MITHRAEA iN DACIA MARIANA PINTILIE Cele dintdi mithraea au fost semnalate pe teritoriul fostei provincii Dacia in prima jumitate a secolului al XIX-lea, la Slaveni si Romula. Din a doua jumatate a acestui secol sunt cunoscute epigrafic templele mithriace din Dostat si Apulum si arheologic cele din Decea si Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Templul din capi- tala Daciei romane este singurul mithraeum cercetat sistematic in secolul trecut. Existenta unor mithraea la Vintu de Jos, Potaissa, Cincisor, Pojejena si Apulum (altele decat cel atestat epigrafic), presupusd de cercetatori, este’ incerta, dar posibilé datorit4 num&rului mare de monumente mithriace descoperite in res- pectivele localitati. In a doua jumitate a secolului XX s-a cercetat partial Pestera Veterani, posibil spelaeum mithriac natural, si sanctuarul (?) din vecinatatea principiei castrului de la Porolissum. Din cele 14 mithraea, atestate epigrafic ori arheologic sau numai presupuse, 5 sunt certe: Decea Muresului, Slaveni, Dostat, Apulum gi Ulpia, si 9 incerte: Pestera Veterani, Valea Cemei, Romula, Apulum, Moigrad, Pojejena, Potaissa, Vintu de Jos si Cincsor. Epigrafa din Sard (CIL III 1114; Cumont II 1896, i. 304; CIMRM, 1998; IDR NUS, nr, 349), dedicat& lui Sol Invictus de un mare preot, a fost exclusa de S. Sanie din categoria monumentelor mithriace (Sanie 1974, p. 332), desi Fr. Cu- mont $i M. J. Vermaseren o inscriu in corpusurile lor. Inscriptia, atribuiti de Sanie zeului sirian, redeschide o discutie mai veche privind relatiile dintre Sol Invictus si Mithras si posibilitatea separarii dedicafiilor c&tre aceste divinit&ti. Sol Invictus este 0 desemnare generala care cuprinde toate divinitatile solare orientate (Cu- mont 1 1896, p. 48). Popularitatea imensi de care se bucurau misterele persane in secolul III indic& o probabititate mai mare ca inscriptiile dedicate lui Sol Invictus din aceast& perioad’ s& apartind mithraismului. Chiar si in aceste conditii, for- mula nu-i este exclusiv rezervati. De aceea este indrept&tit’ propunerea de a fi considerate cert mithriace doar dedicatiile c&tre Sol Invictus descoperite in mithraea sau reprezentrile taurochtonice care contin astfel de formulari. Din acest motiv altarul din Sard este insuficient pentru a vorbi de atestarea epigarficd a unui mithraeum in acest loc. 1,DECEA (DECEA MURESULUD, COM. MIRASLAU, JUD. ALBA (FIG. 1) fn a doua jumatate a secolului al XIX-lea P. Kirdly, G. Téglés si Fr. Cumont (Cumont 11 1896, p. 132) oferi primele informatii despre mithraeum-ul de la EPHEMERIS NAPOCENSIS, IX-X, 1999-2000, p. 231-243232 Mariana Pintilie 2 Decea. La acea dat& se stia ch templul este o inc&pere subterand in care s-au des- coperit cateva monumente mithriace, prezentate ulterior si in alte lucrri (CIL UI 12.547, 12 548; CIMRM, 1930-1933). Templul mithriac de la Decea este cunos- cut gi din explicatiile custodelui Muzeului de Istorie din Aiud, Herepei Kéroly, consemnate in caietul datat 1901 si publicate de Matilda Takdcs (Takdcs 1987, p. 173-177). Sanctuarul descoperit in 1888 (/DR HI/4, p. 62), a fost fixat intr-un zicd- mént aluvial, la 7-8 m diferenta de nivel fajé de valea Muresului. Incinta sacra se afla in apropierea asezrii civile si a drumului roman care lega Apulum de Potaissa. Alimentarea cu apa a templului era asigurat’ de izvorul de lang’ zidul fundatiei. Schita din manuscrisul lui Herepei prezint4 orientarea templului pe axa S-N cu intrarea fn partea sudic4. Fundatia sanctuarului, cu o grosime de 0,50 m, era realizat& din tuf dacitic tencuit cu lut negru. Din mithraeum se mai pastrau, 1a data consemnéarii informatiilor, urmele a dowd incdperi. Prima, partial distrus’, avea katimea mai mare decAt a celei de-a doua si era separatA de aceasta printr-un perete stripuns de o usi (Carnuntum, Aquincum - CIMRM 1681, 1750). A doua incdpere avea lungimea de 4,65 m si latimea de 4,15 m. Dacd schita din manus- cris corespunde realit&tii, atunci forma templului mithriac de la Decea este atipi- c&, deoarece nu exist analogii in Imperiul Roman pentru pronaos mai lat decat restul edificiului. Monumentele inscrise in inventarul colectiei de antichitati a Colegiului Bethlen si intrate in patrimoniul Muzeului de istorie din Aiud, in 1889-1890, au fost descoperite in inc&perea a doua. Lang’ peretele din dreapta intr&rii s-a agezat un altar pentru sacrificii. La mijlocul peretelui nordic un mic piedestal cu in- scriptie, inalt de 0,50 m, sustinea reprezentarea Mithras petrogenitus (CIL M1 12 549; CIMRM, 1930-1931). Un alt altar din piatra, cu inscriptie (CIL II 12 548; CIMRM 1932; IDR IIV/4, 71), a fost lipit de peretele nordic. fn naos, la mijlocul peretelui estic au fost asezate alte doud monumente indicate cu un pa- irulater pe planul lui Herepei. Probabil, de-a lungul peretilor laterali existau podia UR res rr SAIN NEHER ET mee 2 SAT EISE HES Fig. 1 ~ Planul mithraeum-ului din Decea (dupa manuscrisul lui Herepei Kéroly).3 Mithraea in Dacia 233 din lemn ale c&ror urme au fost sterse de timp. Sanctuarul, aflat la o adancime de 0,60 m fata de nivelul de cAlcare, cu o boltire incerti, era acoperit cu tigle, cinci dintre acestea fiind incluse in inventarul colectiei de antichitati. Din cele patru fragmente de vase descoperite in mithraeum s-a putut identifica doar 0 amfor’ .dupi canelurile tortii. Dimensiunea modest4 a templului mithriac de la Decea indica freeventarea lui de un numar mic de adoratori, probabil recrutati din randul soldatilor care asigurau paza drumului roman. Situatia lor material precard este demonstrata de absen{a unui monument cu reprezentarea taurochtoniei, Fixarea perioadei de functionare a mithraem-ului nu este posibila. 2. SLAVENI, COM. GOSTAVATU, JUD. OLT Mithraem-ul de Ja Slaveni a fost semnalat de Viadimir de Blaremberg prin dova articole prezentate in ziarele vremii cu titlul Antichitaji pdmAntesti. Infor- matiile au fost interpretate de F. Lajard, Fr. Cumont (Cwmont II 1896, p. 278-280), M. J. Vermaseren (CIMRM, 2165), D. Tudor (Tudor 1978, p. 388) si C. C. Peto- lescu (Petolescu 1 1976, p. 455-463; Petolescu 2 1976, p. 259-263). Templul a fost descoperit in cursul anului 1837 de localnicii care au scos dintr-o rapii surpati a Oltului doua altare votive cu inscriptii. Investigatiile arhe- ologice au fost facute de trei amatori de antichitati: Mihalache Ghica, Chateau- giron gi Vladimir de Blaremberg. Ei au identificat ruinele unei constructii subte- Fane, cu pardoseala din ciramizi si peretii tencuiti cu mortar si zugraviti in dife- rite culori, Din descrierea lui Blaremberg rezult& ca edificiul avea douad inc&peri. Prima era probabil pronaos, iar cea de-a dova cripta. Basoreliefurile mithriace descoperite printre diramaturi pistrau incd urmele adosarii Existenta unui castru roman la Sliveni si a soldatilor din ala I Hispanorum care dedic& lui Mithras monumente dau mithraeum-ului un caracter militar. Cultul lui Mithras s-a difuzat la Sliveni, dupa presupunerea lui C. C. Petolescu, prin in- termediul arcasilor sirieni care au contribuit la refacerea castrului in 205 (Petolescu 1 1976, p. 463). Este posibil ca templul mithriac amenajat in prima jumitate a se- colului al Hl-lea sa-si fi incetat existenta odatA cu atacurile barbare care au distrus castrul de la Sliveni la mijlocul acestui secol (Tudor 1970, p. 67-83). 3. SARMIZEGETUSA (ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA), JUD. HUNEDOARA (FIG. 2) Mithraem-ul din capitala Daciei romane a fost cercetat in anii 1881-1883 de G. Tégl4s si P. Kirély in numele Societdtii de istorie si arheologie din Deva. O dare de seam& complet’ asupra descoperirilor de Ja Ulpia Traiana Sarmizege- tusa, insotit’ de o incercare de reconstituire a templului pe baza analogiilor cu sanctuarele mithriace de la Heddernheim gi Ostia, a fost intocmit’ de P. Kirdly si publicat& la Budapesta cu o introducere a contelui Géza Kuun (Kirdly 1886).234 Mariana Pintilie 4 Lucrarea a fost prezentatd in rezumat in Revue internationale (Kirdly 1887, P. 563-583). Informatiile oferite de P. Kirdly au fost republicate si interpretate de M. Maionica (Maionica 1887, Pp. 33-40), Fr. Cumont (Cumonr i 1896, P. 280-282), C. Daicoviciu (Daicoviciv 1924, p. 228), M. J. Vermaseren (CIMRM, 1297-1298), H. Daicoviciu si D. Alicu (Daicoviciu, Alicu 1982, p. 61-63). Templul era agezat extra muros, in S-V cetatii, in panta unei coline, pe malul sténg al paraului Apa Mic&. Din sanctuarul orientat N-E s-au pastrat 0 ab- sid& patrata si cfteva resturi de constructii care se inlinquiau. Peretele din fundul cellei avea lungimea exterioara 6,15 m si grosimea 1,50 m. Dimensiunile in- terioare ale absidei erau de 3,80/4,20 m iar peretii laterali, grosi de 1 m si cu 0 lungime totalti de 8,30 m (cel din stanga) si respectiv 5,40 m (cel din dreapta), se continuau in interiorul templului. Din peretele navei centrale se pastrau la data cercetirilor un tronson din coltul sténg cu hingimea de 1,29 m si inaltimea de 0,30 m, si putin din coltul drept, Jungimea 0,40 m si indltime identic’, Scara cu doua trepte care separa cella de coridorul central a fost scoast de Pproprietarul terenului, in 1879. Fundatia conservati era realizat§ grosier cu ajutorul pietrelor aduse din vecindtate. Pavajul absidiei era format dintr-un strat de cocciopesto cu © grosime de 5 cm. Pe fondul rosu al peretilor au fost trasate cu albastru patrate cu latura de 0,60 m, legate intre ele prin linii sinuoase. Cripta propriu-zis& era divi- Zaté intr-un coridor central si probabil dou’ podia realizate intr-un mod asema- nator celor de la Heddernheim. La cur&tirea templului s-au gisit tigle provenite din acoperisul boltit. Pentru cripta, Kir4ly propune trei nave separate de doud randuri de coloane si ziduri de sprijin intre ele. H. Daicoviciu si D. Alicu au pre- Supus cd nava centrala era acoperit& cu o bolt& realizat& din arcuri de c&rimida care imita grota (Daicoviciu, Alicu 1982, p. 63). ve j 1 1 — = Fig. 2 - Planul si elevatia mithraeum-ului din Ulpia Traiana Sarmizegetusa (dupa Kirdly 1896).5 Mithraea in Dacia 235 Pe baza fragmentelor de coloane descoperite in exteriorul criptei delimitate de Kirdly se poate presupune pozitia pronaosului templului. Zidurile criptei s-av conservat mai bine deoarece coborau in interiorul pantei, in timp ce pronaosul, aflat la nivelul solului, a fost distrus. Partea de edificiu p&straté nu se abate de la _Planul obignuit al templelor mithriace. Pornind de la dimensiunea absidei, Cumont presupune c& mithraem-ul de la Ulpia Traiana misura 26/12 m (Cumont H 1896, p. 281). Propunerea arheologului belgian pare mai plauzibila decat re- zultatul calculului lui Kirély, 44,23/12,44 m, Stabilirea duratei de functionare a templului mithriac de la Ulpia este difi- cil&. Cantitatea mare de cenusa si oase carbonizate determina concluzia ci templul a fost distrus prin incendiere. Este posibil ca o prima incendiere sa se fi produs in timpul razboaielor marcomanice, deoarece, cu acest prilej, intreaga zona extra muros a fost devastat’ (Daicoviciu, Piso 1975, p. 163). Templul a existat inainte de anul 170 si a fost restaurat dupa aceast4 dat’. Momentul celei de-a doua in- cendieri nu se poate preciza, In ruinele templului s-au gasit monumente si obiecte cu rol cultic: o cup& de bronz cu picior (h = 0,23 m), 0 patera din bronz (diam = = 0,055 m), un lant de bronz compus din patru zale si terminat printr-un cui pen- tru fixat, un cutit din bronz (1=0,115 m), fragmente dintr-o plac& din bronz (h=0,11 m, 1 = 0,04 m, g = 0,02 m), 0 cupi circular& din ceramicd ars& cu fun- dul plat (diam. = 0,38 m), dou’ opaite din lut ars, unul avand stampila FORTIS, fragmente de vase de diferite tipuri si o cantitate considerabila de oase de animale. 4. DOSTAT, JUD. ALBA Mithraeum-ul din Dostat este atestat prin dou’ epigrafe. Prima apartine unui sacerdos creatus a Palmyrenis , Publius Aelius Artemidorus, nascut in Ma- cedonia, care a vizitat templul mithriac din Dostat (C/L Ill 7728, 12555; Cumont II 1896, i. 257; CIMRM, 2008; IDR III/4, 30). Lucius Aelius Hylas, conduc&torul unui birou financiar, a construit o nis& in spelaewm-u) mithriac in care a depus un relief votiv (C7L Il] 968, 7729; Cumont 1896, i. 191; CIMRM, 2006-2007) pentru s&n&tatea sa, a fiului Horientis si a sotiei Apuleia. Monv- mentul se num&rir printre putinele epigrafe mithriace care mentioneaz’ numele unei femei. 5.PESTERA VETERANI Aflat4 in defileul Dunirii, pestera Veterani a fost atestat’ documentar in 27 septembrie 1439 cu numele de Peth, intr-o scrisoare a regelui Ungariei Albert ctre Ton de Huniade. fn secolui al XVII-lea Pesty Frigyes desemneaz4 pestera cu nu- mele de Piscabara si realizeaz& o prim& descriere si un plan al sistemului de fortifi- catii de la Golubac. Generalul Veterani, devenit proprietarul pesterii in 1692, 0 fortific& si intocmeste dou’ profile si un plan at amenajarilor. In prezent, pestera este numitd de localnici Gaura Veterani sau Pestera lui Maovaj. Cea de-a doua denumire se datoreaz4 capitanului de griiniceri Adam Maovat, care a organizat re- zistenta impotriva turcilor, in 1788, in acest loc (Boroneant 1979, p. 178-181).236 Mariana Pintilie 6 Primele investigatii arheologice sistematice in pestera Veterani au fost f%- cute in 1964-1965 de un colectiv condus de C. S. Nicol’escu-Plopsor. Cerceta- tile av fost continuate de F. Mogosanu (1964), D. Rosetti, N. Hampartumian si V. Boroneant (1968-1969). La intrarea in galeria de acces, 0 groapa cu adanci- mea de cca. 4m pomea de sub zidul care inchidea pestera. Groapa continea straturi succesive apartinand culturilor Cris, Cotofeni, Kostolac gi Vucedol, apoi un strat roman, peste care au fost depuse piese de harnasament si arme medievale si modeme. Din stratul roman s-au scos varfuri de lance, un vas din lut ars, doud monede de Ja Aurelian si Teodosiu si c&rimizi romane cu stampila DRP Dierna. Fossa ar putea fi o groap& menajer4 pentru resturile banchetelor mithriace (Heddernheim, Dieburg - CIMRM, 1082, 1246). in interiorul grotei, in apropie- Tea intr&rii, la o adancime de 1,30-1,80 m s-a descoperit un altar votiv din gresie friabild cu inscriptie greu lizibil&. Epigrafa nu se mai p&streaz4, dar V. Boroneant presupune c& ar fi putut fi o dedicatie pentru Mithras (Boroneanj 1979, p. 180). In a doua sectiune practicatd in interiorul pesterii s-a identificat, la o adancime de 1,30-1,50 m, o portiune de zid roman care venea din zona pereteiui de vest al ga- leriei si se oprea la o distanté de 1m de zidul care inchidea intrarea in grotd. Adaptarea interiorului pesterilor la necesitatile cultice mithriace are analogii in Im- periul Roman (Angera, St. Urban, Zgomje-Pohanca — CIMRM, 716, 1442, 1457). Numeroasele deranjamente produse de repetatele fortificari $i incendieri nu au permis conturarea unor concluzii pertinente. Totusi altarul votiv, monedele, c&rimizile stampilate, zidul roman interior $i groapa menajera exterioar4 sunt indicii pretioase pentru ipoteza c& pesterea ar fi putut fi spelaewn mithriac in secolul IH. 6. VALEA CERNEI, JUD. MEHEDINTI Pe Valea Cernei, in munti, la céteva ore de mers de Baile Herculane, exist © grot numitd de locainici ,.Pestera lui Traian”, deschis’ inca din secolul trecut circuitului turistic. Cand a vizitat pestera, Fr. Cumont a fost informat de unul dintre ghizi c&, in apropiere, pe un perete stancos, exist4 un ancadrament rectan- gular cu o inscriptie si sculpturi (Cumont IT 1896, p. 421). Informatia nu a fost verificat, de aceea autorul belgian include posibila grot{ mithriacd in categoria sanctuarelor incerte. In Imperiul Roman exist’ mithraea care se adoseaz& stan- cilor, Stinca a fost folosit’ ca perete principal in care s-a sculptat scena taurochtoniei (Bourg Saint-Adeol, Schwarzenden — CIMRM, 895, 1280) sau s-a amenajat niga de cult (Carnuntum, Arupium — CIMRM 1664, 1851), restul edifi- ciului fiind realizat la exterior. Ancadramentul, daca a existat, indic4 un sanctuar mithriac amenajat prin combinarea elementelor naturale si artificiale. 7, RESCA (ROMULA), COM. DOBROSLOVENI, JUD. OLT Presupunerea existentei unui mithraeum la Romula (Tudor 1978, p. 388) se bazeaz& pe o insemnare confuzd de Ja jumtatea secolului al XIX-lea. In peregri-7 Mithraea in Dacia 237 narile sale pentru a realiza planuri de mosii, Alexandra Popovici, inginer din Turnu Severin, s-a oprit la Regca in anii 1840-1850 (Odobescu 1878, p. 7). Cu acest prilej a realizat un plan al cetatii antice (Tudor 1968, p. 9-10) si a consem- nat intr-o condic& detalii privind ruinele si marturiile localnicilor in legatura cu *acestea, In acest context, Popovici semnaleazi un templu mithriac prin notita: »Protopopul Martin a aritat c4 in cetate, la gura Tesluiulvi, s-au g&sit trsurile (?) unei biserici idolatrice, rotund&, diametrul de cca 4 m, in mijloc prestolul zidit, unde se ardea jertfa. Tot aici s-a gisit o rambit& din sticl4 gi o ladit& din lemn cu toarte din aur”. Pentru forma circular sau semicirculara a edificiului, indicat’ de autorul notifei, nu exist& analogie printre templele mithriace din Imperiu. Probabil, pro- topopul Martin a identificat doar absida sanctuarului, restul temptului, construit la suprafata, find distrus la data observarii. O astfel de confuzie a comis Sacken cand a descris mithraeum-ul descoperit lang’ Dunare, in panta unei coline povar- nite (CIMRM, 1664). in centrul posibilei abside a templului de la Resca se afla un altar pentru sacrificii a c&rui existent& este obisnuitd in sanctuarele dedicate zeului persan, un vas de sticld in forma de trambit& si o lidifi cu mici torti de aur. Pentru existenta unui mithraeum la Romula pledeazi si cele 10 monumente mithriace, inscriptii si reprezentiri, descoperite aici. Dac& a existat, templul mithriac a fost de factur& militar, deoarece epigrafele apartin unor soldati din trupele care asigurau paza Romulei si a imprejurimilor, cohors prima Flavia Commagenorum si Numerus Surorum Sagittariorum. 8. ALBA-IULIA (APULUM), JUD. ALBA Fr. Cumont sustine ci la Apulum au existat 4 temple mithriace, din care trei sunt atestate prin inscripyiile 239-241 (CIL III 1096, 1095, 1154, 1002; CIMRM, 1978), 242-243 (CHL III 1109, 1110; CIMRM, 1935-1936, 1937) si 251 (CIL Ik 7776; CIMRM 1951) din corpusul stu (Cumont 1 1896, p. 251), Pentru primele dou’ mentiuni epigrafice cercet&torii au tezerve (CIMRM, 1978). Epigrafa lui Caius Nummius Amandus (Cumont II 1896, i. 251) este ins%, cu certitudine, o dedicatie care atest un mithraeum la Apulum. Despre posibilele mithraea din Apulum au vorbit V. Christescu (Christescu 1927-1932, p. 624), C. Daicoviciu (Daicoviciu 1937-1940, p. 308-309), I. Berciu si Al. Popa (Berciu, Popa 1965, p. 168), D. Tudor (Tudor 1969, p. 161). Autorii au sugerat cd s-ar fi putut amenaja temple mithriace pe Dealul Furcilor, in apro- pierea castrului legiunii a XIII-a Gemina, pe malul Muresului etc. Vermaseren, bazdndu-se pe informatiile publicate de Christescu si Daicoviciu, pare convins de prezenta unui templu mithriac pe lotul lui S. Oancea din Cetatea Albei-Iulia, c&ruia fi d& si un numéar in corpusul stu (CIMRM, 1953). Desi nu cunoaste detalii despre constructie, crede c& este cert provenienta din mithraeum a monumen- telor mithriace pastrate, in anii ‘60, la Liceul Mihai Viteazul din Alba-Iulia. Ipoteza amenajarii mai multor mithraea la Apulum este sustinuts de numarul mare de monumente dedicate zeutui persan descoperite aici.238 Mariana Pintilie a 9. MOIGRAD (POROLISSUM), JUD. SALA] in incinta castrului de la Porolissum s-a spat partial, in anii ‘70, o posibil& incint& sacr&. Bajusz Istvan sustine c& sanctuarul, al c&rui coridor central era pa- vat cu mozaic, a fost acoperit din lipsa posibilitatilor de restaurare $i conservare. O descriere a edificiului, atat cat a fost spat, nu s-a publicat, Cele dowd monu- mente mithriace descoperite in incinta cu mozaic se pastreaz’ in depozitul muze- ului de istorie din Zalau. Prezenta unui templu dedicat zeului persan in incinta unui castru este dis- cutabila. Un astfel de mithraewm pare s& se fi amenajat in castrul roman de la Intercisa, Pannonia (CIMRM, p. 244), desi nici in acest caz s&paturile arheologi- ce nu au fost finalizate. Probabil, in perioada urm&toare, autorii descoperirilor vor publica detaliile necesare pentru clarificarea problemei si conturarca unei imagini asupra cultului lui Mithras la Porolissum. 10. POJEJENA, JUD. CARAS-SEVERIN Piesele votive mithriace, intregi sau fragmentare, descoperite fn incinta castrului de trupa auxiliara din apropierea Dunirii, 1a Pojejena, provin probabil dintr-un mithraeum (Gudea, Bozu 1977, p. 117; Gudea, Bozu 1978, p. 129). ins& inscriptiile prost conservate nu oferd indicii precise despre adoratorit zeului per- san de aici. Ei pot fi soldati din unitatea de garnizoan4 cohors V Gallorum et Pannoniorum sau civili din asezarea de la sud de castru. Cum existenta unor mithraea in incinta castrelor este discutabil&, sanctuarul mithriac este dificil de localizat. 11. TURDA (POTAISSA), JUD. CLUJ Desi nu s-a descoperit inc un sanctuar mithriac la Potaissa, existenta sa pa- te evident&. Probabil din templul mithriac s4pat fntr-una dintre pantele Dealului Cetatii (Barbulescu 1994, p. 70) provine capul colosal al lui Mithras, cu indltimea de 0,46 m. Astfel de capete care apartin unor statui de cca 3,5 m (Barbulescu 1994, p. 153) s-au descoperit si in unele temple din Ostia (C/MRM, 257, 280). De la statuia lui Mithras din Potaissan este posibil s& provind mana colosala amintit& de I. Téghds (Barbulescu 1994, p. 153). Statui uriase reprezentndu-] pe Mithras petrogenitus puteau fi asezate si in exteriorul templului, aga cum s-a procedat in Gallia la Vieux en Val Romey (CIMRM, 909). In nordul templului din Venetonimagus s-au identificat fundatia unui piedestal si o m&nd care prove- nea de la o statuie de cca 6-7 m inaltime. Templul de la Potaissa avea un caracter militar, asa cum demonstreaza inscriptiile mithriace dedicate de soldatii legiunii V Macedonica.9 Mithraea fn Dacia 239 12. CINC$OR, COM. CINCU, JUD. BRASOV Cinci monumente inchinate Jui Mithras au fost descoperite pe malul Oltu- lui, in vecinatatea castrului pentru cohors II Flavia Bessorum, unde probabil a -functionat un templu mithriac. 13. VINTU-DE-JOS, JUD. ALBA Un ait mithraeum este posibil s& se fi amenajat pe malul Muregului Ja var- sarea paraului Pianului, in ace] perimetru s-au descoperit structuri de zidarie si trei monumente mithriace, Templele mithriace din Dacia romana sunt putin cunoscute, totusi un punct de vedere general asupra lor se poate contura pe baza informatiilor existente si prin comparatie cu. situatia din Imperiu. Mithras era adorat in provincia romana in spelaea naturale (pestera Veterani?) si in edificii construite care le imitau (ostat, Ulpia, Sliveni). Acestea din urma au fost amenajate subteran, in panta unor coline (Ulpia, posibil Potaissa) si in depozitele aluviale ale raurilor Mures (Decea), Olt (SlAveni), Teslui (Romula?). Mithraea din Dacia au fost frecventate de civili $i militari. Sanctuarul de la Ulpia Traiana era probabil civil, restul templelor cunoscute avand un posibil ca- racter militar. Lui Mithras i s-au dedicat temple in orase (Ulpia, Potaissa Apulum), in mediul rural (Dostat), in vecin&tatea unor drumuri (Decea), in apro- pierea castrelor (SlAveni, Romula) sau poate si in interiorul lor (Porolissum, Pojejena). Alimentarea cu ap&, necesar& ceremoniilor de cult, era asiguratd prin agezarea sanctuarelor in apropierea unor izvoare (Decea), pérauri (Ulpia - paraul Apa Mica, Vinqu-de-Jos? - paraul Pianului), rauri (Sliveni — Olt, Romula? - Teslui, Apulum? ~ Mures). Cu exceptia posibilului templu de la Porolissum, care era probabil legat de principia castrului, toate celelalte edificii mithriace cunos- cute arheologic erau constructii independente. Despre orientarea, dimensiunile i forma templelor mithriace se stiu putine detalii. Sanctyarul de la Decea era orientat nord, iar cel de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa nord-est. Dup% aproximarile lui Kirdly si Cumont, mithraewn-ul din capitala Daciei romane poate fi inclus in categoria templelor de mari dimen- siuni, realitate motivaté de importanta comercial si militard a asez4rii. Celelalte mithraea cunoscute au dimensiuni modeste, indicind existenta unor confrerii mici de adoratori ai zeului persan. Forma rectangulara simpla, cu nisi sau fard, se regaseste in Dacia, Dac& sanctuarul propriu-zis al templului de la Decea era patrulater, pronaosul mai lat face din acest templu o prezent& atipicd in lumea romana, La Ulpia o absid& dreptunghiular’ amorsa peretele care inchidea edifi- ciul, in timp de la Romula (?) absida a fost probabil semicirculara. Dintre p&rtile componente ale templelor mithriace din Dacia sunt atestate arheologic pronaosul (Decea, Sl&veni) si cripta (Decea, Ulpia-partial, Slaveni). Urme de portic sau nartex n-au fost identificate, probabil pentru ci au fost dis- truse in timp sau ignoranfa amatorilor de antichit&ti le-au facut uitate. La Ulpia240 Mariana Pintilie 10 s-au semnalat urmele zidurilor de sustinere ale bincilor laterale, posibil similare cu cele din templele de la Heddernheim. Absida indltaté a mithraeum-ului de la Ulpia Traiana respect& regula general de amenajare consacrat4 in Imperiul Ro- man (Dura-Europos, Heddernheim ~ CIMRM, 34, 1082, 1117). Desi templele din Dacia nu puteau egala stralucirea sanctuarelor din Ostia sau Roma, totusi mozaicul, stucul si culorile vii erau folosite si de adoratorii provinciali ai lui Mithras, Daca la Slaveni resursele confreriei mithriace nu per- miteau dect o pardoseal& din c&rAmizi, pereti tencuiti cu mortar si zugraviti in culori diferite, la Porolissum (?) pavajul coridorului central era realizat din mozaic. Cella mithraeum-ului din Ulpia avea pavajul acoperit cu un strat de cocciopesto, iar pe fondul rogu at peretilor s-au trasat p&trate albastre legate prin lini mean- drice. Numeroasele obiecte descoperite in ruinele templului de la Ulpia, cupe, patere, cutite, opaife, asigurau buna desfagurare a ceremoniilor cultice. Stabilirea certa a duratei de functionare a templelor mithriace din Dacia nu este posibila. Templul de la Slaveni a functionat, cu sigurant4, in prima jumatate a secolului III. Mithraeum-ul de Ja Ulpia Traiana a fost amenajat inaintea anului 170 si a cunos- cut cel putin doud faze de functionare, ambele incheiate cu distrugerea edificiului prin incendiere. Consideratiile referitoare la templele mithriace din Dacia, bazate pe infor- matii lacunare gi cu un grad ridicat de incertitudine, vor fi nuantate $i completate de descoperirile viitoare. ABREVIERI $I BIBLIOGRAFIE Berciu, Popa 1965 ~ 1, Berciu, Al. Popa, Monumente epigrafice din Apulum, in Apulum, V, 1965, p. 167-194, Bérbulescu 1994 ~ M. Barbulescu, Poraissa — siudiu monografic, (n.c.} Turda, 1994, Boronean 1979 - V. Boroneant, Descoperiri arheologice in unele pesteri din defileul Dunatrii, in Speologia, seria monografic’, Bucuresti, 1979, p. 178-181. Christescu 1927-1932 -V. Christescu, Noweaux monuments d'Apulum, in Dacia, I-IV, 1927-1932, p. 620-625. CIMRM —M. J. Vermaseren, Corpus inscriptionum et monumentorum religionis mithriacae, Hague, vol. 1, 1956, vol. Il, 1960, Cumont 1111896 Fr. Cumont, Textes et monuments figurés relatifs aux mysteres de Mithra, vol. 1,11, Paris, 1896. Daicoviciu 1924 ~ C. Daicoviciu, Recherches et découvertes archéotogiques en Roumanie, in Dacia, I, 1924, p. 224~263. Daicoviciu 1937-1940 — C. Daicoviciu, Neue Mitteilungen aus Dazien, in Dacia, VU-VIN, 1937-1940, p, 299-336. Daicoviciu, Alicu 1982 - H. Daicoviciu, D. Alicu, Edificii de cult la Ulpia Traiana, 1, in ActaMN, XIX, 1982, p. 59-74, Daicoviciu, Piso 1975 - H. Daicoviciu, I. Piso, Sarmizegetusa gi rdzboaiele marcomanice, in ActaMN, XII, 1973, p. 159-163. Gudea, Box 1977 — N, Gudea, O. Bozu, A existat un sanctuar mithriac la Pojejena?, Banatica, V, 1977, p. 117-130.W Mithraea in Dacia 241 Gudea, Bozu 1978 + = N. Gudea, ©. Bozu, Descoperiri mithriace la Pojejena, in SCIVA, 29, 1978, p, 563-571. Kirdly 1886 ~ P. Kirdly, A Sarmizegerusai Mithraeum, Budapest, 1886. Kirdly 1887 — P. Kindly, Le mithraeum de Sarmizegetusa, in Revue Internationale, Paris, XIV, 1887, p. 563-583 + Maionica 1887 ~ M. Maionica, 1! mitreo transilvano, in Giornale della societd asiatica italiana, Roma, 1, 1887, p. 33-40. Odobescu 1878 ~ Al. Odobescu, Anticuitdjile judeqului Romanayi, Bucuresti, 1878. Petolescu 1 1976 ~ C.C. Petolescu, Templul mithriac de la Sidveni, in Apulum, XIV, 1976, p. 455-463. Petolescu2 1976 ~~ C. C. Petolescu, Le mithraeum de Siaveni (Dacia Malvensis), in Dacia, XX, 1976, p. 259-263. Pippidi 1969 — D.M. Pippidi, Sférsinul pagénismuslui in Scitia Micd, in: idem, Studii de istorie a religiilor antice, Bucuresti, 1969, p. 308-319. Sanie 1974 ~ S. Sanie, Cultul lui Sol Invictus in Dacia, in Sargetia, X1-X, 1974, p. 331-341. Takécs 1987 ~M, Takécs, Date inedite in legdturd cu mithraeumul de la Decea fnir-un manuscris de la tnceputul secolului, in Apulum, XXIV, 1987, p. 173-177. Tudor 1969 — D. Tudor, Orase, targuri si sate in Dacia romand, Bucuresti, 1969. Tudor 1970 —D. Tudor, Disrrugerea castrului roman de ta Slaveni pe Olt, Historica, 1, Craiova, 1970, p. 35-50. Tudor 1978 ~ D. Tudor, Oltenia romana, editia IV, Bucuresti, 1978. LES MITHRAEA EN DACIE (Résumé) ‘Les temples mithriaques de la Dacie romaine sont peu connus, on peut mettre en évidence un point de vue général sur la base des informations existentes et par comparaison & la situation de T'Empire. Les premizres mithraea ont &é signalés sur le territoire de l’ancienne province Dacia & Slaveni et Romula dans le premidre moitié du X1X-e sidcle, Elles ont attiré I'attention de quelques amateurs d’antiquités, qui ont laissé des notes sommaires et imprécises sur les monuments et demeures de culte qui les abritaient. De la deuxitme moitié du XIX-e sitcle on connait Jes temples mithriaques de Decea, Dostat et Ulpia Traiana Sarmizegetusa, le temple de Ja capitale de la Dacie romaine étant le seul mithraeum qu'on a examiné systématiquement au dernier siécle. L'existence de quelques mithraea & Apulum, Vintu-de-os, Potaissa, Cincgor et Pojejena, présupposée par les chercheurs, est possible & cause du grand nombre de monuments mithriaques Gécouverts dans les localités respectives. Dans la deuxiéme moitié du XX-¢ sigcle, on a recherché Partiellement Ja grotte Veterani, possible spelaeum mithriague naturel, et le sanctuaire (2) du voisinage du principia de camp romain de Porolissum. Des ces quatorze mithraca attestés épigraphiquement ou archéologiquement ou seulement présumés, cing sint certes: Decea Muregu- lui, Sliveni, Dostat et Ulpia Traiana, et neuf incertaines: la grotte Veterani, Romula, Apulum, Moigrad, Pojejena, Potaissa, Vin{u-de-Jos et Cincsor. L’épigraphe de Sard (CIL ITT 1114; Cumont 1896, i. 304; CIMRM, 1998; IDR IVS, no. 349), dédiée & Sol Invictus par un grand prétre, a été exclue de 1a catégorie des monuments mithriaques par Silviu Sanie, bien que Fr, Cumont et M. J. Vermaseren I"inscrivent dans leurs corpus. L’inscription raméne en actualité la discussion concernant la possibilité de la séparation des dédicaces pour Sol Invictus et Mithras et elle est insuffisante pou pouvoir parler de attestation épigraphique d'un mithraewm dans cet endroit.242 Mariana Pintilie 12 Mithras était adoré dans Ja province romaine en spelaea naturelles (la grotte Veterani?) et dans les édifices construits qui les imitaient (Dostat, Ulpia, Slaveni). La grotte Veterani, située dans Je defilé du Danube, a été étudiée archéologiquement entre 1964-1969. A I'entrée dans la galérie d'accés on a identifié une fosse qui avait 4 m environ de profondeur, partant de dessous du mur de cléture de la grotte, De le couche romaine on a enlevé des pointes de lance, un vaisseau dlasgile briilée, deux monnaies 4’ Aurélien et Théodose, et des briques romaines portant le sceau Ge cachet) DRP Dierna, Cette fosse pourrait étre un fosse ménagere, pour les restes des festins mithriaques, A l'intérieur de la grotte, tout prés de entrée, 4 une profondeur de 1,30-1,80 m ona découvert un autel votif en grés friable avec une inscription difficilement lisible. L*épigraphe, aujourd'hui perdue, a été probablement dédiée & Mithras. A l'intérieur de l'antre, & une profondeur de 1,30+1,50'm, une partie de mur romain s'arretait & une distance d’une méue du mur qui cléturait l'entrée dans la caverne. L'adaptation de I'intérieur des antres aux nécessités du culte mithriaque par la construction des murs connait des analogies dans I'Empire romain. Les dérangements produits par les fortifications et incendies répétées n’ont permis la mise en évidence de conclusions pertinentes. L'autel votif, les monnaies, les briques éstampillées, le mur romain intérieur et la fosse ménagére extérieure sont des indices précieux pour I'hypothése que la grote aurait pu étre un spelaeum mithriaque au Ill-e sidcle. Les édifices qui imitaient la grotte ont é1€ aménagés au souterrain, en pente des collines (Ulpia, possiblement Potaissa) et dans les dépéts alluviaux des rivages Mures (Decea), Olt (Slaveni), Teslui (Romula?). A Mithras on a dédié des temples en villes (Ulpia, Potaissa? Apulum?), dans l'ambience ru- rale (Dostat), tout prés des chemins (Decea), & proximité des camps fortifiés (Slaveni, Romula?) ou peut-étre aussi & leur interieur (Porolissum? Pojejena’). L’alimentation en eau, nécessaire aux cérémonies de culte, était assurée par la position des sanctuaires dans le voisinage des sources (Decea), des ruisseaux Apa Mic& (Ulpia), Pianului (Vintu-de-tos), des rivages Olt (Sliveni), Teslui (Romula?), Mures (Apulum?). A l'exception du possible temple de Porolissum qui était probablement lié au principia, tous les autres édifices mithriaques connus archéologiquement ézaient des constructions indépendentes. Sur orientation, les dimensions et la forme des temples mithriaques on sait peu de choses. Le sanctuaire de Decea était oienté vers le nord et celui d’Ulpia Traiana Sarmizegetusa vers le nord-est. D'aprés les approximations de Kirdly (44,23/12.44 m) et Cumont (26/12m), le mithraeum de Ja capitale de la Dacie romaine peut étre inclus dans la catégorie des temples de grandes dimensions, réalité motivée par importance comerciale et militaire de I'habitat. Les autres mithraea qu'on connait ont des dimensions modestes, indiquant I’existence des petites confréries d'adorateurs du dieu persan. La forme rectangulaire simple, avec ou sans niches, peut €ire retrouvée aussi en Dacie. Si le sanctuaire proprement-dit du temple de Decea était quadrilatére, le pronaos plus large fait de ce temple une présence atypique dans le monde romain. A Ulpia, une abside rectangulaire amorgait le mur qui cloturait 'édifice, tandis qu’’ Romula () Vabside & &1€ probablement demi-circulaize. Des parties composantes des temples mithriaques de Dacie on @ attesté archéologiquement Je pronaos (Decea, Sliveni) et la crypte (Decea, Ulpia ~ en partie, Sliveni). Des traces de porticus ou nartex n'ont pas été identifies, probablement & cause du fait qu’elles ont é1¢ détruites au cours du ternps ou que l'ignorance des amateurs d’antiquités les a fait oubliées. A Ulpia on a signalé les traces de murs de souténement des baies latérales, eventuellement similaires aux celles des temples de Heddernheim. L'abside élevée du mithraeum & Ulpia Traiana respecte la régle générale 'aménagement consacrée dans I'Empire romain. Quoique les temples de Ja Dacie ne puissent égaler I’éclat des sanctusires d’Ostia ou de Rome, cependant le mosaique, le stuc et les couleurs vives étaient employées aussi par les adorateurs provinciaux de Mithras. Si a Sliveni Jes ressources de la confrérie mithriaque neas Mithraea in Dacia 243 permettaient qu'un ‘carrelage en briques, des murs enduits de mortier et peints en couleurs différentes, & Porrolissum (2) le pavage du corridor central était en mosaique. La cella du mishraeum d'Ulpia avait le carrelage couvert d'une couche de cocciopesto, et sur le fond rouge de murs on a tracé des carrés bleus liés par des lignes sinveuses. De nombreux objets découverts dans les ruines du temple d'Ulpia, des coupes, des petites lampes etc. assuraient le bon déroulement des cérémonies du culte Les mithraea de Dacie om é1é fréquentés par les civils et militaires de la legio V Macedonica (Potaissa) et legio XII Gemina (Apulum), cohors prima Flavia Commagenorum, numerus Surorum Sagintariorum {Romula?), cohors V Gallorum et Pannoniorum (Pojejena?), cohors II Flavia Bessorum (Cincsor?), ala I Hispanorum (Sl8veni). On ne peut pas établir certainement’ Ja durée du fonctionnement des temples mithriaques de la Dacie. Le temple de Sliveni a fonctionné, sGrement, dans la premidre moitié du Lll-e sidcle, Le mithraeum d'Ulpia ‘Traiana a été aménagé avant l'année 170 et a connu au moins deux phases de fonctionnement, toutes les deux achevées par la destruction de I’édifice qui a été incendié. Les considerations concemant les temples mithriaques de la Dacie, basées sur des informations lacunaires et un degré élevé d’incertitude, seront nuancées et completées a la suite des découvertes furures. LA LISTE DES FIGURES Fig. 1 — Le plan du mithraeum de Decea (d'aprés le manuscrit de Herepei Kéroly). Fig. 2 - Le planet l’élévation du mithraewm 'Ulpia Traiana Sarmizegetusa (d'aprés Kirdly 1896).