‘LACKBERG CONNECTION_ Fusese constient ca, mai devreme sau mai tarziu, totul avea si iasd din nou la iveald. Ar fi fost cu neputintit sd as- cunda asa ceva. Fiecare vorbd il adusese mai aproape de acel lucru cumplit si de nerostit. Un lucru pe care, timp de multi ani, se chinuise sd-I reprime. In clipele acelea nu mai exista cale de sctipare. Mergand cat de repede il tineau picioarele, simtea aerul diminetii na- padindu-i plaménii. Inima fi spargea pieptul. Nu voia sa se ducd, insd nu avea de ales. Drept urmare, liisase ca soarta sd decidd. Dacé avea sa gaseasca pe cineva acolo, se vedea nevoit sa rupd tacerea. Dacé nu gdsea pe nimeni, igi continua drumul spre serviciu, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Insa bataile sale in usd capdatara un raspuns. Patrunse induntru $i, cu ochii intredeschisi, se chinui sd distinga ceva, in semiintuneric. Persoana din fata sa nu era cea pe care se astepta sd o vada. Dinaintea lui se afla cu totul altcineva. Parul lung al femeii se undui ritmic, dintr-o parte in alta, in vreme ce el o urmd in camera aldturaté. Barbatul incepu sa vorbeasca $i sé pund intrebari. Gandurile i se invarteau in minte. Nimic nu era asa cum pdrea; nimic nu era bine, desiCamilla Lackberg ai fi zis cai lucrurile stau exact invers. Desi complet nelalocul lui, totul parea a se potri Brusc, birbatul amufi. Ceva il izbise in plex, cu o forfei ce-i curmase vorbele, in mijlocul frazei. [si plecét privirea si vitzu cum sangele incepe sit sirviascii, de-ndatéé ce cufitul fu scos din rani. Apoi simti o nouit sigetare, mai multé durere si o lard ascutitt risucindu-i-se in trup. Era constient cét ti sosise sfarsitul. Totul avea sé se in. cheie in clipa aceea, desi fi rdiméisesertt atat de multe lucruri de flicut, de privit, de tréit. In acelasi timp, era si o fairamndt de dreptate in toate astea. Nu meritase traiul bun de care se bucurase $i nici toata dragostea ce-i fusese daruité. Nu si dupit faptele sttvarsite. Dupéi ce durerea fi paralizéi simfurile, iar cutitul incetd sii se mai résuceascii, apa il impresurii. O barcti se legtindt pe valuri. Odatit invitluit de marea glaciald, birbatului i se curmarés toate celelalte simfiri. Ultimul lucru pe care si-1 aminti fu parul ei. Lung si in- chis la culoare. — Dar au trecut trei luni de-atunci! De ce nu L-ati gisit? Patrik Hedstrom isi afinti privirea asupra femeii aflate dinaintea lui. De fiecare dat cand 0 vedea, aceasta ii prea si mai extenuat&. lar femeia venea o dat& pe sip- timan& la sectia de polifie din Tanumshede. In fiecare zi de miercuri. Capitase obiceiul odat’ cu disparitia sofului ei, la inceputul luni noiembrie. — Facem tot posibilul, Cia. Doar stii asta. Ea didu din cap, fark s& spuni o vorbi. Mainile, pe care gi le tinea impreunate in poald, fi tremurau. Apoi femeia il privi, cu ochii inlicrimagi, Nu era prima oara cand Patrik se confrunta cu 0 asemenea situatie. —Nu se mai intoarce, nu-i asa? in clipele acelea, nu ii tremurau doar mainile, ci si vocea, iar Patrik fu nevoit si reziste impulsului de a ocoli biroul si de a o alina pe femeie cu o imbrafisare. insa el ramase calm gi plin de profesionalism, reflectand asupra modului in care sa reactioneze, cu toate cA un asemenea comportament se opunea vehement instinctelor sale pro- tectoare. In cele din urmi, trase addnc aer in piept si spuse: —Nu, nu cred c& se mai intoarce. Femeia nu-i mai adres alte intrebiri, ins& Patrik igi dadu seama cd vorbele sale nu facusera decat si confirme10 Camilla Lackberg ceea ce Cia Kjellner stia deja. Soul ei n-avea si se mai in- toarcd niciodat acas%. Pe data de trei noiembrie, Magnus se trezise la ora sase gi jumatate, faicuse dus, se imbricase, apoi ii salutase mai intai pe cei doi copii ai sti, apoi pe sofia sa, care tocmai plecau impreuni. La scurt timp dup% ora opt, Magnus fusese vazut parasind casa, in directia lo- cului su de munc&, Ferestre Tanum. Dup& aceea, nimeni n-a mai stiut incotro 0 apucase. Nu-si faicuse aparitia acas& la colegul siu, care trebuia si-1 duc spre birou cu masina, Undeva intre locuinta sa, din cartierul invecinat terenului de sport, si casa colegului, din zona terenului de golf in miniatura, Magnus Kjellner se facuse nevizut. Poligistii examinaser’ fiecare aspect al vietii lui. Emi- seserd o alert general de disparitie si interogasera peste cincizeci de persoane, incluzand colegi de mune’, mem- bri ai familiei si prieteni. C&utaser& datorii care Lar fi putut sili si fug, cfutaser’i amante secrete. Investigaseri posibilitatea ca el s% fi deturnat fonduri ale companiei la care era angajat — orice ar fi putut explica motivul pentru care un barbat respectabil, in varsti de patruzeci de ani, cu nevasti si doi copii adolescenti, si-ar fi p&rasit pur si simplu c&minul si ar fi disparut. Ins& politia nu gisise nicio urm’. Nimic nu indicase faptul c& ar fi plecat in strdindtate $i nici nu fuseserd extrasi bani din contul bancar comun al cuplului. Magnus Kjellner pur si simplu disparuse fri urma. Dupi ce o conduse pe Cia spre iesire, Patrik b&tu pru- dent la usa Paulei Morales. — Intra, zise ea. Barbatul psi induntru, inchizand usa in urma lui. — Iara venit sofia? —Da, oft Patrik, luand loc pe scaunul pentru vizitatori. Sirena isi ridic& picioarele pe birou, dar le cobori apoi rapid, dupa ce Paula ii aruncd o privire fioroas’. — Crezi ci e mort? — Mi tem c& da, rispunse Patrik, exprimandu-si pentru prima dat& cu voce tare banuiala pe care o avusese din momentul disparifiei lui Magnus. — Am verificat totul, individul nu avea niciunul dintre motivele obignuite pentru a se face nevaizut. S-ar prea c& a plecat intr-o zi de acasd gi... dus a fost. — Dar nu a fost gisit niciun cadavru. — Asa e, niciun cadavru, zise Patrik. $i unde ar trebui si ciutm? Nu putem s& dragim toati marea si nici si scotocim toate padurile de pe lang’ Fjallbacka. Tot ce putem face e s& stm cu miinile-n san si si sperm c& il va gisi cineva. Mort sau viu. Fiindc& eu alt& solutie nu vad. $i nici nu stiu ce si spun atunci cand Cia isi face aparifia aici, siptimand de siptimani, sperand ca noi si fi facut cine stie ce progrese in cadrul anchetei. —E modul ei de a face fat situafiei. fi di senzatia c& actioneaza totusi intr-un fel, in loc s& stea pur si simplu acasi, asteptnd vesti. Pe mine, de exemplu, m-ar inne- buni o situatie ca asta. Paula arunci o privire c&tre fotografia pe care o finea langa computer. — Ingeleg, zise Patrik. Ins& nici nu ajutd in vreun fel. —Nu, fireste c& nu. ‘Timp de cateva clipe, biroul inghesuit se cufund’ in ticere. In cele din urmi, Patrik se ridicd in picioare. — Sperm c& o si apar’. fntr-un fel sau altul. — Presupun c& ai dreptate, spuse Paula, parand ins la fel de ab&tut’ precum Patrik.— Ce grasuna! — Tu vorbesti! exclam& Anna, privindu-si sora in oglinda si ficdnd semn spre pantecele Eric&i. Erica Falck se intoarse din profil, intocmai ca Anna, si se vzu nevoiti si-i dea dreptate acesteia. Dumnezeule, era imensi! Arita ca o burt gigantica de care, doar de dragul aparentelor, era atasati o micutai Erica. Intocmai asa se si simfea. Prin comparatie, trupul su fusese mira- culos de suplu pe vremea cand era gravid’ cu Maia. insi de data aceasta, Erica purta in pantece doi bebelusi. — Chiar nu te invidiez deloc, spuse Anna cu sincerita- tea brutal a unei surori mai mici. — Mulfumesc mult, zise Erica, inghiontind-o ugor cu pantecele. Anna o impinse, la randu-i, si amandoua se deze- chilibrar’. Pret de o clip’, isi fluturar mainile prin aer, incercand s& rimani in picioare, dupa care incepurd s& rad& atat de tare, incat fur nevoite s& se aseze pe podea. — E incredibil! exclami Erica, stergandu-si ochii de lactimi. Nimeni n-ar trebui si arate in halul asta. Sunt © corcitur’ intre Barbapapa’ si barbatul din filmul cu 1 personaj comic, aseminitor unei mase gelatinoase, dintr-o serie frantuzeasci de cirji pentru copil. (N.t) 2 team soonestin Sirena Monty Python?, care explodeazi dup’ ce m&nnci o cio- colatica mentolata! - Ei bine, sunt etern recunosc&toare pentru faptul c& vei avea gemeni. Datorit& tie, prin comparafie, ma simt ca o nimf& supla. — Sa-ti fie de bine, rispunse Erica, incercand s& se tidice. Dar nu reusi. —Stai, te ajut eu! strigi Anna, care ins% pierdu, la randu-i, lupta cu gravitatia si ajunse iar in pozitia sezut. Privindu-se una pe cealalt’, amandurora le trecu prin minte acelasi gand. Apoi strigar% la unison: — Dan! — Ce e? se auzi de la parter vocea barbatului. — Nu ne putem ridica in picioare! fip’ Anna. — Ce-ai zis? il auzira urcdnd pe sci si venind spre dormitorul pe podeaua c&ruia se aflau ele, — Ce naiba faceti voi doua? se amuzd Dan, vazandu-le pe logodnica lui, Anna, si pe sora acesteia stand jos, in fata oglinzii. — Nu ne putem ridica in picioare, zise Erica, incercind s& pari cat mai demni cu putinta atunci cand intinse mana spre el. — Stati asa, si aduc macaraua, zise Dan, preficandu-se c& pleac’ inapoi la parter. — Ia potoleste-te, spuse Erica, in vreme ce Anna radea atat de tare, incat fu nevoit’ sa se intind’ pe podea. 2 ‘Trups britanicl de comedie de la sfarsitul anilor “60, printre scenetele Cirela se numnir& si cea in care personajul supraponderal ,DI Creosote” ‘explodeaz’ la finalul unei mese copioase, din cauza ultimului dumicat — © ciocoldfic’ mentolaté minuscul8. (N.t) 2“ Camilla Lackberg —Bine, hai s& incere. Dan o apuc’ de man& pe Erica si incepu s& 0 tragh in sus. — Ufffff, gemu barbatul. —Te rog, inceteazi cu efectele sonore! ii porunci Erica, ridicandu-se cu greu in picioare. — Fir-ar si fie, esti imens&l exclama Dan. Drept raspuns, femeia il lovi cu pumnul peste braf. — Ai zis asta de o sut& de ori, si nu esti singurul. Ce-ar fi sd nu te mai holbezi la mine si s&-fi concentrezi in schimb atenfia asupra propriei tale grisune! —Mda, bine. Dan 0 ajut& pe Anna si se ridice in picioare, apoi o srut& pe buze. — Ar trebui si vi gasifi o camer’ dact va arde de asa ceva, zise Erica, impungandu-| pe Dan. — Asta este camera noastra, raspunse Dan, sirutand-o din nou pe Anna. — in regula. Atunci si ne concentrim asupra motivului pentru care mi aflu eu aici, zise Erica, indreptindu-se c&tre dulapul surorii sale. — Nu stiu de ce ai impresia c& ti-as putea fi de ajutor, spuse Anna, mergand leginat in urma Eric&i. Nu cred c& am ceva care si-fi vin’. — $i-atunci, ce ma fac? intreba Erica, in timp ce cauta printre hainele de pe umerase. Disear’ e lansarea cirfii lui Christian, si singurul lucru care ma incape e cortul Maiei! — In reguli, ii dim cumva de cap. Pantalonii pe care ii porfi par in regula si cred cf am o c&mas& care s-ar putea si-ti vind. in orice caz, pentru mine e un pic cam mare. ‘Anna se intinse dupi o tunic’ brodat’, de culoarea lavandei. Erica igi scoase tricoul si, cu ajutorul Annei, isi Sirena trase HAINA peste cap. Desi comparabila cu impinatul unui carnat de Criciun, misiunea de a-i acoperi pantecele cu tunica se dovedise un succes. Apoi Erica se intoarse ettre oglind’ si se privi cu o expresie critic’. — Arai fantastic, spuse Anna, si Erica bombani drept nispuns. Avand in vedere silueta pe care 0 avea, ,fantastic” Suna imposibil de atins, totusi Erica arta mulfumitor si pirea si-si fi dat osteneala. — Merge, zise ea. incercd s8-si scoat’ singuri HAINA, ins’ fu nevoit’ si se dea b&tut’ si s4 accepte ajutorul Annei. — Unde are loc petrecerea? intrebi Anna, netezind tu- nica si punand-o pe umeras. — La Grand Hotel. — Frumos din partea editurii si dea o petrecere de lan- sare pentru un autor debutant, zise Anna gi se indrept spre sc&ri. — Sunt foarte entuziasmafi de carte. lar precomenzile ‘sunt incredibil de bune pentru un roman de debut, asa ci ei sunt mai mult decat bucurogi si dea o petrecere. Pare si existe mult sprijin si din partea presei, din cite mi-au spus cei de la editur’, — Si fie cum fi se pare cartea? Presupun ca ifi place, altminteri nu ai fi recomandat-o. insa cat e de buna? — Este... Coborand cu griji scirile, in urma surorii sale, Erica reflect cdteva clipe. — Este magica. Intunecata si frumoasi, tulburatoare si intensa gi... ei bine, magici — acesta e cuvantul cel mai potrivit pentru a o descrie. — Christian trebuie sa fie in al noualea cer.Camilla Lickberg — Da, presupun ci da, spuse Erica pe un ton oarecum sovaitor, in vreme ce intr in bucdtirie. Cunoscand deja unde se aflau toate lucrurile, merse tinta spre cafetiera. —in acelasi timp, ins’... Se opri pufin, pentru a nu pierde numérul lingurilor de cafea puse in filtru. —A fost in culmea fericirii atunci cand i s-a acceptat cartea spre publicare, dar am senzatia cd scrisul I-a tul- burat oarecum. E greu de zis, fiindc& nu-l cunosc atat de bine. Nu sunt sigur’ de ce mi-a cerut mie sfatul, ins I-am ajutat cu drag. In plus, am mult’ experienti in editarea manuscriselor, cu toate ci eu nu scriu romane. La ince- put, totul a mers ca pe roate, iar Christian parea deschis sugestiilor mele. Spre sfargit ins, batea uneori in retra- gere atunci cand eu voiam s& discut anumite aspecte. Mi-e greu s& explic. Ce-i drept, este un pic excentric. Poate ca asta-i tot. — in cazul asta, presupun ci si-a ales meseria potrivit’, spuse Anna pe un ton serios. Erica se intoarse cu fata spre ea. — Asadar, mai nou nu sunt doar gras’, ci si excentrica! — $i sX nu uit&m, distrat’! adiug’ Anna, ficand semn cu capul spre cafetiera pe care sora sa tocmai 0 pornise. N-ar strica s pui mai intai niste apa in ea! Cafetiera bolborosi de parca i-ar fi dat dreptate si Erica o opri, aruncdndu-i surorii sale o privire urdcioasi. Miscandu-se ca un robot, se ocupi de toate trebu- rile casnice obisnuite. Dupi ce le cliti, asez3 farfuriile si tacamurile in masina de spilat vase. indepart’ cu mana resturile de mancare din chiuvet§, dupa care o curapi cu 16 Sirena sipun si cu peria de vase. Apoi udi o carp’, 0 stoarse si freci suprafata mesei din bucdtirie, pentru a indeparta firimiturile si petele lipicioase, — Mama, pot si mi duc la Sandra? intreba Elin, intrand in bucaitarie. Privirea obraznicd de pe chipul fetei de cincisprezece ani artita ci se resemnase din timp, la gandul unui ris- puns negativ. — Stii cd nu se poate. in seara asta vin bunicul si bunica. — Dar vin atat de des pe-aici! De ce trebuie s& fiu mereu de fay’? Blin ridic& vocea, cApatand acel ton plangiret pe care Cia nu-l putea suferi. — Vin ca si va vada pe tine si pe Ludvig. Sti doar ci ar fi dezamagiti dact n-ai aparea. — Dar e asa de plicticos! lar bunica mereu incepe si plang’, dupa care bunicul ii spune s& se potoleasci. Vreau si ma duc acasi la Sandra. Tofi prietenii mei vor fi acolo. — Exagerezi, spuse Cia, clatind carpa de vase si agi- jnd-o peste robinet. Ma indoiesc c& vor fi tofi acolo. Poti merge la Sandra in alti sear, cind nu ne viziteaz bunica si bunicul. — Tata m-ar fi l4sat si merg. Cia simti ca se sufocd. Nu era in stare de asa ceva. In clipele acelea, nu putea face fad furiei si sfid’rii. Magnus ar fi stiut cum s& procedeze. El ar fi rezolvat situafia cre- at de Elin. Ins ea nu o putea face. Nu de una singura. —Tata nu e aici. — Atunci unde e? fipd Elin, iar ochii i se umplura de lacrimi, Unde s-a dus? Probabil ci s-a siturat de tine si de cicdleala ta... Pisiloago! v18 Camilla Lickberg Cia isi simfi mintea golit’, Ca si cum sunetele s-ar fi uisipit complet, iar totul din jurul ei s-ar fi transformat intr-o pacla cenusie. —A murit. Vocea femeil paru sd izvorascd de altundeva, ca $i cum ar fi aparfinut unui strain. Elin o privi fix. — A murit, repet’ Cia. In mod straniu, se simti calm’, de parc& ar fi plutit undeva deasupra bucdit&riei, observand imperturbabil intreaga scen3. — Minti, raspunse Elin, gafaind ca dup o curs de cfiva kilometri. — Nu mint. Asta cred polifistii. Iar eu stiu c& este adevarat. Cand se auzi spunand acele vorbe, Cia isi du seama cat de mult adevar era in afirmatia sa. Refuzase si-i dea ctezare si se ageifase de o vag speranf’. Adevarul ins’ era c& Magnus se pripadise. — De unde stii asta? De unde stiu politistii? —Tata nu ne-ar fi lisat de izbeliste. ___ Elin scuturd din cap, ca pentru a nu ingédui acelei idei si puna stapanire asupra ei, Dar Cia vizu c& si fiica sa era constient de adevar. Magnus pur si simplu nu le-ar fi abandonat niciodat’. ___ Ficu cdgiva pasi si o cuprinse in brate pe fat. Elin ingepeni, dar apoi se induplec&, l4sandu-se imbratisat%, de parca ar fi fost un copilas. Cia ii mAangaie parul, in vreme ce fata suspini amar, ped Gata, gata, sopti Cia si simfi cum ii sporesc pute- rile pe masur& ce fiica sa Cidea prad% mahnirii. Poti sX mergi la Sandra in seara asta. Le explic eu bunicii si bunicului Sirena Christian Thydell se privi fn oglind’. Uneori chiar Niu stia cum s& se raporteze la propria-i imagine. Avea patruzeci de ani. Cumva, anii trecuser& in zbor, iar el se trezise in fata imaginii unui barbat care nu numai c& Inaintase in varst8, ci $i incepuse s& inc&runteascd pe la timple. — Cit de distins arasi, Christian trestri cand Sanna apiru in spatele Lut si il cuprinse de talie, — Mai speriat. S4 nu te mai furigezi asa. Se eliber& din imbratisarea ei si, inainte de a se in- toarce cu fafa, fi z&ri in fugd expresia dezamagit’, in oglinda. — Imi pare rau, spuse femeia, asezindu-se pe pat. — $i tu ari minunat, zise el, simfindu-se si mai vino- vat atunci cand complimentul sau o fécu s& se lumineze la fag’. Nu putea suferi cdnd Sanna se purta ca un c&felus care didea din coada de-ndat& ce stpanul sau ii oferea cAtusi de pufind atenfie. Sofia lui era cu zece ani mai tanara decat el, dar uneori avea senzatia ci ii desparteau cel putin dou&zeci de ani, — M&S ajuti cu cravata? Se apropie de Sanna, care se ridic& in picioare si ii facu nod, ca o experta. Acesta iesi perfect inc& de la prima incercare si femeia se didu ctiva pasi in spate, pentru a-si inspecta capodopera. — Ii vei da gata diseara. — Mmm... mormai el, nestiind ce anume se astepta Sanna s& audi din partea lui. 920 Camilla Lickberg — Mami! Nils m-a lovit! Melker didu buzna in camer’, de parc’ |-ar fi urmarit © hait& de lupi. Cautand adapost, el isi inclestt degetele lipicioase in jurul primelor lucruri aparute in cale: picioa- rele lui Christian. — La naibal Christian se descotorosi rapid de fiul su in varst’ de cinci ani, insd era prea tarziu. Pantalonii aveau deja pete lucioase de ketchup in jurul genunchilor, Se stridui din rsputeri si-si pastreze cumpatul — lucru care se dovedise din ce in ce mai greu in ultima vreme. —Nu pofi s&-i fii in frau pe copii? se risti el si isi desficu in mod ostentativ nasturii pantalonilor de la costum, ca si se poati schimba, — Sunt sigura c4-i pot curita, zise Sanna, insficandu-1 pe Melker, care se indrepta spre pat, cu degetele sale lipicioase. — $i cum crezi cd 0 s& faci asta, cdnd eu trebuie s& fiu acolo peste 0 ord? Va trebui si mi schimb. — Dar cred ci pot... incepu Sanna — pirea gata si iz- bucneasca in plans. — Mai bine ocupi-te de copii, Sanna tresfri la auzul fiec&rei vorbe, de parc ar fi fost biciuitd, Fara si mai rispundi, il apuct pe Melker de brat si il scoase afara din camera. Dup§ ce femeia iesi, Christian se asezii greoi pe pat. Arunci 0 privire in oglind’. Un barbat ursuz. imbricat in sacou, cAmasi, cravata si lenjerie intim’. Garbovit, de parca toate necazurile din lume s-ar fi sprijinit pe umerii lui. Incerca si-gi indrepte spinarea si s8-si umfle pieptul. Deja arta mai bine. Era noaptea lui. $i nimeni nu putea s& strice asta. Sireno * — Vreo noutate? intreb& Gésta Flygare, intinzand ibri- cul de cafea spre Patrik, care tocmai igi ficuse aparifia in mica bucitirie a sectiei de politie. Patrik d4du afirmativ din cap, semn ci voia cafea, dupa care se afunda intr-unul din scaunele de la mas&. Auzindu-i, Ernst, cainele, veni taras-grpis in camera si se Intinse sub mas&, in speranta ci vreun dumicat avea si fie scipat pe podea, numai bine cat si-l infulece el. — Poftim, Gésta asez dinaintea lui Patrik o ceasc4 de cafea neagra, apoi lu’ loc de cealalt’ parte a mesei. — Esti cam palid la fat’ azi, spuse Gésta, studiindu-si colegul mai tan’r. Patrik didu din umeri. — Doar un pic obosit. Maia nu doarme bine si de-asta cam iritabila. Iar Erica e complet epuizatY. Ceea ce in- seamn& ci lucrurile nu au fost intocmai usoare pe-acas%. —Si va fi si mai greu, zise Gésta, Patrik rase. — Vai, ce incurajator. Ins& ai dreptate, probabil c& asa va fi. — Asadar, n-ai descoperit nimic nou in legitura cu Magnus Kjellner? Gésta furisé un biscuit pe sub mas, iar Ernst didu bucuros din coada, atingand picioarele lui Patrik. —Nu, absolut nimic, zise Patrik si sorbi din cafea. — Am vizut ci iar a fost pe-aici sofia lui. — Da, e ca un ritual obsesiv — dar presupun c& n-ar trebui s4 socheze pe nimeni. Cum altfel s& reactioneze 0 femeie atunci cand soful ei dispare pe neasteptate? aCamilla Lackberg — Poate cA ar trebui si mai stim de vorbi si cu alte per- soane, zise Gésta, furigand pe sub masa incd un biscuit pentru Ernst. — Pe cine ai in vedere? Patrik isi dadu seama cat de iritat sunase. —Am vorbit cu familia si prietenii. Am batut la usi prin tot cartierul, am pus anunfuri si am facut apel la ziarul local, pentru a c’p3ta mai multe informatii. Ce altceva am mai putea face? — Nu-ti sti in fire si te dai batut asa repede, — Ei bine, daca ai alte sugestii, as dori sd le aud. Patrik regret’ imediat tonul aspru pe care vorbise, cu toate ci Gésta nu pirea jignit. — Suna groaznic si sperim c& barbatul va fi gasit mort, adauga el, pe un ton calm. Dar sunt convins c& abia atunci ne vom putea da seama ce i s-a intamplat, Pun pariu c& nu a disp&rut de bunavoie, iar dac’ am avea un cadavru, atunci macar am putea porni de undeva. — Cred c& ai dreptate. E cumplit si te gandesti ci plu- teste pe undeva sau zace in pidure. Dar si eu am acelasi sentiment. $i probabil e ingrozitor sa... — S& nu stii? La asta te referi? intrebi Patrik, mutandu-si picioarele, care i se inc&lziser’ sub greutatea considerabild a cainelui. — Ei bine, imagineazi-ti cum e s& nu stii unde a dis- pirut cineva drag, La fel si in cazul p&rinfilor ai céror copii sunt dafi disp&rufi. Exist’ un site american dedicat copiilor cSrora nu li s-a putut da de urm4. Pagini intregi de fotografii, Tot ce pot spune e... Isuse Hristoase! — M-ar ucide un asemenea lucru, murmur’ Patrik. Si-o imagin& pe fetita sa zglobie. Gandul si-i fie luat& era insuportabil. Sirena — Ce naiba discutati voi acolo? Parc-am fi la inmor- méntare. Vocea veseld a Annikai risipi atmosfera sumbr& de-ndata ce femeia li se al&tura la mas&. Cel mai tanar membru al sectiei, Martin Molin, isi ficu aparitia imediat dupa ea, ademenit de mirosul cafelei si de toate vocile care se auzeau dinspre bucitarie. Molin lucra doar cu jumitate de norma in perioada aceea, fiindca era in con- cediu de paternitate, si nu lisa si-i scape vreo ocazie de a sta cu colegii lui si de a participa la discufii. — Vorbeam despre Magnus Kjellner, zise Patrik, pe un ton ce indica faptul c& discufia luase sfarsit. Pentru a se asigura ci se fcuse inteles, el schimb& subiectul. — Cum merge treaba cu fetita? —O, ieri am primit poze noi, zise Annika, scofand cateva fotografi din buzunarul hainei. Uitati ce mare s-a facut. sez fotografiile pe mas’, iar Patrik si Gésta se ui- tard pe rand la ele. Martin le vazuse in avanpremiera, And ajunsese la serviciu in dimineafa aceea. — Oh, ce drigusi e, spuse Patrik. Annika didu aprobator din cap. — Are zece luni acum. — Cand o s& puteti merge acolo dup ea? intreb entu- ziasmat Gésta. Era pe deplin constient de rolul pe care fl jucase in a-i convinge pe Annika si pe Lennart s& ia in considerare la modul serios adoptia. Drept urmare, cXptase un real interes pentru fetita din fotografi. — Ei bine, nu prea stiu, spuse Annika, adunand pozele si varandu-le inapoi in buzunar. Dar cred c& peste vreo dou’ luni.Camilla Lickberg — Pesemne ci asteptarea vi se pare interminabil’, zise Patrik, apoi se ridic& si igi puse ceasca in masina de splat vase. — Da, asa e. ins4 micar a fost demarat’ procedura. $i stim ci fetita va fi a noastra. — Asta fri doar si poate, zise Gésta. Dintr-un impuls, barbatul isi asezi mana peste cea a Annikai, dupa care si-o retrase brusc. — Mda, acum inapoi la treaba. N-avem timp si stim aici, la taclale, bombani el jenat, in timp ce se ridic& in picioare. Cei trei colegi garbovit din bucatarie. iri amuzafi cum birbatul plect — Christian! Directoarea editurii, invaluitd intr-un nor de parfum, se indrepta spre Christian, pentru a-i da o imbritisare puternicd. Christian isi finu respiratia, spre a nu fi nevoit s inhaleze mireasma imbatitor de dulceaga. In cazul lui Gaby von Rosen nu se putea vorbi de subtilitate. La ea, totul era in exces: pir mult prea umflat, machiaj mult prea strident, o tona de parfum, toate acestea combinate cu un simf estetic ce putea fi descris, la modul politicos, drept inspaimantitor. In seara aceea, pentru a marca oca- zia speciali, femeia purta o tinut& de un roz fipitor, cu un trandafir de panz4, de culoare verde, prins la rever. In plus, se mai gi clitina pe niste tocuri periculos de inalte. Dar, in ciuda aspectului su usor ridicol, Gaby, in calitate de sefa a celei mai noi si mai in vogi edituri din Suedia, era o forja demni de luat in seam’. Avea o experienti de peste treizeci de ani in domeniu si o minte la fel de ascugit& precum ii era si limba. Cei care, la inceput, 0 a Sirena Subestimau ca adversar nu comiteau de doug ori aceeasi greseall. ~~ Va fi aga de distractiv! exclami radioas’ Gaby, ti- nindu-I de brag pe Christian. Chinuindu-se in continuare s¥ respire in norul de parfum, Christian nu fu in stare decat sX dea aprobator din cap. — Cei de la hotel, Lars-Erik $i Ulla-Lena, au fost pur si simplu fantastici, continu’ femeia. Ce oameni incanti- tori! lar bufetul arati minunat! Pare locul ideal pentru a lansa romanul tau genial. Asadar, cum te simfi? Christian reusi intr-un final si se sustrag’ si ficu un pas inapoi. — Ei bine, oarecum ireal, trebuie si recunosc. Am lucrat atét de mult la acest roman, iar acum... ei bine, iat&-1. Aruncé o privire citre stivele de carfi asezate pe masa de langa iesire. Pe cotorul fiecirui exemplar isi putu citi numele, alaturi de titlul volumului, Sirena. Simti un gol ‘in stomac. Nu era un vis! — Uite care e planul de bitaie, zise Gaby, apucandu-l de maneci si trigandu-l dup ea. Christian 0 urmi fara si se impotriveasc’. — Pentru inceput ne vom intalni cu jurnalistii aflati aici, ca sd poatd discuta cu tine in liniste. Suntem foarte mulfumifi de reacfia mass-mediei. Jurnalisti de la Gote- borgs Posten, Goteborgs Tidningen, Bohusliiningen si Strim- stads Tidning — cu tofii sunt prezenti. Nimeni de la pu- blicatiile nationale, ins nu-i nimic, dacd e si finem cont de recenzia fantastic’ ap&ruta azi in Svenska Dagbladet, — O recenzie? intreba Christian, in vreme ce era con- dus spre un mic podium aflat lang’ scena de unde avea s& discute cu presa. 2526 Camilla Lackberg — Iti spun eu mai tarziu, rAspunse Gaby, imboldindu- spre un scaun lipit de perete. Christian incerc& s&recapete oarecum controlul asupra situatiei, dar avu senzatia ci fusese aspirat intr-o centrifuga din care i-ar fi fost imposibil s& evadeze. lar sentimentul ii fu intarit si mai mult atunci cand o vazu pe Gaby fiicdnd cale intoars& si lisndu-l in urm&, Asis- tentii alergau in toate directiile, aranjand mesele. Nimeni nu era atent la Christian. Barbatul indrizni si inchid& ochii pref de o clipa. Se gandi la cartea lui, Sirena, si la toate orele petrecute in fata computerului, Sute, mii de ore. Se gandi la ea, la Siren’. — Christian Thydell? © voce il destept& din visare, facdndu-l si ridice pri- virea. Barbatul aflat dinaintea sa avea mana intins& si pirea s& astepte un rispuns. Drept urmare, Christian se ridicd i fi stranse mana — Birger Jansson, de la Stromstads Tidning, spuse barbatul, asezindu-si pe podea geanta pentru camera foto. —Ah, pi... bine afi venit. Luati loc, va rog, zise Chris- tian, usor z&picit. © c&uti cu privirea pe Gaby, ins& nu-i z&ri decat in fuga jinuta de un roz fipator, agitandu-se de colo-colo, in dreptul usii de la intrare. —Se face mult promovare cirtii dumneavoastra, spuse Jansson, privind in fur. —Da, asa s-ar prea, aprob& Christian, dupa care aman- doi ticuri, usor incurcafi. — Si incepem? Sau s&-i asteptim si pe ceilalti? Christian ii aruncd reporterului o privire goal’. De unde s& fi stiut el? Nu mai facuse niciodat’ asa ceva, Dar — setenarncion Sirena Jansson piru s& treac4 din mers peste acel obstacol, ase- wind pe mas& un reportofon si pornindu-l. ~ Agadar, zise el, fixandu-l cu privirea pe Christian, Acesta e primul dumneavoastra roman, nu? Christian se intreba dac& ar fi trebuit s4 fact i alt- ceva in afar de a confirma spusele reporterului. — Da, asa este, rispunse el, dregandu-si vocea, — Mi-a plicut mult, spuse Jansson pe un ton aspru, care contrazicea intregul compliment. —Multumese, ii rispunse Christian. — Ce afi dorit si transmiteti prin acest roman? intrebi Jansson, dup& care se asigur ci reportofonul inregistra bine sunetul. — Ce am vrut sa transmit? Chiar nu stiu. E un toman, © poveste la care m-am tot gandit, o poveste ce trebuia sd iasd la iveala. — Eo poveste foarte intunecat&. Aproape ci as numi-o sumbri, zise Jansson, analizandu-1 pe Christian, ca $i cum ar fi incercat s&-i patrunda in cele mai adanci cotloane ale sufletului. Asa vedeti dumneavoastri societatea? — Nu stiu daci rolul acestei c&rti a fost de a transmite felul in care privesc eu societatea, zise Christian, incer- cand cu disperare sa spun’ ceva inteligent. Niclodat’ nu igi privise cartea din acel punct de ve- dere. Povestea fusese parte din el vreme atat de indelun- gat’, fl bantuise mintea atat de mult pana cand, intr-un final, se simfise nevoit s-o astearnd pe hartie. Dar s3 fi avut oare vreo legitur cu ceea ce credea el despre soci- etate? Gandul acela nici mi&car nu-i trecuse prin minte. In cele din urm&, Gaby ii sosi in ajutor, urmati de ceilalfi jurnalisti. Jansson isi inchise reportofonul, iar ceilalti facura prezentirile $i se asezari in jurul mesei, 22 Camilla Lackberg Totul dura cateva minute, iar Christian profit de ocazie pentru a-si aduna gandurile. Apoi Gaby faicu semn cu mana, pentru a le atrage atentia tuturor. — Bine afi venit la aceasta reuniune in cinstea noil stele de pe firmamentul literar, Christian Thydell. intreaga echipa de la editura se mandregte nespus cu faptul c& i-am publicat primul roman, Sirena. $i considerim c& se marcheaza astfel inceputul unei lungi si uimitoare cariere de scriitor. Christian inci nu a vazut recenziile, Asadar, Christian, te anunf cu mare bucurie c& astazi au aparut niste cronici fantastice in Svenska Dagbladet, Dagens Nyheter si Arbetarbladet, ca si numesc doar cateva. Permitefi vA citesc niste pasaje. Igi puse ochelarii si se intinse dup’% un morman de hartii aflat in fafa et, pe mas. Un marker roz fusese utili- zat pentru a insemna frazele scrise pe fundalul alb. — ,O performansa lingvisticd uluitoare, infitisand ne- cazurile oamenilor de rand, fara a pierde din vedere ima- ginea de ansamblu." Asta a fost din Svenska Dagbladet, ii explicd Gaby lui Christian, dand usor din cap, dup care se intoarse la urmatoarea cronica. ,,Lectura c&rtii lui Christian Thydell este atat agreabil4, cat si dureroasi, intrucat proza lui neinc&rcata demasci falsele promisiuni ale societfii cu privire la sigurant& si democratie. Cuvin- tele sale taie ca un cutit prin carne, muschi si constiin{a, fapt care m-a determinat s& citesc cartea cu nerabdare si febrilitate si, precum un fachir, s& caut acea durere chinuitoare, ins% nemaipomenit de purificatoare.” Asta ¢ din Dagens Nyheter, zise Gaby, scotandu-si ochelarii si inmanandu-i lui Christian teancul de recenzii. Uluit pana peste masur’, acesta lu% cronicile. Ascul- tase toate acele vorbe si savurase abundenta de laude, Sireno insit pur si simplu nu ingelegea despre ce vorbeau criticii. Nu ficuse altceva decat si vorbeasc& despre ea, s4-i spun’ povestea. Dezlanfuise un potop de cuvinte si de amintiri legate de ea, potop care uneori il secXtuise complet. Nu Avusese nicio intenfie de a spune ceva in legitura cu so- Cletatea. Voise doar s& vorbeasci despre ea. Insd isi in’busi impulsul de a protesta. Nimeni nu avea si-1 infeleaga, si poate c& era mai bine s& lase lu- crurile asa cum erau. Nu ar fi fost vreodat in stare si le explice, — Asta e grozav, spuse el, simfind cum buzele fi rostird acele vorbe fade. Urmard apoi si mai multe intrebiri. $i mai multe laude si comentarii cu privire la cartea sa. lar Christian isi didu seama c& nu fusese in stare si dea vreun rispuns logic niciunei intreb&ri. Cum ar fi putut oare descrie ceva ce-i umpluse cele mai mici unghere ale viefii? Ceva care nu reprezenta doar 0 poveste — ci avea de-a face cu supraviefuirea. Cu durerea. Christian isi d&duse toat silinga, incercand sa se exprime clar si cu grija. Pesemne ca $1 reusise, intrucét Gaby diduse mereu aprobator din cap. Odata incheiati sesiunea de interviuri, singura do- tinja a lui Christian era si mearg& acasi. Se simfea sleit de puteri. ins& fu nevoit si mai 2%boveasc’ in superba sali de festivitéti din Grand Hotel. Trase adanc aer in piept si se pregati sd intampine oaspetii care incepurd sa vind in valuri. Zambi, ins’ era un zambet care necesita mai mult efort decat si-ar fi inchipuit vreodat’ cineva, — Crezi ci reusesti si nu te imbefi in seara asta? isi tepezi Erik Lind sofia, ins indeajuns de discret pentru a 230 Camilla Lickberg nu fi auzit de celelalte persoane care asteptau la rand, ca si intre la petrecere. — Crezi c& reusesti s&-fi fii mainile acasi in seara asta? ii raspunse Louise, fara a se mai obosi si-i sopteasc’. — Nu $tiu la ce te referi, zise Erik. $i te rog, vorbeste mai incet. Louise fi aruncd o privire glacial& sofului siu. Era un barbat elegant — micar att se vedea nevoitd sX recunoasci. Iar candva, demult, acel lucru i se paruse atrag&tor. Se cunoscusera in facultate, iar multe fete o invidiaserd fiindc& reusise s4 pun’ mana pe Erik Lind. De atuncl incolo — incet, dar sigur — birbatul fi c&lcase in picioare orice faram& de dragoste, respect sau incredere nutrite vreodata. Pe de alta parte, Erik Lind nu prea si intémpine probleme in a-si gisi amante dornice, in afara patului conjugal. — Bun’! Afi venit si voi? Ce bine! Cecilia Jansdotter ii croi drum spre ei si le didu cate © sdrutare obligatorie pe obraz. Era coafeza Louisei si, de asemenea, amanta lui Erik, din ultimul an. ins, fireste, cei doi nu credeau c& Louise stia ceva. — Bun, Cecilia! zimbi Louise. Era o fat dragut’, iar dac& Louise le-ar fi purtat pick tuturor celor care se culcasera cu soful ei, nu ar mai fi reusit si trdiasca in Fjallbacka. in plus, de ani de zile nu-i mai pasa. Le avea pe fete. $i mai avea acea minunat’ inventie: vinul la cutie. La ce-i mai trebuia Erik? — Ce minunat s& avem inci un scriitor aici, in Fjall- backa! Mai intai Erica Falck, iar acum Christian. Cecilia aproape c& topaia de pe un picior pe altul. — Lafi citit cartea? — Eu nu citesc decat reviste de afaceri, zise Erik. Sireno Louise igi d&du ochii peste cap. Era tipic pentru el s& ilirteze spunand c& nu citea niciodata c&rti. = Sper sa putem lua un exemplar cu noi acas%, zise ea, {nffigurandu-se in hain’. Isi dorea s& se miste mai repede coada, pentru a pu- tea intra la c&ldur’, — Da, la noi acasd, Louise e cea care citeste. Pe de alt parte, ce altceva s& faci, daca nu esti nevoit s4 muncesti? Nui aga, iubito? Louise ridick din umeri, nelsandu-se afectat& de re- marca usturtoare. Nu ar fi ajutat cu nimic si sublinieze ci, de fapt, Erik insistase ca ea s4 ramAn& acasi, atata yreme cat fetele erau mici. $i c& ea trudea din zori pani-n seara pentru a fi sigur’ c& totul mergea ca pe roate in ciminul bine organizat pe care barbatul il lua de-a gata. Barfa m&runt& continu’, odat& cu avansarea in rand. Intr-un final, reusira s& intre in foaier si si-si lase hainele, Inainte de a cobori scrile spre sala de festivitati. Cu privirea lui Erik afintit& asupra ei, Louise se duse direct la bar. —Nu te strofoca prea tare! spuse Patrik, srutand-o pe Firica inainte ca aceasta s& iasi leginandu-se din buc&t%- tie, cu pantecele inainte. Maia scdnci putin cand igi vizu mama dispirand, dar se potoli de-ndati ce Patrik o puse in fata televizorului, a sii se uite la Bolibompa. Tocmai incepuse emisiunea cu dragonul verde. Maia fusese mult mai agitat si mai greu de strunit in ultimele cateva luni, iar toanele ce ur- mau ori de cate ori i se spunea ,nu” erau comparabile cu ale unei adevairate dive. Patrik infelegea oarecum situa- fia. Pesemne ci fetifa era in acelasi timp nerbdatoare 31