eas, si Hiscant oi mizezi pe vreo meravigh me aga cum ¢ imposibil de aflat o asemenea jmrengie 1a Costin, moralist, pilduitor si cu o imeeainst sfisiath alimentati de Eclesiast mai bi decit de baroc. Niciunul n-ar putea spune ca Agsippe dAubigné: ,.Mon penser est pare et _mon ame insensée”. Spectacolul angoasei individualiste lipseste complet din patesical poem al Tui Costin, Cu Dosofti Primul poet DOSOFTEI lucturile merg insa si mai greu, cici nu se vede cum tenebrele si strilucirile sale ar putea fi acelea batoce, rezultate dintr-o crizd a valorilor umaniste, citi vreme mitropolitul insusi este, si fintr-un mod att de vidit incét faptul n-a scipat contemporanilor, un medieval cuminte, ingelept, resemnat si complet lipsit de spirit tragic. De vteo sfagiete nici nu poate fi vorba. (26 octombrie 1624 — 13 decembrie 1693) wAcestu Dosoftei mitropolit nu efa om prosta de felul Iui. $i era neam de mazil; pre fnvifat, multe limbi stié: elineste, latineste, sloveneste si alti adénca carte si invapirurl, deplin cilugir si cucetnic, si bland ca un miel. in fara noastr’ pe-aceasti vreme nu este om ca acela”, sctie Neculce in letopises, folosind aceeasi metafori ca Sancho vorbind despre Quijote. Boarea cuvintelor povestitorului 0 aduce cu sine si pe aceea a versurilor poetului din veacul XVII, cel dintai poet al nostru, si ea va méngfia nile atitor iubitori ai limbii vechi precum Eminescu, Arghezi, Voiculescu. sau Nichita Stinescu. Lui Ion Pillat, evocindw] in imagini eminesciene, fi va apirea ca pistorul de inimi de odinioari cate revine stingher, sub tazele lunii, ca si ne mustre pentru necredinta noaste’, dar si ca sé ne aduci impacarea: .Patriathal, in cfrja se-nalei Dosoftei./ Piien- jenigul vremii cu miini uscate rumpe;/ Se-aprind, ca nestemnate, odajdillei scumpe,/ Si barba pieptinat’ pe piept i se desface,/ $i Greapta si-o tidicd in biblic semn de pace.” Capodopera lui fiinePsaltire®, Dosoftei a mes- terit versuri intreaga Tui viagi cu o ribdare si.cu o plicere care ne pun pe ginduri. E foarte probabil ca primul scop al. transpunerii_psal- milor lui David in roméneste si fi fost acela practic, ecleziastie, dupa cum crede un editor al su, mai ales c& mitropolitul insusi constat ci “jn biseticd. mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea si griiasci, ca si pre alfii si-nvay, decit 31dzeace mii de cuvinte intr-alta limbi”. Nu uiti si adauge ci a tradus cartea ,,cu multd truda gi vreme-ndelungaté, cum au putut mai framos”, Ca Si poat& trage hirea omului citre cetitul ei”. Aici este un inceput de argument estetic, Incit mi se pare ci au dreptate cei care sustin (Mazilu, Negtici) c& exist gi o anumitd con- ding poetica la Dosoftei, care secituieste toate izvoarele vii ale limbii spre a objine o echi- valengi romineasci demni de originalul biblic. Pani la Budai-Deleanu si la Eminescu, nimeni nu va mai face la noi un efort la fel de considerabil intra constituirea ungé limbi poetice. fnainte de Dosoftei nu este, desigur, un gol. Dar precatele incerciri de versificare care I-au precedat nu-l explici si nu pot constitui o traditie. Cel mai mare merit al lui Dosoftei acesta si este: de a fi oferit in Psaltie, pe neasteptate, intiiul monument de. limb’ poetici roméneasci, In acest scop, el a uzat de toaté cultura lui lingvistici, imprumutind si calchiind termeni din cinci sau ase limbi; a creat, tot- odati, alii nemaiauziti, apelind la vorbirea si, poate, si la poezia poporului, a silit cuvintele si primeascd_accentul | _prozodiei lui pe cit_de_naive, pe atit_de_sofisticate; a supus topica la distorsiuni care ne duc cu gindul la unii poefi din secolul XX; a organizat, in fine, un adevirat, sistem de time si a incercat mai multe gadenge gi mai multi metri decit gisim in toati poezia noastri de pnd la romantism. Mi se pare perfect justificati binuiala lui E. Negtici c& ,Dosoftei nu se conform’ vocabularului psalmilor biblici, ci regulilor prozodice”, mai mult, ci e posibil ca varietatea de misuri si se datoreze unoyniecesitifi de rimi (poetul tiind versul exact acolo unde ii iesea rima si con- tinuind cu lungimea respectivi). Chiar si imprejurarea ci prima traducere a psalmilor a realizat-o in proz4, consactind apoic trans- panerii in stihus un_decenin de viayd poate atita_ ci mitropolitul moldovean era un obsedat al versificirii” (Mazilu), Nici dupa ce a incheiat Psaltirea nu s-a potolit. Viata si petrecerea sfinfilor, tiptcité ani buni mai térziu, congine 32 peste trei sute de stihur epigsamatice intocnng Gupt_modelal_mineclor SFeCe54) 94 pig tunele, de grayii caligrafice onlentale (Antus,« rujea cea-nflonti-n grddind,/ $-au mutat viag ig fumea cea senina”), A tradus alte verso gi, cronograful lui Matei Kigalas si asa mai depare Un studiu atent alversificagiei Peal a dat abi, Mihai Dinu (1986). Capitolul lui Galdi (1971) fiind superficial, cu omisiuni gi afirmasii pe care textul nu le verificd, unele precizati sunt necesar Forma strofici de departe cea mai rispandita in ire este distihuly cotespunzand verseruli Ca total accidental apar catrenul (iy psalmii 53 si 135) si catrenul urmat de distin (psalmul 56). in psalmii 46 si 47, distihurile - daca ne Iuim dup& rimi — sunt grupate cite trei, patra sau mai multe. fn fine, psalmul 118 are douizeci si dowi de strofe inegale, ce urmeazi otdinea literelor din alfabetul ebraic, de la alef la tof Rima este, cu douk excepyi (a psalmii 82 si 136), paroxitona si (cu exceptia psalmului 53) imperecheati. De ea s-a ocupat pe lag Mihai Dinu, descriind-o in termeni fonologici, si ajungand la concluzia ci Dosoftei a creat unicul sistem de anverguri din poezia noastri supus altui cod normativ decit acela unanim acceptat de la Vacaresti incoace. Din- colo de chestiunea rimirii ,,incorecte”, care este, desigur, 0 prejudecati a istoricilor literati, Dosofic este un foarte indtizney cultivator de rime rate, din care unele nu vor fi incercate de nimeni pan la poetul Lacafirului. El rimeazi, astfe, verbe cu substantive sau cu adverbe, substantive cu adjective, nume proprii cu ume comune sau forme pronominale atone cu alte catepotii morfologice: strici/ nenicd, pucioasi/ groasd, dea} deparia-mél teama, as astepta-te/ parte, Slava/ sats Ziv] stiry sdtura-sd/ masa etc. Unele din_aceste rime rezulté din dislociti ale topicii. Exemple de astfel de dislocéti din ratiuni prozodice sust cu sutele in Psaltie si in celelalte opere ale lui Dosoftei. Spicuiese dowk: ,,Auzit-am veché/ Nir-auz de ureche/ Poveste trecuti” si Lt! finger mintuitor lumii Hristos duce/ Al stu c#P Wtasia, -n sabie, cu dulce”, Doar SetbiFoasi il va intrece in risfis pe Mitropolit. tele sunt adesea foarte complicate: ? cq lumina tu ma fereste,/ Supt aripi svinte, Ye mi umbreste/ De fete strimbe ce ma ia frict/ A le privirea”. in general, aceste dislocati sont precedate de un enorm travaliu asupra corpului fonetic al cuvintelor (scurtate, descori) siasupra regimului accentelor, din care se naste ftmul multiplu si savant al versurilor din Psaltire. S-a atras atenfia asupra accentudrii din motive strict prozodice (prefaja lui ‘Al, Andriescu la editia din 1978), fapt compa- ‘abil cu teza lui M, Dinu despre rima ca sistem fonologic. Dosoftei aplica accentul acolo unde i cerea versul (numai citeodatd silaba accen- quati coincide cu aceea din cuvantul originat). Unele versuri trebuie ,,scandate” cu ochii pe acest accent prozodic, dack vrem si mu sfi- mim cadena ginditx de poet ,Le-am ficut altora si le faci cu cale” sau: ,,Acold le vine toana”. Toate aceste originalitigi sunt in fond perceptibile mai ales in structura ritmicé a versurilor, Chiar daci unele dig fitmri au fost identificate in modelul polonez al lui Kochanowski sau in anacteonticul grecesc, majoritatea repre- Zinta o sintezi proptie a poctului romin. in pofida multor neregularitiyi, care fac indecidabila cadena, baza titmici a Psaltini’ o dau, incon- testabil, hexasilabii trohaici (simpli sau dubli), care apar in 29 de psalmi, gi octosilabii de asemenea trohaici (40). $i_unii si alfii sunt popuiasi,, cel putin prin deprinderea urechii noastre, si nu intimpltor i-a cules Pann drept cintece de stea. Pot fi considerati exceptii: heptasilabul iambic (anacteontic), cate apare doar de dowd ori, dodecasilabul (neregulat ritmic), care apare de noua oti, versul iambic de 13 silabe (polonez), cu cinci aparitii, si trohaicul de 14 silabe, cu una singuri. Nu am gasit Versuri de 16 silabe (semnalate totusi de Galdi, Negrici si alfii), adicX octosilabul dublu. O Problema speciala ridici decasilabul, ciruia M. Dinu ii contest! principial existenya, cfind Pintle trohaic, dar poate fi totugi descoperit in ‘alti, ca si acela iambic sau neregulat, in peste 60 de psalmi (cel trohaic e des intilnit si in colinde, injumatagit in distihuri pentasilabice). Sunt gi cateva cadenge accidentale la Dosoftei, rezultat al refixitii matrigei in care at merita si fic considerat un pionier: amfibrahi, dactili, anapesti gi peoni. Dar nu este la Dosoftei numai acest extra- ordinar efort tehnic, ci si o calitate deopottiv’ Vv », de extraordinar’ a scrliturii, pe o gama care | cuprinde suavul, grotescul, delicatejea, vigoarea, muvicalitatea, plasticitatea, solemnitatea, pam- flerul, rugiciunea, hula, sfiosul, sententiosul, plangerea ori bucuria. A stribate Psaltis echi- valeazi cu o cAlitorie printr-o yard a minunilor poetice, Iat& un portret solemn-amar al pacito- sului, care culmineazi in doui versuri lapidare, ca o inscriptie spat in lespedea vorbelor (se cade precizat si aspectul auroral al cuvantului, mai aproape de-concret decit astizi: am: insemna inci amarald): ,,Gura i-este plini de amiriciune, De blistim, de hula si de-nseliciune” © lamentatie a celui ce se simte pirisit de Domnul este foarte in spiritul biblic, dar cu aceeasi concretefe naivi a metaforelot: Sica apa fui virrsat afari, Si oasele mi si rigchirari. Inema-n zgiu mi si vestezeste, Cao ceati cind si ristopeste, Mii virtutea ca hirbul de saci, Limba-n gingini lipita si neaci.” S-a spus pe bund dreptate ci ultimul vers suna arghezian. Dupa cum pare a suna eminescian suava elegie din psalmul 20: ,Dumneziu mi paste si:n-am lipsi, La loc de otrav ce-mi intansi. Silagul pe ape de ripaos, Si cu hrana suflet mi-au adaos.”Remarcabili este simplitatea versului moral, interior, al spovedaniei lirice: Ca om jelnic care-si plinge mortul Sunt trist, Doamne, si mahnit cu totul” fn alt psalm vedem, din contra, oboseala, sila, care umplu rugiciunea pani la buzi de 0 api silcie si in care un motiv foarte asemanitor cu acela pascalian al abisurilor se traduce intr-un. lexic arghezian: »O, Dumnezau svinte, tu mi scoate De pohoi de api, toi de gloate, Ce-m vine la suflet, si de gloduri Ca pile adance, fir poduti. Ca sunt incungiurat de adincuri De mi trage vivorul la smarcuri, Strigind mi-au venita-mi amefeali Mi-au amutit limba-n osteneald...” Doua aspecte se cuvin relevate, Unul este \ \ ck Dosoftei are reprezentitti extrem de precise: ale lucrurilor infatisate, fie ele din ordinea natu- i, fie din aceea morali. la_el_de obiceio plastici din ‘cate ‘au lipsesc anfnuntele anatomiice, duse pani in pragul fizio- logiei decrepitudinii. in psalnul 57 avem céteva pilde in acest sens. Dumnezeu e solicitat si-i certe pe picitosi. insi cum? Sé-i loveasci peste filci”, fringindu-le dingii, si le ia puterea asa incit ,,si se slibeasc din foale” gi ,,arcul si-si tragi moale”, si li se scurgi toati vlaga, ca apa virsati in pimint. Acestea sunt de fapt curate chinusi, ca in poemul Vedenia de peste doui veacuti al lui Vasile Pogor. Pentru discufia refe- ritoare la baroc, este util si atrag atentia ci fizicul oti corporalul se limiteazi totusi aici la cea ce medievalii insisi reyineau din trup. Nu avem putreziciunea cadavrului, ci numai sche- letele si tigvele. Dosoftei e foarte departe de imagini ca acelea din Stanfele in care D’ Aubigné vesteste pe Baudelaire: ,J’ouvte mon estomac une tombe sanglante/ De maux ensevelis...”. Al 2) doilea aspect este eX geografia care furnizeazit Vv 34 etului roman elemente de comparatie ny ee Predeauna aceea a sari sfinte. Negrici a ay * drept cuvint atenfia ca, Palestina lui Dosotg este bintuitl de ierni scitice, de vifore org acoperité de piduri intunecate, fin Cate lex tduri de apa si cutreierd bourii, im rh de smércuti si rauri cu bulboane. ta pean yy faptutile biblice de campie devin fiat sive, boii pagnici se ptefac in zimbti, in vreme « pisirle innegresc cerul. Cantitativul jooes jj folul pe care-l va juca mai tirziu in natory Sadoveanu. Domesticitatea ¢ fabuloasi: , Hiara codsilor cea multi Toat de mine ascult. ‘Am si dobitoace multe, Pisiti inc am cu catduri De si fain de hrand-n cimputi.” Un talent iesit din comun dovedeste poet in evocarea unor viziuni otibile si terifiant Pedepsitea fiilor lui Efraim din psalmul 77 oa mai const nici macar in niste chinuri ale trupu- hui ori ale sufletului. Cosmosul intreg sufeti o anomalie, o regresiune pe scara materiei: »Apele sti cu sdnge-nchegate, $i finténele toate-ncruntate. Le-au privilit izvoarille-n singe, Sa n-aib-a bea-n sete ce-i va stinge. Muste céinesti le-au trimis si-i piste, Si-ntr-asternut broaste si le migce. Cu gindacii i-au sterpit de poame, Cu lécuste i-au bagat in foame Si cu smida le-au ficut scumpete Si ville le-au intors in sete. ‘Murii le-au batutute cu brumi, Side dobitoc n-au rimas uemi.” in acelasi stil 4 stil este ocara din praliiul 83, Px” babil cel mai uimitor din tons eon eae de nume_proptii si de catastrofe n-au egal {8 Poezia noastra inainte de Arghe7i:»Ce le di, Doamne, spaime si fugi, Si oboseasca de goana lungi, Cnd le-a veni somnul cel dulce Ca Madiianul ru si-i apuce. Le fi, Doamne, ca lui Siséra, Sa nu si-ntoarca si-s vazd fara. Si ca lui Avim si li si fack ‘N piriul lui Chis, si sf nu-i treaci. Ca lui Aéndor pologi si zac, Mustile miisini intr-ing si faci. Le fi boierii ca Oriv si Ziv, Zeréi si Salman, s& zack tofi starv. Care griiri si-f prade fara Si-n svanta ta casi ce fi-i de sfard, Rapeza-i, Doamne, din deal ca roata Sid pravileste s&-i calce gloata. Ca miciulia fulgi si cazd Si ca pidurea focul si-i arza. Din fag viscol si-i privuiasca, Din dos pojarul sa-i ocoleascé, $i deasupra sé-i bat cu smida, Cand vor da fuga, si dea-n osinda, Si li s-auza ocara-n lume, Si fie minte svantul tiu nume, Pay rusinca si grea ocara, $i si le picie vestea din fara, Ca si cunoascé ci tu esti Domnul, Si esti deasupra preste tot omul.” Unii din psalmii Iui Dosoftei sunt astizi stiugi pe dinafard, cum se si cade operei unui mare poet. De pildi, acesta: La apa Vavilonului, Jelind de sara Dommului, ‘colo sezum si plinsim La voroavi ce ne stransim...” Cronicile in versuri Foarte populate la vremea lor si, in general, dispretuite de istoricii literati, ctonicile si poves- fitile in versuri din secolul XVIII au totusi, pe Ving o netigiduiti insemnitate documentari, gio valoare literari demna de atengie. N. Torga Je numea un ,,gen nenorocit” pe care-1 poate salva ,numai un mate talent sau o aplecare spre glum”. Considerindu-le tocmai din unghiul acestei din urma aplecii, G. Calinescu le-a situat ja mijloc intre poezia solemn si cintecul popular”, vizind in ele ,o adevarati producyie mahalageasca”, plind de stingicit si de absur- ditigi, ducind cu gindul la supratealisti, efectul final fiind burlescul, prin cate ,.premerg poeziei muntene bufone”. Pe acceasi linie il gisim si pe E. Negrici, in ochii cAruia narayiunile versificate tree drept una din sursele cele mai bogate ale expresivitifii involuntare. Negrici si-a pus inst, in plus, intrebarea dact acesti parta ai literavurii noastre medievale nu reprezinti cumva prima manifestare otganick de poezie roméneascé. Dosoftei si Costin nu apar din solul traditiei si nici n-au avut urmasi, in timp ce anonimii versificatori ai unor evenimente de toati mina sunt legati prin fire groase de folclorul orise- nese si dau nastere unui stil. Rezervat e Negrici {n privinga valorii astistice a textelor. Mi se pare insi cd suntem datoti s& le tecitim astizi cu mai multi inpéduingé, ca pe o opeti fundamental a literaturii noastre vechi si care, daca n-a impus niciun nume de poet, din pricina anonimatului la care s-a recuts din motive greu de limurit in tunele cazuti, nu e mai pufin creafia unor autori deseori talentati si culfi, care nu trebuie cu niciun pret redusi la spirital muntean al mahalalei. Repertotiul lor este mai intins si bate mai departe. Cum se va vedea, judecind dupa fonetici, multe cronici povin din Moldova. E discutabil si c& expresivitatea acestor texte este numai involun- tari, Nu numai pentru ci destule pasaje denoti un umor constient si cauti si obfind si alte efecte literare, dar si pentru ci, in general, 35