Pleonasmul

Prin pleonasm, majoritatea vorbitorilor înţeleg alăturarea unui cuvânt sau a

mai multor cuvinte care repetă inutil sensul exprimat de altă vocabulă, plasată
anterior în şirul vorbirii.
La originea cuvântului stă gr. pleon „mai mult”, de unde a derivat verbul
pleonazein „a fi în plus, a fi superfluu”. Ulterior, s-a născut substantivul ce exprima
acţiunea verbului: pleonasmos. Specializat în domeniul lingvistic, acesta exprimă
utilizarea unui număr mai mare de elemente de expresie decât ar fi strict necesar
pentru redarea unui anumit conţinut, alăturarea unor elemente care au înţeles
identic ori asemănător sau dintre care unul se cuprinde în altul.
Pleonasmele au mai multe cauze, dintre care cele mai frecvente sunt
neatenţia, graba în exprimare, scăderea exigenţei în exprimare, dorinţa de a fi mai
expliciţi, intenţia de a convinge, preocuparea de a da o intensitate mai mare
cuvintelor care au o notă afectivă şi, nu în ultimul rând, ignoranţa sau incultura
lingvistică. Toate acestea fac din pleonasm o greşeală de exprimare intolerabilă. Cu
toate acestea, aşa cum vom vedea, există şi aşa-numite pleonasme tolerabile, care
au rolul de dezambiguizare a unor construcţii sau rol stilistic.
3.1.1. Clasificarea pleonasmelor se poate face după mai multe criterii,
relevante fiind următoarele:
� după modul exprimării;
� după formă sau structură;
� după conţinutul elementelor care-l alcătuiesc;
� după nivelul limbii la care se realizează;
� după scop sau intenţie;
� după gradul de suprapunere a sensului şi a mărcilor gramaticale
exprimate de termenii componenţi;
� după raportul cu norma literară.
3.1.1.1. După modul exprimării, avem următoarele tipuri de pleonasme:
a) Pleonasme ale exprimării scrise şi, deopotrivă, orale
Ex. „Se va impune prognozarea viitorului pentru înlăturarea unor fenomene
neplăcute”.
b) Pleonasme exclusiv ale exprimării scrise
Ex. Au transmis că vor să procedeze în altfel.
Cuvântul altfel (adv. compus,) cuprinde în definiţia sa semantică prepoziţia în: „în
alt chip; altcum, altcumva, altminteri”, şi, ca atare, antepunerea acesteia duce la repetarea inutilă a unui element de
axpresie, obţinându-se în în altfel. În text ar fi
trebuit să fie ori numai altfel, ori în alt fel.
3.1.1.2. După gradul de dependenţă contextuală, avem:
a) Pleonasme independente de context sau propriu-zis lexicale
Ex: copărtaş, ultrararisim
co- prefix cu sensul „împreună”; părtaş „împreună cu altul, alţii la ceva”
ultra- şi -isim sunt prefixe neologice, ambele cu valoare de superlativ.
b) Pleonasme dependente de context sau sintactice în sens larg
Ex. Discursul anost, plicticos, hipnoitizase la propriu auditoriul, care începuse să
moţăie.
Aluziile şi insinuările nu lipsesc, fiindcă avem de-a face cu indivizi inteligenţi”.
Mâncarea era simplă şi nesofisticată.
Interesul faţă de oameni era direct şi nemijlocit”. Aici, direct = „fără ocol, de-a
dreptul”.
Frumuseţea îi provoca poetei un sentiment tulbure şi ambiguu. Aici, tulbure = „greu
de înţeles, confuz, încurcat”.
Testele necesitau o anumită concentrare şi atenţie (concentrare = „însuşire a
atenţiei care constă în fixarea prelungită a conştiinţei asupra unui obiect, a unei
probleme sau a unei activităţi şi sustragerea de la altele”).
S-a înregistrat o creştere a infracţiunilor juvenile cu un procent de 15 % ( procent = „a
suta parte dintr-o cantitate dată”).
A avut o adunare festivă consacrată sărbătoririi participanţilor la revoluţie (festiv =
„de sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc”).
Astăzi aniversează 20 de ani de la căsătorie (a aniversa = „a sărbători împlinirea unui
număr de ani”).
Piatra funerară de pe mormântul poetului era parţial distrusă (piatră funerară =
„lespede sau monument care se aşază pe un mormânt”).
În Baia Mare publele de gunoi dau pe afară (pubelă = „recipient portabil pentru
gunoiul menajer”).
3.1.1.3. După numărul de elemente pleonastice, distingem:
a) Pleonasmul simplu: „De-a lungul timpului au existat multe organizaţii şi
anonimi necunoscuţi care au ajutat biserica”.
b) Pleonasmul dublu: „Trecutul de glorie al ţării a fost omagiat de fiecare
cetăţean cu conştiinţă şi luciditate” (a omagia = „a glorifica”; conştient = „lucid”).
c) Triplul pleonasm: „Şi iarăşi, reluând ca într-un impresionant refren...”
(refren = „cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă”).
d) Cumulul pleonastic: „Au fost examinate noi posibilităţi şi căi de
dezvoltare a colaborării şi cooperării economice între întreprinderi româneşti şi
firme austriece, de lărgire şi extindere a schimburilor reciproce de mărfuri”
3.1.1.4. După distanţa în text dintre termenii pleonasmului, avem:
a) Cu termenii alăturaţi: „Starea de agitaţie continua să fie menţinută”.
b) Cu termeni plasaţi în apropiere: „Respectivii oameni politici trebuie să
ajungă la acelaşi numitor comun”.
c) Cu termenii plasaţi la distanţă: „A survolat apoi cu o viteză ameţitoare
peste colinele pârjolite...” (a survola = „a zbura cu avionul deasupra unui teritoriu
determinat”).
3.1.1.5. După conţinutul elementelor care-l alcătuiesc, pleonasmele pot
fi:
a) Pleonasme alcătuite din elemente dotate cu sens lexical:
„A început campania electorală pentru alegeri anticipate” (electoral =
„referitor la alegeri”).
b) Pleonasme alcătuite din elemente purtătoare de sens lexical şi de
mărci gramaticale: „cel mai optim mijloc de obţinere a eficienţei economice”... (optim = „cel mai
bun sau foarte bun”).
c) Pleonasme alcătuite numai din elemente purtătoare de mărci
gramaticale: sticksuri (-s este marca pluralului în limba engleză, din care provine
cuvântul, iar -uri este desinenţă de plural la substantivele neutre româneşti).
3.1.1.6. După nivelul limbii la care se realizează, avem:
a) Pleonasme lexicale (se produc la nivelul cuvântului): coasociat,
copărtaş, copartener, ultrasplendid etc.
b) Pleonasme interlexicale (constau în folosirea în acelaşi context a unor
cuvinte cu acelaşi înţeles sau între care există un raport de incluziune): situaţii
conjuncturale, ştrangulare la nivelul gâtului, făţarnic şi perfid, harta mapamondului, a
avansa înainte etc.
c) Pleonasme etimologice (implică, pe lângă înţelesul cuvintelor, şi
etimologia lor): procent...la sută, aniversarrea a X ani, a-şi aduce aportul, cel mai
optim, caligrafie frumoasă, ortografie corectă, întâmplare fortuită, semne vitale de
viaţă etc.
d) Pleonasme ale formării cuvintelor: copărtaş, codevălmăşie, a coexista
împreună, a convieţui laolaltă, a colabora împreună, întrajutorare reciprocă, preexistent
anterior, autobiografie personală, dureri gastroabdominale, coontraargument împotriva,
alcoolemie în sânge, miniviluţă etc.
e) Pleonasme gramaticale (se datorează cumulului inutil de mărci
gramaticale): ouălele, dar însă, iar din nou, deci aşadar, aşadar şi prin urmare, tot
mereu, cel mai străvechi, foarte rarisim, foarte infim, mai suprem, mai superior, mai
inferior, tare sublim, extrem de admirabil, a se datora datorită, a se suprapune
peste, drept pentru care, drept ca urmare, decât numai, doar numai etc.
f) Pleonasmul grafic: „de bună voie şi nesiliţi de nimeni” (bună voie = „cu
voia noastră”). Corect: bunăvoie „de la sine, singur”; „termenul era binecunoscut
pentru toată lumea” (binecunoscut = „cunoscut de toţi”); corect, bine cunoscut
„cunoscut bine, în detalu”.
3.1.1.7. După scop sau intenţie, avem:
a) Pleonasmul persuasiv (din dorinţa vorbitorilor de a se face cât mai bine
înţeleşi şi de a convinge): „În această situaţie nu este permisă uitarea valorilor
spirituale naţionale, pe care trebuie să le celebrăm, să le serbăm, să le
omagiem”.
b) Pleonasmul intensificator (urmăresc o intensificare a sensului, având o
evidentă notă afectivă): „Nu aveţi dreptul să vorbiţi, ageamilor, nepricepuţilor şi
cârpacilor ce sunteţi!”.
c) Pleonasmul explicativ: toată ziua e oţărât şi furios; gesturi execrabile şi
respingătoare.
3.1.1.8. După gradul de suprapunere a sensului şi a mărcilor
gramaticale exprimate de termenii componenţi:
a) Pleonasme totale sau perfecte (rezultă din suprapunerea totală a
sensului a două secvenţe): „Adevărul constituie baza fundamentală a moralei”.
b) Pleonasme parţiale sau aproximative (sensurile se învecinează, dar
nu se suprapun): „textul acestei lucrări este dificil şi complex”; „munca nu se poate
face decât cu pasiune şi dăruire”.
c) Pleonasme discutabile: când doi sau mai mulţi termeni cu sensuri
apropiate se juxtapun într-un raport de tip explicativ: „s-a declanşat o ofensivă
generală, antipesedistă, pe toate fronturile”.
d) False pleonasme: spaimă panică (spaimă teribilă provocată de Pan –
semizeu în mitologia greacă); de bunăvoie şi nesilit de nimeni „sunt bucuros să fac
ceea ce fac şi totodată nu mă sileşte nimeni”. A nu se confunda bunăvoie, ce
presupune o determinare afectivă, cu bună voie, ce presupune o determinare
volitivă. (cf. şi M-am supus de bună voie).

3.1.1.9. După raportul cu norma literară:

a) Pleonasme intolerabile (respinse de limba literară) – cele mai multe
dintre ele.
b) Pleonasme tolerabile, în diferite grade, din următoarele puncte de
vedere:
� Ca mijloc de accentuare, de reliefare: ajută-te singur, îşi vorbeşte sieşi,
se cunoaşte pe sine, a văzut cu ochii lui.
� Ca mijloc de dezambiguizare: copii se spală pe ei / unii pe alţii; s-au
autoflagelat (faţă de s-au flagelat, care e ambiguu); banc de nisip, banc de peşti,
banc de lucru; sticlă de sticlă (faţă de sticlă de plastic); miere de albine.
� Ca mijloc de exprimare clară a unei realităţi aparte: a revenit din nou („a
venit – a plecat, a revenit, iar a plecat, iar a revenit”).
3.2. Dezacordul semantic (sau incompatibilitatea semantică) între
cuvinte se produce atunci când ele se combină fără a se ţine seama de
disponibilităţile (respectiv restricţiile) semantice ale acestora privind asocierea
sintactică. De exemplu, când se spune că „Nişte tineri sunt bine alcătuiţi fizic”, se
neglijează restricţia termenului alcătuiţi privind „gruparea de elemente combinate”,
pe care nu o au sinonimele sale, mult mai potrivite în contextul dat, făcuţi, respectiv
formaţi.
Alteori sunt înlocuite nepotrivit neologisme între ele: Autorul a creionat (în loc
de a schiţat) o compoziţie reuşită; şi-a adjudecat premiul (în loc de a câştigat); a
întreprinde demersuri (în loc de măsuri); a tensionat eforturile (în loc de a
intensifica); a câştigat confortabil (în loc de uşor).
Tot un dezacord semantic avem şi în cazul utilizării prepoziţiei datorită cu
sensul locuţiunii prepoziţionale din cauza / din pricina: Datorită secetei din acest an,
recolta de grâu va fi compromisă (mai potrivit ar fi fost din cauza secetei..., căci
datorită înseamnă „mulţumită, graţie”).
3.3. Adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de
rafinament a selecţiei lexicale. Poate fi considerată o formă de compatibilitate, dar,
spre deosebire de aceasta, care se manifestă la nivelul relaţiei bilaterale, în
sintagmă sau în propoziţie, adecvarea se raportează la text (care are ca nivel minim
fraza), printr-o relaţie multilaterală şi difuză (potrivirea este apreciată în raport cu
toate componentele textului şi cu textul în ansamblul său). Diferenţierea (sau
marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri
funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea
la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă.
3.4. Contradictio in adiecto (sau contradicţia în termeni ori nonsensul)
este greşeala care provine din alăturarea unor cuvinte cu sens opus, incompatibile:
bicicletă cu trei roţi, caligrafie urâtă, ortografie greşită, bifurcarea a trei drumuri,
aniversarea a X luni, aragaz electric, sticlă de plastic etc.49.
3.5. Confuziile între paronime
Se numesc paronime perechile de cuvintele asemănătoare ca formă (diferă
printr-un fonem, grup de foneme sau o silabă) şi diferite (în măsură variabilă) ca
sens, care tocmai din cauza aproprierii lor formale sunt susceptibile de a fi
confundate şi folosite unul în locul celuilalt.
Segmentul de expresie care face diferenţa între paronime se poate plasa la
începutul, în interiorul sau la sfârşitul cuvântului: erupe – irupe, eminent – iminent,
adjutant - adjuvant, gera – gira, prenume – pronume, evalua – evolua, anuar –
anual, adagio – adagiu etc.
Uneori, paronimele pot fi formate din exact aceleaşi sunete, a căror ordine
este schimbată: covertă – corvetă, antonimie – antinomie, releva – revela etc.
Alteori, unul dintre cuvinte conţine un sunet sau două (rar, mai multe) în plus
faţă de perechea sa: albastru – alabastru, miner – minier, apropia – apropria, scală
– escală, ori – or, amabil - amiabil etc.
Alte exemple: alienare – alienaţie, comunicare – comunicaţie, concesie –
concesiune, arbitral – arbitrar, originar – original, enerva – inerva, investi – învesti,
salutar – salvator, euforie – eufonie, apropia – apropria, familial – familiar, petrolier –
petrolifer, oral – orar, specios – special, refuza – recuza, opus – opis, solitudine –
solicitudine, infesta – infecta, interpelare – interpolare etc.
Necunoaşterea exactă a sensului unor cuvinte duce la combinaţii semantice
eronate sau neclare, fapt ce împiedică decodarea corectă a mesajului. Eroarea
semantică se produce atunci când un paronim, mai cunoscut şi mai utilizat de
vorbitori, îl substituie pe cel mai puţin cunoscut şi mai puţin utilizat.
*Trăieşte pe speţele părinţilor săi (corect: spezele)
*Era un ecologist inveterat (corect: învederat)
*Neavând suficienţi bani pentru excursia în Belgia, a rămas acasă în mod fortuit
(corect: forţat).
*Întâlnirea lor s-a produs într-o conjectură favorabilă (corect: conjunctură).
*Am ascultat un adagiu bine interpretat (corect: adagio).
*Cenzura folosită după primele patru silabe contribuie la ritmicitatea versului
(corect: cezura).
*Mihai a avut un deferent cu Marcel (corect: diferend).
*Este totală lipsă de echitaţie în lumea asta! (corect: echitate)
*Poliţaiul Pristanda era scrofulos la datorie (corect: scrupulos).
*În vorbirea curentă utilizăm registrul familial (corect: familiar).
*Tânărul era un emigrant din Chile (corect: imigrant).
*Îl inervează comportamentul său (corect: enervează).
*Omul de afaceri şi-a apropiat terenurile învecinate (corect: apropriat).
*Ministrul a fost investit în funcţie de curând (corect: învestit).
*Insectele au infectat grâul (corect: infestat)
* Oamenii legii au colaborat dispariţia Andreei cu declaraţia unui pescar... (corect:
coroborat).
*Statutul specific instanţelor arbitrare atrage după sine particularităţi distincte
(corect: arbitrale)
*Bogdan Mihail este original din Bucureşti (corect: originar).