DOUASPREZECE MII DE CAPETE DE VITE ie Omul inalta sticla goal in aer si, clalinind-o cu in- feles, facu semn circiumarului sd-i mai aduc& vin. Apoi scoase 9 batisté coloraté din buzunarul hainei si incepu sa se’ stearga, absent, pe frunte. Era un barbat intre dona virste, bine legat, aproape gras, cu o faté rotunda, «on- gestionata. fara expresie. Circiumarul se apropiase tirsindu-si usor piciorul. Daca n-au venit piné acum, nu mai vin, spuse ase- zindu-i carafa in fata. E aproape douasprezece... Omul il privi zimbind. rdsucind nedumerit batista co- lorata intre degete, Nu mai vin! repeté circiumarul rar, apasind cu- vintele. Ca $i cum de-abia atunci l-ar fi auzit, omul isi canta nervos ceasul, isi lasd capul pe ceafa si privi minuiarele de departe. lung, incruntindu-se, Silindu-se s& nu ctipeasca. — Douasprezece fara cinci, rosti el incet, parca n-ar fi indraznit sd-si cread& ochilor. Cu un gest scurt, neasteptat, desprinse ceasul din lantal gros, de aur, care-i atirna de curea. f) intinse circiumarului cu un zimbet complice. — la tine-1 in mind! Ce zici? Cit crezi c& face? Circiumarul i) cintari. mult timp in amindoua miinile, nehotarit. — E greu, vorbi el tirziu. Parcé nici n-ar fi de aur. E prea greu ca sa fie de aur !... — E ceas imparatesc! L-am cumparat la Odesa. A fost ceasul tarului...Si pénten c& celdlalt, dupa ce se minunase citeva cti- Linind impresionat din cap, daduse si se intoarca ta iejqhea, il retinn, prinzindu-i braful. Eu sint Gore, spuse. Ia un pahar si vino sd bei ca mine, fancu Gore, om de incredere si de viitor: asa-mt spun mie prictentin. Un camion supraincarcal trecu prin fafa circiumii, fa- tind sai-i tremure singura fereastrd care mai avea gean. Gore isi rovemase barbia in palma, gimbilor, Urmirea cit inleres. misciirile circiumarului, I} vézu cum isi alege on pahar de sab fojghea, si il clatesle mull, cu grijé di cindu-} necontenit in. dreptul ochilor, Cu el ia ming, cit- Ciumarul se indrepté spre masa, fara graba, tirsindu-si pi- ciorul, Cind isi turna facut, concentrat, din carafa ae wi, Gore il intreba, coborind glasul : Cunosti pe unul Paunescu ? Domnal Paéunescu de la Finane? face circiumarnl. isi umpluse paharul si-l adusese in fafa buzelor; dar se oprise bruse, pared in ullima clip si-ar { amintit cova. - De la Finante, intari Gore. Circiumarul dadu repede paharul peste cap. Apoi isi giersp mustatile cu dosul minecii. Sta aici lingd noi, la numaral 14, dar s-a muta acum, S-a mutat dupd bombardamont, adduga clipind ivo- nic din ochi, Cica ar fi avut ordin de la minister... Si iar clipi cu inteles. Dar Gore nu-l vazu, Intinsese ming, la intimplare, pe masa, si daduse de hatista colorats fncepu din nou sd-si steargd fruntea si obrajli, — abse aproape cu sila, Nu mia spus nimic, vorbi deodata, Mi-a spas ¢4 dacdé oi avea nevoie de el, sa nu-l caut ta minister, ci.sa vin direct aici, in strada Frumoasel, Dar ta numdrul 14 att mai sta nimeni, © pustit — $a mutal dupd bombardament, repeld circiumerul reintorcindu-se— incel spre leighea. Cita omenire a mat muril si atunci! Doi soferi intrard posomorifi, fara s& spund wy crevint gi se asezara la masa de lingd lereastra care isi mai pus Trase incd geamul, Gore iyi privi din nou ceasul, fininde-l cit mai departe.— Doudsprezece si zece, ofa el cu gravitate. ~~ Nu mai vin, spuse circiumarul, Am scdpal si pe ziua de astdzi. Ne-a ajulat Dumnezeu si Maica Domnulni si am scépa Gore isi baga repede ceasul in buzunarul vested, batt inviorat cu palma in masa si striga — Plata, mestere, ca sintem grabifi!... Apoi, cu un efort seurt, se ridica de pe scaun, isi lua palaria si se apropie sovaitor de lejghea. — Avem treburi. Sintem grabiti! spuse el de mai mulle ori, foarte tare. ca si cum s-ar fi adresat tuluror, Numira citeva bancnote si, fara sa Mai asteple restul, intinse mina circiumarului si i-o strinse cu vigoare. — Ai sd mai auzi dumneata de mine, ii spuse. Ai sa mai auzi de lancu Gore. Ajungind in strada, i} intimpina caldura dulce a amiosii de mai. Mirosea a trandafir salbalic si a moloz, Gore isi indesa palaria pe cap si porni cu pasul agale. [= Pezevenghiul! suiera el printre dinti cind treew prin dreptul casei de la numarul 14, Bra o casé modesta, de mahala, cu tencuiala ciaipata in mai multe locuri. - Escrocul! Ma poarta cu vorba, si dumuealui isi aranjeazé evacuarea. Pollron si eserac! Mica mincat trai milioane si a slers-0, sa se pund la addpost. Ma tasé aici, singur. sub bombardament ! Grabi deodata pasul, furios, dar dupa ce ajunse la ca- palul strazii, se opri bruse, injuré de mai multe ari sise reintoarse aproape alergind. In dreptu! numarului 14 isi scoase paldria si-si propti palma intreagd pe butonul so- nerici. Ramase asa mullé vreme cu pdlaria intr-o mina cu cealalla rezemata de sonerie, ascultind sunelu] care se intorcea parcaé de foarte departe. revenindu-i solilar si si- nistru din casa pustie. Simti cum i se adund _ picdturite groase de sudoare pe sprincene, dar nu se indura s “si ia mina de pe bulon, sa se stearga. Fra miniat. Atunci se auzi, stridenta, neverosimila, sirena. Gore presimfi cd i se vor inmuia picioarele si ridicé deznddaj- duit privirile. Cerul era de un albastru spélacit, cu citiva nori alburii alunacind Ja intimplare, ca si cum nu s-ar fiholarit incotro s-o apuce. ,Sint nebuni! a trecut de douas- prezece, ce i-a apucat?" se Uezi el gindind. Incepu_ sa-si caute, tremurind, batista si si-o trecu in neslire pe fata. I se paru cé aude glasuri in cascle vecine, usi. trintite si un fipal ascufil de femeic tinara. -- Tonica ! strigé femeia. Unde Gore isi zvirli pe furis privirile in toate partile, apoi isicplecd holarit barbia spre piept si o porni la fuga susul strazii, Cu un ullim geamal, prelung, sperial, sireia se stinse. ,Sase mii de capete de vitaé de cea mai bund calitate, se trezi Gore gindind, Am si permisul de export. Doar sa aprobe Minislerul de Finanfe"... Tn acea clipa ari, lipit de un gard, binecunoscutul afis cu un degel aratator vopsit in negru: La 20 de metri addpost antiacrian, Simi cum ii navaleste din nou singele in obraji si se parni mai tare pe fuga. Cind ajunse in fala portifei si o deschise, auzi, foarte aproape. fluieratul scurt al unui sergent Condus de afisul cu degetul aratator vopsit in aegru, Gore se indrepla catre un fel de pivnita-subsol din fundul curfii. Pe usé scria cu litere mari: Addpost pentru zece persoane, .N-avu limp sa se umple, 0 sé gasese loc". isi spuse Gore si deschise usa, Era o addifd cu ciment pe jos si cu fereastra tencuila. Un bec murdar alirna de tavan: » caldare cu apa si cifiva saci cu nisip se aflau asezati ling pereti. In. mijlocul od’ii, doua. banci de lemn. Un bitrin si doua femei il priviré intrind, fara curiozitate. - Buna dimineata! spuse Gore rasullind grem. si: silindu-se tolsi sé zimbeasca, Grozav am fugit incepind sa-si steatga shrazal co hatista, Credeam mai vin azi Daca n-au venil pina la douaspreze ce deam cd nu mai vin... sti, fonica ? Eu ya spun c& nu ec alarma ‘adevarata, vorbr au: net cu un glas neasteplat de gros. Am auzit azi-diminnat: fa tadio: se fac exercitii acriene. S-a anuntal si aseara, + tn exercitiv |. Vorbind, se aprindea vazind cu ochii, Era un batrin demn cu o figura. fucd framoasd; avea un par begat oa- runt, apreape alb, gi, clipind neincetat, ochii parean va-: inseta in lacrimi, Una din femei intoarse capul si-} urivi enervald, Pulca fi 9 fomeie batrina, dar nu i se ghicearsa. Avea fata laldreala, piilaté, gio guré mare, aproape diforma, cu din}i vesteji si neregulati. Dupa co-i aruncad o privire lungd, batjocoritoare, se intoarsé brasc cdtre ve. cina el, ~ Conita, eu ou mai stau? Nu-mi place aici. ta piv- Pe avi-dimincati mi se tot bate ochiul sting. Esta nite. rau. ~ Elisaveto! incearca s-o intrerupa cealalla. ~ Eu zie s& ne intoarcem ia casa, conitd, continua lomeia vorbind tot mai tepede. E mai bine la noi Tn casa. Eu zic ca... ae ~ Elisaveto, ridica deodaté glasul cealalld, nu ma eheive. cHi mise ureli stugele Ja cap: $i iar mi’ So face rau t.. Femeia parea de vreo 50 de ani; era uscdtiva si avea Hasul lung gi ochii reci, spAlicifi.. Era imbracats sobru. si tolusi cu cochetérie ; isi_ tot potrivea, nervoasé, un sal rov-pal In jurul gitului, Gore infelese indali ea este 0 fo. meie de condifie, si, salutind de mai multe ori din cap, ii TU vole sd se aseze pe banca din fafa, alaturi de bétrin. Dar nici una din femei tu-i raspunse ta salut, Pat Sint din Pitesti, incepu. el putin incurc at. Am venit pe aici cu treburi, Douisprezece mii de capete de vita, de cea mai buna calitale, Avem permis de export, avem tol ce ne trebuie... Unu-i Gore, Tancu fore! adduga oborind putin glasul si privincu.i Pe tofi pe rind cu un simbet viclean luminindu-i fata. Dar parca aimeni nu Lar fi ascultat, I priveau cu o ‘verosimila indiferenta, ca si cum n-ar fi fost acolo, linga el. Elisaveta isi [cea necontenit cruct murmuring o ru. yeciune. Ni adus sirurile 2 inteeba enorvata stépina, Femeia dadu din cap, dar isi continua in soapti ra. qactunea, Nu lecmal ruga. ati, a tragi @ Vail exelama- er. coana Gore: locmat voia sé-si faci’ o crice:. dar’ se razgindi. Poale avem noroe si se duc mai departe spre Pk pati. spuse cl, Poale au trecut pe-aici doar ca ss ne sper Pe ci il intoreseaza Ploiesliul. Sondele, Potrall,..Nu-i raspunse nimeni, Balrinul pirea cd se minie din no Am auzit cu urechile mele, azi-dimineata. la radio, ca se yor face cxercifii de aparare antiaerianad, incepu el. Apoi sari brusc de pe banca si se apropie de usa. Pleca usor capul, ascultind, Gore isi scoase ca din intimp!are ceasul, fl cintéri lung in palma dreapté, apoi fl trecu in palma stinga. Cu pasi usori, banuitori, batrinul se reintoarse in mijlocul odaii. — E ceas impératesc, i-] araéta Gore. L-am cumparat de ocazie, la Odesa, A fost ceasul farului... Ia sd-] Iuati in i o sa va speriati Voi s&-] desprindé din lan{ul lui gros, de aur, cind ba- trinul, care patcd nici nu-] auzise, se adresé doamnei : — Ati mai avut vesti de la Paunescu, stimaté madam Po povici 2 intreba e} cu un zimbet sarcastic, — Ce-ti pasd dumitale? sari deodata, intepata, Elisa- ve ta. Mai bine ai fi platit chiria!... Flisaveto, te rog nu te amesteca, 0 intrerupse sta- Pina Apoi aruncd o privire scurté batrinului si ridica din umeri fara sé scoat§ un cuvint. Brusc emoftionat. Gore con- tian’ sd-si cintareascé ceastl., prefacindu-se cé nu asculta. Eu v-am atras atentia cd nu e om serios, vorbi ba- tri nul. Am si eu relatiile mele. M-am informat, sé nu credeti dir mneavoastra... Gore simti cum il cuprinde furia. Daca Paunescu ar fi jost cinstit. daca ar fi fost om de cuvint, i-ar fi scos de mult aprobarea de la Finante, pentru care li avansase deja trei mil.oane. acum ar fi fost cu marfa la fron- tiemra sase mii de capete de vita. Cistig net: patruzeci de miifioane.zNu si-ar mai fi pierdut timpul la Bucuresti, nu !-ear mai fi prins bombardamentul... ll cunoasteti pe Paunescu? se adresé ef batrinudui, Ae=maiputindu-se steipini, Pe Paumescu dé la Finante ? Batrinul se meattumi sd ridice din umeri, zimbind fare sa -| priveasca. — Daca nu 1-oj cunoaste nici eu! spuse. In sfirsil, eu Mii-am facut daloria si v-am prevenit la timp...Il cunoasteti bine? Ce fel de om e? intreba in soaptaé Gore. Ca si cum nu Lar fi auzit, batrinul trecu pe linga sl si se reasezd pe Yanci. ,Sint nebuni!" isi spuse Gore. In- toarse capul $i scuip’, apoi fsi sterse gura cu batista. ——_Conifdé, eu nu mai stau! exclama Elisaveta sarind ca arsdé in picioare, lar a Mmceput sé mi se bata ochiul!... Esti nebuna! spuse madam Popovici apucind-o de brat. Gore isi faéu cruce, si iar scuipi, intoreind din nou capul. oe — Dac&é e oxercifiu, dumneata de ce ai venil?! se adresé Elisaveta batrinului, cu un glas aspru, ascutit, aproape tipind. $i de ce stai? Ai venit numai ca sa ne faci noua in necaz !... In acea clipé Gore auzi semnalul de incetare a alar- mei si se ridicé de pe banca. 4 — Am scépat! strig’ — Locuiesc si eu in casa, si dupa lege am drepiul la acest addpost, raspunse biatrinul cu demnitate. — Bogdaproste cé am scdpat! spuse Gore facindu-si cruce, Apoi se adres batrinului: Afi avut dreptate. N-a fost bombardament, Nu s-a auzit nici un tun. Si ce-a du- rat?... Isi scoase repede ceasul si-l privi, de departe, in- cruntindu-se : N-a durat nici cinci minute ! — Ai si ma innebunesti cu atitea rugiciuni! — sopti madam Popovici, zgiltiind-o de brat pe Elisaveta. Gore ii cuprinse pe tofi dintr-o singuré privire si zimbi, — Poate c& fi-a asculiat Dumnezeu tugdciunile. si de-aia n-a fost bombardament, exclama inveselindu-se Dadu sa plece, dar in fafa _usii mai ramase citeva clipe nehotéarit, privindu-i pe rind. Batrinul isi pironise ochii in tavan — Tot mai stati? intreba Gore, Nu v-a fost de-ajuns ? Dar pentru c& nimeni nu se holara sé chise bruse usa. raspunda, des- — Mama voastri de nebuni! spuse el, printre dinti, din praq.De-abia tirziu, in stradd, isi dele seama ca-! orbise lumina soarelui si ca umblase in nestire, fara sa se uite unde calcd, Escrocul de Paéunescu! Simfea din cauza lui fi pierise bucuria. ,Sase mii de capete de vita, isi amin- tea el necontenit, cu exasperare, Cistig net, patruzeci de milioane. M-a legat la ochi, Si-a b&tut joc de mine. L-a pacalit pe Iancu Gore! Grabi pasul, dar nu izbuli sd-s potoleasca. minia, Umbla cu paldria in mina, stergindu- absent obrazul. Si deodataé se trezi in dreptul casei de la numarul 14, Se opri o clipa, apoi scuipd. peste gard. pind departe in curte, — Hofilor ! striga. {si infundé palaéria pe cap si se indrepta spre circiu- ma. Regisi cu plicere racoarea umeda dinlduntru. Se aseza pe acelasi scaun pe care staétuse cu o jumatate de ceas inainte. Cind dédu cu ochii de cl, circiumarul ii zimbi. Servim si masa, spuse. ‘Adu intii niste vin si douad pahare, comanda Gore. i incepu s&é astepte nerabdator, batind cu degetele in masa, Cind isi umpluraé amindoi paharele, Gore il intreba : — la spune, mestere, ce fel de om e Padunescu ? Ce glii despre cl? cjumarul isi goli cu oarecare sila paharul, plesca- indu-si limba de mai mulle ori, S-a mutat dupa bombardament, incepu el. -— Bine, asta gliu, il intrerupse Gore, Mi-ai mai spus-o, ‘Te intrebam dacé-I cunosti bine. Am auzit c& e cam escroc. A escrocat lumea... Circiumarul asezi paharul pe tava si clatind din cap. — N-am auzit, spuse. Nu prea venea pe la noi... — ifi spun eu, il intrerupse din nou Gore, i iar il coplesi gindul: ,Sase mii de capete de*vild. As fi fost acum la frontier& — Si-fi mai spun ceva, continua aprinzindu-se. Ifi mai spun ca nimeni nu se joacd cu Jancu Gore. Tine minte de la mine, Aicea-s parale serioase. Doudsprezece mii de ca- pete de vité. Avem permis, avem tot ce ne trebuie. Eu nu ma las escrocat, ca nebuna aia de madam Popovici... Circiumarul tresari si ridicé mirat privirile.—- De unde stiti de madam Popovici? iatreba Cine v-a spus treaba mea cine mi-a spus, facu Gore cu un mare zimbet misterios. Vorba e c&é eu nu sint prost ca madam Popovici — Saraca madam Popovici, Dumnezeu s-o ierte! sopti circiumarul si-si facu evlavios o cruce mare, pe tot picptul. Gore il privi lung, nedumerit, dar cu asprime, — Ce te-a ‘apucat? se rasti el deodataé. De ee-ti faci cruce ? 2 Uile c-au’ trecut patruzeci de zile de cind s-a pra. paédit in bombardament, si nu i-a facut nimeni pomana, spuse circiumarul cu o subitaé oboseala in glas. Gore se trase putin inapoi si-] privi pe sub sprincene, incruntat. — Atunci nu-i ea, spuse cu hotdrire. Eu iti vorbesc de una, madam Popovici, femeie de conditie buna. ca la cinci- zeci de ani. O cucoana cu nasul lung. St& aici, mai sus de escrocul ala de Paéunescu. Are o servitoare, cam nebuna si ea, Elisaveta. Saraca Elisaveta! zimbi trist circiumarul. O cunose de cind a venit din Constanta, poate sa fie doisprezece, treisprezece ani. De cind a ramas vadduva madam Popo- vici, I-am cunoscut pe toli. Veneau aici, serile, cind aveam gradina.. . — Ei, si ce-i cu ea? intrerupse nervos Gore. — S-a prapadit si ca in bombardament. Atunci, la 4 aprilie, stifi dumneavoastré, cind s-a crezut ci e exer- cifiu, cd se anunfase si la radio... — Fugi, domnule, cé n-a murit! il intrerupse Gore. Ifi spun eu. Le-am vazut adineauri, le-am auzit vorbind, cu, cu urechile mele... Circiumarul clatina din cap, zimbind neincrezator. — Atunci n-au fost ele, Dumnezeu sa le ierte, spuse, A caézut bomba chiar pe adapost, in fundul curtii. Casa s-a darimat si ea, a dat-o jos puterea aerului, dar bomba a c&zut in plin pe adapost. Nu s-a mai gdsit nimic... Cita omenire a mai murit si atunci, adéug& parcd cu teama, scd- zind glasul.Gore if ascullase incruntindu-se, cu gura putin cascatd, Isi scoase facut balista din buzunar si incepu sd se slearga nervos pe fata. Ascullé, mestere, incepu el grav. Dumneata vrei sa-ti ba}i joc de mine. Crezi ca dacé am baut adineauri doi lit de vin, pe nemincale, mi-am pierdut minfile. Dar dum- neata nu ma cunosti pe mine. Eu, dacé vinul ¢ bun, ifi beau si o vadra. Vino la Pitesti, ca si-}i spun lumea cine e Tancu Gore. Bu sint om de mulle milioane, mestere. Imi pare rau ca m-am incurcat cu escrocul ala de Pauneseu, Ca cram ju regula, aveam tot ce ne trebuie. Circiumarul il asculla intimdiat, incercind $a zimbeasca, — Poale ati confundal-o cu cineva. Incercé el sa se scuZe. Dacaé if spun cé le-am auzit adineauri, pe madam Popovici si pe Elisaveta, certindu-se cu chiriasul... Ce domnul judecitor? il intrerupse speriat circit- marut. Ca domnul Protopopescu? Ati aflat-o si p-asla?! vai acolo in adipost, si am infteles despre ce era platise chiria! Circiumarul il privi lung. — Par ce cautati in addpast? intreba ef tirziu, ca sd schimbe vortba —- Nu ca mica fost fried, dar cind ain auzit adincauri alarma, am intrat si cu, ca toatd Iumea, in adapost. Aya sint ordinele.., — Avi n-a fost nici 0 alarma, sopti circiumarul si plecd vinovat privirile. Gore batu citva timp cu degetele in masd, inceretnd si se slipincasca. . — Ce-aveli de mincare pe ziua de avi? intreba el doodala, ~~ Varva cu carne, Adu-ani o portie dubla... Circiumarul ‘trecu in dosul tejghetei, apoi dispar in bucatarie. Gore isi aminti de crucile pe cate si le Tacuse speriat gi incepu deodata sa rida. -. Mama voasira de nebuni! suieré ef printre dinfi. Un grup de muncilori intrara chiar atunci si-l priviré o clipa cam ride singur. Apoi se asevara la masa din drep-