd intensitatea. Cand tatal lui era in toane bune, expresia ochilor sai isi pierdea cumva din gravitatea-i caracteristicd, iar Alexander il adora. Dandu-l la o parte pe Harold din calea sa, Jane Barrington, mama lui Alexander, intra in camera, purtand cea mai frumoasi rochie de mitase si toca ei alba. — Harry, las baiatul in pace! spuse ea. Vezi doar ca incearca si se dichiseasc4. Masina mai poate sa astepte. Ca si Teddy si Belinda. Isi aranja pe sub palirie parul lung, bogat si negru. Vocea ei pastra inca accentul italian, cu inflexiuni armonioase si cadentate, pe care nu reusise s4-1 piarda, desi se afla in America de la sapte- sprezece ani. — Nu nii-a placut niciodata Belinda, adaugi ea, coborand glasul. — Stiu, mami, spuse Alexander. De aceea ne-am si hotarat sa plecdm din fara, nu-i aga? Ti privea in oglinda, fard si se intoarca spre ei. Semana mult cu mama lui. Spera sa fi imprumutat insa mai mult din personalitatea tatdlui sau. Nu avea de unde s& stie. Mama lui il amuza, tatil sau il contraria. Ca intotdeauna.TATIANA $I ALEXANDER 13 — Sunt gata, tata, spuse el. Harold ii cuprinse umerii cu bragul. — Credeai ca tabara cercetasilor se va dovedi o aventuri. Stai sd vezi ce aventura vei trai acum! — Da, raspunse el, spundndu-si ins in gand ca tabara cerceta- silor ii era suficienta. Tata, continua Alexander, fara sd-si priveasca parintele, ci propria imagine din oglinda, daca n-o si meargi... ne vom putea intoarce, nu-i asa? Ne vom putea intoarce in... Se opri. Nu voia ca tatal sdu s4-i auda glasul frant. — In America? igi incheie gandul, tragand adanc aer in piept. Cand Harold nu-i raspunse, Jane veni [angi Alexander, care statea acum intre parinfii sai. Mama lui era cu cativa centimetri mai inaltd decat tatal sau, care, la randul lui, era mult mai inalt decat fiul sau. — Spune-i adevirul, Harold! Are dreptul si-I cunoasca. Impair- taseste-i-l! Este suficient de matur. — Nu, Alexander, spuse Harold. Nu ne mai intoarcem. Uniu- nea Sovieticd va deveni pentru totdeauna casa noastré. America nu mai are ce sd ne ofere. Alexander ar fi vrut sa-i spund cii /ui avea ce s4-i ofere. Ca el igi regasea locul in America. Teddy si Belinda erau prietenii lui inca de cand aveau trei ani. Barrington era un ordsel cu niste cAsute prevazute cu sindrile albe si jaluzele negre, cu trei biserici dotate cu clopotnite si o strada principala, ce strabatea orasul de la un capat Ja celalalt. Alexander petrecuse momente fericite in padurea de langa Barrington. Stia insa ca tatal lui nu voia si auda nimic din toate astea, aga C4 pastra tacerea. — Alexander, eu si mama ta suntem convinsi ci acesta este drumul pe care trebuie sa-] urmeze familia noastra. Pentru prima oara in viata, putem si ne sustinem si s4 trim dupa principiile in care credem cu trie. Nu mai suntem nevoiti si admiram doar in taina idealurile comuniste. Este usor si promovezi schimbarea cand trdiesti in huzur, nu-i asa? Acum ne vom putea urma concep- tiile ce stau la baza existentei noastre. Stii prea bine pentru ce-am luptat toata viata. Ne-ai vazut. Si pe mine, si pe mama ta.14 PAULLINA SIMONS Alexander incuviinta din cap. Da, ii vdzuse. Amandoi fuseser4 arestati pentru principiile lor. gi vizitase tatl la inchisoare. Cunos- cuse dispretul si respingerea oamenilor din Barrington. Batjocura colegilor de gcoala. Intrase adesea in conflict, aparand principiile tatalui siu. O vizuse pe mama lui protestind alituri de tatal sau. Se aliturase si el luptei lor. Plecasera impreuni la Washington D.C. ca si-si etaleze cu mandrie ideile comuniste prin fata Casei Albe. Si acolo fusesera arestati. Pe cand avea sapte ani, Alexander petrecuse o noapte intr-un centru de detentie pentru minori. Pe de alta parte ins’, era singurul biiat din Barrington care vazuse Casa Alba. Isi imaginase cd lupta lor reprezenta un sacrificiu. Ca abando- narea casei lor din Barrington, ce le era cimin de opt generafii, reprezenta un sacrificiu. Ca traiul pe care il duceau apoi in camere mici si inchiriate dintr-un oras aglomerat si prafuit ca Boston, rispandind ideile comuniste, reprezenta un sacrificiu. Se pare cd se inselase. Alexander era uimit si deloc incdntat de hotararea parintilor lui de a se muta in Uniunea Sovietica. Tatal sau credea insd cu tarie cd Uniunea Sovieticd era adevaratul lor camin, locul unde fiul lui nu va mai indura batjocura celor din jur, unde vor fi primifi cu bratele deschise si unde vor fi admiragi pentru principiile lor, fara si mai fie marginalizati si ridiculizati. Locul unde isi vor putea clidi o noua viata, transformand-o dintr-o existent ,lipsitd de noima” intr-una ,plind de talc si semnificatie”. In noua Rusie, pute- rea se afla in mainile clasei muncitoare si, in curand, clasa munci- toare avea s4 ajunga atotstApanitoare. Crezul tatdlui su era suficient pentru Alexander. Mama sa il saruti pe frunte, lisandu-i o urma de ruj rosu, pe care incerci acum — far prea mult succes — si i-o stearga. — $tii, nu-i aga, dragul meu, c4 tatal tau vrea si urmezi calea cea dreapti, si cresti si si te calauzesti dupa adevaratele principii? — N-are nicio legatura cu mine, mami, raspunse Alexander, putin bosumflat. Sunt doar un copil...TATIANA $I ALEXANDER 15 — Nici vorba! spuse Harold cu glas hotarat, fara si-si des- prinda mana de pe umirul fiului sau. Totul are legaturA cu sine, Alexander. Ai doar unsprezece ani acum, dar, in curand, vei deveni barbat in toatd firea. Si de vreme ce ai doar o singura viata, poti urma doar o singuri cale. Uniunea Sovietica te va ajuta si urmezi calea cea dreapti si si devii barbat in adevaratul sens al cuvantului. Tu, fiule, esti singura mostenire pe care o las acestei lumi. — Si in America existé barbati adevarati, tat’, ii raspunse Alexander. Herbert Hoover!, Woodrow Wilson?, Calvin Coo- lidge’... — Da, dar nu sunt niste oameni buni. America poate da nas- tere unor indivizi lacomi si egoisti, trufasi si razbunatori. Nu asta imi doresc s& ajungi. — Alexander, spuse mama lui, strangandu-l in brate, vrem sA-fi insusesti niste trasdturi care le lipsesc oamenilor din America. — Asa este, interveni si Harold. America slabeste caracterul oamenilor. , Alexander se indeparta usor de parintii sai, fara sa-si desprinda ochii de la expresia solemna a baiatului din oglinda. Aceasta era imaginea pe care o privea inainte de venirea lor. Propria reflexie. Isi privea chipul, intrebandu-se: Ce fel de om voi deveni cand voi creste mare? — Nu te teme, tata! spuse el, salutandu-si parintele militareste. Te voi face si fii mandru de mine. Nu voi deveni nici lacom, nici egoist, nici trufas, nici razbundtor. Voi fi un om cat se poate de aspru. Si si pornim acum la drum! Sunt pregitit. — Nu vreau sa fii un om aspru, Alexander. Vreau doar sa fii un om bun, raspunse Harold sovaind usor. Mai bun decat mine. | Herbert Hoover (1874-1964) a fost cel de-al treizeci si unulea presedinte al Statelor Unite. ? Woodrow Wilson (1856-1924) a fost cel de-al douazeci si optulea presedinte al Statelor Unite. 3 Calvin Coolidge (1872-1933) a fost cel de-al treizecilea presedinte al Statelor Unite.16 PAULLINA SIMONS Pornind cu tofii spre usi, Alexander isi intoarse inci o dati privirea si isi surprinse pentru ultima oard imaginea in oglinda. »Nu vreau sa uit chipul acestui baiat”, se gndi el, ,daca voi fi vreo- data nevoit si-i invoc amintirea.” Stockholm, mai 1943 »Ma aflu intr-un impas’, isi spuse Tatiana, in varstd de optspre- zece ani, trezindu-se intr-o dimineata rece de vara. ,,Nu pot sd mai traiesc asa”. Se ridici din pat, se spala, se pieptana si isi puse in ranifa cartile si cele cateva haine pe care le avea, lasand inciperea intr-o ordine desavarsita, de parcd nimeni n-ar fi locuit acolo in ultimele doua luni. Perdelele albe din camera de hotel se zbateau, frematitoare, in bataia vantului de vari. $i freamatul ei launtric era la fel de tulburator. Pe biroul din incipere se afla o oglind& ovala. {nainte si-si prinda parul, Tatiana isi privi chipul. Nu mai recunostea nimic din imaginea pe care o vedea. Obrajii durdulii, precum cei ai unui prunc, disparuser4, lasand un chip pustiit si sfrijit, cu pometii inalti, fruntea lata, maxilarul proeminent gi buzele inclestate. Daca mai avea gropite in obraji, acestea nu-si mai ficeau acum aparitia, cci uitase si mai zambeasc4. Rana de pe obraz provocata de cio- bul parbrizului spart se vindecase, transformandu-se intr-o cica- trice trandafirie. $i pistruii erau tot mai estompafi. Ochii ce o priveau insa din oglinda pareau ai unei straine. Ochii ei verzi, candva stralucitori, erau parca daltuiti in piatra, punand stavila lumii inconjuritoare. [i tinea doar afintiti in pamant. Caci, de-ai fi putut sa strabati bariera de smarald a ochilor ei, te-ai fi inecat in valtoarea suferingei sale. Tatiana isi pieptana parul balai, lung pana la umeri. Nu il mai ura acum. Dar cum ar fi putut s-o facd, din moment ce Alexander il iubise atat de mult?TATIANA $I ALEXANDER 17 Nu voia sd se mai gandeasca la asta. Voia sd-si taie parul, si-si smulga ochii din orbite, si-si scoata dingii din gura gi si-si spin- tece gatul ca un miel sacrificat. Strangandu-si pirul in coc, Tatiana isi puse o basma pe cap ca si treaci neobservata, desi in Suedia — o fara plina de fete blonde — era usor si te pierzi in multime. Tar ea chiar reusise sd se piarda. Tatiana stia cd era timpul s4 plece. Dar nimic n-o indemna s& porneasc’ la drum. Purta un prunc in pantec, dar era la fel de ugor s dai nastere unui copil in Suedia ca si in America. Poate chiar si mai usor. Putea si rimand. Astfel, nu avea sé mai fie nevoita si strabata un tinut necunoscut, si se urce pe un vas ca sa ajung’ in Marea Britanie i si traverseze apoi oceanul spre Statele Unite in toiul unui razboi mondial. Germanii bombardau in fiecare zi apele nordice, aruncand in aer submarinele si navele aliarilor, ale cdror schelete fumegande contrastau izbitor cu apele linistite ale golfu- lui Botnic, ale Marii Baltice, ale Oceanului Arctic si ale Atlanticu- lui. Ca si rim4ni in Stockholm nu trebuia si faci mai mult decat facea deja. Dar ce facea? Il vedea pe Alexander pretutindeni. Oriunde se ducea si oriunde statea, Alexander ii aparea in fata ochilor, inalt, imbracat in uniforma militara, cu pusca pe umar si cu un zambet pe buze. Tatiana intindea mana ¢i atingea aerul stri- veziu si perna alba pe care ii vedea chipul. Cand statea pe o banca, il zdrea traversind o strada si indreptandu-se incet spre ea. Se tre- zea pornind pe urmele unor barbati suedezi — barbafi cu umerii lafi $i pasii mari — sau scrutand cu ardoare chipurile strainilor ce aveau trisiturile lui Alexander. Clipea apoi si fantasma lui se facea nevizuti. [si lisa capul in jos si isi vedea de drum. Cand isi ridica iaragi ochii, il vedea din nou langa ea, inalt si chipes, zambindu-i, mangaindu-i parul si aplecandu-se deasupra ei, in timp ce arma fi aluneca de pe umar. Isi aginti privirea in oglinda. $i il vizu din nou pe Alexander. Dandu-i parul Ja o parte si atingandu-i gatul cu buzele. Nu-i18 PAULLINA SIMONS simtea parfumul si nici atingerea buzelor, Il vedea numai gi aproape ca ii simfea parul negru si matasos dezmierdandu-i gatul. Tatiana inchise ochii. Pleca din hotel si se duse sd ia micul dejun la cafeneaua Spivak, comandand, ca de obicei, doua portii de sunca, doud cesti de cafea neagra si trei ou’ ochiuri fierte in apa. Se prefcu ci citeste ziarul englezesc pe care il cump§rase de la chioscul din port; se prefacea ca il citea deoarece cuvintele ti zburau prin fata ochilor, neputand sa le surprinda talcul. Avea sa-1 citeascd mai tarziu, cand avea si se simt& mai linistita. Plecand din cafenea, se indrepta spre cheiul industrial, unde se agezi pe o banca si-l privi pe docherul suedez incdrcandu-si barjele cu baloturi de hartie, pe care avea sa le trans- porte apoi in Helsinki, Finlanda. I] urmarea cu ochi stiruitori. Stia c4 peste cateva minute docherul avea si se duca sd stea de vorba pe chei cu prietenii lui, la cincizeci de metri departare. Avea si fumeze gis bea o cescufa de cafea. In tot acest timp, barja incircat avea si rimana nesupravegheati, fiind remorcata de cabina navei de transport. Docherul avea si se intoarca treizeci de minute mai tarziu si avea si continue sa incarce baloturile de hartie, transportandu-le de la camion la barja cu ajutorul unui cdrucior, Peste saizeci si doua de minute, c4pitanul barjei avea sa-si faca si el aparitia; docherul avea si-l salute si si dezlege paramele. Capitanul avea si porneasca apoi spre Helsinki, strabatand apele dezgherate ale Marii Baltice. Era a gaptezeci si cincea dimineaga cand Tatiana il urmirea. Helsinki se afla la doar patru ore departare de Viborg. Jar Tatiana stia din ziarele englezesti pe care le cumpara in fiecare zi de la chioscul aflat peste drum de cafenea cd, pentru prima oara din 1918, Viborg se afla din nou in mainile sovieticilor. Armata Rosie redobandise de la finlandezi teritoriile Kareliei. Daca ar tra- versa marea spre Helsinki si ar strabate apoi padurile spre Viborg, ar ajunge si ea in mainile sovieticilor. — Mi-as dori uneori sd nu mai fit atat de incdpaganata, spune Alexander.TATIANA $1 ALEXANDER 19 Reusise sa obfina o permisie de trei zile. §i amandoi sunt acum la Leningrad — ultima data cand vor mai fi la Leningrad, ultimul sfar- sit de saptamana din noiembrie petrecut impreund, ultimele lor clipe impreunda. — Nu cumva rade ciob de oala sparta? — Ba da, mormiie el. As vrea doar sd nu mai fii atat de indarat- nica, adauga apoi, pufnind pe nas, coplesit de frustrare. Cunose femei care isi asculta barbafii. Alfi barbafi... — Alfi barbati le-au luat totul, ii raspunde ea gadilandu-l. Alexander nu pare insa amuzat. — Bine. Spune-mi ce vrei sa fac! adauga ea, coborand tonul glasu- lui. Si voi face exact ce spui. — Pleaca din Leningrad si intoarce-te de-ndaté in Lazarevo! o povatuieste Alexander. Acolo vei fi in siguranfa. — Hai, mai incearca 0 data! ti raspunde ea, dandu-si ochii peste cap. Stiu ca pofi sit joci jocul asta. — Pot, riposteaxa Alexander, stand pe vechea canapea a parintilor ei. Dar nu vreau. Nu mda asculfi niciodata cand e vorba de lucruri cu adevarat importante... — Nu acestea sunt lucrurile cu adevarat importante, spune Tatiana, asezandu-se in genunchi in fafa lui si luandu-i mainile intr-ale sale. Daca NKVD-ul va veni dupa mine, voi infelege ca te-am pierdut si voi infrunta incantata plutonul de execufie pentru ca ifi sunt sofie, adauga ea, strangindu-i méinile. Imi voi infrunta soarta fara sa regret vreo clipa momentele petrecute impreund. Lasa-mda, asadar, sa ma bucur de prezenta ta! Lasd-ma sa ma imbat cu parfumul tau si sa-fi savurez inca o data dulceata buzelor! Hai sa jucém jocul iubirii, indiferent cat de dureros este sd ne aftam impreuna intr-un Leningrad inghefat de suflarea iernii! Lasa-md sa-fi stau aldturi... sa ma bucur de aceasta dulce minune! Spune-mi ce vrei sd fac si ma voi supune fara cracnire! — Vino aici! 0 cheama Alexander, cu brafele deschise. Asaza-te deasupra meal Tatiana se supune. — Cuprinde-mi acum chipul in cdusul palmelor tale!20 PAULLINA SIMONS Ea se supune. — Séruta-mi ochii cu buxele-ti dulci! Si Tatiana se supune. — Saruta-mi fruntea! Si il asculta. — $i gura! Tar Tatiana se supune. Fara cracnire. — Tania... — Sst! — Nu vexi cum ma frang in mii de bucafele? — O! exclamda ea. Dar mie imi pari inca intreg. Tatiana statea pe banca si-l privea pe docher in zilele insorite, dar gi in zilele ploioase. Sau prin negura deasa a diminetilor. Dimineata aceea nu era nici insoritd, nici ploioasa $i nici inne- gurati. Dimineata aceea era rece. In aer plutea un miros de apa dulce si de peste. Strigatele pescarusilor se impleteau cu sipetele unui barbat. »Unde sunteti cu tofii de nu-mi auziti strigdtul de ajutor? Fra- tele, sora, mama mea? Pasa, vreau s4 jucim fotbal impreund si sa te caut prin padurile unde stiu ca te pot gasi. Dasa, priveste ce s-a intémplat! Cum s-a sfarsit totul! Vezi oare ceva? Mama, mama, vreau la mama! Unde ati disparut oare cu tofii de nu-mi mai cerefi nimic, nu mai punefi poveri pe umerii mei si nu vi mai bagati in viata mea, far s4 mi lasati o clipa si respir? Unde sunteti cu tofii de nu-mi intindeti o mana de ajutor? Ce sa fac, deda? Nu stiu ce si fac.” in dimineaga aceea, docherul nu se duse si-si vada prietenul de pe chei ca si fumeze si si bea impreuni o cafea. Ci traversd strada si se aseza lang ea pe banca. Acest lucru o surprinse. Dar nu spuse nimic. Se mulfumi doar s4-si stranga mai tare haina pe trup, si-si aranjeze basmaua pe cap, si-si inclesteze buzele si s4-si atinteasc4 ochii in zare. — Eu sunt Sven, ji spuse el in suedeza. Pe tine cum te cheam4?TATIANA $1 ALEXANDER 21 — Tatiana, ii rispunse ea, dupa cateva clipe de tacere. Nu vor- besc suedeza. — Vrei o figara? o intreba el in engleza. — Nu, ii raspunse ea, tot in engleza. Se gandi si-i spund cd stia putina engleza. El nu avea cum sa vorbeasca ruseste. O intreba daca putea sa-i ofere o cafea sau s4-i aduci ceva cal- duros ca sa-si puna pe umeri. Ea il refuza de fiecare data. Evi- tandu-i privirea. Sven pastrA ticerea cateva clipe. — Vrei si te urci pe barja mea, nu-i aga? o intreba apoi. Vino! Te duc eu. O lua de bray. Tatiana nu se clinti. — Imi dau seama cf ai lasat ceva in urmi, fi spuse el tragdnd-o cu blandete. Du-te si ia-I! ‘Tatiana nu se urni. — Accepta-mi fie tigara, fie cafeaua, fie calatoria cu barja! Nu trebuie s4 te strecori pe la‘spatele meu. Te-as fi lsat s te urci la bord de cum ai venit. Nu trebuia decat si-mi spui. Vrei s4 ajungi la Helsinki? Prea bine. Stiu ca nu esti finlandeza. $i ai o sarcina extrem de avansata, continua Sven, dupa cateva clipe de tacere. Cu doud luni in urmA, fi-ar fi fost mult mai ugor sa pleci. Ti-ai ingre- unat situatia. Acum ins trebuie fie s4 te intorci, fie si mergi mai departe. Cat mai ai de gand si stai aici si si ma urmiresti? Tatiana continua si scruteze Marea Baltica. — Cat mai ai de gand sa astepti? repeta el. — Daca as sti, crezi ci ag mai sta aici? — Atunci nu mai sta aici! Vino cu mine! Ea clatina din cap. — Esti singura de prea mult timp, spuse docherul. Unde e sogul tau? Unde este tatal pruncului pe care il astepsi? — A murit in Uniunea Sovietica, murmur4 Tatiana. — Asadar, esti din Uniunea Sovietica, spuse el dand din cap. Acum ingeleg totul mult mai bine. Ai reusit si fugi, nu-i asa? Poti si rimai aici. In Suedia. Du-te la consulat si cere protectie pentru22 PAULLINA SIMONS refugiati! Sute de oameni ajung aici prin Danemarca. Du-te la consulat! Tatiana clatina din cap. — Ji se apropie-sorocul, spuse Sven. Intoarce-te de unde ai venit sau mergi mai departe! Tatiana isi acoperi abdomenul cu miinile. $i scruta zarea. Docherul o bitu cu blindefe pe umir si se ridica in picioare. — Ce vei face, asadar? Vrei sa te intorci in Uniunea Sovietici... De ce? Tatiana nu-i raspunse. Cum ar fi putut si-i spuna ci sufletul ii rimisese acolo? — Ce soartd te agteapti de te vei intoarce? — Voi pieri, fara doar si poate, ii sopti ea. — Ce soartd te asteaptd de vei merge mai departe? — Voi trai, fara doar si poate. — Si cum de mai stai pe ganduri? o intreba batand din palme. Trebuie s4-ti continui drumul. —~ Da, raspunse Tatiana. Dar cum si traiesc asa? Uita-te la mine! Crezi ci n-ag face-o daca as putea? — $i asa rami in purgatoriul din Stockholm, privindu-ma in fiecare zi cum incarc si descarc baloturile de hartie, cum fumez si beau cafea. Ce-ai de gand sa faci? Sa stai pe o banca tinand in brate pruncul caruia fi vei da viata in curind? Asta iti doresti? Tatiana pastra ticerea. Prima data cand il vazuse, statea pe 0 banca si manca inghefata. — Mergi mai departe! — N-am puterea s-o fac. — Ba da, 0 ai, spuse el dand din cap. Doar cd 0 fii incdtusata. S-a asternut iarna in viata ta. Dar nu trebuie sd te temi, continua el zambind. Caci va veni si vara. $i gheturile se vor topi. Tatiana se ridicd cu greu de pe banca. $i se indepart’, spu- nandu-i in ruseste: — Nu de gheturi mi tem, dragi filosofule matelot. Ci de rugu- tile de foc.Cartea intai CEA DE-A DOUA AMERICA Capul fi-l inalfa Printre iuresul acestor valuri, Dar si ale valurilor toate, Caci ele fiul caruia viata tu i-ai dat Si vdntului si valurilor -ai incredingat. Rudyard Kipling — My Boy JackSpitalul din Morozovo, 13 martie 1943 Intr-o seara intunecaté, intr-un mic sat de pescari, transformat in cartierul general al Armatei Rosii pentru operatiunea Neva de pe frontul din Leningrad, un barbat ranit zacea in spitalul militar, asteptandu-si sfarsitul. Stitea nemiscat de mult timp, cu brafele impreunate pe piept, pana cand luminile se stinser4, iar paciengii din salonul bolnavilor aflagi in stare critic’ tacura istoviti. in curand, aveau sa vind dupi el. Era un tanar de douazeci si trei de ani, distrus de rizboi. Lunile petrecute pe un pat de spital lasasera o paloare cadavericd asupra chipului sau, ce nu era ins4 nici amprenta fricii, nici a dorului, ci a lipsei de soare. Era neras si avea parul negru taiat foarte scurt. Ochii de culoarea caramelei erau atintiti intr-un punct mort din departare. Alexander Belov avea pe chip o expresie indarjita, fara si fie ins4 un om aspru, si parea nepdsator, fard sa fie insd un om rece. Cu c4teva luni in urmé, in timpul bataliei pentru Leningrad, Alexander se napustise pe gheafa, incercand sa salveze viata bunu- lui sau prieten, Anatoli Marazov, care zdcea ranit pe apele inghe- gate ale raului Neva. In ajutorul lui Anatoli sirise si un doctor nesabuit din Boston, Matthew Sayers, care lucra pentru Crucea Rosie Internationala. Acesta cazuse in apa inghetata, iar Alexan- der il scosese la suprafaya, punandu-si propria viata in pericol, si il tarase dupa el pe gheafi la adapostul unui camion blindat. Nemfii incercau si bombardeze camionul din aer si unul dintre proiectile26 PAULLINA SIMONS il nimerise, in schimb, pe Alexander. isi aminti cum, la inceputul razboiului, avioanele germane bombardau ogoarele din Luga pline de soldati si de femei. Stia acum de ce tabloul acela lisase o amprenta sfasietoare asupra lui. Caci, in suieratul fortelor aeriene Luftwaffe, Alexander isi vazuse propriul sfarsit. Tatiana fusese cea care il scosese din ghearele celor patru cava- leri ai Apocalipsei, ce veniseri s-i socoteascd pe degete faptele bune si farddelegile. Tatiana, cdreia ii spusese s4 plece din Lenin- grad si sa se intoarci de-ndata in Lazarevo. Lazarevo — un situc de pescari aflat la poalele Muntilor Ural, printre paduri de pini, strajuit de malurile atotputernicului rau Kama, unde, pentru un timp, ar fi putut fi in siguranya. Dar gi ea era la fel de nesabuita ca si doctorul. Nu, ii raspunsese. Nici prin cap nu-i trecea sA plece. Venise pe front fara stirea lui. $i ii infruntase pe cei patru cavaleri, aratandu-le, sfidatoare, pumnii.,,E prea devreme sd mi-| luati. N-am de gand sa mi las infranta prea ugor. Voi face tot ce-mi va sta in putinga sa va impiedic.” Si asta si facuse. Cu propria jertfa. Il salvase daruindu-i pro- priul sange. Secdtuindu-si venele ca si-i insufle viata. Alexander traia datorita Tatianei, cum si doctorul fi datora viata lui Alexander. Ca si-si arate recunostinta, medicul avea sa-i duca pe amandoi la Helsinki, de unde aveau s4 porneasca spre Sta- tele Unite. Cu ajutorul Tatianei, concepuseri impreund un plan bun si, timp de doua luni, Alexander zacuse in spital, asteptand ca rinile sd i se vindece, in timp ce modela figurine, leagine gi sulite din lemn gi isi imagina cum aveau sa strabata impreund America. Inchidea ochii si isi inchipuia c4 se aflau singuri intr-o masina si cutreierau intinderile americane, fredonand melodiile de la radio. Plutise pe aripile stravezti ale sperantei, ce se puteau frange in orice clipa. O stia prea bine, chiar si atunci cand se imbata cu visuri desarte. Visurile unui om impresurat de dusman, care, in timp ce fuge cu ultimele puteri, se roaga si scape cu viata inainte ca inamicul s4 reverse asupra lui o noua salva de gloante. Le aude armele si strigatele in urma sa, dar continua sa fuga, in speranta ciTATIANA $I ALEXANDER 27 va scipa din ghearele mortii. De nu te imbeti cu visuri, pieri de deznadejde. Arunca-te in apele raului Kama! Si apoi, cu trei zile in urma, cand deschisese ochii, il vazuse in fata lui pe ,bunul” sau prieten, Dimitri Cernenko, cu ranita lui Alexander in mani, pe care el isi imaginase ca o pierduse in timpul bombardamentelor de pe apele inghetate ale Nevei. Dimitri sco- sese apoi din ea rochia alba cu trandafiri rosii a Tatianei. $i 0 afisa ca pe o ameningare implicita. Cerandu-i lui Alexander s-o lase pe Tatiana in Uniunea Sovietica si si fuga in America impreuna cu Dimitri. Cerandu-i s4 renunge la propria viaga. Ar fi trebuit si-l ucida pe Dimitri; si aproape ca o si facuse. Daca n-ar fi intervenit un idiot de infirmier, Alexander l-ar fi omor4t pe Dimitri in bataie. Acum insi, fie ca acesta triia sau nu, soarta lui Alexander era pecetluita. Se intreba cand ii fusese oare pecetluita, dar nu voia sa afie raspunsul la aceasta intrebare. Inca din ziua in care plecase din c4maruta lui din Boston in decembrie 1930. Acum, in 1943, daca I-ar fi ucis pe Dimitri, Alexander ar fi fost aruncat imediat in inchisoare gi ar fi asteptat si ajunga in fata curfii marfiale, acuzat de crima. Neputand sa-si salveze viata, Tatiana ar fi ramas in Uniunea Sovieticd pentru a-i fi alaturi, in timp ce doctorul Matthew Sayers de la Crucea Rosie ar fi plecat singur la Helsinki. Dimitri ins& scdpase cu viafi. $i cand isi revenise, daduse fuga la generalul Mekhlis de la NKVD, caruia ii marturisise tot ce stia despre Alexander Belov — si nu erau deloc putine lucrurile pe care le stia. Dimitri nu-i spusese ins’ nimic lui Mekhlis despre Tatiana. Voia si-l distrugi pe Alexander — asta era evident. Tatiana ii intuise incd de la bun inceput intentiile demonice si i le imparta- sise lui Alexander. Ca urmare, facusera tot ce le statuse in putin si-si ascunda relatia, prefacandu-se ca erau doar simple cunos- tinfe, dar cand Dimitri gasise in ranita lui Alexander rochia alba cu trandafiri rosii a Tatianei, totul iesise la iveala. lar Dimitri aflase apoi de casatoria lor secret’. $tia, asadar, ci amandoi se afiau la28 PAULLINA SIMONS mana lui si nu avea sa se dea in laturi de la nimic ca sd-i distruga. Si asta si facuse. O farama de speranti licdrea inca in sufletul lui Alexander. O raza palidd de lumina, ce ameninja oricand si se stinga. Dimitri voia si fuga din Uniunea Sovietica. Astfel, cand se dusese s& vor- beasca cu generalul Mekhlis, purtand amprenta rinilor Msate de Alexander, ii impartasise numai informatiile legate de bunul sau prieten. Nu spusese niciun cuvant despre faptul ci Tatiana Meta- nova era sofia lui Alexander, deoarece voia ca Tatiana si plece din Rusia impreund cu el, nu cu Alexander. Ca s-o determine pe Tatiana sa plece din tara, Alexander Belov scragnise din dinti, inchisese ochii, isi inclestase pumnii si se inde- partase de ea. Un singur lucru mai avea acum de facut: si-si adune puterile si sa-] intampine pe doctorul ce avea sa salveze in curand viata sotiei sale. Apoi isi va putea infrunta dusmanul. Acum nu-i mai rama- nea decat sa astepte. Pentru ci nu voia si plece in hainele de spital, Alexander o rugi pe asistent si-i aduca uniforma militara si bereta de ofiter. Se barbieri cu un cufit si se spald cu putind apa langa pat, se imbraca gi se asez4 apoi pe scaun, cu bratele impreunate in poala. Cand aveau sa vind dupa el, lucru ce-avea sa se intample cat de curand, voia si afiseze o tinutd cat mai demna cu putinga, pe cat aveau si-i permita lacheii NKVD-ului. fl auzi sforaind zgomotos pe pacientul de langi el, ascuns inca privirilor de cortul izolator. Care era realitatea lui Alexander? Ce il tinea treaz? Ce soarta il astepta peste nici cAteva ore, cand intreaga lui existentd avea si fie pusa sub semnul intrebarii? Ce avea sa raspunda Alexander cand generalul Mekhlis, seful politiei secrete, avea sd-i ceara si-i spuna cine era cu adevarat. Era sotul Tatianei? Da. — Nu plange, draga mea! — Nu te opri! Te rog! Nu inca.TATIANA $1 ALEXANDER 29 — Tania, trebuie sa plec. Fi spusese colonelului Stepanov ca avea sa se intoarca pana dumi- nica seard, cand avea sa se faca apelul, si nu avea voie sd intarzie. — Te rog, mai stai! — Tania, voi primi si alte permisii, ii raspunde el gafaind. Dupa batalia pentru Leningrad. Ma voi intoarce. Acum insé... — Nu, Sura, mai stai, te rog! — MG fii atat de strans! Da-mi drumul! — Nu. Si nu te mai mica! Te rog, mai... — E aproape sase, draga mea. Trebuie sa plec. — Sura, iubitule, te rog... nu pleca! — Nu te opri, nu pleca! Ce pot sa fac? — Raméi aici! In adancurile mele. Pentru totdeauna. Nu-mi da drumul! Nu inca! — Sst, Tania, sst! Cinci minute mai tarziu, se napusteste la usd. — Trebuie sa fug. Nu, nu veni cu mine la cazarma! Nu vreau sa mergi seara singura prin oras. Mai ai pistolul pe care fi l-am dat? Raméi aici! Nu ma urmari cu privirea pe coridor! Vino aici! O cuprinde in brate, strangand-o la piept si sdrutandu-i parul si buzele. — Fii cuminte, Tania! $i nu-mi spune la revedere! — Pe curand, dragul meu capitan! ii spune ea salutandu-l milita- reste, cu chipul brazdat de lacrimi. Era soldat in Armata Rosie? Da. isi incredintase viata in miinile lui Dimitri Cernenko, un demon fara inima si caracter, deghizat in prieten? Da din nou. Candva insi, Alexander fusese american si purtase numele de Barrington. Facuse totul ca un american — vorbise, rasese, se jucase, inotase si luase de bun totul in viaga, asa cum o faiceau ame- ricanii. Avusese prieteni despre care credea, cum cred americanii, ca ii va avea mereu alaturi si isi iubise parintii ca un american.