Studiu privind ingrijirea bolnavilor cu Hepatita Virala A

Capitolul I

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a ficatului

Ficatul este cea mai mare şi complexă glandă din organism fiind o anexă a tubului digestiv,
căruia îi elimină în perioadele digestive, secreţia să exocrină-bila.
În greutate de aproximativ 1500 g, ficatul ocupă loja hepatică, situată la dreapta etajului
supramezocolic, sub bolta diafragmului fiind acoperit la exterior de peritoneu, care-l fixează
de pereţi prin ligamentele coronar şi falciform.De mica curbură a stomacului, ficatul este
fixat prin epiploonul gastro-hepatic (micul epiploon).
Ficatul prezintă două feţe: una superioară (diafragmatică ) convexă şi alta inferioară,
viscerală.
Faţa inferioară prezintă trei şanţuri sub forma literei H, două anteroposterioare şi unul
transversal – hilul, care delimitează patru lobi hepatici: drept, stâng, anterior şi posterior,
dintre care cel drept este cel mai mare. În şanţul longitudinal drept se află anterior vezicula
biliară, iar posterior vena cavă inferioară.
Ca şi plămânii şi rinichii, ficatul are o structură segmentară, lobii săi fiind împărtiţi în
segmente, iar fiecare segment este format din lobuli.
Sub peritoneu feţele ficatului sunt acoperite de o capsulă fibroasă conjunctivă care la nivelul
hilului intră şi se ramifică, până în jurul lobulilor hepatici împreună cu ramuri din artera
heptică, vena portă şi elemente nervoase. Prin hil ies din ficat canalele biliare şi limfatice.
Lobulul hepatic este unitatea anatomică şi funcţională a ficatului având forma hexagonală.
Lobulul hepatic este alcătuit din cordoane celulare hepatice (hepatocite), dispuse radiar spre
centrul lobulului. Mai multe cordoane se alătură şi delimitează între ele nişte spaţii –capilare
biliare, ce se deschid în canaliculele biliare din spaţiile perilobulare, de unde se continuă cu
sistemul canalicular biliar până în hil, unde formează îîÎyuioyioilyil.două canale hepatice,
drept şi stâng.
Împrejurul cordoanelor celulare, intralobular, există o foarte bogată reţea capilară sinusoidală
bogat anastomozată, care reprezintă unirea ultimilor ramificaţii ale venei porte şi arterei
hepatice din spaţiile perilobulare.
Capilarele sinusoide converg spre o venă centrolobulară, de unde se continuă cu vene
hepatice sau suprahepatice, ce se deschid în partea posterioară a ficatului în vena cavă
inferioară.
Ficatul este indispensabil vieţii, la nivelul lui sintetizându-se multiple substanţe pe care le
varsă direct în sânge. Astfel toate monozaharidele absorbite prin mucoasa intestinală ajung
prin vena portă in ficat unde sunt convertite în glicogen. Sinteza glicogenului hepatic din
glucoză este una din principalele funcţii ale ficatului. Dar glicogenul se formează în ficat şi
din unele proteine sau din unele lipide, astfel că acest organ este un depozit de glucoză,
alături de muşchi.
Ficatul, de asemenea, poate sintetiza şi lipide, pe care le depozitează sau le trimite în
circulaţie.
Aminoacizii absorbiţi ajung în ficat şi unii sunt metabolizaţi de celula hepatică şi folosiţi
pentru sinteza proteinelor structurale proprii sau a unor proteine circulante. Ficatul
sintetizează factorii de coagulare; participă la menţinerea compoziţiei plasmei sângelui.
Vascularizaţia este asigurată de: artera hepatică, care este ramura din trunchiul celiac şi de
vena portă care aduce sânge cu rol funcţional.
Lobulul hepatic este unitatea anatomică şi funcţională a ficatului având forma hexagonală.
Lobulul hepatic este alcătuit din cordoane celulare hepatice (hepatocite), dispuse radiar spre
centrul lobulului. Mai multe cordoane se alătură şi delimitează între ele nişte spaţii –capilare
biliare, ce se deschid în canaliculele biliare din spaţiile perilobulare, de unde se continuă cu
sistemul canalicular biliar până în hil, unde formează îîÎyuioyioilyil.două canale hepatice,
drept şi stâng.
Împrejurul cordoanelor celulare, intralobular, există o foarte bogată reţea capilară sinusoidală
bogat anastomozată, care reprezintă unirea ultimilor ramificaţii ale venei porte şi arterei
hepatice din spaţiile perilobulare.
Capilarele sinusoide converg spre o venă centrolobulară, de unde se continuă cu vene
hepatice sau suprahepatice, ce se deschid în partea posterioară a ficatului în vena cavă
inferioară.
Ficatul este indispensabil vieţii, la nivelul lui sintetizându-se multiple substanţe pe care le
varsă direct în sânge. Astfel toate monozaharidele absorbite prin mucosa intestinală ajung
prin vena portă in ficat unde sunt convertite în glicogen. Sinteza glicogenului hepatic din
glucoză este una din principalele funcţii ale ficatului. Dar glicogenul se formează în ficat şi
din unele proteine sau din unele lipide, astfel că acest organ este un depozit de glucoză,
alături de muşchi.
Ficatul, de asemenea, poate sintetiza şi lipide, pe care le depozitează sau le trimite în
circulaţie.
Aminoacizii absorbiţi ajung în ficat şi unii sunt metabolizaţi de celula hepatică şi folosiţi
pentru sinteza proteinelor structurale proprii sau a unor proteine circulante. Ficatul
sintetizează factorii de coagulare; participă la menţinerea compoziţiei plasmei sângelui.
Vascularizaţia este asigurată de: artera hepatică care este ramură din trunchiul celiac şi de
vena portă care aduce sânge cu rol funcţional.

Capitolul II

Hepatita epidemică de tip A

1.Definiţie : Hepatita virală este o afecţiune specifică omului cu manifestări clinice icterice
sau anicterice. Evoluează endemo-epidemic, având variate posibilităţi de transmitere, atât pe
căi naturale cât şi accidental, pe cale parenterală.

Formele de hepatită: ➘ Hepatita virală A

( Hepatita virală B
( Hepatita virală C
( Hepatita de tip D
( Hepatita de tip E

Cele mai importante sunt hepatita cu virus A (hepatita epidemică, hepatita infecţioasă,
hepatita cu incubaţie scurtă) şi hepatita cu virus B în care este inclusă hepatita de inoculare,
hepatita posttransfuzională.

2. Istoric:
Remarcate încă din secolul al V-lea î.e.n de către Hipocrat, formele contagioase de icter au
fost înregistrate frecvent în secolul XVII şi XVIII cu ocazia campaniilor militare din Flandra,
a războaielor lui Napoleon, purtând denumirea de “icter soldăţesc”.
Delimitarea hepatitei virale din marea sferă a icterelor febrile datează de la sfârşitul sec. XIX,
primele dovezi asupra etiologiei lor virale fiind aduse abia cu cinci decenii mai târziu(1943).

3.Etiologia hepatitei de tip A

Hepatita virală A este determinată de virusul hepatitic A (HAV) virus ARN cu dimensiuni
mici; este clasat în genul Enterovirus, familia Picornoviridae.
Virusul hepatitic A se adaptează pe culturi celulare, este relativ termostabil;, poate fi complet
inactivat fie prin fierbere timp de 5 minute, prin autoclavare la 120 grade C, fie prin acţiunea
clorului sau a radiaţiilor ultraviolete.
Nu există medicaţie specifică etiotropă.

4.Epidemiologie
Sursa de infecţie o constituie omul bolnav:
cu forme clinice manifeste (icterice sau anicterice);
cu infecţie inaparentă sau subclinică.
Transmiterea se realizează exclusiv pe cale fecal-orală prin:
contact direct– apă, alimente contaminate crude sau insuficient prelucrate termic (lapte, carne
tocată, salate, stridii, scoici);
contact indirect– obiecte contaminate: veselă, lenjerie, jucării, closete etc.
Există şi posibilitatea contaminării prin sânge, aceasta fiind întâlnită numai în spitale sau
laboratoarele medicale.

5. Simptomatologie:
 Perioada de incubaţie este între 21-35 zile .
☛ Perioada prodromală (preicterică) durează între 3-7 zile.
Ex. subiectiv: Manifestările generale constau în apariţia :
-febrei (fără frisoane) moderate-discretă ce durează 3-5 zile ;
-durerilor musculare, uneori şi a celor articulare.
(Manifestările digestive sunt: greaţă, vărsături, anorexie, dureri epigastrice, balonări,
constipaţie;
( Manifestările neuropsihice sunt sub formă de astenie pronunţată, ameţeli, cefalee, insomnie,
irascibilitate.
Ex. obiectiv: pune în evidenţă o hepatomegalie; urina este redusă cantitativ şi închisă la
culoare.
☛ Perioada de stare (icterică) se caracterizează prin apariţia icterului şi atenuarea
simptomelor generale şi nervoase.
Icterul poate fi:-galben deschis în formele uşoare -rubiniu în
formele medii -intens în hepatitele prelungite.
Urina se închide mai mult la culoare luând aspectul de “bere brună” sau acaju.
Scaunele devin decolorate, rar sunt albe.
Ficatul este mărit (moderat la adult, mai accentuat la copil) el depăşind rebordul costal cu
câtiva cm., fiind de consistenţă moale şi dureros la palpare, cu marginea ascuţită bine
delimitată.

În sânge se constată:
( leucopenie cu limfocitoză, monocitoză;
 bilirubina crescută de la 5-10 mg.% în formele comune, până la 15-30 mg.% în cele
severe;
( enzimele TGP (transaminaza glutamic piruvică) şi TGO (transaminaza glutamic oxalică) au
valori crescute de 400-2000 U.I./ml. datorită leziunilor hepatice crescute;
• reacţia Timol este pozitivă (+++);
sunt crescute şi Imunoglobulinele M.
Perioada de declin: se constată regresiunea simptomelor, astfel dispar semnele digestive,
icterul cedează, urina se decolorează, scaunele se recolorează, iar hepatomegalia cedează.
Perioada de convalescenţă: se delimitează greu, vindecarea anatomică a ficatului facându-se
în 4-6 luni.

6.Complicaţii şi sechele
Complicaţiile sunt variate, astfel pot apărea anemii hemolitice, suferinţă cronică a
pancreasului, infecţii bacteriene şi parazitare a căilor biliare.
Pot apărea şi complicaţii nervoase postinfecţioase, cu patogenie imună; apar rar polinevrite,
mielite etc.
Nu determină hepatită cronică şi nici ciroză hepatică.

7.Imunitatea:
În urma infecţiei cu HAV bolnavul dobândeşte imunitate specifică ce durează toată viaţa.Nu
s-au înregistrat recidive şi reîmbolnăviri.60-90% din adulţi posedă Anticorpi antiHAV
(majoritatea după infecţii inaparente).

8.Metode de îngrijire
Constau în: A. Examenul clinic
B. Examenul de laborator
C. Metode de investigaţii

Examenul clinic cuprinde:

Inspecţia
Palparea
Percuţia
Ascultaţia

Inspecţia: la inspecţia bolnavului în perioada de stare, la cei cu formă uşoară şi comună de

boală, vom urmări coloraţia tegumentelor şi mucoaselor, cât şi eventualele elemente
purpurice.
Palparea: este principala metodă de examinare a ficatului. În mod normal ficatul poate fi
explorat prin palpare numai sub recordul costal şi în epigastru. Palparea ne furnizează date
asupra mărimii ficatului, a consistenţei, suprafeţei, mobilităţii şi sensibilităţii sale la presiune.
Se execută în decubit dorsal şi apoi în ortostatism. Procedeele de palpare sunt bimanual şi
monomanual.
( Procedeul bimanual. Bolnavul stă în decubit dorsal, ţine genunchii flectaţi, respiră liniştit,
iar examinatorul stă în dreapta lui. Faţa palmară a mâinilor se aşează pe abdomen, cu degetele
îndreptate spre torace; se deprimă uşor şi succesiv peretele abdominal, apropiindu-se mâinile
de rebordul costal, în timp ce pacientul este invitat să respire mai adânc.
Procedeul monomanual. Examinatorul se aşează către capul bolnavului, încercând să
exploreze marginea inferioară a ficatului cu degetele de la mâna dreaptă încovoiate în formă
de gheară, în timp ce bolnavul este rugat să facă mişcări respiratorii ample. În hepatita A
palparea pune în evidenţă hepatomegalia, ficatul este de consistenţă normală cu suprafaţa
netedă.
Percuţia: Necesară pentru a stabili corect dimensiunile ficatului şi pentru a determina
marginea superioară a matităţii hepatice . Mai întâi se determină marginea superioară
percutând de sus în jos pe linia medioclaviculară dreaptă. Se procedează la fel pe liniile:
parasternală, axilară şi scapulară dreaptă. În mod normal limita superioară a matitătii se află:
-pe linia parasternală la marginea inferioară a coastei a 6-a;
-pe linia medioclaviculară la marginea inferioară a coastei a 6-a;
-pe linia axilară la marginea inferioară a coastei acoastei a 7-a;
-pe linia scapulară la coasta a 10-a.
Limita inferioară se află prin palpare cu ajutorul percutiei superficiale, efectuată de jos în sus
sub rebordul costal drept.
Distanta dintre limita superioră şi cea inferioară ne arată dimensiunile ficatului, astfel pe linia
medioclaviculară ficatul masoară 9-11 cm, pe linia axilară 7-8 cm, iar pe linia parasternală 7-
9 cm.
În timpul percutiei pacientul nu trebuie să inspire profund, limita superioară a matitătii
deplasandu-se in inspiratie fortată cu 6-7 cm.
Ascultaţia ficatului nu dă informaţii despre modificarea acestuia.

Examenul de laborator
Cuprinde trei grupe de analize:
( examene curente: leucograma, VSH-ul;
( examene patogenice = sindrom de hepatocitoliză
(alterarea integritătii celulare)

În sânge:
- enzima alaninaminotransferaza (ALAT) denumită şi transaminaza glutamic piruvică -TGP-
creste de 20-100 ori peşte valorile normale (Normal=4-13U.I./l);
enzima aspartaminotransferaza (ASAT) sau transferaza glutamic oxalică creste şi ea atingand
valori ridicate (Normal=5-17U.I/l).
bilirubina creste şi ea ajungand pană la valori ce depăsesc cu mult valoarea normală: 50-60
mg%. În sânge valoarea normală a bilirubinei este: bilirubina directă = 0,1-0,4 mg%

bilirubina totală =0,6-1mg%

test de disproteinemie = reactia Timol este pozitivă (+++);
determinarea imunoglobulinelor (Ig) sau imunelectroforeza este importantă pentru a stabili
etiologia hepatitei: în hepatita virală A sunt crescute Ig M (Normal = 5-150 µ g/100ml);
sideremia – se recoltează sânge cu un ac de platină. Valoarea normală a sideremiei este de
90-140 g%.
În urină se constată cresterea pigmentilor biliari şi a urobilinogenului.
Recoltarea urinii:
Pregătirea psihică: se explică bolnavului necesitatea şi tehnica recoltării urinei. Se recoltează
urina proaspătă din prima mictiune.
Pregătirea fizică: se realizeăza toaleta organelor genitale externe.
Material necesar pentru recoltarea urinii: sticlută uscată şi curată.
Tehnica: se apropie sticluta de jet; primul jet se aruncă şi se colectează urina din jetul din
mijloc in cantitate de 10 ml.
examenele specifice sunt esentiale, deoarece permit evidentierea agentului viral. În hepatita
virală de tip A s-a reusit izolarea virusului HAV din fecale prin imunoelectroscopie.

C. Metode de investigaţii

Metodele de investigaţii sunt :

Scintigrama hepatică
✔Ecografia
✔Punctia biopsică hepatică
Laparoscopia
(Scintigrama hepatică (cu izotopi radioactivi) constă in inregistrarea imaginii ficatului; se
poate realiza cu ajutorul următoarelor substante radioactive: Au198, roz Bengal, technetiu,
albumină umană. Calea de administrare obisniută este cea I.V, apoi se detectează cu ajutorul
unui contor de scintilaţie.
Rezultatul examinarii –scintigrama – este o imagine constituită din densităti de semne (liniute
paralele, puncte), pe hartie sau pe film scintigrafic. Lipsa de fixare a substantelor radioactive,
datorită unor leziuni distructive sau inlocuirea tesutului normal, realizeaza imagini lacunare
(abces, chist, tumori).

(Ecografia permite obtinerea de imagini ultrasonice a ficatului care sunt utile pentru
diagnostic. Pacientul nu necesită o pregătire specială, doar cu o zi inainte i se va administra
regim hidric, iar in dimineaţa examinarii nu mănancă.

Punctia biopsică hepatică constă in scoaterea unui fragment din ficat cu ajutorul unui ac de
puncţie . Scopul puncţie i biopsice este de a supune fragmentul de ţesut extras examenului
histopatologic.
Puncţia hepatică se practică pentru diferenţierea hepatitelor epidemice prelungite de
hepatitele cronice şi pe acestea la rândul lor, de cirozele hepatice.

Materialul necesar unei puncţii hepatice biopsice:

-ace de puncţie hepatică sterile (cu mandren) ;
-seringă de 10ml sterilă ;
-seringă + ace pentru anestezie locală;
-soluţie de Novocaină 1%, soluţii dezinfectante: alcool, alcool iodat;
-tampoane, comprese sterile ;câmp steril, leucoplast;
-cutie Petry –sterilă cu ser fiziologic.
Pregătirea bolnavului:
 psihică = se explică bolnavului necesitatea efectuării biopsiei şi se linişteşte in cazul in
care este agitat.
 specială = cu trei zile inainte se determină :
TS (timp de sângerare)=normal 2-4 min
TC (timp de coagulare) =timpul scurs de la aşezarea picăturii de sânge pe lamă până la
coagulare (normal 6-8 min);

TQ (timpul de protrombină) Normal=10-15 sec

Tot cu trei zile inainte şi incă o zi după puncţie , pacientul este supus unui tratament cu
medicamente hemostatice cum sunt: vitamina K, calciu, vitamina C, administrate I.M.

Locul puncţie i :
pe linia medioclaviculară dreaptă, sub rebordul costal când bolnavul prezintă
(pe linia axilară posterioară dreaptă in spatiul al IX-lea sau al X-lea intercostal.
Pozitia bolnavului depinde de locul unde va fi realizată puncţia.
➘decubit dorsal cu braţul drept ridicat deasupra capului când ficatul este mărit de volum;
decubit lateral stâng cu braţul drept ridicat deasupra capului.
Tehnica :-se dezbracă bolnavul;
-se aşează in poziţia corespunzatoare;
-asistenta va dezinfecta şi badijona regiunea in care urmează a se realiza puncţia (soluţiile
utilizate sunt alcool iodat 1 %);
-medicul execută anestezia locală cu NOVOCAINĂ 1%;
-asistenta badijonează din nou regiunea cu alcool iodat şi fixează un câmp steril sub locul
puncţie i;
-bolnavul va inspira profund şi se va opri, timp in care medicul va introduce acul şi va recolta
tesut hepatic ,apoi va indepărta brusc acul;
asistenta badijonează din nou regiunea şi aplică niste comprese fixate cu leucoplast.
Îngrijiri dupa puncţie :
Se asează bolnavul in decubit lateral drept cu o pungă de gheată pe locul puncţie i şi va sta 30
min. Apoi timp de 24-48 ore va sta in decubit dorsal fără să părăsească patul.
Se continuă tratamentul cu medicamente hemostatice timp de 24 ore.
Incidente şi accidente:
Tuse instantanee sau hemotorax moderat determinat de atingerea pleurală; poate apare
hemoragia sau socul pleural.

✔Laparoscopia –explorarea suprafeţei ficatului cu ajutorul laparoscopului. Pot fi explorate

fata inferioară şi marginile anterioare.
Principiul laparoscopiei este simplu: se realizează un pneumoperitoneu prin insuflarea a circa
3-6 l CO2. Astfel, intre peretele abdominal anterior şi viscere se crează in mod artificial
spatiul necesar manevrării instrumentelor. La nivelul ombilicului se pătrunde cu un trocar de
10 mm diametru, prin care se introduce apoi laparoscopul cuplat la o videocameră
miniaturizată. Astfel, pe un monitor TV se vizualizează organele abdominale şi toate
operatiunile chirurgicale ce se vor executa in continuare sub control video.
In cazul operatiilor chirurgicale laparoscopice se vor introduce prin alte trei trocare plasate in
puncte diferite, instrumente speciale, unele cuplate la curentul electric prin intermediul cărora
se vor efectua diferite acte chirurgicale (extragerea vezicii biliare, indepărtarea apendicelui,
prelevarea de fragmente –punctia biopsică hepatică).
Toate căile de acces sunt etanşe, deoarece pierderea necontrolată a gazului din peritoneu face
imposibilă continuarea interventiei.
Laparoscopul are formă tubulară şi este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece
(nu arde viscerele) şi se introduce in cavitatea peritoneală prin trocar ce are la extremitatea
proximală un ventil ce opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală;mandrinul stilet
depăşind lungimea tubului cu 1 cm, cu vârful ascutit cu două sau trei tăişuri, are rolul de a
asigura pătrunderea trocarului in cavitatea peritoneală. Laparoscopul este prevăzut şi cu un
sistem de fibre optice ce asigură legătura cu monitorul; un sistem de iluminat şi un sistem de
spălare a lentilei.
Pregătirea materialelor:
- casoleta cu câmpuri sterile, casoleta cu mănuşi de cauciuc sterile;
-fenobarbital, meprobamat, atropina fiole, alcool iodat;
-aparat pentru insuflarea aerului; ac Veress, sistem de aspiratie; 3-4 seringi de 2-10 ml sterile;
-bisturiu steril, pense hemostatice sterile, fire de catgut;
-laparoscopul – cu toate anexele sterile;
-substanţe analeptice şi cardiotonice pentru tratamentul unor eventuale accidente; soluţie
izotonă NaCl (0,9 g%).
Pregătirea pacientului (fizică şi psihică):
Se anunta pacientul şi i se explică importanta şi necesitatea tehnicii.
În ziua precedentă şi in dimineata zilei de examen, i se efectuează clisma evacuatoare.
În ziua precedentă i se administrează un regim hidric.
Cu o jumatate de oră inainte de interventie, se poate administra pacientului o fiolă de
fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0,5 mg atropină.
Se rade suprafata paroasă a abdomenului şi se spală tegumentul cu alcool iodat.
Se transportă pacientul in sala de examinare, se ajută să se dezbrace şi să se urce pe masa de
examen.
Tehnica – Laparoscopia se realizează in anestezie peridurală sau in anestezia generală cu
I.O.T.
După instalarea anesteziei:
-Cu două pense-rădască, se ancorează de o parte şi de alta a ombilicului şi in polul său cranial
, se face o incizie de 2 mm.
-Perpendicular, se introduce acul Veress a cărui penetrare in abdomen determină 2 declicuri;
al aponevrozei şi al peritoneului.
-Cu o seringă, se introduce ser fiziologic prin acul Veress, apoi se aspiră:-dacă acul revine, el
se află in grosimea peretelui;
-dacă nu revine, inseamnă că se află in peritoneu;
-dacă la aspiratie se extrage sânge, urină sau continut intestinal, acul a pătruns intr-un viscer
abdominal.
-Se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc 3-6 l CO2 pană ce atinge o presiune
de 12 mm Hg, după care se extrage acul Veress.
-Incizia prin care s-a introdus acul se lărgeste cu bisturiul cat să permită pătrunderea unui
trocar cu diametrul de 8-12 mm.
-Se pătrunde trocarul in cavitatea peritoneală, apoi se scoate stiletul ascutit şi se introduce
laparoscopul.
-Pentru a impiedica iesirea aerului din abdomen, canalele trocar sunt prevăzute cu o clapetă
ce se inchide automat in momentul scoaterii stiletului;Se efectuează inspectia cavitatii
abdominale.
-Pentru a manevra viscerele abdominale, dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice,este
necesară introducerea incă a unui trocar, prin care se pătrunde in abdomen cu o pensă lungă
(pentru manevrarea viscerelor) sau cu un electrocauter (pentru biopsie).
-După terminarea manevrelor, se scot laparoscopul şi pensa de manevră, se exuflă CO2 din
cavitatea peritoneală, se indepărtează canulele trocar.
-Se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse, apoi se pansează.
Ingrijirea pacientului după tehnică:
-Se imbracă pacientul şi se transportă in salon, in patul lui cu foarte mare grijă.
-Se supraveghează atent; timp de două ore nu va mânca nimic, iar in ziua respectivă va
consuma numai lichide.
-Se aplică pungă cu gheaţă la nivelul ficatului (dacă examinarea a fost insotită şi de puncţie
biopsică).
-In ziua urmatoare, i se efectuează un examen radioscopic abdominal (facultativ).
-Dacă tranzitul intestinal se opreste, se efectuează o clismă evacuatorie.
-In ziua a cincea de la intervenţie se indepărtează firele de sutură sau agrafele.
Incidente şi accidente
Subfebrilitate, hemoragii (prin leziuni vasculare), emfizem subcutanat, leziuni superficiale
sau profunde ale organelor abdominale, infectarea plăgilor abdominale.

9.Tratament
Dată fiind tendinţa către vindecare a marii majorităti a hepatitelor virale şi absenţa până in
prezent a unei medicaţii etiologice, obiectivul principal al tratamentului este cruţarea ficatului
de asocierea altor noxe pe lângă cea infecţioasă (efort, abuz alimentar, toxice, complicaţii
biliare septice etc.).
Susţinerea ficatului şi favorizarea regenerării (fenomen care apare rapid in ficatul supus
agresiunii virale) ar face posibilă preintâmpinarea evoluţiei severe şi cronicizarea.
Tratamentul este igieno-dietetic şi medicamentos.
Repausul fizic şi intelectual este obligatoriu. De la debutul bolii şi pănă la dispariţia icterului,
repausul va fi la pat, apoi in perioada de convalescenţă va fi relativ (10-20 ore culcat), timp
de 2-3 luni. Bolnavul de hepatită, odată considerat vindecat, va putea să-şi reia activitatea
abia după 2-3 luni cu program de muncă redus. Se recomandă să fie dispensarizat timp de cel
putin 2 ani, controlându-i-se starea de sănătate la intervale de 2-3 luni.
Dieta va ţine seama de faptul că la hepatita virală acută există o hipofermentie gastrică,
biliară şi pancreatică şi deci să nu ceară un efort digestiv prea mare. Alimentaţia trebuie să fie
suficientă caloric, să conţină material plastic şi, pe cât posibil, să fie variată şi adaptată
gusturilor bolnavului. În regimul alimentar, baza va fi constituită de glucide uşor digerabile,
cu proteine şi vitamine suficiente şi cu o cantitate moderată de grăsimi.
Regimul va fi alcătuit şi in raport cu perioada evolutivă a bolii.
In primasăptămână se vor da: compot, sucuri de fructe, lichide zaharate, supe de legume cu
fainoase, miere, dulceaţă, marmeladă, biscuiti, lapte, iaurt, brânză de vaci proaspătă, pâine
prăjită.
Din a douasăptămână se vor adăuga: ouă moi sau ochiuri in apă, unt proaspăt, carne slabă
(pui, viţel, vacă) sau peşte slab (ştiucă, şalău) pregătite rasol cu adaos de ulei şi lămâi, soteuri
de leume, morcov ras.
In săptămâna a treia se trece către un regim alimentar complet, rămânând excluse: conservele,
mezelurile, sosurile cu rantas, grăsimile prăite, condimentele nocive, alcoolul, legumele
bogate in celuloză.
Tratament medicamentos
Pentru tulburările dispeptice se preferă fermenţii pancreatici (tratament substitutiv), alcaline
usoare şi colagene usoare (prafurile Bourget). Pentru insomnii şi stări de nelinişte este
preferabil să prescriem CLORHIDRAT. Greţurile şi vărsăturile se tratează cu
METOCLOPRAMIDA (REGLAN) –1 comprimat de 3 ori/zi sau EMETIRAL – 1 tablet de 2
ori/zi, sau TORECAN.
-Corticoterapia este indicată doar in formele severe, prelungite. Se administrează
PREDNISON 1 mg/kg corp, in doză unică la ora 9 sau 10 dimineata, o dată la 2 zile, 7-10
zile cu intrerupere bruscă.
-Glucoza, vitaminele, aminoacizii, medicatia hepatotropă CIANIDANOLUL (CATERGEN)
nu influenţează evoluţia, dar este util mai ales in formele grave.
-Se indică o dietă hidro-glucido-lipidică prin sondă gastrică, picătură cu picătură, cu
suficiente calorii, vitamine şi săruri minerale.
-In caz de vărsături se fac perfuzii intravenoase cu soluţii glucozate sau saline, nu cu acizi
aminaţi.
-Se administrează NEOMICINA per os 4-6 g in 24 ore şi hepatoprotectoare +ARGININA-
SORBITOL /perfuzie I.V. lentă 200 ml /oră şi anume 500-1000 ml/zi; TROFOPAR zilnic 2
ml I.M;
-Se corectează acidoza, se combate anemia şi se controlează repetat analizele.

Tehnica perfuziei I.V.

Materiale necesare:
-soluţiile Arginina, sterile şi incălzite la temperatura corpului;
-aparat de perfuzie cu rezervorul inchis ;
-ace pentru puncţie venoasă;
-compresă sterilă, alcool iodat pentru dezinfecţia tegumentului;
-benzi de leucoplast.

Pregătirea perfuziei
Se ataşează aparatul de perfuzie la flaconul de Arginină; se deschide rezervorul şi se
indepărtează bulele de aer din tubul de cauciuc. Se inchide rezervorul, se ataşează acul la
tubul de cauciuc. Membrul la care urmează a se face punctia venoasă este adus in abducţie
fiind sprijinit de o pernă mai dură. Se dezinfectează tegumentele şi se introduce acul in una
din venele din plica cotului şi se dă drumul la rezervor de la aparatul de perfuzie, lăsându-se
să picure, şi se reglează la timpul 40-60 picături/minut. Se fixează acul cu benzi de leucoplast
in porţiunea imediat vecină a tubului de pielea bolnavului.
Capitolul III

Prezenţarea bolnavilor

Bolnavul A
1.Interviul
Identificarea persoanei:
Numele şi prenumele: Teodoru Tudor
Varsta :17 ani
Greutatea :50 kg
Inăltimea :165 cm
Data internării:5-I-2000
Mediul familial
Starea civilă :necăsătorit
Copii:--
Frati,surori: 2
Persoane care pot fi anunţate :părinţii
Adresa :Str.Gării, nr 20,bl. C2,ap. 7 –IAŞI
Mediul profesional : elev cl.XI
Mediul social
Naţionalitate:română
Religie: ortodoxă
Diagnostic : Hepatita A
Istoricul bolii
Bolnavul relatează apariţia unor fenomene pseudogripale insoţite de fenomene digestive
(greţuri,anorexie, constipaţie) in urmă cu o săptămână. Urmează tratament cu Eritromicina
timp de 2 zile. In urmă cu 4 zile, bolnavul remarcă apariţia urinilor hipercrome şi a icterului
sclerotegumentar.
Motivele internării
Greţuri ,vărsături
Anorexie
Cefalee
Febră –37,2 °C
Constipatie+balonare abdominală
Urine hipercromă
Icter sclerotegumentar
Externarea s-a realizat la 15 I 2000.In spital bolnavul a primit tratament cu hepatoprotectoare,
vitamine ,şi a urmat regim alimentar.

2.Nevoile fundamentale ale bolnavului după principiul Virginiei Henderson

Nr. Nevoia fundamentală Manif.de Manif.de Surse de
crt. independ. dependentă dificultate
1. A respira 15 r/min
2. A bea şi a mânca - Anorexie Astenie
greţuri
3. A elimina Vărsături boală
Constipatii:
-1 scaun/72
ore;urini
hipercrome
4. A se misca şi a păstră o Repaos la pat Fatigabilitate
 bună postură
5. A se odihni 9 ore /zi
6. A se imbrăca şi dezbrăca Autonom,
conform varstei
7. A fi curat,ingrijit şi a Isi asigură
avea tegumente protejate singur igiena
8. A păstra 37,2°C Prezenţa
temp. corpului in limite virusului in
normale organism
9. A evita pericolele Evită pericolele
10. A comunica Comunicativ
11. A se realiza Elev
12. A se recrea Diminuarea Fatigabilitate
interesului de
a se recrea
13. A invăţa Interes in
acumularea de
informaţii
legate de boală
14. A-şi practica religia Conform
credinţelor
proprii
 3. Plan de ingrijire
Numele şi prenumele: Teodoru Tudor
Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii
0 1.subfebrilitate: -scăderea temperaturii -repaus la pat Se constată o ame
37,2°C spre limite normale -comprese reci pe frunte a stării generale
-administrarea de antitermice:
PARACETAMOL 2 tb.
2.greaţă -combaterea greţurilor -aerisirea camerei
-administrarea de antiemetic:
METOCLOPRAMID 2 tb.
3.ameţeli, cefalee -tratarea lor -administrarea de CALCIU
GLUCONIC
1 fiolă I.V.
0 1. subfebrilitate -scăderea temperaturii PARACETAMOL 3 tb.
2. constipaţie -combaterea ei -administrarea de CIOCOLAX 1 tb.
seara
3. arsura gastrică -inlăturarea durerii -administrarea de DICARBOCALM 2
tb.
Probe de laborator - se recoltează 2 ml de sânge fără Val. normală: TG
efectuate: substanţă anticoagulantă 13 U.I/l
-sânge :TGP Valoare obt.:
TGP=550U.I./l
-bilirubina -se recoltează 5 ml fără substantă Val. normală:
anticoagulantă prin PV. Bilirubina totală 0
mg%
Valoare obţ.:
Bilirubina=62 mg
Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii
-urina –sumar urină -urina proaspătă in cantitate de 10 ml. Valoare patologic
-culoare brună ca
-prezenţa
urobilinogenului
00 1.icter -admistrarea de - METASPAR 4 tb. de 3 ori/zi se
sclerotegumentar hepatoprotectoare admistrează inaintea meselor
2.inapetenţă -indepărtarea ei -admistrarea de vitamina C
3 tb.
Repetarea analizelor: TGP. -sânge - PV Valoare obtinută
TGP=90 U.I/l
-bilirubina -sânge - PV Valoare obtinută:
bilirubina totală e
16 mg%
00 fatigabilitate -tratarea ei -vitaminoterapie
generală se imbunătăţeşte. Se constată apariţia apetitului, abdomenul este nesensibil la palpare. Ficatul şi splina in limite norm
rnează la data de 15-I-2000 cu condiţia de a respecta regimul alimentar constituit din ceai, paine, dulceaţă, compot, lapte acru
, mămăliguţă cu brânză de vaci. Se introduce treptat untul, mierea de albine, cartofi cu carne tocată. Este necesar să păstreze
ul fizic şi psihic, urmând ca după o lună să se prezinte la control.
Bolnavul B
1.Interviul
Identificarea persoanei:
Numele şi prenumele: Ciolan Patricia
Varsta :8 ani
Greutatea :20 kg.
Inălţimea :100 cm.
Data internării: 18-III- 2000
Mediul familial
Starea civilă : necăsătorită
Frati,surori: 1
Persoane care pot fi anuntate : parinţii
Adresa : Bd Independenţei, bl.C3, Sc.A, et.2, ap.10 - IASI
Mediul profesional : elevă clasa I
Mediul social
Nationalitate:română
Religie: catolică
Diagnostic : Hepatita virală icterică A
Istoricul bolii: in urmă cu 10 zile constată apariţia durerilor abdominale epigastrice şi in
hipocondrul drept, inapetenţă, greţuri. De asemenea, se constată prezenţa urinilor hipercrome
şi a scaunelor decolorate.
Motivele internarii
Greţuri
Vărsaturi
Astenie
Hipertrofie amigdaliană bilaterală
Febră –37,2 °C
Icter sclerotegumentar
Externarea s-a realizat dupa 14 zile la data de 1-IV-2000. Starea generală a bolnavei la
externare este bună; apetitul este normal; abdomen suplu, nedureros; splina nepalpabilă,
limba saburală, murmur vezicular inăsprit.
In clinica de boli infecţioase unde a fost internată, bolnava a urmat tratament cu
hepatoprotectoare- SILIMARINA 2tb., cu vitamine, şi a tinut regim alimentar bogat in
-glucide: dulceaţă, gem, miere de albine, compot;
-proteine: brânză de vaci, iaurt;
-fructe şi legume proaspete.
La indicaţia medicului, bolnava va trebui să respecte timp de o lună regimul igienodietetic,
precum şi respectarea repaosului fizic.

2.Nevoile fundamentale ale bolnavului dupa principiul Virginiei Henderson

Nr. Nevoia fundamentală Manif.de Manif.de Surse de
Crt. independ. dependentă dificultate
1. A respira 25 resp./min
2. A elimina -vărsături boală
-urini
hipercrome
-scaune
decolorate
3. A se mişca şi a păstra o repaus la pat oboseală
bună postură
4. A bea şi a mânca inapetenţă greţuri
5. A se odihni 10 ore/zi
6. A se imbrăca şi a se autonom
dezbrăca
7. A fi curat, ingrijit şi a necesită ajutor astenia
avea tegumente protejate in satisfacerea
nevoii
8. A păstra temperatura 36.5°C
corpului in limite
normale
9. A evita pericolele este inaptă in durerea,
satisfacerea fatigabilitatea
nevoii
10. A comunica comunicativa
11. A se realiza elevă cl I
12. A se recrea Interesată de a-
si satisface
nevoia
13. A invăţa relativ astenia
14. A-si practica religia religioasă
 3.Plan de ingrijire
Numele şi prenumele: Ciolan Patricia
Problema Obiective ingrijiri Interventii Concluzii
2000 1.greţuri, vărsături -traterea lor -aerisirea camerei
-administrarea de
antiemetice:
EMETIRAL-1 tb.
2.inapetenţă -crearea apetitului -vitaminoterapie
VITAMINA C- 3tb.
3.dureri epigastrice şi -combaterea durerii -administrarea de
in hipocondrul drept ALGOCALMIN
1 fiolă I.V
2000 1.recoltarea de sânge -nu mănancă şi nu bea nimic -se recoltează 7 ml. de sânge Valori normale:
şi urină Probe de laborator prin PV cu heparină -hematii 3500000/m
-sânge- hemoleucograma -Hb:11.5-14 g%
-Leucocite:5000-
8000/mm3
-Plachete:150000
200000/mm3
Valori obtinute:
-Hematii:3910000
-Hb:12.5g%
-Leucocite: 4000
-Plachete:185000

Problema Obiective ingrijiri Interventii Concluzii

2000 -sânge: bilirubina -se recoltează 5ml. de sânge Valoare normală:
prin PV. fără substanţă -bilirubina totală 16
anticoagulantă Valoare obţinută:
-bilirubina
28 mg.%
-transaminaza glutamic -se recoltează 2ml. de sânge Valoare normală:
piruvică(TGP) prin PV. fără substanţă TGP:1-19 U.I/l
anticoagulantă Valoare obţinută:
TGP:100 U.i/l
-urina: -urina in cantitate de 10 ml. Valori obţinute:
-examen fizic (prima urină de dimineaţă) -culoare hipercromă
-sumar urină -prezenţi pigmenţi b
2.icter sclero- -protecţia ficatului -administrarea de
tegumentar hepatoprotectoare
SILIMARINA 2tb.
2000 -repetarea analizelor Val.obt.:
-TGP TGP:70U.I/l
-bilirubina Val.obţ.:
Bilirubina:19 mg%
Explorarea fcţ. -Ecografia abdominală -nu mănancă şi nu bea -ficatul este difuz,
ficatului consistentă moa-le,s
nepalp.
Problema Obiective ingrijiri Interventii Concluzii
2000 Lambliază -examen coproparafitologic -recoltarea sterilă a Interpretare:
-distrugerea lambliilor materiilor fecale -prezenţi chişti lamb
-FASIGYN doză unică de

15
 60 mg./kg greutate corporală

generală a pacientei se ameliorează, dar la indicaţia medicului va urma regimul bogat in glucide şi va respecta repaosul fizic
ual. Se va prezenta la control peste 1 lună.

Bolnavul C

1.Interviul
Identificarea persoanei:
Numele şi prenumele: Molnar Sebastian
Varsta :23 ani
Greutatea :58 kg
Inalţimea :170 cm.
Data internării:16-III-2000
Mediul familial
Starea civila :necăsătorit
Copii:-
Frati,surori:1
Persoane care pot fi anuntate :părinţi, prietena
Adresa :str.Tatarasi, nr 64, Iasi
Mediul profesional : muncitor necalificat
Mediul social
Nationalitate:română
Religie: ortodox
Istoricul bolii
Debutul bolii se constată in urmă cu 4 zile prin fatigabilitate, inapetenţă, greţuri, vărsături,
dureri abdominale in hipocondrul drept. Nu a urmat tratament ambulator.
Motivele internarii
Greţuri ,vărsături;
Fatigabilitate;
Scăderea apetitului;
Urini inchise la culoare;
Scaune decolorate;
Scădere in greutate(5 kg intr-osăptămână);
Splina palpabilă, dureroasă.
Externarea s-a realizat la 1-IV-2000 cu starea generală ameliorată.In spital bolnavul a primit
tratament cu hepatoprotectoare, colecostechinetice şi a tinut regim lactohidrozaharat, regim
pe care il va menţine şi la domiciliu.

2.Nevoile fundamentale ale bolnavului dupa principiul Virginiei Henderson

Nr. Nevoia fundamentală Manif.de independ. Manif.de dependentă Surse de
crt. dificultate
1. A respira 18 respiraţii/min
2. A elimina Vărsături, Hepatită
constipatie,urini
hipercrome
3. A se mişca şi a păstra o Relativ satisfacute
bună postură
4. A bea şi a mânca Inapetenţă Boala
5. A se odihni 8 h/zi
6. A se imbrăca şi a se Conform vârstei

16
 dezbraca
7. A fi curat, ingrijit şi a Işi asigură singur
avea tegumente protejate igiena
8. A păstra temperatura 37,1°C Prezenţa virusului
corpului in limite
normale
9. A evita pericolele Evită pericolele
10. A comunica Comunicativ
11. A se realiza Muncitor necalificat
12. A se recrea Diminuarea
interesului de a se
recrea
13. A invăţa Interes in acumularea
de informaţii legate de
boală
14. A-şi practica religia Conform credinţei
proprii

3.Plan de ingrijire

Numele şi prenumele: Molnar Sebastian

Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii
000 1.greţuri, vărsături -combaterea lor -aerisirea camerei
-administrarea de

17
 METOCLOPRAMID
2.subfebrilitate -revenirea temp. spre limite -repaus la pat
(37,1°C) normale -administrarea de antitermice
PARACETAMOL 2tb.
3.inapetenţă -creşterea apetitului -vitaminoterapie
VITAMINA C –4 tb.
000 1.icter -protecţia ficatului -administrarea de
sclerotegumentar medicamente
hepatoprotectoare:
ARGININĂ 500-1000 ml/zi
2.explorarea funcţiilor -ecografia abdominală -nu mănancă şi nu bea -ficatul este mărit in
ficatului splina este dureroasă
palpabilă
Probe de laborator efectuate -se recoltează sânge prin Valori normale
-sânge-TGP puncţie venoasă fără TGP=1-19 U.I/l
substanţă anticoagulantă Valoare obtinută
TGP=425U.I/l

Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii

-sânge- bilirubina -se recoltează sânge prin Bilirubina totală
puncţie venoasă fără 16 mg.
substantă anticoagulantă Valoare obtinută
80 mg.
-urina- sumar urină -se recoltează urină proaspată Valoare normală:
10 ml. -alb. absent
-gluc.absent
-rare leucocite
Valorile obţinute:
-albumina absentă
-rare leucocite
-bilirubina prezentă
000 1.meteorism -tratarea lui -se administrează
ANGHIROL –3tb.
2.fatigabilitate -tratarea ei -vitaminoterapie
3.icter -protectia ficatului LIV 52 –4tb.
sclerotegumentar ARGININA –perfuzie I.V
000 1.inapetenţă -cresterea apetitului -vitaminoterapie
VITAMINA C –3tb.
2.repetarea analizelor -TGP -sânge- PV 3ml. TGP=100 U.I/l
-bilirubina -sânge- PV 2ml Bilirubina totală are
valoarea de 40mg%
000 constipaţie -tratarea ei -administrarea de FORLAX 1
plic seara

Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii

000 Repetarea analizelor -sânge- TGP. TGP=30 U.i/l
- bilirubina B=20 mg%
-sumar urină -prezenti pigmenti
biliari
vul se externează cu starea generală bună, ficatul şi splina in limite relativ normale.Se externează la data de 1-IV-2000 cu con
ecta regimul alimentar constituit din ceai, paine, dulceaţă, compot, lapte acru, budinci, mămăliguţă cu brânză de vaci, carne s
i de legume. Se introduce treptat untul. Este necesar să păstreze repaosul fizic şi intelectual, urmând ca după o lună să se prez

18
l.
Bolnavul D

1.Interviul
Identificarea persoanei:
Numele şi prenumele: Diaconu Dorel
Varsta : 20 ani
Greutatea : 70 kg.
Inalţimea : 180 cm.
Data internării: 6-IV-2000
Mediul familial
Starea civilă : necăsătorit
Copii: -
Frati,surori: 4
Persoane care pot fi anuntate : prietena
Adresa : str Pacurari, nr 62 IASI
Mediul profesional : muncitori
Mediul social
Nationalitate:română
Religie: ortodoxă
Istoricul bolii
Bolnavul relatează apariţia unor fenomene digestive: greţuri, anorexie, constipatie insoţită de
febră in urmă cu 3 zile. Prezintă şi dureri abdominale; remarcă apariţia urinilor hipercrome şi
a icterului sclerotegumentar.
Motivele internării
Greţuri ,vărsături
Febră
Urine hipercrome
Icter sclerotegumentar
Externarea s-a realizat la 18 IV 2000. In spital bolnavul a primit tratament cu
hepatoprotectoare, vitamine ,şi a urmat regim alimentar.

2.Nevoile fundamentale ale bolnavului dupa principiul Virginiei Henderson

Nr. Nevoia fundamentală Manif.de independ. Manif.de Surse de
crt. dependentă dificultate
1. A respira 18 respiratii/min
2. A elimina vărsături, afecţiunea
urini
hipercrome
3. A se misca şi a păstra o bună relativ
postură
4. A bea şi a mânca inapetenţă greţuri
5. A se odihni 8 ore/zi
6. A se imbrăca şi a se isi satisface singur
dezbrăca nevoia
7. A fi curat, ingrijit şi a avea preocupat in
tegumente protejate a-si satisface nevoia
8. A păstra temperatura 37,2°C Infecţia hepatocitelor
corpului in limite normale
9. A evita pericolele evită pericolele

19
10. A comunica comunică cu
personalul medico-
sanitar
11. A se realiza muncitor
12. A se recrea interesat
13. A invăţa dornic de a acumula
informaţii
14. A-si practica religia conform credinţelor
proprii

20
 3.Plan de ingrijire

Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii

000 1.subfebrilitate: -scăderea temperaturii -repaus la pat
37,3°C -administrarea de antitermice:
ASPIRINA –2tb.(după mese)
2.greată -combaterea greţurilor administrarea de EMETIRAL-
2tb.
aerisirea salonului
000 -nu mănancă şi nu bea nimic -se recoltează sânge prin PV 5 Valoare normală
-probe de laborator ml fără substantă anticoagulantă colesterol:1,8-2,2
-sânge-colesterolul Valoare obtinută
colesterol:3 g%
transaminaza glutamic piruvică -sânge prin PV. Val.obt.
(TGP) TGP=110U.I/l
-bilirubina -sânge prin PV Val.obt.
bilirubina=30 mg.
-urina -urina proaspătă Valori obt.:
10 ml -prezenţi pigmenţ
biliari
-culoare hipercrom

Problema Obiective ingrijire Interventii Concluzii

00 1.constipaţie -tratarea ei -administrarea de -diminuarea
RHAMNOLAX dificultaţilor
3 tb. seara
2.fatigabilitate -indepărtarea ei -vitaminoterapie
VIPLEX 2tb.
00 1.repetarea analizelor -TGP Valoare obţinută
TGP=50 U.I/l
-bilirubina Valoare obţinută
B=12 mg.%
Administrarea de
hepatoprotectoare:
SILIMARINĂ 3tb.
avul se externează cu o stare generală bună. Se constată revenirea la limite normale a probelor TGP şi bilirubina, reducerea i
avul a urmat şi regim alimentar constituit din ceai, pâine, dulceaţă, compot, lapte acru, budinci, mămăliguţă cu brânză de vac
duce treptat untul, mierea, cartofi cu carne tocata, regim pe care il va continua şi ambulator. Este necesar ca pacientul să pătr
usul fizic şi intelectual, urmând ca după o lună să se prezinte la control.
Capitolul IV
Educaţie pentru sănătate

Măsuri de combatere
Bolnavii de hepatită virală A se depistează cat mai precoce, preferabil in preicterică, cu
izolarea lor in spitale in primele 24 ore de la depistare.
Declararea nominală a bolnavului de hepatită este obligatorie in primele 24 ore de la
depistare.
Durata de izolare a bolnavilor in spital sau la domiciliu este de minim 30 zile de la debutul
bolii.
Ancheta epidemiologică este obligatorie pentru fiecare caz de hepatită, stabilindu-se dacă
bolnavul a fost anterior in contact cu alţi bonavi, in familie sau la şcoală sau in alte

21
colectivităti sau dacă prezintă in antecedentele din ultimele 6 luni spitalizari, tratamente,
intervenţii stomatologice, transfuzii etc.

Măsuri in cadrul spitalelor şi secţiilor de hepatită virală

Se vor asigura măsuri riguroase de dezinfecţie a materiilor fecale, veselei, instrumentarului
medical.
Fiecare bolnav de hepatită virală confirmat sau suspect va avea instrumentar individual
(seringi, ace, termometre).
Personalul medico-sanitar şi de ingrijire din secţiile de hepatita virală va fi instruit asupra
măsurilor de protecţie de care trebuie să ţină seama pentru a nu contacta hepatita.
In instituţiile pentru copii preşcolari in care a apărut un caz de hepatita virală, admiterea de
noi copii va fi permisă numai sub protecţie de Imunoglobuline umane normale administrate
in doza unică de 0,1-0,2 ml/kilocorp.

Măsuri de dezinfecţie in focar

Vor fi aplicate măsuri riguroase de dezinfecţie tinându-se seama de rezistenţa virusului
hepatic A la factorii fizici şi chimici. Pentru dezinfecţia produselor patologice (fecale, urina,
sputa) se vor folosi: soluţie 2% cloramina sau soluţie de var 20% in care produsele vor sta 2
ore inainte de a fi varsate in WC-uri.
Se vor dezinfecta termometrele, ploştile urinare, căzile de baie, WC-urile. Rufele bolnavului
vor fi ţinute inainte de a fi spălate, in cloramina 0,2%, timp de o jumătate de oră. Vesela se va
fierbe ; dupa ce a fost bine spălată de resturile de mâncare.

Profilaxia hepatitei de tip A

Populaţia va fi lamurită de necesitatea respectării şi aplicării regulilor de igienă individuală.
Spălatul pe mâini cu apă şi săpun inaintea tuturor meselor, după folosirea WC-urilor şi de
cate ori se murdăresc trebuie să constituie deprinderi necesare tuturor categoriilor de
populaţie.
In mediul urban se impune mărirea numărului de WC-uri publice şi in şcoli, in mediul rural
amplasarea acestora să se facă in conformitate cu normele sanitare in vigoare. Acestea trebuie
intreţinute in cele mai bune condiţii şi dezinfectate in permanentă cu clorură de var.
Dată fiind posibilitatea de transmitere hidrică a hepatitei virale se impune ca in localităţile
unde aprovizionarea cu apă se face prin fântâni, să se asigure o bună ingrijire a acestora, să
fie protejate cu capac şi dezinfectate cu clorură de var.
In localităţile in care s-au inregistrat ascensiuni epidemice de hepatită virală intr-un interval
de tip scurt este necesar ca populaţia să fie sfătuită de a consuma apă fiartă, iar legumele,
fructele şi zarzavaturile numai după ce au fost bine spălate.

CAPITOLUL V
Ingrijirea bolnavilor cu hepatită virală A la domiciliu

Ingrijirea bolnavilor in mediu familial, ridică o serie de probleme in faţa personalului de

specialitate, care trebuie rezolvate cu familia bolnavului.
Ingrijirea bolnavilor la domiciliu trebuie condusă după aceleaşi principii ca şi ingrijirea
bolnavilor in spital. Mediul familial nu intruneşte insă condiţiile favorabile existente in
institutiile organizate in acest scop. Transformarea mediului familial in vederea crearii
condiţiilor optime de ingrijire a bolnavului in limita posibilităţilor – fără a perturba prea mult
viaţa familiei – este sarcina cea mai importantă a asistentei care ingrijeşte bolnavi la
domiciliu. Capacitatea ei de convingere, alături de cunoştinţele temeinice profesionale trebuie
să-i fie de multe ori arme de luptă contra unor concepţii retrograde, invechite şi individuale

22
ale aparţinătorilor in problema ingrijirii bolnavului. Tocmai din acest motiv ingrijirea
bolnavilor la domiciliu necesită cunoştinţe profesionale mult mai temeinice şi o experientă
profundă, pentru ca asistenta să poată aplica in orice condiţii, cu mijloace cât de rudimentare
tot ceea ce este esenţial pentru a ajuta medicul la stabilirea diagnosticului şi aplicarea corectă
a tratamentului.
Problemele cele mai importante ale ingrijirii bolnavilor la domiciliu sunt urmatoarele:
crearea condiţiilor igienice corespunzătoare de mediu;
asigurarea bazei materiale a ingrijirii bolnavului;
menţinerea igienei personale şi deservirea bolnavului la pat;
supravegherea funcţiilor normale şi modificate patologic ale organismului;
aplicarea corectă a tratamentelor prescrise;
Camera bolnavului trebuie să fie cat mai luminoasă, uscată şi usor de incălzit. Din acest
motiv se va alege din locuinţa camera cea mai bună pentru bolnav.Dacă familia are numai o
singura cameră, patul va fi asezat in partea cea mai luminoasă a camerei. Temperatura
camerei să se păstreze in jurul 20°C, iar pentru bătrâni, copii şi bolnavi anemici 24°C. Vara
cand temperatura este prea intensă, se vor intinde cearceafuri umede in fata ferestrelor, care
impiedică pătrunderea razelor arzătoare ale soarelui sau a curentilor de aer incalziţi. Fumatul,
prepararea alimentelor ca şi staţionarea inutilă a vizitatorilor in cameră sunt interzise pentru a
nu vicia aerul din camera. Camera va fi aerisită zilnic, cel putin de 3 ori: dimineaţa, imediat
dupa masă şi seara inainte de adormirea bolnavului. Iarna, când se deschid geamurile pentru
aerisire, bolnavul va fi bine acoperit, iar pe cap i se va pune un prosop.
Perdelele şi covoarele groase vor fi indepărtate din cameră, ele fiind adevărate rezervoare de
praf, iar măturatul se va face cu cârpa udă, pentru a nu ridica praful in cameră.
Pentru bolnav trebuie asigurat patul cel mai corespunzător. Suprafaţa acestuia trebuie să fie
dreaptă, elastică, dar tare. Patul se va aşeza in apropierea geamului, cu capul spre lumină, in
aşa fel incât să fie accesibil din trei părţi personalului de ingrijire.
Instrumentarul şi materialele necesare ingrijirii bolnavului trebuie să fie asigurate de
asistentă. Ea trebuie să aibă cele necesare totdeauna la indemână şi deci trebuie să le poarte
cu sine intr-o geantă corespunzătoare. Astfel ea trebuie să aibă seringi in număr şi capacitate
corespunzatoare injectiilor şi prelevărilor de sânge, pe care le va efectua. Mai sunt necesare
2-3 pense, o foarfecă, sonde pentru evacuarea vezicii la femeie şi barbat, mănuşi de cauciuc,
alcool, alcool iodat şi echipament de protectie.
Bolnavul ingrijit la domiciliu trebuie supus aceluiaşi regim de viaţă ca şi in spital. Dacă nu se
poate ridica din pat, in fiecare zi trebuie să i se facă toaleta completă, la fel ca şi in cazul
bolnavilor spitalizaţi: baie parţială la pat, ingrijirea părului, toaleta cavitătii bucale.
Pentru prevenirea escarelor de decubit se vor aplica toate procedeele cunoscute. Alimentaţia
se va face conform indicaţiilor de regim.
In cazul bolnavilor de hepatită virală A regimul alimentar este constituit din alimente bogate
in glucide: dulceaţă, marmeladă, miere de albine; proteine: lapte, iaurt, branza de vaci, unt
proaspat, ouă, carne slabă (pui, vitel, vacă), sau peşte slab(stiucă, salău), pregătite rasol, la
care se adaugă sorteuri de legume: cartofi, spanac, orez, morcov ras, supele de legume şi
zarzavat.
Asistenta va trebui să se asigure că bolnavul respectă regimul alimentar prescris.
De asemenea ştiindu-se că bolnavul trebuie dispensarizat 2 ani,asistenta va recolta sânge şi
urină o dată la 2 luni pentru a determina TGP şi bilirubina şi respectiv sumarul de urină.
Pentru supravegherea functiilor normale şi modificate patologic ale organismului, asistenta
va conduce foaia de temperatură şi pentru bolnavii ingrijiţi la domiciliu.
Temperatura, pulsul, respiraţia, cantitatea de urină emisă trebuie inregistrate. Tot ceea ce
asistenta observă la bolnavi sau i se comunica prin apărţinători, trebuie să-si noteze in
carnetul ei pentru a le aduce la cunoşţinta medicului.
Aplicarea corectă a tratamentului precris necesită o strânsă colaborare intre medic, asistenta
şi familie.

23
Asistenta va avea grijă ca medicamentele bolnavului să fie ţinute intr-un loc inaccesibil
copiilor din casă şi să pună la dipoziţia bolnavului numai doza unică.
Sondajele, injecţiile le va face personal. Activitatea asistentei care ingrijeşte bolnavii la
domiciliu trebuie să se desfăşoare pe baza unui plan bine stabilit, tinând seama de toate
criteriile de urgente, gravitate, infecţiozitate, domiciliu şi posibilitate de transport.
Asistenta nu trebuie să cririce lipsa materialelor necesare, sau necorespondenţa lor, ci va
incerca cu multă binevoinţă să asigure pentru bolnav cele mai potrive condţii de ingrijire cu
mijloacele ce le va avea la dispozţie.
O preocupare deosebită a asistentei, care umblă de la un bolnav la altul, trebuie să fie
prevenirea transmiterii infecţiilor secundare. In vederea realizării acestui scop va lucra numai
cu instrumentar sterilizat, va arde pansamentele vechi, iar la bolnavii infecţiosi va tine un
halat separat care il va lăsa acolo până la dezinfecţia terminală. Este necesar ca asistenta să se
spele pe mâini, să folosească mănuşi, măşti şi dezinfectante in cursul epidemiilor aerogene.

24
25