Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • V Alecsandri Balta Alba 56950f09b446e

    Uploaded by

    Nicoleta Sturzu
    20 views164 pages

    Original Title

    Cupdf.com v Alecsandri Balta Alba 56950f09b446e

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    20 views164 pages

    V Alecsandri Balta Alba 56950f09b446e

    Uploaded by

    Nicoleta Sturzu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 164
    VASILE ALECSANDRI BALTA-ALBA PROZA LITERARA Editura VALERIU Craiova ISTORIA UNUI GALBAN (fragmente) - In noaptea -trecuti, pe la un ceas dup& doudspre- zdce, am fost trezit din somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic care m-au mirat foarte mult; ne- fiind obicinuit a auzi asemine armonie la ceasuri atat de’ tarzii. Acest sunet mi se p&rea c& venea din fundul od&iei si c& iesa dintr-o cutioar& de fildig s&-— pat’, ce se z&érea pe mas& in razele lupei care r&z- b&tea prin fereastr’a. M-am sculat iute din pat pen- tru ca s& cunosc pricina guruitului pomenit, am luat in man& acea cutie unde pusesem. dimineata un gal- ban olandez si o para mare turceasc%, am deschis-o cu luare-aminte, si adamc& au fost mirarea care m-au cuprins, auzind deodaté doud glasuri strdime iesind din cutie, doud glasuri de alt& lume, care zbarnaia, tiuia si se sfadea de moarte. . S& m&rturisesc c& m-au apucat fiori rSci in fata acelei minuni nu socot c& a fi vreo rusine din parte-mi, pentru ca nu sunt deprins a trai printre spi- Tite. Spun drept c& atunci m-am crezut incungiurat de vedgnii, fantasme, stahii, strigoi, moroi si de toate fiintele fantastice cate gioac& parola si hora cu me- zul nopfii in lumina lunei. Peste putin ins& .’inis-. tindu-m& ceva, nu stiu cum s-au facut cd am gandit la A. Donici fabulistul, si aducandu-mi aminte de fabula lui Ferul si argintul, in care aceste doud me- 3 taluri fin un dialog ataét de infalept, deodat& zic, o lumina cereascé imi trecu prin minte, si am intéles urm&torul adevaér: cd si metalurile au suflet, mai ales aurul si argintul, de vreme ce ele insuflefeazd si de mai multe ori desuflejeazi oamenii; in urmare trebuie sa aibd $i grai. Sprijinit de aceasta frumoasd descoperire, m-am samtit indaté cuprins de o femeiascé curiozitate si, fara dar a perde vreme, m-am lungit Intr-un jalt elas- tic, am -asezat cutioara lang’ mine pe masa si,. cu fi- gareta aprinsé, m-am pus pe ascultat. Razele lunei, precum am zis, se giuca pe covorul din odaie, zugrd- vind feliurimi de figuri, si unele, lunecdnd pe crista- lul c&iamarilor, tremura chiar deasupra galbanului. si a paralei, la care m& uitam cu ochii fantifi. Aceste doud monete se afla atunci in focul cel mai infl&cd- rat al convorbirei, amandoud sa<amd din vreme in vreme cu manie si b&tandu-se, zuruind, de marginele cutioarei. Tata ce zicea : Galbanul: Dar, m& mir de st&paénul meu cum de au uitat cine sunt eu, si m-au pus Ja un loc cuo biat{ para ca tine, ce nu faci acum nici. trii bani, atat esti de stearsd si de tic&loasa ! Paraua (plesnind de ciudd): Rade dracul de po- tumbrele negre!... Dar. nu te vezi ciuntitule, cat. esti de..ros de chila! zarafilor?... nu te vezi cd ai agiuns in trii.colfuri, c& ai scdzut gi ai slibit cat un irmilic de cei noi?.., Ji-ai pierdut toti dintii, sirmane, si vrei s& mai musti pe altii ? : ‘GalbAnul (cu fudulie, ridicandu-se in picioare) : Leul desi imb&traneste tot leu r&mane, asemine si galbanul tot t galban 4 Pila. Paraua (sdltand des si iute de ras): Galban, tu?....Cu adevarat, sarmane, esti galban, dar de gal- b&narea mortii. Galbanul: Jan ascult’, cadand batrand, nu te giuca ‘cu cuvintele, ci desi sunt acum in -trii coltuti, pe loc infig unul in tine. Paraua (cu dispref si cu:un aer de mérire) : Eu am trecut: prin. degitele ienicerilor si nu mi-au fost fricd |. Tocmai tu vrei s& m& sparii ? Ambele mele monete’ st&tur& putin intr-o pozitie teatrali, ca. doi dusmani viteji care se m&soar& ‘cu ochii p&n-a nu s& inclesta la lupt&. Eu ma uitam la:ele far& nici a m& r&sufla, at&t eram de.curios a videa un. duel bimesc; dar asteptarea mea fu si acum ins%- lat&, precum au mai fost’de multe ori In acest soi de intamplari. Provocatorul, adic ‘galbaénul, vazand maiestatea $i curajul protivnicei lui, se. d&moli, se. trase inapoi, si prin aceast& migcare aduse o noud do- vad observarei ce am facut demult, c&: fala mare isprav& n-are. “ Galb Anul (dupd o scurid tdcere) Nu te bucura, proasto, c&eu m&-voi ingiosi a te onora cu ioviturile mele, si dacd te-am si ameninfat dinioarea, nu spera caé-mi voi uita rangul intr-atéta incat s& m& ating de tine. Stiu, slavi domnului! cat& dep&rtare este intre noi. Familia mea-i de aur si néamul tiu de-abia de " argint. Cum indr&znesti dar a socoti c&%, eu, care am fost slivit de cei mari si legnat tn sdnul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu si. m& m&sor cu tine? S&r-" man&! gandeste cat ai rimas-de neinsimnat&-n lume si vezi mai inainte de toate ci esti de o mie patru sute doudzeci de ori mai putin decdt mine. Paraua: Fricosule aristocrat! se vede c& ai locuit mult& vreme in sénul domnului M. si c& de la dansul 5 ai castigat samfirile dobitocesti sub care ifi ascunzi lipsa. curajului. Tu, olandez, tu s& rostesti cuvinte de familie $i de noblefé! Rusine, rusine. s&-fi ‘fie! Am cunoscut multi compatrioti de-ai t&i in deosebite ran- duri si in deosebite -:pungi, si marturisesc c& i-am aflat curafi de fire si de caracter; dar tu, negresit esti min- ciunos, calp, bastard, cSci iti arafi arama fara cat de pufina sfiala. (Suspindnd :) Unde-i, unde-i frumosul gi nobilul olandez cu care m-am iubit atat de fierbinte Ja anul 1820 in buzunarul cdpitanului Costifd, pe cand acest vestit corébier cal&torea pe Marea Neagr&|... Unde-i acum s& te fac’ una cu cutia in care ne g&- sim si sé-m& r&ézbune de obr&zniciile tale. Galbanul (uimit de turburare): La anul 182072... C&pitanul Costifd?... Marea Neagr&?... Ce spui?.. Tu erai atunci.cu mine ? Paraua (intr-o nespusd mirare): Cu tine! Ce fel? Galbanul (rdpide, adundndu-si suvenirele) ; Dar... imi aduc aminte... intr-o noapte intunecoas& marea era intartata de furtund.. corabia era s& se inece la Su- lina... Tofi se ruga lui Dumnezeu ca s&-i scape... Paraua: Asa este, bine zici. Eu. tremuram de fric& si, deodat&, zuruind cu desperare, m-am aruncat si m-am lipit... | Gatbanul (dandu-se de-a dura cdtrd para): Si te-ai lipit de peptul meu, care de mult ardea pentru tine In focul unei dragoste nemAarginite. : Paraua (lunecdnd cdtrd galbadn): Ah! Galb&anul si Paraua (lipindu-se intr-o amo- roasd imbrdfisare): Soarele meu! Luna mea! Zinghetui pricinuit prin infocata atingere a monete- lor se schimb& imcet-incet intr-o zuruire slab’ sau, mai bine zicand, intr-o suspinare metalicd care se perdu tn deserturile lumel si a cutiei..O tacere dragilas& urma 6 dupa aceasta, ticere ce dovedea 0 mare catime. de samfire in sénul monetelor, ticere scumpa si mult mai glasuitoare dec&t ins&si vorba ; tdcere care mi-au -atins panda si mie, un strain, coardele inimei si mi-au adus, doud lacrimi de comp&timire pe marginea genelor: : : Peste cateva secunde ‘ambii atnorezi se traser& pu- fin inapoi, se uitara lung‘ unul Ja altul, . Facandu-si amandoij o dureroas& revizie, si: ziser&' urm&toarele, cu glas patruns : " Galbanul (oftand din. greu): Cat est de: schim- bata, iubita mea ! . Paraua (suspindnd cu durere): Cat ne-am schim- bat, dragul meu ! “Galbanul (cu amérdciune) : Ce crudl § si nemilos- tiva4 vremea! Coasa ei nu se_osteneste niciodata |... Plicere, frumusete, tinerete, toate. sunt s&cerate de dansa |... Astazi ele stralucesc cu tot farmecul lor si mani se perd. Trist§ soart{! Lume desarta ! Vials ticd- loasa ! Ah! ah! . Paraua (cu bldndejd Angereascd) : Nu te mahnt, luceaférul meu, ci nu suntem numai noi supusi acelor crude pravili ale soartei. Ferul c&-i fer si-inc&d rugi- neste, dar apoi moicaresuntem menifi: prin. ins&si_ fi- Tea noastré a fi jartfa licomiei: oamenilor | Galb4nut: ffi aduct aminte, scumpa mea, de-acea epoha fericité cand ne-am intalnit in buzunarul capi- tanului Costifaé?.. Sufletele noastre era ficute unul pentru altul, ‘c&éci-indat’ ce ne-~am zérit ne-am si saém- fit cuprinsi de dragoste, Cat de frumoasé erai. tu atunci cu fata ta rotund& ‘si alb& ce steclia si stralucea ca'o tabla de dulcefi. Cu cat& gratie se indoia talia ta gin-” gas si subtire! Ce glas dulce si armonios aveal tu atunci | : : a Paraua: Atunci?.. Dar atunci si tu erai tandr, frumos, voinic; atunci erai luciu si plin de farmec; atunci aveai pe-mpregiur o coroané. cu zimf{i din care iega scantei amoroase ce-mi p&trundea inima. Atunci ‘eram amandoi in varsta dragostei, ne iubeam si ne dizmerdam toat& ziua si toata noaptea, imcét mi s-au . ros gium&tate de fat& atunci... dar acum... Galbanui (intr-o deplind desperare): Dar acum? Paraua (rdzdnd): Acum suntem ca doi YAciuni - care fac numai fum far-a da para. Galbanuil: Eu, t&ciune, eu care... Paraua: Las& monologul pe alt& dat& si-mi spune ce te-ai mai facut din ceasul acel crud cénd am fost despartiti 2... Prin care valuri, prin care pungi, prin cate soiuri de degite ai mai trecut ? Galbanul: Ah! iubita mea, céte intampléri am avut de la 1820 incoaci!... De cate. ori am trecut de la treptele cele mai nalte ale sofietatii la cele mai de jos, din manile cele mai curate in labele cele mai m&rsave, de la sanurile cele mai nobile la pepturile cele mai des&rte de oricare samfire! Nu este soarté in lume mai curioas& $i mai vagabond decat a fiintei nenoro- cite-ce se numeste monetd. In veci si peste tot locul slaviti si dorifi, noi suntem pricina celor mai multor fericiri si nenorociri pre p&mant si, cu toate aceste, rareori intélnim suflete de acele inchinate noua si vrednice de toat% lauda, care, cunoscand pretul nos- tru, ne p&streazi ca moaste sfinte in fundul unei 1&zi de fer, ne p&streazi, zic, ani intregi si ne scapd de acea frec&tura necontenit&’ a degitelor omenesti care roade podoabele noastre. Paraua (cu ceva nerdbdare) : Le stiu aceste toate ; spune-mi mai bine istoria ta. Nu am trebuint’ si mai adaug cat de mult se afa- fase curiozitatea mea. Istoria unui galban, povestita in intunericul si in t&cerea noptii, era pentru mine o pe- trecere nesperat’. Mi-am aprins iute o a doua tiga- ret&, si galbanul incepu aga : Galbanul: Istoria mea este legat’ cu deosebite anecdote ce s-au intamplat subt ochii mei persoanelor la care m-am aflat, anecdote triste sau vesele, unde eu am giucat totdeauna rolul cel mai de c&pitenie si in care mi s-a infStosat prile] a face multe ins’mnari si descoperiri .asupra oamenilor. M-am folosit mult. de privilegiul.ce avem noi,. banii de aur, a -fi stransi cu scump&tate la peptul lor, pentru ca s& le cercetez si " §% le cunosc inimile de aproape; si tu, iubita mea, tii ca si mine cat& margavie plin& de dezgust este ascunsd {nlfuntrul umor bipede care se zic cregtini cu frica Jui. Dumnez&u. Asculté dar, si nu te supara daci fara voie ideile mele fi-or parea céteodati cam posomd- rate. : Dup& ce ne-au despartit cpitanul Costifa la Galati, daéndu-m& pe mine unui boierinas ce-i vanduse grau, am suspinat multi vreme géndind la tine, la fericitile perdute ale dragostei noastre si crede-m& c& dac&é mi-ar fi fost cu putint’ mi-as fi rapit viafa de desperare; dar firea nedreaptS n-au vroit si ne deie si noua, gal- binilor, dritul scump de a ne sinucide; fn urmare am fost salit s%-mi mistuiesc durerea-n suflet si s& urmez pe noul meu st&pan la mosia ‘lui. Dar poti tu sa ga- cesti in ce chip l-am urmat?... Ascums, soro drag&, in ciubota lui si c&lcat In picioare ca un ban de nimica, pentru c& boierul se temea de t&lhari. Stiu c& aceast& rusine se-ntampl& ades banilor care au nenorocire a pica tn pungile boierinasilor de la fara, dar eu inci 9 nu pafisem o asemine ingiosire si m& inddugeam de ciudd. Ah! ziceam atunci, de ce nu am putere s&-i fac © provocare, precum se cuvine intre persoane bine crescute, si si-I strdpung cu spaga’ rigdi de Olanda |... Ce folos insi! Eu ziceam, eu auzeam. In sfarsit, acel drum plin de chinuri se s&varsi dupé cum dori st&pa- nul meu: el agiunse acas& cu tofi -banii in ciubotd faré. s& fi intMinit nici m&car un potlogar pe drumul - mare. ’ -.Vai mie! pu putea sti C& procest-n & lui stare sta gata-n naivali. Paraua: Nu-mi spui c& te-ai facut literat? Galbanul: M-am g&sit odat& din intamplare giu- matate de ceas in buzunariul unui poet, Paraua: Urmeazi-ti. povestirea. Galb4nui: O tmpresurare de mosie 1 sali pe bietul boier a alerga la lasi spre a s& lupta cu tagma giudecd&toreasc3, ins’ din nenorocire in capitala asia el nu putu s& intrebuinteze mijlocul ciubotelor spre . Scéparea galbinitor lui, precum o f&cuse in. drumul cel mare, c&ci aici oarecare director de tribunal i-au luat pan& si ciubotele din picioare. fi- de prisos s& mai adaug c& eu impreun& cu toti cejalalti ai mei tovardsi trecurém In punga acestuia’si c& sdrmanul boierinas se intoarse acas& cu p&rul alb, cu giubeaua rupt& si cu buzunarele sparte. Nenorocirea lui_ m-au cuprins de putind jale, dar pe de alt& parte mi-au adus o muitia- mire ascunsd, c&ci rizbunarea este. una. din cele mai vii. mulf&miri a.oamenilor si a-galbinilor olandezi. Paraua (oferindu-se): M& ingrozesti cu vorbele aceste. : Poo ~Galbanul (cu fantaronadd): Da cum socofi? 10 Paraua: Nu mi-er pdrea curios dacd ai fi ua ducat venetian, pentru c& acestia cred numai in ven- dettat lor, dar tu, olandez... Gailbanul: Nu te atinge de nationalitate, soro dragd, c&é ma supar. Paraua: Pardon, scumpul meu; n-am vroit s& te mahnesc. : Gaibanul: Te cred, iubita mea. Unde m& gé-- samp ?... La directorul de tribunal. Nu. fi-oi descri fi- gura. lui, pentru. cd era foarte neins&mnata, dar {i-oi -vorbi de buzumarul siu. Stii cd noi, banii, giudecim mai totdeauna oamenii dup& pungile si dup& buzu- narele ‘lor, si eu m&rturisesc c& acest fel de giude- cati mi se pare cea mai nimerith intr-o epoh’ unde domneste interesul. D. Buffon, naturalistul francez, au zis c&: stilul aratd omul; eu zic c&: buzunariul aratd . omul. El este cea mai sigura caracteristicd a firel, a patimilor si a moralului sdu. De pid’, buzunariul unui ‘cheltuitor este spart; punga unui zgarcit e f&- ‘cut& de materie groas& si trainici si e legata cu noudzeci si nou& de noduri g.cl.; iar buzunariul di- rectorului putea foarte bine s& deie o limuritd idee de haos, c&ci nu avea nici margini, nici fund. Inchipuieste-ti dar, scumpa mea, ce groazi m-au cuprins cand m-am r&t&it in acel sac lung si adanc! M& credeam perdut fntocmai ca un cl&tor in . pus- tiurile Africei, dar m& ingélam, pentru ca buzunariul suspomenitului director de tribunal nu s&muna_nici- decum cu un pustiiu; acesta dimpotrivi era locuit de feliuri de neamuri strdine si pribegite acolo din ‘aite pungi. ! R&zbunare (ital). _ 11 Cand am agiuns la marginele acelui sat om gasit © poporatie foarte amestecat’ de galbini olandedi : si nemfesti, de irmilici vechi si noi, de carboave, pana si de sfantigi, pana si firfirici, care cu -totii trdiau intr-o armonie ce m-au adus in mare mirare, cunos- cand dihoniile care despart astizi natiile., ' Paraua: Cum, frate, carboavele si irmilicii era prietini ? Gailb4nul: Nu numai prietini, dar ag putea zice frati de cruce, dac& n-as sti c& irmilicii sunt dus- manii sfintei cruci. Si aceast& unire eterogen’. stii tu de unde se trigea?... Din crudul obicei care salise pe fiestecare monetd a-si lep%da nationalitatea cand au intrat in acel buzunar directoresc. Acolo galbinii, ir- milicii s.c.. nu se mai numea nici galbini, nici irmi- lici, nici carboave. . Paraua: Dar cum, cum? Galbanul: Marturi!... Int&legi acum? De pild& galbinii se chema marturi de triizici_si cinci de ani; irmilicii. marturi de patrusprezice sau de. sesespre- z&ce ani, dup& varst&; carboavele marturi. de doispre- zace ani; si tofi la un loc alc&tuia un popor nou, cunoscut subt nume de: nafia dovezilor sundtoare... MA pricepi acum ? Paraua (oftdnd): Te pricep.. (Dupd o micd tdcere) Si mult ai sezut tu acolo? Galbaénul: Asteaptd. Voi, turcilor, avefi un pro- verb pe care nu mi-l aduc aminte, Gar care se Ancepe cu-haram... Paraua: Haram gheldi,-haram ghiti. Galbanul:. Tocmai; acest proverb, precat. in- faleg, vrea s& zici ci de banii luati nedrept nu s-alege nimicé. Paraua: Bre! Nu te stiam poliglot. 12 5 Galbanul: Cum s& nw. fiu ‘poliglot, soro draga, dac& am -slujit oarecand drept plata unei subscrieri la un. Tetragloson, care era s& iasd...dar s& venim la proverbul pomenit, pentru ca s& vezi cum se ade- veri inf&lesul lui. . A doua sar’, dup& intrarea mea in colonia dovezi- lor gundtoare, stam Ja vorb& cu cativa marturi de deo- sebite varste si povesteam pe rand chipurile insala- W&toare ce intrebuinfase st&p4nul nostru pentru. ca sa ne trag& in sanul lui; de la raz&sii, de la viduvelle si- race si de la tofi nenorocifii impricinafi, la care. ne aflasem mai inainte, cand deodat’ o mén& lacom& ne cuprinse gramad& in palm& si ne tranti ca vai de noi! pe o masa de c&rfi unde. se giuca stos. Cateva pirechi de ochi se fantira cu dragoste asupra noastr’, si dup& cateva talii, o alti man& stréind se intinse spre noi $i ne trase intr-un alt colt a mesei. Directorul nu mai era stpanul nostru... El ne perduse pentru totdeauna. Pare cé-l aud si acum cat de tare se bldstaéma, cum se oc&ra pe sine cu cuvintele. cele mai proaste pen- tru c&i giucase, in vreme ce noul meu st&pan fi zicea din vreme in vreme cu sange rice: haram gheldi, ha- ram ghiti! De-atunci m-am p&truns de adev&rul aces- - tui proverb si am luat o mare opinie de infélepciunea musulmanéa. : . : . Paraua (se inchind): Imi pare foarte bine, GalbAnul (urmdnd cu foc): Inf&lepciunea si pa- ralele turcesti sunt. dou& lucruri care. mi-au_ castigat inima. . : Paraua (cu ceva cochetdrie) : Berbantule... Galbanul (dupd un zambet): Tan&rul ce m& céstigase in c&rti, una din acele fiinfi a c&rora nume se sfarseste in escu, cand: se:afli in Moldova,:si in 13 eanu cand merg la Valahia; fiinti problematice, care trdiesc fdr-a avea nici un chip de vietuire, care pict n&paste in casele si la mesele oamenilor si care as- t&zi se primbl& in droste de Brandmaier, imbr&cafi in straie noud, incéltati cu botine de glant, si méni fi vezi plam&dind glodul ulitilor cu ciubote rupte, cu surtucul descusut si cu p&larie roasi pe cap; trantori, paraziti, ce s-au introdus de o bucat&é de vreme in sofietatea romanilor, speculand nevinoviétia si incre- derea lor, si care au fost crescufi la scoala vestitului Robert-Macarie, de cotcdreasci pomenire. Ace] interesant copil al. civilizatiei, acel nobil ca- vaier... de industrie petrecea a mare parte a zilei inchis in odaia lui cu o p&reche de c&rfi in mAni, pe care le amesteca necontenit, le aseza in deosebite chipuri, le sucea, le t&ia,deprinzand si iscodind fel de fei de tesmecherii ce intrebuinja sara spre a pungi pe pon- tatori. Si trebuie s& marturisesc c& el agiunsese la o ghibacie atat de maiastré in mA&sluirea c&rfilor, incat ar fi meritat cu toata dreptatea o odd escamotofild in sojul acelei adresate d-lui Rodolfo de d. Eliad, ma- rele ammiratore della prestidigitazione . Paraua (boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste ? Galbanul: Aceste sunt cateva cuvinte dintr-o noua limb& romaneasc&é ce se descopere acum la Bucuresti. Parawua: Dar escamototil ce bazaconie este ? GalbAnul: Escamotofil e var primar cu bratalba, cu lungumbra si frate de cruce cu Broascdicaletautie * si cu impercaicoitagi a d-lui Aristia. -Paraua: Nu te intileg. ‘ Adimiretor al scamatoriei (ital.). 4 GalbAnuil: Te cred; dar fan tntreab&. pe croi- torii lor dac& intéleg cuvintele tesmecherii si haram, © si s& vezi c& fi-or rispunde: nu te.capisc sau: nu te cumprind}, Pataua (clatinand capul) : _Mari_ sunt minunile tale, Doamne! -- Galbanul: Zi- mal bine : mari sunt minciunéle * oaminilor I... : (Ténarul,’ jucind cbrti si ficimd datorii, este nevoit si dea galbenut unui zaraf. Avesta este prins intr-o pdure de cétre bni- duci, care impart punga zarafului. Galbenul revine cépitanulat de haiduci.] Avest roman era cu adevrat voinic, si dac& se fa- cuse téhariu de drumul mare, nu c& doar fi era sete de bani, dar pentru c& samfea ceva in inima lui care fl indemna s& caute prilejuri de vitejie; primejdiile avea pentru dansul un farmec magnetic care il tragea f&r& voie, si sunt incredintat c& dac& ar fi avut noro- cire s& se nasc& cu trii sute de ani mai inainte, pe cand romanii era 1n* lupte, el ‘si-ar fi dobandit un nume de’ viteaz mare. Singura sl&biciune ce avea era - cé iubea prea mult nevestele miaritate, si fiindc’ acestea au avut de cand lumea o ferbinte aplecare pentru voinici, s-au intamplat ci multi barbati tnsu- rati era maniosi foc asupra c&pitanului si giurasera si-si r§zbune asupra lui. Mai ales unul, un grec care’ fusese arniut in vre- mea domnului Ionit&i Sturza, {i pastra o dusmanie de cele ‘ascutite, pentru c& sAmtea pe frunte, de o bucat& de vreme, oarecare manci&rimi ce-i infierbanta crierii si-l fScea si viseze noaptea tot soiul de vite corno- rate. El se agsezase’ de vro doi ani in targul Hertii, si 1 Infeleg (ftal.-: capésco ; fr. comprend). - 15 de -vro opt luni se tnsurase cu o fata tamara, . care era vestita de frumoasd pe toataé linia hotarului. Cum si ce fel se cunoscusera si-se dasera in -dra- goste c&pitanul cu femeia arndutului, nu fi-oi putea spune... dar stiu. cd in toate serile, pe la asfinfitul soarelui, stépanul meu fsi incdleca murgul si se ducea de se intalnea cu .dansa la o cumatr& a ei ce sedea in marginea targului. Arndutul, se vede cd infelesese in sfarsit pricina vizitelor dese ce f&cea nevasta lui in Casa cum&trii sale, cdci se pregdti de vanat, luandu-si hiitasi,. arme si cat. Hiaitasii. ims& ii alesese printre cajiva b&rbati, care ca si dansul avea ceva picd asu- pra c&pitanului, _ Intr-o sara, cum r&s&ri cea intai stea pe cer, sta panul meu, dupa. ce isi imp&rti tovartisii pe la deose- bite potice, incélec& murgul si se porni pe o cdrare imgust& ce ducea la margina codrului. Era o lund cum © doresc amorezii, o lun& plind de o tainicd lumind care invMuia tot codrul si razb&tea printre frunzele copacilor. O t&cere adanc&, o liniste sfanti domnea in lume. Nu’ se auzea altd decat pasurile calului pe c&rare. C&pitanul scoase de sub mintean o tamburd mic& cu strune de sarm& si impreundndu-si glasul cu ea, incepu a canta. un vers jalnic, ce-mi patrundea inima, macar ¢&-i de metal. Tot mergand gi cAnténd, iat& ca iesirdm din codru si sosirim pe o culme nu departe de targul Hertii. Acolo st&pénul meu se opri, c&t& impregiur si, puind doud degite in gur&, dura o suieradtura de cele haidu- cesti, care clocoti grozav in codru si. care imi fiui mult& vreme in urechi. Indaté pe urma, o ferestruicad se lumin&’ la o cas& din targ;. iar c&pitanul, sérind ve- sel de pe cal, se indrepté r&pide in partea ei. Dupd céteva minute el era in brafele frumoasei sale iubite 16 si se dizmietda ‘si se dragostea amandoi, precum odi- nioar& ne dizmierdam noi, scumpa mea: lund. [imal aduci aminte? : Paraua (oftand) : Ahl.. : - Galbanul: (asemene): $i-iar ahi... (Dupd-o “scurtd $i dureroasd tdcere). Nimic nu-i‘statornic in @ :.ctineretile trec, nerocul :peré tocmai. cand gén- — . dest. s%. gusti ‘mai bine plicerile lui. Cat de. fericite ~ minute petrecea stipanul meu cu iubita Ini ae ce triste “minite eta-si-urmeze dupa ele | Aga-i legea crudei foarte, Agi placere, : : - (M&ni durere, ~ . wos Azi viata ¢i mani moerte ! : ‘Parana ¢din tundul inimei) : -Of..,. of | Galbénul (asemene): $i jar of 1... Ce sai mai spun? Voinicul: meu capitan se. vdzu. deodaté incuti-. ~~ _ ginrat de: vro -zice oameni inarmati si comenduifi’ de _" fnsust:barbatul jubiteisale. Intr-o» :clipaff “el fu arun- > ¢at.la: pamént: $i, in’ lecul- albeler. brat ce-1: strangea eum minut.mai “ineinte Tang’. un pept ‘tafocat, sar-. . manul | samfi niste: lanturi-

    You might also like