Un barbat si o femeie. Zece ani. O iubire de neuitat. ° © z < B z ify = < a JOSIE SILVER »Cea mai induiogsatoare poveste de dragoste. E minunata!“ MARIAN KEYES NEMIRAJOSIE SILVER O zi de Decenb yz »Un Love Actually in proza.“ Bookseller Laurie e convinsa ca dragostea la prima vedere e un mit. Dar, intr-o zi de decembrie, printr-o ninsoare puternica, zareste din autobuz un barbat gi stie imediat ca l-a gasit pe EL. Convinsa ca ii e sortit sa-1 revada, isi petrece un an de zile cautandu-I prin toate cafenelele din Londra. Nu il gaseste, in schimb, il reintalneste la o petrecere de Craciun, cand cea mai buna prietena i-1 prezinta ca pe noul ei iubit, Jack, barbatul din statia de autobuz. »Josie Silver scrie cu o caldura atat de palpabila, incat personajele ei iti intra in suflet si raman acolo mult timp dupa ce ai inchis cartea.“ Jit SANTOPOLO ISBN 978-606-43-0399. 1399-8 ORE nan is Ol Magic 30399 NEMIRA always great mesic NEMIRARO 90786064PNPM BE Rec Cle si nu-mi pot lua ochii de la el. Bbesticyrest@onty (apostate ete MS Rot re Sta tle Ae ea Le Dumnezeu stie ce, cand, dintr-odata, ca din senin, vreau sa ma dau jos din autobuz. M-a napadit dorinta cumplita (Ce Meeler emer wy tit ae a Nu mi clintesc, pentru ca stiu eM etub taker et teoclee wre Ce Mee coneCer- tae in elem ecto eCe Cae ite Brr RC Bua cee prin inghesuiala din autobuz, inainte ca acesta s-o ia din loc.“de Decembri, ‘Traducere din limba englezd Lipa DumitruCoperta: Cristian FLORESCU, Ana NICOLAU Descrierea CIP a Bit ‘SILVER, JOSIE O zi de decembrie / Josie Silver; trad. din Ib. englezé: Lidia Dumitru - Bucuresti : Nemira Publishing House, 2018 ISBN 978-606-43-0399-8 tecii Nationale a Romaniei |, Dumitru, Lidia (trad.) 821.111 Josie Silver ONE DAY IN DECEMBER Original English language edition first published by Penguin Books Ltd, London in 2018 Text copyright © Josie Silver, 2018 The author has asserted her moral rights. All rights reserved. © Nemira, 2018 Redactor: Cristina CRACIUN ‘Tehnoredactor: Magda BITAY Lector: Cristina NAN Tiparul executat de GANESHA PUBLISHING HOUSE Orice reproducere, totalé sau parfal8, a acestei lucrér, f8r8 acordul scris al editorului, este strict interziss sise pedepseste conform Legii dreptului de autor. ISBN 978-606-43-0399-8Pentru James, Ed si Alex, cu dragoste200821 decembrie LAURIE M& mir ca toti cei care merg cu mijloacele de transport in comun iarna nu mor pe capete de la invazia de microbi. In ultimele zece minute s-a tusit sis-a strnutat pe mine si, dac femeia din fata igi scururi iar matreaga in dreptul meu, s-ar putea s-o stropesc cu restul de cafea calduya pe care nu mai sunt in stare s-o beau fiindcd e plind de coji de la ea din cap. Sunt atat de obosita, incat ag putea sd adorm chiar aici, in autobuzul asta supraetajat, inghesuit, care se tot hurduciie. Mulgumesc cerului ci am terminat lucrul de Craciun, ca nu stiu dacd mintea sau corpul meu ar mai fi indurat inc’ o turd la biroul receptiei acelui hotel ingrozitor. Aproape ci m ia somnul, chiar gi cand tin ochii deschigi. Planuiesc ca, de indata ce ajung maine acasa si dau de familiariratea nostalgic’ a c4minului paringilor, sa hibernez pani la anul. Calatoria asta ca intr-un ralanti are ceva linistitor, sand in urma Londra pentru o pauzi de viaga rurala, potolita, din Midlands, in camera copilariei mele, chiar dacd nu toate amintirile mele din copilarie sunt unele fericite. Chiar si cele mai unite familii au tragediile lor si, la drept vorbind, ale noastre s-au pe- tecut de timpuriu gi ne-au rinit adanc. N-am sa mai insist totusi, de- oarece Craciunul ar trebui si fie un timp al sperangei gi al iubirii si, cel mai ademenitor in aceasta clipa, un timp al somnului. Somnul intrerupt 9Josie Silver de intrecerile de infulecat laolalta cu fratele meu, Daryl, si prietena lui, Anna, si toaté gama de filme de prost-gust care ruleazi de Craciun. Pentru c4, nu-i asa?, cum ai putea sa te saturi vreodata sa vezi un tip nefericit stand afar’ in frig, tindnd in tacere cartoane cu mesaje in care-i miarturiseste sogiei celui mai bun prieten cd inima lui franta va bate mereu pentru ea? Desi asta-i romantism? Nu sunt convinsi. Adica este, intr-un fel, cam siropos, ins& totodata inseamni sa fii si prietenul cel mai de rahat de pe fara pamantului. Eu nu mai imi fac griji pentru germenii dinauntru, pentru ci sigur am ingerat indeajuns de multi si ma omoare, asa ca imi sprijin fruntea de geamul aburit si ma uit cum Camden High Street! se cufunda in stralucirea luminitelor de Craciun, vitrinele luminate gi ticsite deopo- triva, care vand flecustete, de la geci de piele pana la suvenire kitschoase cu Londra. Este de-abia patru dupa-amiaza si deja se insereaza in oras; nu mi se pare c4 astazi a fost luminat indeajuns. Raiunea imi spune ca ar trebui si-mi dau jos din par nimbul de- modat, de beteala, pe care vaca mea de sefa m-a pus sa-l port, pentru carat ca si cum as da probe pentru rolul ingerului Gavriil in piesa de teatru despre Nasterea Domnului din scoala generala, insa descopr ci mi-e prea lene si chiar nu ma mai sinchisesc. Nici cA-i pasa cuiva din acest autobuz; nici barbatului transpirat, imbracat in hanorac, de lang mine, care ocupa mai mult decat jumatatea lui de scaun, in vreme ce aripeste citind ziarul de ieri, nici grupului de scolari care ipa unii la altii pe locurile din spate si, cu siguranya, nici femeii cu matreaga din faya mea, cu cerceii ei stralucitori, in forma de fulgi de nea. Bijuteriile ei sunt ca o ironie care nu trece neobservata; daca as fi fost mai afurisita, poate c-as fi batut-o pe umir ca s-o informez ca atrage atentia asupra furtunii de matreayi pe care o depune ori de cate ori scutura din cap. 1 O portiune de nici cinci sute de metri in nord-vestul Londrei, parte din drumul din centrul Londrei catre Hampstead (n. tr.). 10O zi de decembrie Cu toate astea, nu-s o afurisita; sau poate ca sunt una care tace malc, Nu suntem togi asa? Haide! imi spun in sinea mea. Mijca-te! Du-ma acasé! Desi ,acasi“ are s fie un loc cam mohorat, avand in vedere ci Sarah, colega mea de apartament, s-a dus acasa si-si vada paringii. Inca o zi, pe urmi plec gi eu, imi tot reamintesc. Autobuzul se hurducaie violent la o stagie de la capatul strazii si ma uit cum mai jos un sir de oameni se inghiontesc necontenit s4 coboare in acelasi timp, in vreme ce alfii se striduiesc si urce, imbrancindu-se. Ca si cum s-ar afla la una dintre intrecerile acelea in care vor si vada cgi oameni se pot inghesui intr-un loc stramt. Observ un tip intr-o rand pe unul dintre scaunele rabatabile din statia de autobuz. Nu se poate sd fie asta autobuzul pe care-| asteapta, e prea cufundat in lectura carpi cu copert cartonat pe care o fine in maini. Imi sare in ochi, cici pare si ignore inghesuiala si imbranceala care se petrec chiar sub nasul lui, ca unul dintre efectele alea speciale fanteziste din filme cnd cineva sti complet tnlemnit si lumea se invarteste in jurul lui ca intr-un caleidoscop, ugor incefosat. Nu-i vad fata, doar varful capului si parul de-un blond nisipiu, tuns ceva mai lung si lisat si cada intr-o bucla cand mai creste, imi inchipui. Este infofolit intr-un palton bleumarin petrecut, din bumbac, si un fular la gat, parca lucrat de mand. E de prost-gust gi neasteptat, in con- trast cu armonia din restul tinutei, cici poarta blugi inchigi la culoare, mulati si bocanci si este cu totul absorbit de carte. Ma uit cu coada ochiului, imi lungesc gatul sa vad ce citeste, stergind geamul aburit cu méaneca hainei ca sa zaresc mai bine. Nu stiu dacd e de la migcarea bratului meu pe geamul autobuzului sau de la scAnteierile aruncate de cerceii femeii cu mdtreag’ care i-au atras atentia, dar el finaly capul si clipeste de cAteva ori, concentrandu-se la fereastra mea. La mine. Ne holbim unul la celilalt si nu-mi pot lua ochii de la el. imi simt buzele migc4ndu-se ca si cum sunt gata sa zic ceva, Dumnezeu tie ce, etJosie Silver cand, dintr-odatd, ca din senin, vreau si ma dau jos din autobuz. M-a napadit doringa cumplita sa ies, s& ajung la el. Dar nu cobor. Nu ma clintesc, pentru ca stiu c4 n-am nici cea mai slaba sans s trec de barba- tul in hanorac de lang mine si sd ma strecor prin inghesuiala din auto- buz, inainte ca acesta s-o ia din loc. Asadar, ma hotardsc in ultimul moment sa stau fintuitd pe scaun gi si incerc sa-i transmit sd se urce el, folosindu-ma numai de doringa arzatoare din privirea mea. Nu e aratos ca un actor din filme si nu e nici macar o frumusete perfecta in stil clasic, dar are o alura de licean ravasit si un sarm sincer, de ,,cine, eu?“, care ma fascineaza. De unde stau, nu pot sa-mi dau seama ce culoare au ochii lui. Ag zice verzi sau poate albastri? $i uite care-i treaba, Poate ca-mi fac eu iluzii, dar sunt sigura cd si pe el l-a lovit acelasi trasnet; ca si cum un fulger nevazut ne-a adus, in mod inexplicabil, impreund. Ne recunoastem; fara ocoliguri, socul elec- tric din ochii lui mari. Face un gest neincrezator, ca si cum ar fi in sfarsit surprins, chestie pe care ai face-o in mod normal cand ai da intamplator peste un bun gi vechi prieten, pe care nu |-ai mai vazut de un car de ani si nu-fi vine a crede ochilor ca este in fata ta. Este o privire de genul Hei, ce faci? Vai, Dumnezeule, tu esti! si Nu-mi vine sé cred! Ce surpriza sd dau peste tine aici! toate la un loc. Scruteaza din ochi multimea care se micsoreaz4, cot asteptand si urce, si apoi pe mine, gi este ca $i cum ag putea si-i aud gandurile care-i dau navala prin cap. Se intreaba dacé ar fi un gest nebunesc sd se suie in autobuz, la ce mi-ar spune daca intre noi nu ar fi geamul si inval- miseala de calatori, daci ar parea un caraghios sa urce treptele doud cate doua si si ajungi la mine. Deloc, incerc sa-i comunic. Nu, n-ai fi caraghios, nu te-as lisa eu. Doar suie-te in amératul asta de autobuz, hai! Se holbeazi la mine, apoi un zambet subire i se furigeaza in colgul gurii mari, ca si cum nu si-1 mai poate stapani. $i apoi ii zimbesc si eu, aproape ameritd. Nici eu nu pot s4 ma stapanesc.