POLUAREA APELOR CU DETERGENTI

1
 ARGUMENT

Numim planeta noastră PĂMÂNT, şi tot aşa numim şi suprafeţele de uscat, ca si cum ele ar fi
predominante. În realitate pe Terra mările şi oceanele ocupă 70,8% din suprafaţă: 361200000 km 2,
adică de 36 de ori mai mult decât suprafaţa Europei. "Uscatul" însă - continentele şi insulele - nu sunt
deloc uscate. gheţurile acoperă 1.600.000 km2, lacurile circa 2.000.000 km2.... Iar suprafaţa râurilor nici
nu o ştim, pentru că e variabilă. Mlaştinile ocupă şi ele 2700000 km 2. Mai mult, o parte din "uscat" e
acoperit temporar cu zăpadă - în medie 61.000.000 km2 (75.000.000 în emisfera nordică, în timpul
iernii boreale, şi 18.000.000 în emisfera sudică, în timpul iernii australe). Aceasta înseamnă că şi din
"uscatul" planetei de fapt mai mult de jumătate e acoperit cu apă (în formă solidă sau lichidă). De
aceea, planeta noastră e numită oarecum impropriu PĂMÂNT, fiind de fapt mai degrabă o PLANETĂ
A APELOR.

Cea mai mare parte din apa de pe Terra e apă de suprafaţă. Pe noi ca oameni ne interesează mai
ales apa dulce, şi în particular apa potabilă. Totuşi aceasta se obţine de cele mai multe ori din ape dulci
de suprafaţă. De aceea este regretabilă tendinţa oamenilor de a acorda cea mai mare parte a atenţiei lor
apei potabile cu neglijarea apelor de suprafaţă. Între ele şi cele subterane există numeroase legături, iar
apa potabilă se obţine frecvent tot din apa de suprafaţă. În plus, o multitudine de alte utilizări ale apei în
colectivităţile umane se bazează pe apele de suprafaţă, ceea ce impune să li se acorde importanţa
cuvenită.

2
 CAPITOLUL I
GENERALITATI

Poluarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata
pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Un sfert din populatia lumii nu are
acces la apa potabila de calitate.
Problema calitatii apelor nu trebuie sa fie considerata exclusiv o problema a mediului ambiant,
ci trebuie legata si de folosirea apelor. Exista ape care chiar in stare naturala, prezinta caracteristici
calitative care le fac improprii folosiri. De asemenea, conditiile calitative impuse variaza de la o
folosinta la alta, iar limitele considerate admisibile variaza intr-o gama relativ larga de la o tara la alta.
Astfel notiunile de apa curata, sau proprie diferitelor folosinte, si de apa murdara au un caracter relativ.
Elementele care trebuie supuse analizei sunt caracteristice calitative ale apei, prin indicatorii de calitate.
Calitatea apelor depinde de sursa, este influentata de poluare si determina folosinta ulterioara a
lor.
Poluarea apei reprezinta modificarea proprietatilor apei, ca urmare a activitatii umane.
Poluarea afecteaza toate formele apei in natura. Exista cai de patrundere a unor substante
poluante in apa atmosferica, apa scursa la suprafata solului, apa marilor si oceanelor si apa subterana.
Calitatea apei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze, ca urmare a modificarilor de ordin fizic,
chimic si bacteriologic.
Nivelul poluarii apelor a crescut mult in ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe glob
in care populatia si industria s-au dezvoltat puternic si rapid fara luarea unor masuri pentru protectia
calitatii apelor. Primejdia impurificarii apelor a devenit evidenta tocmai in aceste regiuni, intrucat
dezvoltarea economica a produs si cresterea intensa a cerintelor de apa curata. Se pune din ce in ce mai
stringent problema indreptarii tuturor eforturilor spre eliminarea acestui flagel al civilizatiei actuale,
poluarea surselor de apa.
"Scuza" poluarii este expansiunea industriala si explozia demografica. In realitate poluarea este
consecinta lipsei de prevedere, iar in alte cazuri, consecinta lipsei pregatirii ecologice sau a ignorantei.

Surse de poluare a apei

Sursele de poluare se pot imparti dupa mai multe criterii:
3
 Dupa actiunea lor in timp:
- surse de poluare permanente;
- surse de poluare nepermanente; surse de poluare accidentale.
Dupa modul de generare a poluarii:
- surse de poluare naturala;
- surse de poluare artificiale, din cauza activitatii omului formate din: ape uzate si deseuri.
Dupa provenienta poluantilor:
- surse de poluare organizate (ape uzate menajere, industriale, agrozootehnice);
- surse de poluare neorganizate.
Contaminarea apelor subterane provine din urmatoarele surse principale:
- scurgerile accidentale de reziduuri de la diverse f'abrici, dar si deversari deliberate ale unor
poluanti;
- scurgerile de la rezervoarele de depozitare si conductele de transport subterane, mai ales de
produse petroliere;
- pesticidele folosite in agricultural care migreaza prin sol, fiind transportate de apa de ploaie
sau apa de irigatii;
- ingrasamintele chimice;
- deseurile si reziduurile menajere;
- sarea presarata iarna pe sosele;
- depunerile de poluanti din atmosfera.
Surse de poluare permanente naturale

Sursele naturale de poluare a apelor sunt in cea mai mare parte a lor surse cu caracter
permanent. Ele provoaca adesea modificari importante ale caracteristicilor calitative ale apelor,
influentand negativ folosirea lor.
Principalele conditii in care se produce poluarea naturala a apelor sunt:
- trecerea apei prin zone cu roci solubile constituie principala cauza de patrundere a unor saruri
in cantitati mari in apele de suprafata;
- trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoaca impurificari
cu particule solide antrenate;
- vegetatia acvatica conduce la fenomene de impurificare variabile in timp, in functie de
perioadele de vegetatie;
- vegetatia de pe maluri: prin caderea frunzelor, a plantelor intregi, putrezirea si descompunerea
lor
4
 CAPITOLUL II

2. Tipuri de poluare

2.1. Poluarea naturala a apelor dulci

Poluarea naturala a apelor dulci este de mica importanta, deoarece se produce rar si pe arii
restranse. Astfel de poluare se produce in paduri, atunci cand in parauri mici sau lacuri si balti, cad
frunze in mare cantitate, ceea ce duce la declansarea fermentatei, prin care se consuma mari cantitati de
oxigen si, poate duce la o mortalitate insemnata a faunei, cel putin in situatii sezoniere.

2.2. Poluarea chimica a apelor dulci

5
 Poluarea chimica este foarte diversa, specifica activitatilor industriale domestice, agricole
etc., din care vom prezenta poluarea cu detergenti:

2.2.1 Sapunuri si detergenti

Detergentii sunt substante care poseda proprietati de curatire. Desi difera mult unii de altii
din punct de vedere fizic si chimic, ei au caracterul comun de a scadea tensiunea superficiala a
lichidelor in care sint dizolvati, motiv pentru care sint denumiti si agenti de suprafata (35). Cei mai
vechi detergenti utilizati au fost sapunurile, sarurile alcaline ale acizilor grasi superiori. Din cauza sa
saounurile prezinta neajunsul de a nu putea fi utilizate in medii acide sau in apele dure, datorita
insolubilitatii derivatilor lor alcalino-terosi, s-a simtit nevoia prepararii unor agenti de curatire care sa
nu prezinte acest inconvenient. S-a ajuns astfel la prepararea de detergenti sintetici, mult mai eficienti
si economiei decit sapunurile, motiv pentru care, dupa cel de al doilea razboi mondial, acestea din urma
au fost inlocuite intr-o mare masura prin detergenti sintetici. In ultimele doua decenii, folosirea
detergentilor in gospodarie si industrie — in industria textila indeosebi — a atins un grad atit de inalt,
incit astazi nici industria si nici economia casnica nu se mai pot lipsi de ei.
Intr-adevar, noii detergenti sintetici prezinta remarcabile proprietati de spalare si mari avantaje
fata de sapun. Ei nu sint influentati de duritatea ori aciditatea apei, dau spuma abundenta si constanta
atit cu apa calda, cit si cu apa rece, iar prin dizolvarea in apa se comporta neutru, crutindu-se astfel
fibra si culoarea tesaturii spalate. Lenjeria spalata cu detergent! sintetici nu pastreaza miros specific, iar
simplificarea procesului de spalare a dus mai usor la automatizarea acestuia.
Actiunea de spalare a detergentilor se explica prin orientarea particulara a catenei atomilor lor
de carbon in raport cu suprafata obiectului de spalat. Prin micsorarea tensiunii superficiale a apei,
moleculele cle detergenti se acumuleaza cu suprafata de contact dintre solutia apoasa si corpul
scufundat in solutie pentru a fi spalat, dispunindu-se astfel incit catena atomilor de carbon se indreapta
spre suprafata obiectului de spalat — gruparea lipofila — in timp ce cealalta extremitate a lantului, cu
afinitate pentru apa (-S03Na) — gruparea hidrofila — se indreapta spre apa. Moleculele de detergent
care acopera suprafata obiectului de curatat desfac particulele de murdarie (grasime si alte impuritati),
care se gasesc astfel inconjurate de moleculele de detergent, ale caror grupe hidrofile, aflandu-se spre
periferie, impiedica particulele de impuritati sa se aseze din nou pe obiectul spalat.

6
7
Dupa natura gruparii polare hidrofile, se disting doua mari clase de detergenti : detergenti ionici
(anionici si cationici) si detergenti neionici

2.2.2. Tipuri de detergenti

Formulele. tip ale acestor detergenti pot fi reprezentate dupa cum urmeaza :
a)detergenti anionici, reprezentati indeosebi prin:

8
 Functiunile S03 sau O—S03 pot fi inlocuite prin functiile fosforice, tiosulfurice, sulfonice etc.
b) detergentii cationici sunt reprezentati prin saruri de amoniu cuaternar, de tipul:

in care : R1—R2—R3 corespund unor catene liniare.

R4 corespunde adesea unui lant aromatic
X ,, unui halogen sau radical acid oarecare
c) detergentii neionici rezulta din polimerizarea mai multor molecule de oxide de metilena pe
corpi prezentand un hidrogen mobil. De exemplu, un alcool va reactiona succesiv cu un numar de
molecule de oxid de etilena pentru a forma un nou alcool polioxietilen de tipul urmator :

Aceste lanturi polioxietilenice se pot fixa pe : acizii grasi, alcoolii grasi, alchilfenoli, amine,
amide grase etc. Utilizarea cea mai larga o au detergentii anionici, folositi intr-o proportie de peste
75°/o> si sunt reprezentati, indeosebi, de alkil-benzen-sulfonati (ABS).
De aceea, problema poluarii surselor de apa cu detergenti se refera — eel putin pentru
momentul de fata — la detergentii anionici, respectiv la alkil-benzen-sulfonati (40).
Majoritatea detergentilor sintetici existenti in comert au doi constituenti majori : detergentul,
agentul tensioactiv, care in general este ABS, si o serie de substante adjuvante (un amestec de saruri
sodice : fosfati, carbonati, sulfati, silicati, perborati etc.).
Prezentam alaturat, compozitia a trei varietati de detergenti din care rezulta ca acrfste saruri
sodice sint prezente in toate trei formulele (31).
I
ABS. . . . . . . . . . . .22—35%
Silicat de sodiu . . . . . . . . . .5— 9%
Polifosfati de sodiu . . . . . . . . 37—48%
Sulfat de sodiu . . . . . . . . 12—19%
Carhoximetilceluloza sodica . . . . . . . 0,5-%
II
Detergenti organici . . . . . . . . 10—25%
Polifosfati de sodiu . . . . . . . . 30-40%

9
Silicat de Na . . . . . . . . . 5-10%
Sulfat de Na . . . . . . . . 10-20%
Perborat de Na . . . . . . . . . 14-18%
Carboximetilceluloza . . . . . . . . 0.5-1%
Azurant optic . . . . . . . . . 0.1-0.2%
III
Dodecil benzen sulfonat . . . . . . . .10%
Sulfonat de lauril . . . . . . . . .5%
Polifosfat de Na . . . . . . . . .50%
Metasiicat de Na . . . . . . . . .5%
Perborat . . . . . . . . . .8%
Clorura de Na . . . . . . . . . .1%
Sulfat de Na . . . . . . . . . .19%
EDTA, sare sodica . . . . . . . . .0.5%
Carboximetilceluloza . . . . . . . . .0.5%
Apa . . . . . . . . . . .1%

2.2.3 Surse de poluare

Substantele componente ale detergentilor care ajung in apele reziduale si cu acestea in

sursele de apa provin din:
a)diversele intreprinderi industriale care folosesc detergentii sintetici (intreprinderi textile, de
pielarie, apretare, vopsire etc.) sau care prepara detergenti ;
b) folosirea menajera a detergentilor si utilizarea lor pentru curatirea strazilor ;
c) terenurile agricole tratate cu insecticide ori fungicide care contin detergenti. concentratiile de
detergenti anionici, puse in evidenta in apele de baut, au ajuns pina la 2,6 mg/l la acele provenite din

10
sursele subterane, si 5 mg/1 la cele provenite din sursele de suprafata. In apele reziduale orasenesti,
concentratia detergentilor ajunge pina la 10 mg/l pentru ca in apele reziduale rezultate din spalatorii sa
ajunga pina la 60—100 mg/1
Agentii tensioactivi provoaca in ultimul timp impurificari sunt mai accentuate ale apelor de
suprafata si indeosebi ale acelora cu debit mic si care primesc cantitati mari de ape reziduale ce contin
detergenti. Concentratii de 1 mg/1 si chiar concentratii mai mici provoaca spumarea apei, fapt
considerat ca principala obiectie a poluarii apei cu detergenti. Conferirea unui gust si miros particular al
apei a fost remarcat chiar la concentratii mici. Persoanele cu o acuitate gustativa deosebita ar sesiza
gustul conferit de ABS apei la doze de 3 mg/1 si chiar la 1 mg/1. Oricum, la concentratiile de 0,5 mg/1
detergent!, care sint admise in apa de baut, nu se poate sesiza un gust particular chiar de catre cei mai
rafinati testatori. Se pare insa ca gustul si mirosul nu ar fi datorate detergentului propriu-zis, ci
celorlalte substante organice impurificatoare care insotesc detergentul. Intradevar, s-a constatat ca
piagul pentru aparitia gustului si mirosului este de 16 mg/l detergent sau chiar mai mult, concentratii
care nu se intilnesc de obicei in sursele de apa.
Totusi, se considera ca numai cantitati mari de detergenti anionici pot conferi apei un miros
dezagreabil. In ceea ce priveste gustul apei, acesta nu ar fi alterat decit la concernratii de peste 40 mg/1
ABS.
Formarea spumei nu depinde insa numai de detergenti, ci si de prezenta sarurilor minerale (de
calciu si magneziu), a proteinelor si produsilor de degradare ale acestora, a particulelor solide fin
divizate etc. Orice factor care provoaca scaderea tensiunii superficiale favorizeaza formarea spumei.
Or, scaderea tensiunii superficiale, determinate de prezenta ABS, este mult accentuata in prezenta
ionilor de calciu in solutie. Scaderea tensiunii superficiale este si mai intensa prin adaugarea de
proteine. Detergentii se adsorb la suprafata unor substante aflate in efluentii reziduali ori rauri (produsi
de degradare organica, ioni de calciu etc.), ceea ce explicit formarea de spume abundente si stabile
chiar in rauri unde detergentii se gasesc in cantitati mici (sub 1 mg/1). Astfel, intr-o apa distilata cu 5
mg/1 ABS, spuma este putin abundenta si dispare rapid, in timp ce in apele de canal este suficient 0,5
mg/1 ABS pentru a produce spumare abundenta si stabila. Pragul de concentratie al ABS in apa riurilor
si apa de baut. de lacare incepe sa se formeze spuma stabila este de 0.3-0.4mg/l.

11
2.2.4. Efectul utilizarii detergentilor in exces

Detergentii sintetici provoaca si unele dificultati in prelucrare apelor reziduale si a celor de

suprafata. Dupa unii autori, prezenta detergentilor in apa supusa decantarii, provoaca o sedimentare
ceva mai redusa a substantelor in suspensie. Intr-o anumita concentratie, detergentii favorizeaza
mentinerea in suspensie a substantelor fin divizate, crescand incarcatura in aceste substante a
efluentului. Dupa alti autori, detergentii maresc viteza de decantare a particulelor mai mari de 25
microni in timp ce sedimentarea particulelor sub 25 microni este incetinita.
Detergentii in concentratii de 4—5 ppm interfera cu procesele de coagulare a apei: floculii
formati in loc sa se depuna, plutesc la suprafata bazinului de decantare, impiedicind astfel sedimentarea
substantelor in suspensie si ca atare clarificarea apei. In unele situatii, floculii nu se mai sedimenteaza,
iar spuma formata in bazinul de decantare ajunge pina la 1,20 m grosime.
Tratamentul biologic al apelor reziduale, si indeosebi acela cu namol activat, pare a fi serios
influentat de prezenta detergentilor. Agentii tensioactivi reduc gradul de oxigenare al apelor; or,
cantitatea de oxigen solubil reprezinta un factor esential in eficacitatea tratarii apelor reziduale prin
namol activat. O marire a debitului de aer este necesara pentru a compensa reducerea coeficientului de
oxigenare. Cind reducerea coeficientului de absorbtie a oxigenului este de 65%, nu se poate obtine o
epurare normala decit triplind debitul de aer.
Detergentii sintetici nu influenteaza defavorabil flora microbiana proteolitica aeroba. Se stie ca
aceasta flora are rolul de a degrada substantele organice in procesul de epuratie. Or, pina la doze de 0,5
—2 gr/1 de alkilsulfonat nu s-a constatat nici o influenta toxica asupra florei proteolitice. In schimb,
flora nitrifianta este net inhibata la concentratii de detergenti anionici de tipul alkilsulfatilor si
alkilarilsulfonatilor in doze de 6—12 mg/1, pentru ca la doze de 50—60 mg/1 aceasta flora sa. fie total
inhibata Incepind din anul 1954, s-a semnalat spumarea apei intr-o serie de puturi, datorita
poluarii cu detergenti a straturilor subterane de apa. In apa fantanilor situate la periferia unor orase, s-a
pus in evidenta prezenta detergentilor in cantitati variind intre 0,1 si 10 mg/l.
12
 Poluarea apelor subterane s-a facut in urma deversarilor in straturile superficial ale solului
(puturi absorbante) a apelor reziduale rezultate din spalatorii publice, gospodarii etc. Cum detergentii
pot persista nedescompusi in sol timp de 1—3 ani, ei pot fi antrenati in pinzele subterane de apa intr-un
timp mai mult sau mai putin indelungat in raport cu natura straturilor de sol. Poluarea apelor subterane
cu ABS constituie o problema mult mai serioasa decit poluarea apelor de suprafata, deoarece poate
ramine insidioasa, neobservata multa vreme, pina cind pinza subterana de apa este interesata pe o mare
intindere. In astfel de imprejurari, masurile de remediere necesita ani de zile pentru a da rezultate
satisfacatoare si pentru a se produce autopurificarea apei
Detergentii ar putea mari per-meabilitatea solurilor si favoriza patrunderea altor substante
poluante, ca substante gudronoase cancerigene, germeni si virusuri etc. Aceste substante, care in mod
normal ar fi retinute in sol, ar putea traversa straturile de sol in prezenta detergentilor, ajungind pina in
pinzele subterane de apa.
Prin apa de baut poluata cu detergenti, prin fructe, legume si alte produse alimentare spalate cu
aceeasi apa, ca si prin vesela etc., se ingereaza zilnic mici cantitati de detergenti, care nu ar exercita
efecte nocive asupra sanatatii omului si animalului). Gradul de toxicitate al acestor detergenti pare deci
a fi destul de redus. Chiar la copiii care au ingerat accidental cantitati enorme de solutie de detergenti
menajeri si la care s-au produs intoxicatii acute, acestea nu au dat loc la accidente mortale. Doza letala
pentru un adult de 65 kg ar fi de 80 g detergent. Dar, absorbtia de doze mici si repetate de detergenti ar
putea avea influenta nociva asupra organismuiul? Numeroase experiente efectuate pe om si diverse
animale de laborator au aratat ca, chiar dupa administrarea timp indelungat de cantitati mari de
detergent, nu s-a observat nici o modificare patologica care sa fie pusa. pe seama efectului toxic al
detergentului.
Unele substante care se gasesc in apa, ca funingine, reziduuri de cauciuc, si de gudron, uleiuri
minerale si produsi de combustie, substante recunoscute ca avind proprietati cancerigene, si-ar
intensifica aceasta actiune in prezenta detergentilor.
Aparitia carcinoamelor gastrice la soarece in urma ingestiei de hidrocarburi policiclice
cancerigene este mai frecventa si mai rapida in cazul administrarii lor concomitent cu substanta
tensioactiva(Acest autor dovedeste experimental ca 3,4-benzpirenul administrat animalelor in doza de
25 gamma/zi timp de 400 de zile nu determina formarea carcinoamelor decit daca este administrat in
prezenta agentilor de suprafata dizolvati in apa de baut. Alti cercetatori insa arata, ca administrand unor
loturi de soricei 3,4-benzpiren si detergenti in apa si alimente, nu constata diferente intre aceste loturi si
loturile martor, la care nu se asocia detergentul cu benzpiren.)
Absorbtia substantelor toxice aflate intr-un curs de apa este influentata de cantitatea de oxigen
solvit din apa. Cind concentratia oxigenului solvit este redusa, efectul substantelor toxice se mareste
13
proportional cu scaderea acestei concentratii. Aceasta explica de ce intr-un rau poluat, cu concentratii
scazute de oxigen, concentratii mici de substance nocive pot avea un efect toxic.
Subliniem faptul ca prezenta spumelor in cantitati importante si stabile la suprafata apei unui
rau impiedica reoxigenarea apei, actionand ca un strat izolator fata de aer, ceea ce duce la scaderea
concentratiei de oxigen solvit din apa.

2.2.5 Modalitati de neutralizare a detergentilor din ape

Tinand seama de faptul ca detergentii se gasesc astazi pretutindeni in sursele de apa, in cantitati
ce ajung pina la 100 mg/1 in apele reziduale rezultate de la spalatorii, 10 mg/1 in apele reziduale
orasenesti, 5 mg/1 in apele de suprafata si 2,5 mg/1 in unele surse subterane de apa, se pune problema
modalitatilor de indepartare a lor prin procesele de epurare a apelor reziduale si de tratare a apelor de
suprafata. Exista multiple posibilitati a caror eficienta este insa uneori destul de redusa, motiv pentru
care foarte putine dintre ele au intrat in practica curenta ; printre acestea mentionam :
a) oxidarea detergentilor absorbiti la suprafata in strat molecular, cu ajutorul catalizatorilor si a
apei oxigenate. In acest fel se oxideaza rapid laurilsulfatii. ABS este insa foarte greu de atacat;
b) precipitarea cu ajutorul unui agent cationic. Adaugarea unui detergent cationic la o solutie de
detergent anionic duce la formarea unui precipitat si deci la posibilitatea indepartarii lui.
c) elimiriarea prin coagulanti. Dat fiind faptul ca detergentii sint adsorbiti la suprafata
particulelor solide aflate in suspensie, s-a propus folosirea de coagulanti pentru eliminarea detergentilor
din ape. Sulfatul de aluminiu, sulfatul feric, bentonita asociata cu sulfatul de aluminiu sau acesta din
urma asociat cu silicatul de sodiu activat sa dau rezultate mediocre ;
d) adsorbtia detergentilor cu diverse substante adsorbante — carbune activ, aluminiu activat,
pamant de diatomee, nisip — a dat, de asemenea, rezultate mediocre. Carbunele activat si ca bunele
activat impreuna cu sulfatul de aluminiu au dat cele mai bune rezultate, dupa Sigward si Wesley ;
e) schimbatorii de ioni pot elimina pina la 99% din detergenti;
f) spumarea provocate prin aerare poate elimina pana la 85—90°/o din detergenti, data fiind
concentrarea puternica a detergentilor in spuma
14
 Procedeul cel mai eficient de indepartare a detergentilor din apele reziduale ramine acela al
biodegradarii lor sub influenta florei microbiene si a enzimelor acesteia. Atata timp cat a lost folosit
sapunul ca agent de spalare, biodegradabilitatea lui usoara, intr-un timp scurt, nu ridica probleme
pentru instalatiile de epurare si pentru protectia sanitara a cursurilor de apa. Odata cu utilizarea
detergentilor sintetici anionici de tip ABS pe scara tot mai larga, descompunerea lor pe cale biologica,
foarte anevoioasa si partiala, a ridicat probleme dificile privind indepartarea lor in statiile de epuratie si
protectia sanitara a cursurilor de apa.
Rata de degradare a acestor detergenti, „detergenti duri", este foarte lenta. Ei nu se degradeaza
in statiile de epuratie decat intr-o proportie de 20—30%, iar ajunsi in cursurile de apa, persista pana la
mari distante de locul de deversare. Detergentii sintetizati in ultima vreme, „detergentii moi", se
caracterizeaza prin aceea ca sunt usor degradabili pana la o proportie de peste 90%— in statiile de
epuratie si cursurile de apa.
Detergentii moi isi datoresc biodegradabilitatea lor usoara faptului ca in molecula lor sunt
continute catene liniare si nu ramificate, asa cum contin detergentii duri. Felul si amplasarea
ramificarilor in structura hidrocarburilor alifatice utilizate la fabricarea detergentilor de tip ABS au o
foarte mare importanta asupra comportarii lor biologice in apele reziduale si apele de suprafata. Cu cat
amplasarea ramificatiilor in constitute unui ARS creste, cu atit creste si rezistenta lui la degradarea
biologica. Degradarea biologica intampina dificultati, mai ales cand sint prezenti izomeri care contin
atomi de carbon cuaternari la locul de legatura dintre inelul benzenic si catena hidrocarburii. Cu cit
hidrocarburile alifatice folosite la fabricarea detorgentilor vor fi mai puternic ramificate, cu atit se
vor obtine detergenti mai greu degradabili. Factorii de care depinde viteza de degradare biologica a
detergentilor sint :
1. Lungimea lantului hidrocarburii : cu cat create lungimea lantului alkilic, cu atit viteza de degradare
a detergentului este mai crescuta. Viteza de degradare creste la C6 pina la C12, cand se atinge cea mai
mare viteza de degradare.
Peste C12, viteza de degradare scade din nou pina la C14— C15, pentru ca de la C16 la C18
viteza sa creasca iar, dar fara a atinge viteza de degradare a C12.
Detergentii care se vor fabrica in viitor vor trebui, de aceea, sa aiba o catena alkilica formata in
medie din 12 atomi de carbon.
2. Pozitia radicalului fenil : cu cat radicalul fenil se gaseste mai spre centrul lantului alkilic, cu atit
degradarea este mai dificila
3. Pozitia sulfonatului : pozitia para a sulfonatului face ca ABS sa fie mult mai repede degradat
decit pozitia orto.
4. Ramificarea catenei :
15
a) prezenta unei grupari metilice fie la extremitatea lantului, fie langa fenil intirzie putin degradarea.
b) gruparea cuaternara puternic ramificata la un capat al lantului, langa fenil, are un efect slab asupra
vitezei de degradare a compusului
c) atunci
cand gruparea fenil-sulfonat este la un capat, iar celalalt capat este blocat de o structura cuaternara,
degradarea este mult mai dificila, mai lenta si dupa o perioada de inductie mai lunga ; in sunt tipurile de
detergenti. cunoscuti ca greu degradabili
Apecierea biodegrabilitatii detergentilor, adica a vitezei de descompunere si eliminare a lor in
timp, se poate efectua limitand cele doua procedee curete de epurare a apei: filtrarea biologica si cu
namol activat. In prezenta unui mediu de cultura bogat in substante nutritive, in care s-a introdus si un
detergent — acela a carui biodegradare vrem sa o testam — microorganismele se dezvolta in primele
zile foarte mult. Ele consuma intai substantele nutritive cu care erau obisnuite (hidrocarbonatii si
proteinele mediului), ajungand la o dezvoltare maxima. Dupa ce stratul nutritiv obisnuit a fost
consumat, se constata o oprire in crestere a germenilor, de o durata mai lunga sau mai scurta, in care
timp germenii sint obligati sa se adapteze la noul substrat nutritiv, detergentul. Adaptarea germenilor la
acest nou substrat. respectiv aparitia de enzime capabile de a-1 ataca, si inceperea consumarii acestuia,
este marcata printr-o reluare a dezvoltarii germenilor si printr-o scadere a cantitatii de detergent.
Adaptarea si apoi dezvoltarea florei microbiene variaza ca timp, dupa cum detergentul este usor sau
greu biodegradabil.
Trebuie sa mentionam ca nu toti germenii sint capabili de a se adapta la noul substrat si a-1
metaboliza. In cazul unei actiuni bacteriostatice ori bactericide a detergentului, se constata o oprire in
dezvoltarea florei microbiene si o disparitie progresiva a acesteia in timp, cantitatea de detergent
raminand constanta. Prin urmare, testul de biodegradabilitate va trebui interpretat tinand seama atit de
reducerea detergentului, cat si de variatia cantitativa si calitativa a florei microbiene. In conditii aerobe,
amplasarea si viteza modificarilor se poate urmari prin masurarea oxigenului utilizat, in care scop se
pot folosi doua metode importante : determinarea CBO5 si a respiratiei celulare la aparatul Warburg. In
cazul oxidarii complete a detergentilor, cu eliberarea grupului sulfonat sub forma de ion sulfat se face
si determinarea acestuia din urma

16
 CAPITOLUL III
CONTROLUL POLUARILOR SURSELOR DE APA

Controlul poluarii surselor de apa cu detergenti si masurile de combatere a acestei poluari care
constituie o preocupare in intreaga lume, ar putea fi rezumate in linii mari, astfel :
a) determinarea cu regularitate a cantitatilor de detergenti in efluentul statiilor de epuratie, in
apele de suprafata si subterane si in retelele de distribute ;
b) imbunatatirea metodelor de determinare a cantitatilor mici de detergenti sintetici anionici din
apele reziduale brute, din efluentul statiilor de epuratie si din sursele de apa ;
c) efectuarea de cercetari, in vederea introduceri de noi metode de tratare a apelor reziduale sau
de ameliorare a actualelor metode, pentru a realiza o descompunere mai rapida si mai completa a
detergentilor ;
d) cercetarea posibilitatilor de fabricare a unor detergenti pe baza de substante usor oxidabile in
actualele statii de epuratie a apeior reziduale. Inlocuirea alkilsulfonatilor ramnificati, greu degradabili,
prin altii liniari usor degradabili, reprezinta o tendinta generala, iar intr-o serie de tari chiar legiferata
In Anglia, Comitetul tehnic care se ocupa de problema detergentilor sintetici nu recomanda inca
cu toata fermitatea fabricarea de detergenti moi, deoarece, pe linga cheituielile mari implicate, chiar
detergenti moi nu sunt in intregime degradati in cursul epurarii apelor reziduale, efluentul statiilor de
epuratie continand inca o oarecare contitate de produsi tensioactivi. De aceea, in Anglia se pune
problema fabricarii unor detergenti care sa aiba avantaje superioare chiar alkilsulfonatilor liniari, care
sa indeplineasca urmatoarele doua conditii :
a) sa fie complet degradabili, intr-un timp mult mai rapid decit ABS linear. In acest scop, inelul
benzenic trebuie sa lipseasca din structura detergentului, deoarece prezenta lui inhiba procesul de
degradare a moleculei de detergent ;

17
 b) sa nu ridice probleme tehnologice complicate, care sa fie dezavantajoase fabricantilor de
detergenti, iar produsul finit sa aiba aceeasi eficienta de curatire ca si actualii produsi. Se pare ca
sulfatii alcoolilor grasi ar indeplini aceste conditii; experimental in testele lor de biodegradabilitate,
olandezii au reusit sa-i indeparteze complet. In Italia, s-a preparat un detergent complet biodegradabil,
prin expunerea unor hidrocarburi la raze gamma. In tara noastra, problema detergentilor se pune cu
acuitate crescanda, datorita faptului ca, in urma cresterii consumului din ultimii ani, prezenta lor a fost
semnalata in apa multor rauri.
Astfel, in unele ape puternic impurificate, ca spre exemplu pariul Dimbu, s-au gasit 7-10 mg/1
detergenti anionici iar in altele care primesc deversari industriale importante ca Prahova, Ialomita,
Cibin, s-au gasit concentratii ce depasesc 3 mg/1. In celelalte rauri, concentratiile constatate nu
depasesc pe cele permise.
In apa de baut, prezenta detergentilor, peste cantitatile admise, poate duce la formarea de spuma
si gust particular desi in aceste cantitati nu prezinta pericol de toxicitate. Totodata, concentratii crescute
de detergenti in sursele de apa de suprafata indica nivele crescute de poluare cu ape reziduale menajere.
Din cele prezentate, rezulta ca in tara noastra, ca si in majoritatea tarilor din iume, problema
impurificarii apelor cu detergenti se pune cu seriozitate, dat fiind pe de o parte consumul tot mai
crescut de detergenti sintetici, iar pe de alta parte, decelarea in cantitati destul de importante intr-o buna
parte din raurile noastre a prezentei detergentilor. De aceea, masurile de protectie sanitara a surselor de
apa impotriva poluarii cu detergenti trebuie sa constituie o preocupare sustinuta a tuturor organelor in
sarcina carora cad aceste atributii. Profilarea industriei detergentilor pe fabricarea de produsi usor
degradabili biologic in statiile de epurare si cursurile de apa, epurarea riguroasa a tuturor afluentilor
industriali si menajeri ce contin detergenti si elaborarea unor masuri legislative in acest scop ar putea
constitui un stavilar pus din vreme, impotriva cresterii poluarii surselor de apa cu detergentilor si a
consecintelor lor sanitare, tehnico-economice.

18
 CAPITOLUL IV
POLUAREA MARILOR CU DETERGENTI

Folosirea detergentilor pentru emulsionarea petrolului din mareele negre avut adesea efecte mai
nocive decat petrolul. Astfel, detergentii sunt foarte toxici pentru moluste, crustacei, alge marine etc.
Ei actioneaza asupra fitoplanctonului, prin cresterea permeabilitatii membrane lor celulare, ceea
ce permite trecerea usoara a substanfelor dizolvate si duce, in final la moartea celulelor.
S-a constat ca algele care traiesc in mediu salmastru, unde variatia salinitatii este importanta,
sunt mai rezistente la actiunea detergentilor si sunt mai bine adaptati la reglarea osmotica a celulelor
datorita eurihalinitafii.
De asemenea, detergentii par a fi responsabili de disparitia unor fanerog de pe litoralul Marii
Mediterane.
Cercetarile au demonstrat ca o concentrate de 100 ppm de detergenfi in ape.de mare impiedica
larvele tinere de viermi anelizi din genul Sabellaria sa construiasca tuburi proiectoare. Molusteie,
crustaceele si pestii litorali, dispar in totalitate,din zonele neritice care sunt poluate cu detergenti.

19
 CAPITOLUL V

EFECTELE ECOLOGICE ALE DETERGENTILOR

Principalul inconvenient produs de utilizarea detergentilor este ca, chiar in concentratii mici, de
numai 1 mg/1 apa, detergenti produc spumarea apei, spuma care iti atinge uneori si 1 m grosime, iar
aceasta are ca efect perturbarea schimburilor oxigen cu atmosfera, ceea ce duce la reducerea
fotosintezei fitoplanctonului si la asfixierea zooplanaonului si chiar a pestilor. Incepand din anui 1954
s-a constatat transformarea apei si in puturi, aceasta ca urmare a poluarii apelor subterane cu detergenti
veniti din apele reziduale deversate pe sol.
- Prin apa de baut sau prin fructele si legumele spalate cu apa care contine detergent, omul
ingereaza zilnic anumite cantitati de detergenti, dar care par a avea efecte importante asupra
organismului.
- Detergenti au totusi o toxicitate proprie, iar cand concentrafia lor apa depaseste 1-2 mg/1
provoaca accidente grave la pesti, salmonidele fiind cele mai sensibile, ele nesuportand mai mult de 1
mg la litru de apa.
- Unele plante acvatice, cum sunt specii ale genului Potamogeton paorta o concentrate de 2,5
mg/1, apoi Ranunculus acvatilis suporta o concentratie de 1mg/l iar bacteriile sunt mai rezistente,.ele
suportand concentratii de 60 mg/1.
- Sub influenta detergentilor dispar aproape in totalitate molustele,crustaceele libere sau
sedentare (crabi, creveti) sau pestii litorali. Fauna bentonica libera, de asemenea, din cauza poluarii cu
detergenti, producand mortalitatea la crustacee, lamelibranhiate, echinoderme.
20
 Prezenta detergentilor in apele uzate provoaca mari dificultati in procesul de epurare a acestora.
Chiar in cantitati foarte scazute, de numai 0,05 mg detergent/1 de apa; randamentul statiilor de epurare
este redus cu cca 20%.

21
 Bibliografie

1. Stoica Godeanu - Tehnologii ecologice si ingineria mediuiui, Editura Bucura Mond, Bucuresti,
1998.

2. Victor Tufescu, Mircea Tufescu - Ecologia si activitatea umana, Editura Albatros, Bucuresti,
1981.

3. Rodica Ciarnau, Maria Bud - Ecologie si protectia mediului, Editura Economica

Preuniversitaria, 2004.

4. Ion Pisota, Iuliu Buta - Hidrologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

5. Niculina Ghenescu, Gheorghe Dragusoiu - Ecologie, Editura LVS Crepuscul, Ploiesti, 2004.

22