Costin Cernescu Virusologie medicala iM Editura Medical Bucuresti, 2012© Toate drepturile editoriale aparfin in_exclushitate Editur Medicale” Publicajia este marca inregistraté a Editurii Medicale, find protejata integral de legislatia interna i intemnationala. Orice valorift Care a confinutului in afara limitelor acestor legi gi @ permisiunil edt torilor este interzisa si pasibila de pedeapsa. Acest lucru este vale bil pentru orice reproducere — integral sau parjiala, indiferent de ARGUMENT. INTRODUCERE. 7. GENERALITATI ee eae an ¢ = > a mijoace (mules waducer microfilmari, transcrieri pe dischete sc aKORCMES CoE ae 3. REPLICAREA VIRUSURILOR : 35 4. GENETICA VIRUSURILOR ANIMALE a 5. FUNCTIONAREA CELULE! PARAZITATE VIRAL... 54 6. PATOGENIA INFECTIEI VIRALE. 59 7. PERSISTENTA VIRALA .. a " 67 i 8. MECANISME ALE REZISTENTE! INNASCUTE IN VIROZE 75 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei 9. IMUNITATEA IN VIROZE 2... CERNESCU COSTIN 10. INTERFEROM : Virusologie medicala/Costin Cernescu - Bucuresti: 11, PRINCIPALELE SINDROAME DE ETIOLOGIE VIRA Editura Medicala, 2008 42. VAGGINUR! VIRALE 18. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL VIROZELOR ISBN 978-973-39-0637-7 14. PICORNAVIRIDAE : 15. GASTROENTERITE VIRALE 16. CORONAVIRIDAE 17. ORTOMIXOVIRIDAE. 18. INFECTIA UMANA Cl 19, PARAMIXOVIRIDAE.... 20. ARBOVIRUSURI 21. RHABDOVIRIDAE.. 22. FILOVIRIDAE. 23. RETROVIRIDAE... ooo : 24. VIRUSUL IMUNODEFICIENTED UMANE (HIV/SIDA) 25. HEPATITE VIRALE. maa fsa 26. PARVOVIRIDAE... Pa 27. HEPADNAVIRIDAE. 28. ADENOVIRIOAE 29. PAPOVAVIRIDAE .. 30. HERPESVIRIDAE. 578.7(075.8) C% INTO 7698338." Redactor o¢ carte: IRINA BELOIU Secretar de redacje” MARIA ELENA NEANT 31. POXVIRIDAE.. Tehnovedactor: MIMAL STEFANACHE 32, VIROZE EMERGENTE. Corector: CORINA GHINOIU. 33. BOLI PRIONICE sesean 34, VIRUSURI $I CANCER... 35. MONITORIZAREA TERAPIE! ANTIVIRALE... INDEX... 698338 (Ina)sae Stee ARGUMENT ‘Studiul virusurilor animale, vegetale sau bacteriene (fagi) a avut © importanta decisiva in realizérile biologiei moleculare din utimele oud decade. Multe promi Nobel pentru Medicind si Fiziologie, decer- nate in acest ullim interval, au revenit unor virusologi (Baltimore, Tomin, Blumberg, Gajdusek, Dulbecco, Varmus, Bishop etc.) Concomitont cu aceste descoperiri fundamentale, multe schimbari s-au produs in domeniu! virusologiei clinice. Viroze alts data pandemice au fost eradicate (variola) sau sunt pe cale de a ff drastic reduse a incidenfa (poliomieita, ryjeola). Noi viroze atrag atentia autortailor sanitare (hepatitele virale, SIDA, gripa aviard, encefalopatile subacute spongiforme etc). Pe masura infelegeri ciclului replicativ viral, flocare etapa a acestuia a devenit o {inta posibil de interferat. Pana in 1990 existau doar céteva medicamente active pe virusurile gripale si pe Virusurile herpetice. Astazi, peste 50 de antivirale sunt aplicate in clini- @, iar incd atétea sunt in trialuri avansate. Vrusologia ultimei decade este putemnic marcata de impactul tehnologilor modeme de cercetare. S-2 spus c& cercetétorul se aseaména color ce inainteaza intrun feren mlastinos. Primul pas cu care se latoneaza terenul se cheama tehnologia, urmatorul, stin{é. Riscul ca al doilea pas s& nu fie in van este minimizat de accesul la tehnologie. Informatie prezentate in acest manual cuprind, pe langa datele clesice, si semnalarea unor probleme care au fost solutionate prin abordarea lor cu tehnologile uatimitor ani Textul este “destinat sludentior in medicinas $i medteilor rezidenti de laborator sau do orice alta specialtate interesafi in actualizarea Cunostinfelor specifce acestui important capitol de _patologie infectioasa. In cea mai mare parte este rezumat conjinutul cursurilor de virusologie finule in anu! universitar 2004-2005, la Facultatea de Medicing Generala, Universitatea de Medicina si Fanmacie "Carol Davila’, Bucuresti Prof, Dr. Costin Cernescu Mombru al Academiei de Giinfe Medicale Membru corespondent al Academiei RomaneINTRODUCERE Uttimii 50 de ani au produs mai multe schimbari decat cei 500 de ani precedenti, iar ultimii 500 de ani au adus mai mult progres decat cei 5 000 de ani premergatori. Dezvoltarea stiinticd, economi- ca si sociala s-a manifestat in toate domeniile. Viitorul nu va fi o extensie a trecutului, ci va marca o desparire de practicile traditionale predate in universitafile de astazi. In medicinal, biotehnologia si nano- tehnologia, aldturi de ramuri noi, inca la inceput, precum medicina regenerativa sau inteligenta artficiala, vor deschide posibilitati de trata- ment si preventie multor boli redutabile. Computerele secolului XX! vor deveni inteligente intr-un fel diferit de inteligenfa umana. Aceasta inteligenta artificialé se va putea autoperfectiona, devenind mai per- formant’, cu un ritm accelerat progresiv. Multi vizionari prevad o “mare tranzitie" in secolul XXI, planeta noastra devenind, dintt-un spaiu. cu potential autodistructiv, o planeta inteligent condusa. Marile Pericole prezente: violenta anarhica, terorismul, distrugerea_mediului ambiant, cu consecinfele lor (saracia, epuizarea’ resurselor energetice, suprapopulatia, pandemille etc.), vor putea fi depasite gratie progre- selor stintei si tehnologiel. Civiizatia are 0/50 sanse sa supravieluiase’, poate progresa inimaginabil sau se poate prabusi Solufile nu trebuie agteptate numai de la computerele suprasofstt- ate sau de la extensia computerizaté a creierelor ci, in primul rand, de la educatie si de la capacitatea de a injelege forta gi pericolele progresului. Epoca de aur a virusologiei incepe In 1949, cand Enders, Weller si Robins introduc culturile de celule ca substrat pentru propa. garea poliovirusurilor, a virusului rujeolos si a virusului rubeolei ete. Renato Dulbecco descrie in 1952 metoda plajelor pentru cuantificarea precisa a concentratiei virusunior. Dup& 1970, virusologia devine o cisciplin& indispensabilé re- volutei biotehnologice. Temin si Mizutani $i, separat, David Baltimore, descopera reverstranscriptaza - enzima care rastoama dogma cen- tralia biologiei_moleculare. P. Sharp, lucrand cu adenovirusur descopera in 1977 c genele contin portiuni non-codante (introni), alaturi de cele transcrise (exoni) si precizeaza modul de procesare al ARNm prin excluzia intronilor. Descoperirea oncogenelor si a rolu- lui lor in transformarea celulara (Bishop gi Varmus) a insemnat o alta contributie importants a vitusologiel in biologia cancerului. in fine, in 1996 premiul Nobel pentru Medicina gi Fiziologie revine Iui Doherty si Zinkemnagel pentru precizarea dublei restric{ii in r&spunsul imun antiviral,8 VIRUSOLOGIE MEDICALA in Romania, virusurile au constituit preocuparea marilor precur sori, Victor Babes este cel care a introdus seroprofilaxia in rabie, Gheorghe Marinescu are studii clasice privind propagarea virusului herpes simplex catre sistemul nervos central, iar Constantin Levadit a izolat primul poliovirus pe explant de celule umane. Opera stiinjifica a lui Babes, divers si originald, a lsat pietre de hotar in virusologie. Cele mai valoroase contributi sunt legate de studiul rabiei, iar descoperirile savantului roman vor fi totdeauna menfionate aga cum au rimas sintetizate tn primul tratat publicat in lume asupra acestui subiect (Victor Babes: La rage, Ed. Bailliere, Paris, 1912). ‘Contribute lui Babes in studiul infectilor (dovedite ulterior) virale nu se limiteaza numai la rabie. El a facut studli experimentale in vaccina, variola, febra galbend, jigodie etc. Un nou agent patogen a izolat Babes in 1888: Sur fhémoglobinurie bacterienne du boeut. [C.R. Acad. Sci., série Ill, Science-Vie_1888;107:892-694]. Ca o recunoastere a acestei prioritat, numele lui Babes este dat unui gen de paraziti - Babesia - raspandit la mai multe specii domestice (cai, bovine, ovine etc), dar asociat si cu infecfi umane, Clasici ai medicine’ romanesti si universale, intre care Levaditi Ghe. Marinescu, Pascu Atanasiu etc. siau inceput cariera in primul Institut de Medicina Experimentala creat de Babes la Bucuresti, in 1887 (actualul Institut Babes, pe Cheiul Dambovite’). Levaditi (1874-1953) a avut contributii seminale tn virusologie, sifiigrafie si in chimioteraple. In 1909, impreuna cu Karl Landsteiner (pemiul Nobel - 1930) demonstreaza ‘prezenta virusului polio tn alte fesuturi decat cel nervos: in secrefile nazofaringiene, in glandele sali vare i in ganglionii limfatici intestinal Levaditi este autorul principal al primelor tratate de virusologie “Les ultravirus des maladies humaines” (edija | in 1997. ediia a l-a in 1948, Librairie Maloine, Paris, France) si ‘Les ultravitus des maladies animales” (1943). A fost un mare cercetator european care, in ciuda animozitafi franco-germane de la Inceputul secolului XX, a lucrat si s-a remarcat atat In laboratoarele germane, cat si la Institutul Pasteur din Paris. Una din cele mai importante lucrari pentru care Nicolau (1896- 1967) este cltat gi astizi a fost asupra infectiel cu. bornavirusuri Nicolau SSt. & Galloway IA: "Boma disease and enzootic encephalomyelitis of sheep and calle”. (Rep. Ser. Med. Res. Council 1928; 121:7]. Rolul bornavirusurilor intr-o ‘serie de psinoze sau tub burari de comportament este investigat de mai multi cercetétori, iar ‘meritul precursor al lui Nicolau a fost subliniat de o monografie rece ti: Boma Disease Vius and its role in neurobehavioural disease [K.M. Carbone (ed.) ASM Press 2002, Washington DC] Invocucere Relatia virus - cancer a fost 0 constant’ a preocupaiilor toon oka ca (0 Swenson» pecan pro descoperd oncolza virald. Acest fenomen a sugerat ideea unei posi: bile bioterapii in cancer {Levaditi C., Nicolau S. Virus et tumours Ann. Inst. Pasteur 1923; 37:1-3}. Oncoliza virala este reluata in prozent prin utlizarea vectorlor virali in terapia genicd a cancerului Cu 0 Femarcabilé intuitie, Nicolau a sustinut 0 teorie amplu confirmata azi privind potenfialul oncogen al acizilor nucleic. vial Sefan S. Nicolau este si fondatorul Institutului de Viusologie al Academiei Romane. Institutul de Viusologie "Stefan S. Nicolau" este ronologic unul din primele in aceasta specialitate in Europa (1949) Institutul a fost creat pornind de la nucleul Catedrei, care sia inceput activitatea in 1942, la Facultatea de Medicina din’ Bucuresti. Pentru prima cara in lume, th invatémantul medical superior 0. disciplina Separata era consacraté studiului agenjilor infectiosi ultrafitrabil Catedra si Institutul de Virusologie au fost conduse 30 de ani de academicianul Nicolae Cajal (1918-2004). Cajal a avut cercetari esentiale pentru inilierea si perfectionarea vaccinurilor virale (vaccinu- file polio viu atenuat, gripal si rujeolos), studiind cai alternative de administrare, metode ‘moderne’ de preparare gi control Contribufile majore in domeniul virusologiei aduse de academi cianul Cajal $i colaboratorii sai au constituit obiectul unor luerari monografice, dintre care citam: "Diagnosticul de laborator al infame- crobiozelor umane” (1988), "Poliomiolita" (1961), “Turbarea” (1962) "Metodele laboratorului clinic" (1964), "Elemente de inframicrobiologio general” (1965), "Hepatitele virale” (1974), "Encefalitele si ence- falopatile.virale cu evolutio lent” (1974), "Rujeola, etiopatogenie si profilaxie" (1978), "Enterovirozele nepoliomielitice" (1983), "Patogenia infecfitor virale cronice” (1983). Sub redactia academicianului N. Cajal @ aparut In 1990 primul volum al unui remarcabil tratat de Virusologie Medicala Numerosi cercetatori romani s-au afirmat la scoala pasteuriana, iar docuniente revelatoare pot fi gasite in arhiva ‘institutului Pasteur (www.pasteurfrlinfosci/archives) pentru: Jean Cantacuzene (lon Cantacuzino) 1863-1934, Constantin Levadit, Stefan Nicolau, Pascu Aianasiu (1913-1995), Radu Portocala (1915-1893) etc, Pa ra BALACAPITOLUL 1 GENERALITATI DESPRE VIRUSURI De retinut: Virusurle ocupa 0 pozitie unica in biologie prin talia extrem de mica gi parazitismul obligatoriu intracelular. Genomul virusurilor este constituit dintr-o singur specie de acid nucleic (ARN sau ADN), care se multiplica prin replicare. Etiologia virala a unor infecti este argu: mentata de satisfacerea postulatelor ui Koch, cu corecturi aduse de metodele modeme de diagnostic si de identificare genomica. Microorganismele care paraziteazéi organismul uman pot fi enume- rate in ordinea descrescatoare a taliei $i complexitaji lor astfel (fig. 1.1) ~ protozoare gi fungi; + bacterii gi mycoplasme; | = rickettsi ‘si chlamydi = virusuri $i prion tmicion Bacterium (Stephytococcus WB Poamavirus pot) ‘axeus) Fig. 1.4. Comparajie tne tala bacterilor (Staphylococcus aureus) si a virusullor.2 VIRUSOLOGIE MEDICALA Virusurilo i prionli sunt considerate ca microorganisme para- zitare cu totul inferioare, incapabile sé se multipice in afara unei celule gazda, far suportul metabolic si energetic al acesteia. ‘Ani de controverse au dezbatut problema virusurilor ca forme “vit sau ‘*ne-vi'. Stanley, in 1935, a cristalizat virusul mozaicului tutunului, Gierer si Schramm, in 1956, au demonstrat infectiozitatea acidului nucleic viral, Spiegelman si Komberg, in 1961, au probat “multplicarea" in vitro, i tuburi de cultura, a acizilor nucleici viral purificalj. Deci, particule virale tipice au putut fi objinute din consti- tuenipurificali ai vironilor, ceea ce pledeazi pentru considerarea virusurilor ca forme vil © serie de agenti subvirali cu potential patogen pentru plante, animate si om au fost caracterizali mai recent. Aici sunt inclusi virotzi, agentii satelij, transposomii gi prion Viroizii sunt molecule de ARN circular, nu mai mari de 200-400 de nucleotide, fara capsida sau anvelopa, care determina unele boli transmisibile la plante. Virusoizii, sau agentii satellj, au un genom mai mare decat viroizii (1 000 de nucleotide). Strategia lor replicativa depinde de coin te wultana cu un virus a c&rui capsida o folosesc. Un exemplu iI constituie ‘virusul" hepatitei D (delta), al carui genom ARN se inveleste intro capsid’ alcatuité din antigenul de suprafata al virusu- lui hepatite: 8. Transposomil sunt elemente genetice mobile (descrise la plante de Barbara Mc Clintock), capabile s8 se mute dintr-o pozitie In alta jn genomul celular. In spiritul teoriei evolutiei regresive (vezi mai jos), transposomii pot fi socotiti ancestori ai virusurilor : Prionii sunt agenti infectiosi nonconventionali, in sensul c sunt lipsiti de genom. Ei reprezinta proteine infecfioase al caror mecanism replicativ este numai parfial sugerat (vezi capitolul 33). Rezistenta deo- sebitéi la inactivare a prionilor a sugerat cd acesti agenii reprezinta © combinalie neobignuit de proteine si acizi nucleic. Proteina aso- ciata prionilor (PrP) provine din conversia unei proteine normale de la rivelul membranei celulare a neuronilor in cursul parcursului endocitar catre lizozom. Odatd format, PrP persisté in celulé si acumularea i pare sa fie responsabilé de leziunile remarcate in special in SNC. Virusutile se deosebesc de alte microorganisme prin cateva pro- prietati generale care le fac complet dependente de celula gazda in ceea ce priveste realizarea ciclului lor replicativ. Gonerattaii despre vinusur 13 PROPRIETATI GENERALE Virusurile cultiva numai pe substraturi vi: animale de laborator, ou de gaina embrionat gi culturi de celule. Ele nu au ribozomi - deci mecanisme de sintez& proteica, nu au mitocondri - deci nu au surse pro- pri_de energie. Organizarea simplé a virusutilor le face complet depen dente de metabolismul celulei gazda. Pe de alta parte, majoritatea substanfelor antivirale nu pot discrimina intre afectarea metabolismului gazda si cel al parazitului, cea ce explicd toxicitatea lor considerabila. Genomul viral este constituit numai dintr-o singura specie de ‘acid nucleic, fie ADN, fie ARN, niciodata ambele la acelasi virus. Ca urmare, indiferent de specie, acidul nucleic viral confine intreaga infor- mate genetica necesara multiplicari gi codificari celorialte structuri Virale care alcatuiesc particula elementara infectanta sau virionul. Multiplicarea vitusurilor este diferité de cea a bacterillor Ultimele se Tnmuljesc prin diviziune binard, tn timp ce virusurile sintetizeaz’ copii multiple pe o matrité unica, constituité de acidul nucleic viral (acest proces fiind numit replicare). Talia virusurilor este de 10-100 de ori mai micd decat a bac- terillor, Dimensiunea particulei virale se exprima in nanometri (1_nm 10° m), iar a celulelor bacteriene in microni (1 ym = 108 m). Ca urmare, virusurile pot fi vizualizate ta microscopul electronic si, de obicel, ‘nu sunt refinute do filtele bacteriene, sunt ultrafitrabile. Parazitismul strict intracelular si imposibiitatea de a fi rejinute de fitrele bacteriene fac purificarea virusurilor deosebit de laborioasa. In esenja, metodele de purificare pornesc cu o prima etapa de elibe- rare a virusurilor din celula parazitata (prin goc osmotic, ultrasonicare, Gicluri repetate de inghel-dezghet etc.), urmand etape de puriicare fizicd (ullracentrifugare) sau chimicd (adsorbjie pe coloane diferte, eluje in tampoane cu osmolaritate i pH riguros controle). Virusurile sunt insensibile la antibiotice, substanje care au act une bacteriost ‘sau bactericida. In schimb, replicarea virala induce sinteza unor substanfe numite interferoni, care au activitate antivirala, Interferonii nu actioneaza direct asupra virusurilor, ci induc in celulele inca neparazitate o stare antivirald care le face rezistente la infect Interferonii au, pe lang activitatea antiviala, si alte acfiuni biologice: anticelulara, anttumoral, imunomodulatoare, coea ce explicd utiizarea lor terapeutica in multe alte specialitii in afara patologiei infecfioase {hematoiogie, oncologie etc.) COMPOZITIA CHIMICA A VIRUSURILOR Acizii nucleici. Genomul viral este constituit dintr-o singura specie de ARN (la ribovirusuri) sau de ADN (la dezoxiribovirusuri).4 VIRUSOLOGIE MEDICALA Greutatea molecular’ variazd intro 1,6 gi 160 x 10 daltoni, iar capacitatea de codificare corespunde la un numar intre 3 i 160 de cistron. Continutul in G + C (guanind + citozina) poate varia intre 36- 75%, cea ce indica 0 diversitate mult mai pronunfata intre virusuri decat in cadrul altor grupuri taxonomice. In plus, in cursul replicari le se pot produce incorporari eronate de nucleolizi, ceea ce deter- mina apariia de variante, uneori cu. semnificaiie clinica. Frecvenia incorporarilor gregite este mai ampli (cu circa doud ordine de marime) la virusurile ARN decat la dezoxiibovirusuri, De notat c tn ‘genomul viral exist regiuni inalt conservate si regiuni variable, coea te asigura, pe de o parte, pastrarea identitati fiecarei famili, gen sau specie virald, pe de altd parte, variabiltatea continua si adaptarea la factorii presori_ai selecfie! naturale. ‘Genomul ADN poate fi simplu (ss) sau dublu spiralat (ds), li rear, circular sau suprainfasurat. Genomul ARN se poate prezenta la fel, ss sau ds, continuu sau fragmentat. In cazul genomului ARNss, tnele virusuri ‘sunt cu polaritate pozitiva, respectiv, genomul serveste ca ARNm, sau cu polaritate negativa (antimesaj) - cand numal spira Ccomplementara genomului poate funcjiona ca ARNm. ‘Acidul nucleic viral este suportul infectivitatii virusurilor, propri- tate care se poate exprima uneori fara a fi necesara prezenta color [alte structuri virale si in special a proteinelor. Proteinele virale sunt suportul antigenitati Virusurllor, respectiv, a capacitati acestora doa determina un raspuns imun specific in organismul gazdei parazitate Proteinole virale asigura formarea Tnveligurilor externe ale viri onului care protejeazd genomul viral. Unele proteine sunt intim legate de genomul viral, avand un pronuntat caracter histonic si intra in ‘compozilia nucleocapsidei virale. Alte proteine participa la alcatuirea ‘nveligurlor: capsida si anvelopa virala. Capsida si anvelopa rezulta din asamblarea unar subunitali identice numite capsomer, respectiv, peplomer. Fiecate capsomer este alcatuit din unul Sau mal multe lanfuri polipeptidice. Din rafiuni de economie a codificari, capsida este alca {uité din unitéti repetabile care se asambleazé dupa dou forme de simetrie: helicoidala $i icosaedrica. ‘in afara acestor proteine structurale, genomul viral mai codifica $i proteine funcfionale, de regula enzime, care intervin in replicarea Genomului. Unele famili virale conjin aceste enzime incorporate in particula viral matura, de exemplu, reverstranscriptaza tn cazul retro- Virusurilor. Nivelul activitaiii enzimatice este proporfional cu numarul de particule infectante sau, altfel spus, cu incarcarea viraa. Proteinele care participa la alcatuirea inveligului exter sau anvelopei virale sunt, de regula, glicozilate si la microscopul elec- Goneraltayl despre visit 15 tronic apar ca nigte project pe suprafata virionului. Dac& anve $i capatia vrlhproleeazd genomul do acjunea ruceazelr el lare, asamblarea capsomerelor si peplomerelor in structuri simetrice face proteinele virale rezistente la actiunea enzimelor protecitice. Lipidele sunt parfi componente ale anvelopei virale flind insi preluate din membrana celulei gazd, deci nespecificate de genomul ral. De altfel, dupa tratamentul cu’ solvent lipidci (eter, cloroform, séruri biliare), ‘virusurle anvelopate sunt inactivate, ins ele se pot reface morfologic si in urma adifiel de pide sintetice, Inactivarea virusurilor. Multi agenti fizici si chimici pot inactiva virusurile, ceea ce este relevant nu numai pentru dezinfectio, dar gi Pentru productia de vaccinuri virale. Trebuie facut agenfi virulicizi, care inactiveaz infectivitatea prin acfiunea denatu- rant& asupra componentelor chimice ale virionului, si agenfii virusta- Sel, care numa ba replares viusurloc Caldura: majoritatea virusurilor sunt termotabile chiar ta rat nve. 20° 50°C. tocol vrusurior so Tace de regula la. °C sau, mai bine, la temperaturi foarte scézute in zapada carbonica (70°C) sau azot lichid (-196°C). Timpul de injumatajire (sau semi- Viata) infectivitati pentru cele mai multe virusuri se masoara in: = secunde, ta 60°C; minute, la 37°C; = oF, la 20°C; zile, la 4°C; «unl ta TOC; an, ta -196°C frusurile anvelopate sunt mai termolabile. Inghef-d repeat compromte infectvtaten muito vrueur, O mada ud do stocare este lioflizarea: deshidratarea prin sublimare a suspensilor Virale Inghefate la -70°C gi procesate in vid. pH-ul afecteaza infectivitatea, de regula, la extremele spectrulul sub 4 (acid) sau peste 9 (alcalin) Unale vinisuri rezista ins bine la sa ‘Sepia de ene fologie. Concenrai ideale ae unor fon stabilizeaz& virusurile ata wor ‘atat la temperaturi impropril, cat si la Radiafile ionizante (U-V, gamma, X etc.) inactiveaz virusurile in raport cu dimensiunea particulei virale, cu confinutul gi structura acidului nucleic, cu concentratia de virioni in suspensie. © serie de agenfi chimici actioneazi ca antiseptice si dezin- fectante: formaldehida, hipocioritul de sodiu, detergenti.. Clorinarea pei potabile nu reuseste uneori (cand confinutul in substante orga- nice este mare) s& inactiveze toate virusurile. Virusurile neanvelopate: enterovirusurile, reovirusurile etc., sunt mai rezistente la procedeele de tratare a apei16 VIRUSOLOGIE MEDICALA MORFOLOGIA VIRUSURILOR rionvl sau partcula elomeniar’ este alatuita cintun mice denon ARN sa ADN 3 dn Invlgu rete: capei6a 9, uneor, Srvotpa, Casi exe ctu dn eapsomere aseblte pin 19 tu noncovalente. Flore capsomer esto compus din +6 pelpep Cu toate acestea, la unele virusuri pot fi gasite capsomere cu com peri chmie feta in tance de posta in capiga 7 Asamblarea capsomerelor se face dupa regulile simetriei icossechea sau hale. Acote dud pur de site Pot cm Sine evutand ate tel varante: anvelopata icoseedric, envelopat a 5) complex’ (fg. 1.2). " neko icorsedres ose exo un cap geome 29 ce tj, fees find un rungh ela. Esa de siete de Tinje eu (care tee nvr), pl (are ee oi lt) Conta (are Weep fee}. Cle aect Suekmiser Ful Seto domurtor goodezce, a ana regulle sete hosaedice Coratuse (henge, al plvlento te) care cid volun mac pent suprsfala minima Ge acoperve, princi ce se-aplcd. 9 5 BASIC TYPES OF VIRAL SYMMETRY Scocahera mucheocepshé ruchocaped 12 soame pincer sgl densa care datormin snares cam fea lita ‘ponentelor virionulti. al aul Capsomerele alcatuiesc grupe de 5 sau 6 unitafi, iar numarul total por capsid (N) este Gat de formula simpla: N = 10(n-1P + 2 Genera despre vivsun 7 unde neste numarul total al capsomerelor vizibile pe o latur’é a ieosaedrului. Deci, numarul de capsomere poate fi 42, 92, 162, 252 Simetria helicoidala este caracteristicé virusurilor cu nucleocap- sida, unde capsomerele se aranjeaza urmand helixul acidului nucle. jc. Tn general, aceste virusuri au un singur fel de capsomere, au forma cilindric& si un al doilea invelig exterior numit anvolopé lnvelisuri suplimentare numite membrane sau tegument apar’ la virusurile mai complicate: herpesvirusuri, poxvirusurl, Rotavirusurile au doud capside suprapuse. PROCEDEE DE CULTIVARE A VIRUSURILOR Virusurile sunt paraziti intracelulari care nu se pot replica pe ‘medii sintetice. Cultivarea lor este indispensabilé studilor detaliate de biologie virala, testarii substantelor antivirale, productiei de vaccinuri, Unele virusuri nu au putut fi incd cultivate in laborator, singurele “gazde" find maimujele hominoide. Exist trei sisteme virus-gazda uth lizate in prezent: animalele de experienta, oul de gaina embrionat, cutturle de celule. Animalele de experienté: nu numai in virusologie, dar gi in alte discipline, folosirea animalolor de experienia este limitata azi. Cauzele sunt, pe de o parte, sistemele altemative mai ieftine gi flabile (in primul rand, culturile de celule); pe de alla parte, impactul puternic Pe care principle etice promovate de organizatile pentru. protectia animalelor 1! are in societatea contemporand (tabelul 1.1). Sistemul de evaluare propus in tabel stablleste un punctaj *prag® rezultat din Insumarea cifrelor fiecdrui aspect considerat. Un minim de respect etic nu accepta experimente in care punciajul rezultat din insumarea Gifrelor de la punctele A - D este peste 15, TABELUL 1.1 SISTEM DE EVALUARE PENTRU MINIMALIZAREA SUFERINTELOR ANE MALELOR IN EXPERIMENTE BIOLOGICE la om, evitarea suferinjol la om, amelorerea sinataji om, amelorarea bunds omul, ‘ameliorarea cunogtinjelor orm B. Sansa de reusita @ experiment 1. excele 2 foarte bun,18 VIRUSOLOGIE MEDICALA 3. bun, 4: iitat, ‘5, improbabl © Specie animal 4 fird sensiblitate (mols), 2. au cova. sonsibiitate (post, amfbi), 3. cu congiinta (reptile), 4. cu congiin{a gi sentimente (mamitere), 5, inielgente (primate, camivore, cetacee). ©. Suterinja arimalulul in experiment: 1. deloc, 2. minima, 3. modorat, 4 i 4. éeloc, 6. f tanga. F. Durata experimental: 4. extrem de scurta, 2 scuta, 3. moderata, 4. lunga, 5. foarte lunga, G. Numar de animale: 4.15, 25-10, 3. 10-20, 4. 20-100, 5, 100 1. Caltatea ingrii animaletor. 1, excelent 2. foarte buns, 3. bund, 4, medio, 5. 10a, Dogma necontestata in trecut “humans come first” este inlocuita de © afitudine mai generoasé fata de tot ce este viu. Animalele de experien{a nu sunt un simplu instrument de cercetare gi utiizarea lor trobuie (in spiritul lui Albert Schweitzer) “sé evite suferinfa oricand este posibil. Experimentele pe animale de laborator aman indis- pensabile in studiul patogeniei virozelor, al raspunsului imun, pentru testarea inocuitatii unor medicamente sau vaccinuri. Cercetarea stiin- fificd a ameliorat utiizarea acestui sistem, producand animaiele “germ free", linile consanguinizate, soarecii transgenici etc. Standardizarea neralt) despre viusur 9 condifilor de ingrijre si manipularea genetic a animalelor a optimizat reproductiiltatea rezultatelor experimentale. Ou! de gaind embrionat (introdus de Goodpasture) ofera fesut embrionar pentru cultivarea virusurilor. Acest sistem este aplicabil pen- tru foarte multe famili virale, pentru cd susceptibiltatea embrionului este net superioar& animalelor tinere sau adulte. Quale sunt inocu- late pe diverse cai si, in functie de organul vizat, varsta embrion lui poate varia inte 5-14 zile de la debutul embrionari. Din ce in ce mai pujin folosite in izolarea virusurlor, oudle de gain embrio- nate si-au pastrat importanja in prepararea unor vaccinuri virale (grt pal). Culturile de celule au fost introduse In virusologie in 1949, de Enders, Weller si Robbins, care au primit Premiul Nobel pentru cub tivarea virusurlor poliomialtice in vitro, in celule nonneuronale si pen- tru evidentierea leziunilor histologice consecutive. Trebuie_mentionat 4, multi ani inainte, Constantin Levaditi reugise acelasi iucru pe explant de fesut nervos de la maimuje. De atunci, culturle de celule au ramas sistemul virus gazda predilect in virusologia clinic& si in cercetare. Tipurile de culturi folosite sunt: culturile primare, liniile celu- lare i tulpinile diploide. Lor i se adauga uneori culturile de organ gi explantul de fesut. Modificarile histologice determinate de replicarea virala in culturi de celule definese efectul citopatic (ecp). METODE CANTITATIVE DE EVALUARE A INFECTIVITATI Studiul virusurilor depinde de practicarea unor metode repro- ductibile de cuantiicare a infectivitafi' si a altor proprietati biologice. Numarul_virionilor intr-o suspensie viral poate fi estimat prin meto- da dilutilor sau “tirare". Infectand unul din sistemele virus-gazda cu dilutii succesive ale unei suspensii virale, in cAteva zile se poate esti ma cantitativ nivelul multiplicarit virale. Aprecierea se face prin teste cantitatve sau quantale (fig. 1.3; tabelul 1.1). In testele cantitative (de exemplu, formarea plajelor ~ Dulbecco) unui focar infectant ii corespunde, de reguld, un virion. in testele quantale nu se inregistreazé numeric particulele virale, ci prezenja sau absenja lor la o anumita dilutie. Ca urmare, rezultatele se exprima tn urma unor prelucréristatstice tn funcjie de succe- siunea si rata dilutilor, de numarul de animale sau tuburi de cultura inoculate in fiecare diluyle etc.20 VIRUSOLOGIE MEDICALA Fig. 1.2. Plale de virus ryjeolos pe linia VERO (de la sténga, duit Incepand cu =e : ane img ep a aaa nae may eere ag mee eae Pema er POSTULATELE LUI KOCH 8 bata numa Relatia cauzela dintre infectia virala gi boala este proba in coal sastacer! uimstoarelr postulate propuse de Koch, in 1882, fertor la infectile bacteniene: ‘eter Vis impleat tebule izolat de la majortatea cazurlor de imbolnaviri similare. i 2. Virusul trebuie izolat intr-un sistem gazda reproductibil. 3. Virusul izolat reproduce boala umana in cazul inocularit la animale susceptible Generalitati despre viusurt a Senet desero viuswt a 4. De la animalele bolnave se reizoleaza virusul initial Desi toate aceste deziderate pot fi probate, in multe cazuri izo- larea virusuriior este greoaie sau imposibilé, ceea ce nu exclude ett ologia viral. Tehnologii moderne de evidentiere a genomului viral sau @ unor fragmente ale sale sunt acceptate ca probe specifice pentru etiologia virala. Asifel de probe au fost aduse in boli in care, ‘n tre: cut, participarea virusurilor era priviti cu rezerve: unele boli maligne, boli autoimune, boli metabolice si degenerative tc, Postulatele lui Koch definesc caracteristicle bolilor infecjioase sau transmisibile, dar creeazé si premisele pentru injelegerea altor situafii in care eticheta de virus este aplicata numai in sens metaforic. De exemplu, este cunoscut termenul de virus in lumea calculatoarelor, cazul tipic fiind cel al virusului Michelangelo, a carui aparilie este asteptata in fiecare an, la 6 martie, ziua de nagtere a celebrulul renascentist Virusurile calculatoarelor compromit sistemul operational al unui computer in acelasi mod in care un virus real submineaza metabo- lismul celular deturandu-! in folosul sintezei particulolor virale noi progene. Mecanismul transmiterii virusurilor la calculatoare este simi. lar cu ceea co se intamplé in natura: floppy discurile infectate con. tamineaza hard discul calculatorului care, la randul s8u, genereaza floppy discuri infectate (verificénd in acest mod postulatele lui Koch). Este interesanta continuarea comparatiei care relova ci prezenta Virusului in hard nu are un efect imediat - rezultatul este inifiat numai in ziua de nastere a lui Michelangelo, odata cu afigarea datoi pe ecran. Stralegia replicarii virale utiizeaza acolasi procedeu in infec- file latente care permit perpetuarea infecjiei chiar in lipsa unor Subiecti susceptibil. Inventatorii virusurilor in informatio’ au fost cconstien{i c& sansa de propagare a virusurlor este mai mare in cazul tunel laten{e prelungite, a unei prezente silenfioase. Creatorii virusurlor calculatoarelor au fost programatori adolescent care si-au propus sa interfereze banca de date a Pentagonului. Uttcrior, programele, au evoluat, existand in prezent sisteme antivirus care actioneaza prof lactic. Totusi, aceasta aventuré nu a adus numai necazuri; ea a creat uunul din cele mai eficiente mijloace pentru realizatoni de softuri, pen- ‘tu protectia prin copyrights a proprilor programe. Este ceea ce se {intampla in cazul virusurilor reale: strategia replicari' unora dintre ele este folosita in biotehnologie sau in genetic, promovand tehnologi care vor aduce multe rezultate interesante in vitor Sinteza Virusurile sunt aledtuite din genom (ARN sau ADN) protejat de Inveliguri proteice (capsida gi anvelopa). Alcatuirea capsidei ca gi a anvelopei se bazeazd pe asamblarea simetricd a unor subunila Structurile proteice numite capsomere, respectiv, peplomere, sunt soll2 VIRUSOLOGIE MEDICALA darizate in inveliguri continue dupa regulle simetriei icosaedrice (cubice) sau helicoidale. ‘Gonomul este purtatorul infectivitayi virale; capsida sau anvelopa determina antigenicitatea virusurilor. BIBLIOGRAFIE Bos L. Intemational naming of viruses - a cigest of recent developments. Arch, Vio 2o02:147:147%-7. Gann AJ. Principles of Molecular Virology. Academic Press, 1999. Harrison ‘SC. Prindples of virus structure, In Fiel’s Virology. Raven Press, New York, 2003, p. 37-61 Mahy BW. 'A ditionary of virology, 3° ed. Academic Press, London, 2001, — CAPITOLUL 2 TAXONOMIE VIRALA De retinut Taxonomia virala actual’ desparte ribovirusurile (genom ARN) de dezoxiribovirusuri (genom ADN). In aceste regnuri, virusurile se grupeaza (de la simpiu la complex) in tulpini, speci, genuri, sub- famili, familii si ordine, dupa crteriul inrudiri in’ secventa_nucleo- tidelor din genom. Criterile pragmatice in taxonomie (dupa calea de transmitere, dup& localizarea simpiomelor etc.) sunt azi depasite. Actualizarile, din ce in ce mai frecvente, ale taxonomiei Virale pot fi aflate "prin Internet la urmdtoarea adres: http:// wrwncbi.nim.nih.gow/ICTV Istoric. Sistemul universal de taxonomie viraki elaborat de Comitetul Internajional pentru Taxonomie Virala (ICTV) este un sis- tem deschis, susceptibil de actualizari periodice. Totusi, plecand de la un numar limitat de criteri, sistemul reugeste s& defineasca cate- gorii (taxoni) bine delimitate, cu semnificatie clinica. In acest mod, Clasificarea “viro-astronomica" este tot mai mult "viro-logic&". Taxoni Pentru clasificarea tuturor virusurilor, unitajle taxonomice mari famille, ordin, gen (tip) sunt bine conturate. Delimitarea fiecarui up se face in functie de proprietatile virionului: morfologie, proprieta fizico- chimice, compozitie (acid nucleic, proteine, lipide, carbohidrai!), orga nizarea genomului si strategia replicativa, antigenitate. Unitatile taxo- nomice mei mici - specile si subspecile - sunt mai pufin strict delimi- tate. Specile raman taxonii cu care se lucreazé in mod curent, iat pentru definirea lor, Baza de Date Universal a Virusurilor http:lwwwunebi.nim.nih.gov/ICTVaB considera nu mai putin de 2 600 de caractere cuprinse intr-o lucrare ce numara 466 de pagini. Pentru specii, cateva caractere capat importanfa majora si ttebuie cunos- ute de orice corcetator care lucreazd in domeniu: detalile privind izolarea tulpinilor (an, localitate, numa), detalile privind depozitarea gi pasajele de intretinere, antigenitatea ‘si mai multe proprietati bio-24 VIRUSOLOGIE MEDIGALA logice pe care le vor detalia la fiecare specie. In acest mod se vor putea delimita in cadrul fiecdrei speci: serogrupur, tulpini, izolate sau clone. Pomind de la simplu la complex, definim urmétoarele categori taxonomice: ~ specia - reprezint& 0 mullime constituité din tulpini de virus care au in comun un set de proprietaifi stabile care separa aceasta mullime de altele asemanatoare. In general, specia este rezultatul Uunei decizii subiective. Pentru virusurle ARN, cu mare variabilitate, se intrebuinjeaz uneori si termenul de quasispecii, care reprezinta submultimi caracterizato de identitate genomica. Ficcare quasispecie posedi o secvenfa genomicd consens caracterizata pentru fiecare poziti din lantul nucleotidic de bazele intainite cel mai frecvent Tulpinile virale sunt constitute din progenil rezultati din replicarea unui singur izolat viral; = genul ~ grupe de speci virale cu caracteristici comune gi cu lun ancestor comun (terminatia latina: virus; exemplu: Morbilivirus virus rujeolos); = familia - grupe de genuri cu caractere comune in ceea ce priveste morfologia virioniior, structura genomicd si strategia replicarit (terminatia latina: viridae; exemplu: Paramixoviridae); = ordinul - este un nou grup taxonomic care grupeaza fami cu strategie comund a replica, La Congresul Intemational de Virusologie (lerusalim, 1996) au fost recunoscute doua ordine: ‘mononegavirale (cu genom ARNss cu polatitate negativa) si nidovi- rale (fara anvelop2). Taxonomia actuala utlizeazd urmatoarele criterii definitorii pen- ‘ru clasificare: 1. Proprietatile _virionului anvelopei 2. Proprietile genomului: tipul de acid nucteic, numrul de spire {simply sau dublu spiralat = ss/ds); linear sau circular (L, C), sensul de transoriere sau polaritatea, numdrul de segmente, secvenja de nucleotide, 3, Propriotatle proteinelor virale: numa, greutate moleculara, functie, secventa de aminoacizi 4, Replicarea viralé: strategia replicarii, a transcrieri, a tradu- modificari posttraducere, asamblarea si eliberarea virionilor pro- talie, forma, simetrie, prezenta ceri geni 5. Proprietaiile fizico-chimice: stabilitate tormica, rezistenia la pH, radiatii, detergenti, solventi, ioni etc. 6. Proprietatile biologice: serologie, spectru de gazda, tropism celular, vectori, Taxonemia vat 25 CLASIFICARE EPIDEMIOLOGICA O clasificare foarte utila pentru clinician folosegte drept unic crt tetiu calea de transmitere a agentului etiologic viral. Urmatoarele cate- gorii pot fi delimitat: ~ Virusuri enterice - cu transmitere fecal-orala (exemplu, poliovirusuri. - Virusuri respiratorii - cu transmitere aeriand (exemplu, virusuri gripale), ~ Virusuri cu transmitere sexuald (exemplu, HIV). ~ Virusuri transmise prin sénge (exemplu, virusul hepatitel B). ~ Virusuri transmise de artropode (exemplu, arbovirusuri ence- falitogene). ~ Virusuri transmise vertical, matemo-fetal (exemplu, virusul rubo- los, citomegalic etc) TABELUL 21 PRINCIPALELE RIBOVIRUSURI CU SEMNIFICATIE MEDICALA, [Fara [Diameira | Simetia[Groutato —[Ramér —|Rumir — [Nama liom) Jeapsider |moleculara |pretoine |sogmente |nucleozie lgonom Jeoiicat fin genom |x 102 [Pcomanngae P30 He 25 FE i leer Catewritae [5540 He ec z fi ig Togavrideo [50-70 le id B fF Fo [Feantto ——[6-70 Ye iz a i i [Burvavinae [75-80 Ee iB B ToS [Rhabcrdae |SOSG0—_H issa5 5 fr i [Renna 0 Fem ont fort fieze [Coronavidas — [75-700 fe es ee i Heat [-reravirideo —|69%00 Jie ie 5 Hora Tovdee [503800 — fe ie fr Crore [50-120 = rs re 136 Paramnonrdae [120-120] is7 ie Fr Fez [Petrone |B0-100 foe fio fixe fase Abrevier: lc ~ simetrie icosaecrica; H - simetie helecidal&. Grevtatea mole culard a ARN viral exprimaia in 10° Da Familii importante din punct de vedere medical. in prezent, ICTV recunoaste 61 familii de virusuri, din care 21 sunt patogene pentru om (tabelul 2.1 si tabelul 2.) Vom enumera numai famille importante din punet de vedere medical:26 VIRUSOLOGIE MEDICALA RIBOVIRUSURI (fig. 2.1 si 2.2) 1. Picomaviridae grupeaza virusuri fara anvelop, cu simet icosaedric’, diametrul virionului 27-30 nm, genom ss cu polaritate pozitiva si infectios, spectru ingust de gazda. Din aceasta familie fac parte cinci genuri - Enterovirus (virusurile polio, Coxsackie si ECHO). Cardiovirus (virusul encefalomiocardite) = Rhinovirus (agentii guturaiulul), = Aphtovirus (virusurile febrei aftoase). = Hepamavirus (virusul hepatitei A). Genomul la picornavirusuri, desi variazé ca dimensiune intre 7,2 kb la rhinovirusuri gi 8,5 kb la aphtovirusuri, prezinta c&teva carac- tere comune: = 0 regiune lung (0,6-1,2 kb), noncodanta, la capatul 5° al genomului, imporianta pentru virulenta si pentru replicare; = 0 regiune scurta (50-100 de nucleotide), noncodanta, la capa tul 3', necesara pentru sinteza spirei negative complementare (unde se alageazi aga numitul semnal de poliadenilare); i 'restul genomului codifica 0 singura proteind, clivaté ulterior in polipeptidele capsidei Coronaviridae (NS+) Arenaviridae (S, ambi) —_Picornaviridae (NS+) RNA viruses Positive strand(*) Calcivividae (NS#) Fig. 2.1. Imagini la microsoopul electronic ale viontor aparndnd unor fami de nibovinusur cu polarate poziwva a genomului Famila arenavirdee are virion cu ‘Jonom segmental si cu polantate fe pozitva, fe negativa (antimesa). Texonomie viral 20 Paramyxovindae (NS) Rhabdoviridae (NS-) 100% * —— _RNA viruses Negative strand () |.” } and Double strand (ds) =o sepmates Bunyaviridee (S-) Filoviridae (NS-) Fig, 2.2 Viioni din fart de nboviusur cu genom ARN cu polattate negatvs cx ‘genom nesegmentat (NS) sau segment (orl menonegavrale). 2. Caliciviridae prezint& aceleasi caractere ca_picomavirusurile, cu exceptia formei si taliei mai mari (35-40 nm). Exemple: agenti gastroenteritelor umane si patogeni asemanatori la porci, cAini, feline. Infectile ta om afecteaza in special copiii si se transmit cu uurinja in colectivitat. Alte virusuri ARN au fost izolate din epidemii de boala diarelca acuta (BDA): astrovirusuri, coronavirusuni gi vitusuri mici, rotunde, neciasificate: agentul Norwalk. 3. Togaviridae cuprinde virusuri_anvelopate, cu simetrie icosaedricd, dimensiuni 60-70 nm. genom ss cu polaritate pozitiva si infectios, spectru targ de gazda (primate, alte mamifere, pasari si insecte). Toga-. flavi- si bunyaviridele alcatuiau in trecut grupul arbovirusurilor (artropode’ bore viruses). Familia togaviridae cuprinde 4 genuri = Alphavirus (virusurile encefalitelor ecvine de Est, Vest, Venezuela etc.) ~ Rubivirus (virusul rubeotos). Pestivirus (virusul diareii bovine, hog cholera virus).. - Hepacivirus (virusul hepatitel C).28 VIRUSOLOGIE MEDICALA 4, Arterivinidae (virusul arteritel ecvine), cu caractere intermedé- are intre pesti si flavivirusuri, este o familie recent desprinsé din togaviridae. Arbovirusurile infecteaza mamifere si pasari gi sunt menfinute in aceste rezervoare animale de insecte hematofage. Vectorul artro- pod se infecteazi muscand animalele in stadiu viremic. Multe arbovirusuri realizeaza ‘cicluri replicative la insectele _vectoare. Raspandirea geograficd a arbovirozelor depinde de climat care, la randul su, determina distribujia vectorilor i a animalelor rezervor de Virus. Omul este numai o gazdé accidental in lantul epidemiologic al arbovirozelor, ‘Alte doud famili desprinse din arbovirusuri sunt 5. Flaviviridae - include febra galbena, febra Denga, encefalita rus de primavara-vara etc. 6. Bunyaviridae - include encefalita de California, febra hemo- ragicd de Crimeea etc. 7. Orthomixoviridae cuprinde virusuri anvelopate cu simetrie hell coidala, dimensiuni 80-100 nm, genom ss, segmentat, cu polaritate negativé. Denumirea deriva de la afintatea’ acestor agen{i pentru git coproteinele care acopera celulele epiteliului respirator si membrana hematilor. Polipeptidele din structura. proiectilor anvelopei virale (cu care viusul se atageaz’ de substral), ca si enzimele necesare pen- ‘ru glicozilarea lor sunt virus codificate; lipidele gi reziduurile glucidice din anvelopa sunt preluate din membrana celulei gazda. ‘Aceast familie include trei genuri de virusuri gripale (influen- zavirus A, B si C). Virusurile gripale A cuprind specii patogene pen tru om, pore, cal, pasdri etc., fiind responsabile de epidemile de amploare; virusurile gripale B determina gripa sporadica (si, probabil, © complicalie fatal raré: sindromul Reye). 8. Paramixoviridae sunt virusuri mai mari (100-150 nm), dar cu caractare asemandtoare ortomixovirusurilor. Esential pentru delimitarea Jor este genomul nesegmentat, ceea ce determina stabilitatea lor anti genic’. Muli agenfi patogeni importanti pentru om sunt cupringi in aceasta familie: = genul morbilivirus, cu virusul rujeolos; = genul pneumovirus, cu virusul respirator sinciial = genul paramixovirus, cu virusul urlian si paramixovirusuri pro- priv-zise. 9, Rhabdoviridae sunt virusuri alungite, cu sectiune de glont. In realitate sunt anvelopate, cu. simetrie helicoidalé, genom ss neseg- ‘mentat, cu polaritate negativa. Principalul patogen este virusul rabic, care se replica exclusiv citoplasmatic formand incluzile Babes Negri si se elibereaza din celule prin inmugurire la nivelul membranei celulei i Texonomie viata 29 infectate. Rhabdoviridele au un spectru de gazda foarte divers, ceea co le permite schimbarea cu usurinta a speciei gazdai infectate. © familie desprinsa de rhabdoviride include agenfii Marburg gi Ebola, care determin& febre hemoragice transmise la om prin con tact personal far vector intermedia. Numele propus este de Filoviridae si corespunde formei alungite a virionilor. 10. Corenaviridae au cel mai lung genom ARNss (30 kb) cu polaritate pozitiva, ins incomparabil mai mic decat cel mai lung genom ADN viral - virusul citomegalic cu 280 kb. Un coronavirus emergent important a determinat in 2002-2003 pandemia SARS (sin- drom acut respirator sever) 11. Reoviridae (virusuri respiratorii, enterice, orfane) cuprind agenti grupati inifial cu virusurile ECHO (picomavirusur) dar, ulterior, s-8 constatat 0 deosebire esenijali: prezenja unui genom ARN dublu spiralat segmentat. Trei genuri care includ patogeni umani importanti intra in aleatuirea acestei famili - Reovirus, cu trei serotipuri cu tropism respirator sau enteric, dar nu numai. Unele sunt implicate in etiologia unor endocrinopati Cronice: diabet, hipotiroidism etc. = Orbivirus grupeaza virusuri encefalitogene (encefalita de cApuse, encefalita de Colorado, de exemplu) desprinse din arbovirusur. = Rotavirus grupeaza virusuri care determi demice la nou-nascuji si copii mick. 12, Retroviridae sunt virusuri anvelopate cu simetrie icosaedrica cu_genom ARNss prezent in doa copii identice de aproximativ 8 500 nucleotide si cu o enzima care asigura o strategie particulara a replicari: reverstranscriptaza. In cursul replicari, genomul ARN retro- viral este reverstranscris intr-o secventa ADN care (dupa realizarea spirei complementare) se poate integra in genomul celulei gazda prin secvenjele terminale (LTR - long terminal repeat). In forma integrata (ADNe proviral) retrovirusurile pot rémane latente pana la interventia Uunor cofactori externi (mitogoni, antigene, virusuri) care, promovénd activarea limfocitelor dormante, reactiveaza si replicarea retrovirusurilor Trei subfamili sunt grupate in familia retroviridae. = Oncovirinae - respectiv, virusurile oncogene ARN la murine, Pasari, bovine etc. De la om in aceasta familie au fost incluse Virusurile HTLV (Human T-coll Leukemia Viruses | $i Il) ~ Lentivirinae - agentii unor afectiuni lent degenerative ale SNC si virusul HIV - agentul etiologic al SIDA. - Spumavirinae - agenti ai unor infect persistente, asimpto- matice. gastroenterite epi.30 VIRUSOLOGIE MEDICALA DEZOXIRIBOVIRUSURI (fig. 2.3) TABELUL 211 PRINCIPALELE DEZOXIRIBOVIRUSURI CU SEMNIFICATIE MEDICALA [Fama [Dametna |Numar —[Greutatoa [Nomar [Conjnut —|Narmar Jvronuiui |spire |motecuars fproteine |G*C% — |nucteozide| nm) |ADN genom x Jcodicate lke H0°Da [Parone 125 —]7 saz a [Fepadnaviidas [AZ iz Bz F Bz [Panovavindae [A555 [2 Bs iv aoe [adenawindae T0302 je025 —jai2 70-58 oy (Horpasvitdse [00-200 | Ho0-rs0 so-so }s-42 120-750 (Poxviidas [350-7502 H160-700 paste 300 [35-40 |F50-280 1. Parvoviridae sunt cele mai mici virusuri ADN care infecteazi ‘omul (18:26 nm), neanvelopate, cu genom ss, confinand spira poz tiva sau negativa in virioni separafi, Doud genuri paraziteaz’ ant malele homeoterme de la paséri la om: parvovirus si dependovirus, Al doilea gen ilustreaza categoria particulara a virusurilor defective care reclama coinfecjia cu un virus helper (in acest caz, adenovirus sau herpesvirus) pentru o replicare productiva. La om, acesti agen{i au fost implicali in crizele aplastice din anemile drepanoctare ca urmare a infeciiei celulelor suse din madu- va hematogend si in “boala a 5a febrilé a copllarie’ Dependovirusurile par a inhiba oncogenitatea experimental a Virusurilor herpetice i adenovirusurilor. 2. Papovaviridae sunt virusuri neanvelopate, cu capsida icosaedricd, cu diametrul de 40-60 nm si cu genom ADNds circular. Spectrul de gazda este ingust, desi agentii din accasté familie pot infecta o varietate de specii (pasari, rozatoare, primate). Infecfia unor gazde distanjale filogenetic de gazda naturala relevé uneort proprt etati oncogene. Doua subfamili prezinté interes medica: = Polyomavirinae - nume indicénd capacitatea acestor virusuri de a determina tumori cu localizari multiple. = Papillomavirinae - cuprinzand agenfi verucilor sau papiloamelor cutanate sau mucoase. Papilomavirusurile umane sunt legate de dez- voltarea carcinomuiui de col uterin si a altor neoplazii intraepiteliale. 3. Adenoviridae cuprinde vechiul grup al agenfilor cu tropism adenofaringoconjunctival (APC), respectiv 46 de serotipuri care deter- mina afecliuni acute epidemice’respiratori, digestive, conjunctivale etc. Sunt virusuri neanvelopate, cu simetrie icosaedrica, diametrul 65-80 Taxonomie viral 31 nm si genom ds circularizat prin intermediul unor proteine legate covalent de capetcle ADN, Multe aspecte ale replicarii genomului ade- noviral_au servit drept_model pentru. procese importante de biologie celular: initieroa replica ADN la eukariote, transportul si prelucrarea ARNm in cursul traduceri, transformarea celulara etc. Adenoviridae Poxviridae| _Herpesviridae Papovaviridae ora peptin| DNA Viruses — 100 nanometers _Parvoviridae Fig. 2.3. Virion color 6 tamil de dezoxiiboviusur imporiante penina medicina 4. Hepadnaviridae cuprind virusuri hepatitice (virusul hepatitel B la om), cu tropism exclusiv pentru hepatocit. Vironii sferici (42 nm jn diametru) au genomul partial ds, aproape circular. Cateva aspecte particularizeaza acesti agent: = disproporfia intre sinteza materialului proteic al anvelopei si ‘genom: - mecanism neobisnuit de replicare, care include reverstran- scrierea unui ARN viral mai mare decat cel genomic utilizand o amorsa ("primer’) virus. codificata = spectru ingust de gazda, ‘tropism limitat la hepatocite; - frecventa infectilor persistente cu productie continua (ani de ile) de virus infectant Hepadnavirusurile par a fi inrudite cu retrovirusurite, avand nu numai gene cu funcfii comune, dar si omologii in 'secvenjele genomice (pentru reverstranscriptaza viral).2 VIRUSOLOGIE MEDICALA 5. Herpesviridae grupeaz’ virusuri complexe, cu anvelopa si alte ‘nveliguri pericapsidare suplimentare. Diametrul este variabil: 120-300 nm. Simetria capsidei este icosaedric’, cu 162 de capsomere, iar genomul linear, dubiu spiralat. Intre diferitii membri ai acestei tamil Geosebit de heteromorfe exist deosebiri in structura si dimensiunea genomului (care confine intre 120 si 230 perechi de kilobaze). Din cele peste 100 de herpesvirusuri izolate de la multe speci poikilo si homeoterme, opt sunt importante pentru patologia umanai Virusul herpes simplex 1 si 2 (HSV 1 si 2), virusul citomegalic (HHS “human herpesvirus 3), virusul varicela-zoster (HHV 4), virusul Epstein-Barr (HH5) si HH6, 7 si HHB (virus asociat sarcomului Kaposi). Herpesvirusurle au comun 4 proprietafi biologice: ~ codificarea unui numar mare de enzime implicate in metabo- lismul acizilor nucleick, - replicarea si asambiarea in nucleu; = efect citopatic. citocid; = frecvenja latenjei in sedii celulare caracteristice. 6. Poxvindae cuprind cele mai mari virusuri animale (diametru 200-350 nm), cu virioni anvelopati, paralelipipedici. Poxvirusurile se replica In citoplasma si, grajie unei transcriptaze proprii, pot sintetiza timpuriu un ARNm care codificd proteine necesare decapsidari com plete. ADN progen este sintetizat in exces (20 000 de copii per elula) si numai 25% este asamblat gi eliberat ca virion matur la hivelul incluzilor citoplasmatice acidofile (Guarnieri). Urmatorii agenti infecteaza omul: virusul vaccinal, virusul variolic, agentii orf (para- Vaccina) si ai unor tumori epidermice benigne (molluscum contagio~ sum). AGENT! NECLASIFICATI Descoperirea continua de noi agenti viral, unii cu particularity genomice nedescifrale creeaza probleme sistematici actuale. Intre acestia menjionm agentii encefalopatilor subacute spongiforme (pri Sau Vechiul grup CHINA virus (pentru “chronie infections neuro- ppathic agents’), agentul hepatitei delta precum si noli agenti din grupul hepatitelor nonA nonB transmise prin transfuzi. Sintezd Pornind de la simplu la complex, taxonomia virali utlizeaza urmatoarele categorit: speci, genuri, famili, ordine. Proprietajle vite onului, ale genomului si strategia replicérii sunt esentiale pentru clask ficare. Virusurile confin fie ARN (ribovirusur), fie ADN (dezoxir ovirusuri), dar nu ambolo, Acidul nucleic viral poate fi simplu sau Taxonomie vrais 33 dublu spiralat, linear sau circular, segmentat sau nu. ARNss poate avea poiartate pozitva (este infecios gi serveste ca ARNm) Sau nega. {8 (antmesa). Clasitcarea epidemiologica opteaza pentru crteriul caii de transmitere: virusuri enterice, respirator, cu transmitere sexualé, Virusuri cu transmitere prin s€nge, ‘transmise prin vecton $i tr vertical (de la mama la fat) prin vectori si transmise BIBLIOGRAFIE Van Regenmortel HV, Bishop DHL, Van Regenmortel MH, Fauquet Claude M (ods). Intemational Commitiee on Taxonomy of Vituses (ICTY). Veus Taxonomy: Eighth Report of the Intemational Commitioa on Taxonomy of Viruses. Eh Rev my of Viruses. Academic Van Regenmorte! MH. Perspectives on binomial names of vius species Infectious Diseases 2004;10:1. : fen Vignuazi M, Stone JK, Arnold JJ. Cameron CE, Andino R. Quasispocies diver iy elemines panegeneie though cooporatve interactions ni Nature 2006;439:344-348. eeeCAPITOLUL 3 REPLICAREA VIRUSURILOR De refinut: Virionul reprezinté forma inerté a virusurilor; existenta si mult plicarea virusurilor nu poate fi conceputa decat in relajie cu celula gazda, Ciclul de multiplicare viral cuprinde faza de eclipsa (adsorbtie, intemalizare, decapsidare); faza de crestere lineara (sinteza proteinelor virale sia genomurilor progene) si faza de platou (maturare, asam- blare, eliberare). Substanfe antivirale specifice pentru fiecare etapa a iclului replicativ au fost sintetizate Istoric. Purificarea virusurilor gi evidentierea compozitiei lor sim- ple, numai proteine si acid nucleic, au fost realizate inca la inceputul anilor °50. Markham si Smith (1949) au demonstrat c& numai particu- lele_continand acid nucleic sunt infectante, iar Hershey si Chase (1952) au relevat functia independenta a proteinelor (marcate cu °S) sia acizilor nucleici (marcali cu °5P). Dupa infectie, proteinele virale Par @ nu mai fi esentiale pentru replicare, acidul nucleic fiind purta- torul ereditafii virale. In alt experiment clasic, Fraenkel-Conrat si Singer (1957) au confirmat prin hibridizare rolul ereditar al ARN viral. CICLUL REPLICATIV VIRAL Ciclul replicativ viral a fost elucidat initial la fagi, dar desfgurarea evenimentelor in cazul virusurilor animale este identica Natura $i kinetica procesului sunt evidentiate de curba de crestere de o generalie (fig. 3.1), adic in condijile unui raport virusicalula apropiat de unitate. in cazul unei multiplicitati de infectie mari (raport virusicelula excesiv) fenomenele se complica. Astfel, uneori putem inregistra distrucfia rapid a celulei gazda prin efectul litic pe care Numeroasele particule virale adsorbite la celula il exerci asupra membranei celulare (lysis from without). Alleori se remarca sinteza de virioni cu genom defectiv, rezultand titruri infectante mici. Curba de crestere de o generalie cuprinde 3 faze: de eclipsa, de crestere linearé gi de platou. Faza de eclipsa dureaza primele36 VIRUSOLOGIE MEDICALA . minute imediat dupa infecfie i este un interval in care rau enacause el icaler in ssten ou pol h detect, Faza de crestere neara debuteaza inijalinraceuar i are 0 pana die nis Th funcje de partculartatile sistemuli virus - coll gazds. In orice caz, evolujia tnearé 2 aparie! vitonior inracellan sugereaza 2 acestia din urma sunt rezultatul asambiani dn par) component $1 ny unmarea fisiunii binare. Faza de platou este dependenté ca durata 31 aspect al pante! de mecanismul elven’ vdonior progen din cella gazda: prin ied sau ‘prin, inmugurre (voz! mel os). Succesiunea everimentelor ciclului repeat a fost disecalé, conse cutiy aplicrt_unor tehnic! biochimice si folosit trasoror racioactiv. De asemenea, utlizarea unor inhibitor at sintezei ADN (fod dez0x" uring), al sintezei ARN sau al transcreni (2ctinomicina), a radu: ‘etl (puromicina i ciloheximida) @ reprozontat un instrument ideal penu studi. Etapele flecérei faze menfonate mai sus sunt practic Gificl de separat. De allfel, sincronizarea unor ciclur infecticase pare lele nici nu are loc in realitate. 100 = w —- z Desay 3 wala boty ok € z = os 2 awratign § Pore : B vor Time ——— j repeat: in fa eclp- a, 21 Product de wis In fp cu faz cid replat: in fa de ele 2 ils anctsr redone gues motrton pas) = ecicna une de wa envoclr, in Yoza do" plaou -soSdoea opal 9 produte a ‘odata cu’ epuizarea substratului celular. Pentru ratiuni didactice, descriem in fiecare faza trei etape (suprapuse uneori) i ce a ‘clips’: adsorbjia, internalizarea si decapsidarea; = faza de crestere lineara: sinteza proteinelor timpuri, tran- serierea genomurilor progeni pe matrifa genomului parental si sinteza proteinelor tardive (structurale); Rephicarea_vrusutilor 37 faza de platou: maturarea, asamblarea $i eliberarea Adsorbtia. Atagarea virionilor la membrana celulei gazda este rmarea colziunii virion - celula rezultate din migcarea browniana, Provesul este independent de temperatura si de aportul energetic exo. gen. Totusi, adsorbjia ferma este condifionaié de prezenta unor recep- tori specifci. Lipsa receptorilor explica rezistenja celulelor de anumite specit la infeciia virala Receptoni virali au si alte funciii in economia celulel (receptori hormonali, farmacologici, imunologici, neuroreceptori etc.). O modali late frecventé de interacjiune virus - receptor este atagarea unor proiectii ale ambelor componente. De exemplu, virusul Epstein-Barr are © glicoproteind externa - gp 360/220 - care leag& in rapori 1/1 © structura a limfocitului B. Este aceeasi structura (CD21) care serveste si pentru cuplarea unui fragment al celei de-a treia compo. nente a complementului C3d. Virusul este ferm alagat de celula chiar la © distanta de 50 nm de membrana acesieia. Mai mult, atagarea virusului de celula determin’ un semnal care promoveaza transfor- marea blastica a limfocitului B. Este clar c& virusul s-a adaptat la uitilizarea unui receptor celular si mimeaza structura si functia unui ligand natural, Receptorii virali pot fi (tabelul 3.1) 7 de inalta afinitate - au dubla functie 4. mediaza adsorbjia virala; 2. induc modificari conformationale esentiale pentru pa decapsidare §.2.); Virionii adsorbiti, modificdri lurmatori ai ciclului replicativ (internalizare, TABELUL 31 EXEMPLE DE RECEPTOR! SPECIFICI ANUMITOR VIRUSURI (a vias [pont aceticnonne Iveusur rabie [pont compomant {O7a)~ COZ icasul EpeIV BRT penta FGF rusul Herpes STMT [vent antgene CMH casa T Viusul ctomogale [cor RIV Incecule HLA ora Imorecuie-adezune ICANT TinowFusU [pent EOF Tras vaccinal [acrenerge Reowrasu “FGF ~ fibroblast growth factor**EGF ~ epidermal growth factor. = de joasé afinitate (coreceptor) - mediaz’ numai adsort (reversibilé, ‘uneori) gi sunt functionali in mésura in care cuplarea lor