lon |. C. Brétianu, Claudian, Horia Maniu, Ernest Poldi, NY. Porsenna, Theodor Sola- colu, Tristan Tzara, |. Vinea 11 Octobrie, 1915.NOTE REPEZI Germania s’a sbarlit ca un mistret, cu baionete. Ceasul dintéi al armelor, a ucis, paradoxal, vitejiile. Trenuri lungi, junele, cari trebuiau sa agstepte inerte prin g&ri, s’au migcat falfaind culori de steaguri si flori spre hotare. Prin urale, se celebra in apus moartea bravurei civice a socia~ listilor. In razboi, gesturile sunt lage. Decretarea cat mai simultana, a mobilizarii; stareade asediu; asasinarea preme- ditata a pacifistilor; grija de a covarsi pe vrajmas in lupte de numar si mijloace neegale; masuri contra panicei, contra adevarului si minciunei; toate inlesnirile pe cari le face pufuirea separata a individului... Si deschid cartea Ini Epictet: Nu pofi finici Hercul, nici Theseu, pentru a purga pamantul de monstrii; dar fi poti imita, curatindu-te de fiarele ce sunt in tine. Porti inléuntrul tau, leul, sacalul, hydra, — stapaneste-i. In vremea razboiului, toate fiarele sgalfaie zabrelele si laca- tele seculare, si le inving. Suntem pazitorii lagi ai menaje- riei noastre. Cei ramasi la o parte sa priveasca si sa insemne Sah SeeCHEMAREA isi simt pana rascdcdratd nervos pe cuvantul eroism. Dar exist{ eroism, si eroism. Ziaristii si cronicarii nu cunosc decat avantul isteric al francezilor, mugcdtura de jivina a Serbiei, zimbrul dresat al Germaniei, sarpele boa, lacom si panditor al Britaniei, Paralel, se desvolta literatura ordinelor de zi si a comunicatelor oficiale. Laboratoarele incheaga for- mula unui explozibil care s& consteleze mai prompt cerul, cu astrii de carne ai regimentelor. Copiilor tuati scoalei li se impovareaza spatele cu ranite. Domnigoarele sarbe spala plagile austriacilor castrati in captivitate. Lumea trece prin clipe sublime. Dar plange Mille, cititorii Adevarului si intreg neamul romanesc. E vorba de compromiterea vitejiei stra- bune, sub ochii de bronz ai printului Mihai. Ci voievodul nu priveste la studenti, Mille, la cercetagul Costaforu ; — spre Ardeal! $i in Ardeal nu vom intra acum, spre a satura cu ciosvrte nationale transeele ungare, — ci la sfarsit. In Ardeal, sau in Basarabia, dupa imprejurari, — dar numai la urma. Astazi vitejia stt in sforfarea pe care o face epilepticul de a evita céderea in focul din apropiere, sanguinarul ridicarea bratului, cleptomanul, a botului, sentimentalul si lascivul, erectiunea. Se vorbeste de eroismul Belgiei, si de al Serbiei. Intrebam: ce e mai émposibil ? Sa continui cu exaltare lupta in poze de Prooroc-arhanghel sau sd fngropi in p&mant sabia ce sfartica fafa dusmanului, pentru a readuce belsugul in cetati si sate? sar 1g eeCHEMAREA lar in asteptarea noastra, lasi — dupa o conceptie—,mai avem un merit. Pretutindeni se smulg cu dintii fibre si ten- doane de pe oase mancate de soare. La noi sunt doar p&rueli intre ghedenisti si camelofi si se prada hartie. Vrand nevrand, am tinut seam ca nevoia de a sprijini pe toti umerii, litiera civilizatiei, e mai presus ca dreptatea revendicarilor patriotice. 1, Vinea. APOTEOZA UNE! VALORI NEGATIVE E cert ca: veacurile nu se zvarcolesc ca sd amuze poste- ritatea. Nici femeea nu naste in dureri, ca si rascumpere pacatul originar, — prin suferinta. Suferinta nu e o pedeapsa, E o forfa creatoare. Dac& Dumnezeu a osandit pe cei dint&i oameni s& intre in lume ca s& sufere, este cA si-a inteles menirea, Din ideea de a nascoci durerea naste desivarsirea divina. Imperfectia lui Dumnezeu este ci el nu poate suferi, nefiind tangibil emotiilor umane, Rezervandu-si beatitudinea eterna si pli- miadind pe om din noroi si suferin{a, si-a creat un rival re- dutabil in intelegerea cosmos-ului. Dumnezeu are un singur regret: ci nu poate fi om. Ce ar fi lumea fara birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres, impietrit in indiferenta. Caracte- rele se otelesc prin durere, = 19CHEMAREA Societitile se transforma, se fortificd si propasesc prin suferinta. Ideile se nasc in framantarea necesititilor. Oamenii mari sunt in totdeauna corelativul aunei lipse. Orice lipsd e 9 suferinta. Durerea e piatra de incercare a creatiunii. Natura a si- dit in noi imboldul mersului inainte, De aceea, durerea ne urmareste ca umbra. Omul fuge de umbra Iui. Si totus, cum se masoara marimea Omului dec&t dupa umbra pe care o arunca?... Vaetele pamantului n’ajung niciodati pana la cer. Este Si asta in tendinfa finalist’ a lumii. Poate s’ar indupleca Dumnezeu, si ar cobort pe pamant paradisul. Si in aceasta ipotezd tristt, inci am avea 0 mangaere. Ciici paradisul e 0 gradina in care creste o singur& planta: imposibilul. Omutl care n'a suferit a inteles tot atat din Natur’ ca mineralul. Fiindcd in el nu s’a dat Iupta creatoare de valori afective. Ingerii sunt tot asd de absurzi in fericirea lor, ca Abel inainte de crima. Casi Cain tnainte de a fi plans, La- crima Inui Cain rascumptra sangele Ini Abel, Calaii umanitatii, oamenii de stat ai Rusiei, si anu- miti impirati ai istoriei sunt iertati de doliul asternut in lume. Caci din piméntul udat de sacrificiu ya risirl ve- Setatia bogata a armoniilor viitoare. Nici o siménta nu ri- mane fara rod. Fericirea n’are corisecinte. Ctici Idealul este visul de a ajunge paralitic. Suferinta singura creazi drepturi. Astfel, Sunt nenorocite popoarele fir’ Istorie. Unde nu e trecut, sLiggicsCHEMAREA nu e nici vitor. Trecutul pregateste timpuri noi prin durere. Societatea perfect’, in care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezeste terenul pentru muribunzii si imbecilij viitorulni. N. Porsenna. BILET DOMNULU] DELAVRANCEA de loan I. C. Bratianu, Domnule $tefénescu, Doresc ca mica mea epistolie s4 tegaseasca tn clipele cele mai fericite ale vietei matale. Am citit in gazet scrisorile ce mi-ai adresat, si nu-fi inchipui cata bucurie ai pricinuit in toata familia. Numai nevasta-mea, a fost putin cam nemulfumita, Nu mi-a spus toc- mai dece, dar ett am ghicit-o, si fi-o spun confidential la ureche domnule $tefanescu: de ce n'ai spas o vorba gi pentru dansa ? Sa fi dat mfcar sarutari de mAini, ca sa nusgi inchipuie c4 fac corespondent& cu cine stie ce mitocan; gi-apoi altele inca, der sti, fara reproguri:dece atata deranj, domnule Stefanescu, ca si tiparesti ravagele d-tale in Epoca. Mai bine lasai pe gazetari sa scrie dealelor cum sunt ei, tot au mai mult megtegug la scris. Unde pui cf le-a citit toata lumea, gi acury tot publicul sa amestecat nepoftit in dara- verile noastre si vorbeste numai secrete diplomatice. Nu e vorba, nici ei n’a priceput ce ma sfatuegti sa fac. Zici d-ta sa dau in branci la miezul nopfii la statuia lui tata-meu — fie-i farana ugoara, Ca gi cum daca sunt beat vre-odata nu sunt destule felinare cu electrica pe drum, ca sf ma proptesc — na! era sa scriu prostesc! — si nu mai ma vada gi raposatu, Cu politica, de! cum ma taie capu draga domnule $tefanescu, $tiu insd cA lumea a trait eu credinfa in Gel- ls ae esCHEMAREA de-Sus si nddejdea fricoas4 in ziua de apoi si tot ash a dus-o; acum e randul targovefilor nostri sa creada in rege gi in isbanda, ca fara crezare nu facem nimic! Poate fi-o fi ciuda si d-tale ca nu-fi fac parte de ceva secrete din ce-mi sopteste cand rusu, c€nd neamfu, cand franguzu, Aga ci-ti spun si dumitale depe acum, si-fi fac un mare hatar gi serviciu. Am ho- tarit ca de indata ce s’o iscali de Maiestatea Sa, mobilizarea, st suspend cu totu negotu de spirtoase si s& inchid de vreme carciu- mile, s& sti. Ca sa nu se fack turburari, c& si entuziasmul prea mare, nu e bine. Dar, te rog, nu mai spune la nimeni altul, fine asta pentru d-ta. $i daca mai ai vreme, mai scrie-mi direct acasa cite odata, si trimite-mi ceva bilete pentru comediile ce le scrii, ca semi mai due nevasta si copii Ia circ. Al dumitale frate fonel 1. C. Bratianu Prim-ministru a, Octombrie 1015. Pp. cvCHEMAREA ECONOMIE POLITICA Munca Aud c& sapa f&ranii, tare la porumb, $i se infige greoaie sepa. Pun piciorul pe ea si pufnind, se tntind, se indoae ca arcuri, svarlind ineolo si in coace pamantul. Vin fe~ meile cu de man- care, mers iute gi indesat, echilibrand pecap sita cu ma- maliga vartoasa. O pun jos, scot din- trnsa mamaliga gi ceapa, —ulciorul alaturi, Mancarea e gata—o cruce, se scoala gi iarasi se frang intermitent— cand sapa paman- tul. Munceste féranul din greu dar isi inplineste ursita cand isi consuma energia §i viata. Colo se ridict o casa, salahorii alearga purtand in spate cira- mizile, zidarii le iau gi le ageaza spoinducle cu var pe o parte si pe alta, mestecd de zor Ia varnifa unii, ceilalfi suie in aier schele pe care trebue sa umble lucratorii, sngele le e suit la cap,i-a invineyit pe tofi, mAinile crapa desi de mult pielea e groasa ca crusta de pom, oboseala le-a sbarcit si celor tineri obrajii. $i acestia lucreazt jnplinindu-si ursita.. Celebrul savant a’nebunit, o jumatate de secol Au s'a vorbit decat anroniessCHEMAREA de opetile sale gi de marea-i personalitate, O saptamdana numai de cand l-am vazut tarandu-si trupul cu tremuraturi isterice pe scara Academiei purtind sub brat voluminosul ghiozdan cu ultimele-i ¢omunicari. Prietenul nostru, student 1a medicina igi prepara examenele, saracul! invaja zece ceasuri pe zi. Sal vezi cum la ceas la ceas isi uda fruntea sa scape de amefeala ce-i mocneste in cap. La ministerul de Culte—un functionar caruia ii intind o petitie smangaleste cu un condei o hartie alba si scrie, scrie, iar tamplele s'au vargat de dout vine cari svacnes¢ ca ramele, broboane de nadu- seala pica, lasand pe hartie pete grasoase. Si ei muncesc inplinindu- ursita, Atunci ma reped la biblioteca scot din raft prima carte de econo- mie care-mi iése in cale, e stinfa economica a luiJves Guyot, rasfoesc nervos foile cautand definitie muncei gi citesc ca: a este sfortarea pe care omul o face ca s4- satisfaca trebuinfele.. Horia Maniu, SUPOZITII Locuita de mii de taine, firea pare un basm nesfargit si straniu pe care fl pofi opri ori end gi relu’. Dacd mine, un om ratacit din alte lumi, cu un alt trup gi cu un alt suflet, cu alte mpuri de cat ale noastre, un om de vata sau hartie, ar cadea prin cine tie ce miracol in universul de fetigu fabricat de noi intr’o noapte, si minunat de mulfimea ceremoniogilor cupringi de-o stranie dorinta de-a Petrece, ar strimba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar rasturna valoarea tuturor nofiunilor, brusc. Ridieat, departe de targul larmei clocetitoare pe lespedea linigtita din marginea drumului, ar zari fi I sufletelor noastre.CHEMAREA Si vazut de pe lespedea veciniciei fumul sufletelot at pérea ca iese din cuptoarele in cari ard gunoiele orasului murdar gi galagios. Si intreaga priveliste ar fide carnaval, Rasul alaturi de durete, Suferinga rostogolita in cascade de rds. Veselia izbucnita in suspine gi intreg rostul firei tntors, O lume croita pe-o muche de gandire. Sinteza rece a actiunilor omenesti la olalta pe cari nu le pofi confrunta cu fie cate fara sa simfi o revolta dureroasa gi-o teama ciudata de nebunie, Ciudat lucru aceasta extrem de complex glanda fantastica ce-i creerul inebunit de setea de fort gi de izbanda. In jurul nostrul un cere de hotare albe, ce imprajmue ca un brau de sticla, iar in jurul iui flacari rogii alearga in cete falffitoare inebunit de groazi. De la copil pana la tigru si pantera totul a fost ars si pravalit cu zgomot de colonade prabusite. Departe, bestia insangerata satula de alergare s’a oprit pervertita de pofta subita de-asi manca fesele. Cu botul intipt tn trup, eu dingii arata din cfind in cind rozind un capat de os insangerat, ochii sunt intorgi spre luminile de toamn& ce incep sa curga line ca rauri de bunatate. Si ratacitul din alte lumi in loc sA linisteascd delirul, ar cauta prin intunecimile sufletelor noastre uga care sd cedeze cheilor false, Ernest Poldi.FURTUNA $I CANTECUL DEZERTORULUI i A plesnit lumina din obuze $i a crapat fulger in mania noastra Ca mana Dumnezeului in cinci degete s’a despicat Ajungem din urmé cetele si le culcam Stalcim starvurile lepadate in zapada Deschidem intunericului inecat fereastra Prin vaile ce-au supt dusmanii ca ventuze Team ucis pan in departarea lor cea mai albastra, Gerul: oasele farama, carnea mananci Noi lasam inima sa planga. De ce alunecém de-alungul muntelui spintecat? Sbierfnd gi-a descatusat furtuna, leii, In padure —franta Nu ajunge miezul inimii vantul cel intnnecat $i asteptam din timbale rarite Limpede gi simplu. Glasuire sfante —26 —| } CHEMAREA Pe dealuri leproase in vagauna E ca ochiul craniului Ne-am adApostit noi spaima de furtuna $i pornise unul sa vorbeasca fara sir Acolo. * Am cules vorbele lui — cate Imi pitrund ca varcolaci seninattile lunare Sa-ti fac margele cu dinti de rechin Ce joaca vartejuri de vise urate. Ochiul de rugina mancat, foc indreapta Noi intram in gura departarii $i sub girul dinilor de fort, ceilalgi Agteapta. E atat de intuneric, ca numai vorbele’s lumina. Tristan Tzara. 0 VIATA In odaia mica, incins’ de caldura uscat& a grétarului im- povarat de huila, viseaz& intunecat sadisme. Singur, se infunda in gandurile sale, isi rumega himerele, asemenea — ar crede el — flactrei megricioase si groaz- nicului miros de carbune arzand, Si astfel se cladeste in juru-i o lume fantastica, cu con- tiruri nestatornice; lume al cirei centru e el, lume ce-si are radacinile in instinctul cela rau si turbure ce-l poartaCHEMAREA in suflet, incuviintat in t&cere de singurul sau tovards: focul impainjinit si puhav- Doua, trei ceasuri iese : de aiuns ca sa nu se invalue intr’o seminebunie. Inaintea dejunului: dusul. Mesele: comune si asta-i tot. De dimineata cand se scoala, pana in seara, pe care o gri- beste c&t poate, inchizand obloanele si aprinz4nd lampa de indat& ce ziua incepe a se clatina, firul vietei lui uniforme se desfasoara, prinzand in intervale regulate aceste stranii puncte. Seara s’a incheiat. Se culcd si in odaia sa infierban- tata pe iarna cea mai geroasa, el gust ciudata placere de a se tolini gol pe invelitoarea rosie a patului siu si de a urmari — si mai intens& astfel, reveria sa grozava si co- plesitoare. Claudian.OE CHEMAREA IMPRESII_ DE [ARMAROC sArici, odata... arici, de doua ori... care da mai mult ?* Silicitatis credintelor (2) patriotice se fine Ia cate o raspantie de strada, in sgor motul tobelor si ciomegilor nationaliste de toate sunetele si toate culorile,. Dureros spectacol al cuantumului de incongtienfa si abrutizare mintala, ce a cuprins un public special de caraghiosi, de entusiasti de ocazie, de arivisti politici (..,acum ori niciodata*) gi de javre fara capatdi (.. ycroeste-fi alta soarta ! E 0 goana infrigurata dupa pareri*, Un glonte te ameninfa la colful strazii: ,D-ta de ce parere esti?* — Eu, de nici una!... Auzi obraznicie, sa n’ai nici o parere®.. Dar care tnfelept pasaic poate avea 0 parere, cind toata lumea si fiecare au cite o parere. Parerea in clipele mari, de cari atarna realizarca visului de secoli al unui neam, trebue si fie credinga, trebue sa fie convingere, si sa fie una si aceeasi in sufletul tuturor, una singura gi indivizibila, pentru ca reprezentind o forfa si se impuna dela sine, fara ajutorul nimanui. Azi insa, ,parerile* cearct si se impuna prin fipete, stAlceli, bani, si ciomege agitate in aer. Azi, X sau Y, igi face o virtute din clamarea patriotismului lui. Virtutea e insd dezgustatoare cind o afirmi la raspantii, in gura mare, gi la fiece moment, Ce patriotismul ? E un obiect care se vinde? E 0 firma? Ve- nifi aci: ,La patriotismul nasional*... sau dincoace: ,La adevaratul patriotism* ? Exista vre o masura pentru cAntarirea acestui senti- ment? Poate fi el de calitati diferite? Pentruce D-lor e mai patriot decat d-l Z.? Pentruct cel dintai da din mAini gi din picioare mai i yaCHEMAREA grafios sau invarteste ciomagul cu mai multa precizie in cancanu- rile cu polifia, pe uliga ? Sau pentruca cel dealdoilea, tradeaza cauza neamului, tnchiz@nduese in laboratorul creerului gi al sufletului sau, unde in liniste, pe tAcute, tsi ascute taigul energiei si al simtiman- _telor sanatoase in asteptarea ceasului ce va sa vie ?.., Visurile mari, de cari atarna viitorul unui neam se pregatese in atmosfera linigtei, si cu pietatea gestului cu care credinciosul se roaga in biserici. Mai mult bun sim, mai pufind competenta, si o energié confinuta si logic carmuita la vremea ei, n’ar stric. Dar aceasta pare a fio imposibilitate in vremurile de astazi, | cand dintr’un ideal (care nu-i al tau, pentruca e al tuturor) igi faci © meserie. Un ideal este mare intrucat marefia lui e incongtienta ! Azi idealul nafional e un caleidescop care-si schimba sclipirile colorate dupa cum il suceste bunul plac al fiecaruia. Azi, idealul ¢ ° © gura duhnitoare largita pana la urechi, care stie sa urle desmetica pe strazi si pe la intruniri. Nu! Idealul unui neam ¢ un conglomerat alcatuit din aspirafiile miilor de suflete constiente, si din framantarea veacurilor pe cari batranii si cei morfi din morminte le-au pecetluit cu sange. El nu se poate masura cu fraze, cu ameninfari, sau cu ciomege. Greutatea lui e de stancd, e uriasa gi striveste goliciunea gi deger- taciunea sufleteasca a tuturor acelora cari precupetesc sentimentul national, ficindu-gi o meserie de functionar comercial din etalarea patriotismului lor ca pe o stofa de calitate, proasta care are nevoe " de reclam& spre a se putea vinde. i Idealul |... Poftiti domnilor... Cine da mai mult ?... Marfa calitatea La... (soldul congtiingei nationale)! Si tinerii entuziagti (gi studiogi) condugi de batranii impotenti, tsi macina sufletul, gi+l istovesc, gi-l ucid,in framap tari zadarnice, roata in jurul statuei cutarui sau cutarui Voevod, masturbandu-gi energia- le patriotica (?) la o raspantie de strada, langa o vespasiana care , duhnegte parfumuri acre de cea mai pura esenta nationala... Ieftin, domnilor !.. Cumparafi ideal national... poftifi, poftigi. Theodor Solacolu. — 30 —! JURNALUL _SAPTAMANII. ZCRRALUL SAPTAMANIL. G. D. ,— garda demaitapit nationale. Bucurestii si-au amintit ca nu de mult au fost imprejmuifi de codrii infesafi, ca un promon- toriu impudic, de paduri pubiene, Drumurile se sagetau ingust prin adancimile lor, taiate de sticla spumoast a isvoarelor, pe lang’ cruci de piatra sau de lemn, celebrand izbuenirea galbena si grea de fum, a vreunei susanele. Dar astazi vremea a trecut. Pe Tancu Jianu, pe Zdrelea, pe alfi haiduci in haine arnaufesti, pe cari ii glorifica tampenia populara, {-au uitat tofi, afara de editorul Herz gi romanticrul N. D. Popescu. Azi dilijentele si trasurile grele trec nesuparate pe langa cele mai suspecte hanuri, Nici o mana neagra de soare gi pulbere nu apuca, subit, franele. Pe scari nu sar oameni cu mustafi de plumb gi pieptare de metal. In schimb, pe bulevarde si strazi de capitala, o mana de oa- meni prada copii, opreste camioanele, vamuieste ideile. Oamenii Sunt refugiafii politici gi dezertorii justificati; poarta titlul sacrat, de martiri ai neamului, si banuim cA trebuie sa duca saracia onora- bila a celor ce au cerut ospitalitatea noastra nepatriotica. Firese deci, desi dificil, st toleram ca anumite legafii cari iubesc Ardealul mai mult decat sfetnicii regelui farii, sa le subvie, Nefiresc ¢ insa ca cetgenii Rominiei sa sufere tn linistea lor din pricina acestor frafi. $i sa primeasca lectii de curaj dela ghedenisti cari aveau prilejul stralucit sa-si dovedeasca bravura pe alte cam- puri gi ’n alta fara. Fiacara, publica —in starsit, —o poezie foarte agreabila gi foarte incantatoare de B, Nemyeanu. Ni se povesteste cu infinitagii de poetizate detalii burgheze, (supra- Sup ierOHEMAREA nutritiune, eregtere in greutate, lenevil) vilegiatura poetului din anno domini 1915, Parfi inedite din aceasta vilegiatura ne permitem a le publica. Dup& mast ma duc la water closset Unde lipsese langul si instalatia moderna Si unde ie doar un maturoi eu care ma joc Sil rostogolesc cand crispez piciorul pe el. De un cui sunt atarnate foi Ilustrierte Zeitung Bukarester Tageblat $i indeosebi «Deutsche Bremer Nachrichten» ; In jurul meu roiesc tot felul de mugte Gele mai multe din ele sunt verzi. E nesuferit cind cineva di busna acilea Si trebuie sa strig precipitat Pardon Caci usa se incuie rau i toate aromele ies afara, Am cAstigat — cum spuneam, — doua kgr. 300 Socot ins ed m'am ingelat Caci la iegirea de aci sunt cu mult mai ugor, B. Nemfeanu, & GRESELI MARUNTE De catva timp apar in Noua Revista Romana si Flacéra versuri de Adrian Maniw, semnate N. Davidescu, Ne mirim de staruinga greselii gi de rabdarea D-lui N. Davidescu, care tolereaza ca Adrian Maniu sa-i adopte numele—drept pseudonim. Viata Noua de sub directia cunoscutului filolog Ovid Densusiany continua s@ apara spre a dovedi ca L-! Ervin @ poet, fiindea scrie versuri, Sacrificiul D-lui Ovid Densusianu tncepe s& fie prea mare. Revista «Versuri gi Prozd> apare cu grija de acurat. Aristofan,PRETUL 15 BANI Redactia gi Administratia : ANUL I. No, 2. CALEA VICTORIEI, 31 3. — Tip. Profesional, Dim. C, Ionescu, ste. Campineanu 9, Bucureyti,